La poalele Muntelui Roşu, în staţiunea Cheia, a avut loc prima ediţie a Festivalului Rododendronului.

Muntele Roşu este motivul pentru care s-a ales ca locul desfăşurării acestui deosebit eveniment să fie Staţiunea Cheia/Măneciu – Ungureni – judeţul Prahova.
Rododendronul este, de fapt, bujorul de munte foarte răspândit în zona Cheia. Există o explicaţie care spune că numele muntelui este dat de faptul că era acoperit de rododendroni care, în momentul când înfloreau (sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie), înroşeau întregul versant.
Primăria Comunei Măneciu, alături de Asociaţia Pentru Dezvoltare Locală Valea Teleajenului şi Biroul Parlamentar al Domnului Deputat Mihai Cristian Apostolache (Colegiul 5 – Valea Teleajenu-lui), au făcut posibilă organizarea acestei manifestări – prilej de a ne bucura de frumuseţea locurilor încărcate de istorie, cu Mănăstirile Suzana, Cheia şi legendele lor, Muzeul de Antropologie Francisc Rainer, Muzeul Florilor de Mină şi de  întreaga staţiune Cheia – o permanentă atracţie pentru iubitorii muntelui şi naturii în toată splendoarea ei. Deschiderea oficială a Festivalului Rododendronului,  a aparţinut domnului Primar al Comunei Măneciu-Ungureni.

CUVÂNTUL DOMNULUI PRIMAR AL COMUNEI MĂNECIU,  ŞTEFAN LUPU:
“Să vă zic bună seara, să vă zic bună ziua, mai bine vă zic bine aţi venit!
Domnule prefect Adrian Florin Dobre şi domnule deputat Mihai Cristian Apostolache, am onoarea să vă prezint publicului din Cheia – Măneciu. Deasemeni se află alături de noi o delegaţie din Turcia, la nivel de primar, precum şi domnul director al Centrului Judeţean de Cultură, domnul Manolache. Le spun tuturor bine au venit la noi şi să nu ne uite niciodată, pentru că suntem oameni buni. Ieri, domnul deputat Mihai Apostolache mi-a spus să mă rog să nu plouă astăzi în Cheia. Aseară am fost la mănăstire, la măicuţe, am stat toată noaptea, m-am rugat, iar azi dimineaţă am venit la Cheia să spun Părintelui Stareţ că am fost un băiat cuminte. Şi m-a ascultat Dumnezeu.
Vreau să anunţ prezenţa la acest festival a unor oameni de seamă, profesori universitari şi a altor personalităţi: prof. univ. dr. ing. Alexandru T. Bogdan, profesor universitar Gheorghe Mărmureanu de la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului, profesor doctor Constantin Teodorescu, profesor doctor Marian Neagu, istoricul şi scriitorul Alex Mihai Stoenescu, profesorul Alexandru Mironov, profesor Denis Diaconescu, general în rezervă Emil Streinu şi Părintele Protoiereu Florin Botârcă.
Să vă spun câteva cuvinte despre Comuna Măneciu:
Suprafaţa: 23.650 de hectare, populaţie: 11.300 de locuitori. Este compusă din 7 sate printre care şi Staţiunea Cheia. Localitatea Cheia s-a format în jurul Mănăstirii care a luat fiinţă în anul 1890.  În 1938, avea 45 de călugări (dintre care 30 erau din Ardeal, 14 munteni şi un oltean). În anul 1994 deja existau 32 de gospodării, iar în momentul de faţă sunt 117 gospodării, 785 de case de vacanţă, 3 hoteluri şi 32 de pensiuni. Staţiunea Cheia are un potenţial extraordinar de dezvoltare, având în vedere că se află la 70 de kilometri de Ploieşti şi 130 de kilometri de Bucureşti, şi tot la 70 de kilometri de Braşov. Atracţia principală a staţiunii o reprezintã aerul puternic ozonat, bogat în ultraviolete şi ioni negativi şi presiune scăzută. Deasemenea frumuseţea naturală a pădurilor de foioase şi de conifere, dar şi Muntele Ciucaş, Muntele Zăganu, Muntele Bratocea care cuprind diferite forme de relief interesante, precum “Babele la sfat”, “Turnul Goliat”, “Mâna Dracului”!
Am organizat acest festival cu sprijinul domnului Deputat Mihai Apostolache căruia îi mulţumesc, şi cu sprijinul Asociaţiei Pentru Dezvoltare Locală Valea Teleajenului. Am făcut acest lucru pentru revigorarea turismului în Staţiunea Cheia şi pentru a sensibiliza autorităţile judeţene şi guvernamentale pentru a demara investiţii masive în staţiunea Cheia. Vreau să vă informez în acest sens că drumul spre Muntele Roşu va fi modernizat în acest an iar demersurile pentru scoaterea din circuitul silvic al terenurilor necesare pentru pârtia de schi, sunt spre finalizare şi sperăm ca anul acesta sau cel târziu anul viitor să înceapă lucrările la pârtia de schi care va avea o lungime de 1650 de metri şi o declinitate de 420 de metri. În încheiere vreau să vă mulţumesc tuturor primarilor, viceprimarilor, consilierilor locali din localităţile Starchiojd, Bătrâni, Poseşti, Ceraşu, Drajna, Teişani, Izvoarele pentru că au fost alături de noi într-un mod activ şi nu doar cu prezenţa. Mulţumesc sponsorilor acestui festival şi vă zic distracţie plăcută. A dat soarele!”

CUVÂNTUL DOMNULUI PREFECT, ADRIAN FLORIN DOBRE
“Bună ziua tuturor! Mă bucur să mă aflu la prima ediţie a acestui festival. A fost un efort deosebit, şi ştiu asta, din partea domnului deputat Mihai Apostolache împreună cu domnul primar Ştefan Lupu. Îi felicit pentru ceea ce au reuşit să organizeze.
Într-adevăr ne aflăm într-o zonă deosebit de frumoasă: în spatele nostru se află Muntele Zăganu şi Muntele Ciucaş. Facem eforturi deosebite ca să aducem aceşti munţi mai aproape de oameni, prin investiţii, prin infrastructură şi vom realiza acest lucru cu si-guranţă. Vã urez distracţie plăcută şi cât mai multe zile cu soare”.

CUVÂNTUL DOMNULUI DEPUTAT, MIHAI CRISTIAN APOSTOLACHE
“Vă spun şi eu bună ziua şi mă bucur că ne revedem astăzi în acest cadru deosebit şi iată vremea ţine cu noi, sper să ţină cu noi în toate aceste trei zile ale Festivalului Rododendronului. Vreau să salut şi eu prezenţa în mijlocul nostru a delegaţiei din Turcia care ne onorează astăzi şi sper ca zilele următoare să se încheie şi protocolul de colaborare între localitatea Măneciu şi localitatea Şarkoy din Turcia, pentru că dorim să avem o legătură permanentă între cele douã localităţi şi, sper eu, după această etapă de încheiere a protocolului de colaborare să urmeze şi etapa de înfrăţire, astfel încât schimburile dintre cele două localităţi să se deruleze într-un sens pozitiv pentru ambele zone. Sunt convins că acest lucru se va întâmpla cu siguranţă. Mă bucur, de asemenea, că am reuşit, împreună cu Primăria Măneciu, dar şi cu oamenii deosebiţi din Cheia să organizăm această acţiune. Îmi doresc foarte mult ca şi vremea să ţină cu noi până la final, pentru că sunt convins că va fi o reuşită pentru toată lumea prezentă aici, atât turişti cât şi producători, cât şi toţi care vor să vadă ce se întâmplă la Cheia, să respire aer curat, să asiste la Conferinţa care se va desfăşura atât astăzi, cât şi în cursul zilei de mâine. Să participe deasemenea şi la celelalte acţiuni stabilite în program. Totodată vreau să mulţumesc şi eu primarilor din celelalte localităţi, atât celor prezenţi, cât şi celor care nu sunt prezenţi, dar care au avut grijă să ne sprijine prin trimiterea ansamblurilor folclorice din localităţile dumnealor. Nu vreau să vă vorbesc mult. Vă doresc distracţie plăcută, multă sănătate şi să ne bucurăm cu toţii”.

CUVÂNTUL DOMNULUI COSTEL MANOLACHE
“Vreau şi eu să remarc faptul că domnul deputat Mihai Apostolache este unul dintre cei activi din judeţul Prahova. L-am întâlnit în diverse activităţi şi bine ar fi să întâlnim şi alţi deputaţi în asemenea activităţi aşa cum o face şi a făcut-o totdeauna domnul deputat Mihai Apostolache. La fel, permiteţi-mi să-l felicit şi pe domnul Chivăran care e un tip foarte activ şi este alături de tot ceea ce se face frumos şi bine pe această Vale a Teleajenului. Încă o dată să vă bucuraţi de ziua aceasta frumoasă şi închei spunându-vă că eu sunt încântat că Măneciu, mănăcenii au adus acest festival al Rododendronului şi l-au făcut aici. De ce vă spun lucrul acesta? De vreo 2-3 ani la Sinaia încercăm să lămurim autorităţile locale să facă un asemenea festival. Şi acolo există rododendron din belşug pe Munţii Bucegi. Iată că mănecenii au luat-o înainte şi-i felicit încă o dată. E o treabă bine făcută şi care, dă Doamne să ajungă, aşa cum a ajuns Universitatea “Iorga”, la un secol de existenţă. Şi fireşte, primarul, să fie şi atunci prezent. Şi nu numai primarul, ci toţi cei care suntem astăzi aici. Vă mulţumesc!”
__________________________________________________________

În cele trei zile ale festivalului au avut loc un târg de produse tradiţionale din zona Văii Teleajenului, concursuri sportive cu premii (fotbal, tenis de masă, skandenberg), un concurs de fotografie cu tema “Cheia turistică – oameni, peisaj, cultură”, dar şi o tombolă şi un cros.
Premiile pentru concursul de fotografie au fost de câte 500, 300 şi 200 de lei, iar participanţii la Tombola Rododendronului au câştigat un miel la lut (premiul I), un tort (premiul II), miere oferită de producătorii din zonă (premiul III), o pizza de un metru (menţiune I) şi cinci litri de ţuică produsă în zona Văii Teleajenului (pentru menţiune II). De asemenea, organizatorii au pregătit pentru participanţii la festival un program folcloric, un foc de tabără şi o discotecă în aer liber.
___________________________________________________________

Către vălenarii noştri

Nu este nevoie să fii demnitar local  pentru a constata sincope în viaţa oraşului. Mai bine zis, dacă vrei să te faci util concetăţenilor, trebuie să priveşti viaţa cu ochii omului de rând care aşteaptă  ca ziua de azi să fie mai bună decât cea de ieri, ca întâmplarea de azi să devină  mai plină  decât cea de ieri. Se pare că maeştrii festivismului cu deprinderi din epoca  trecută se grăbesc sus şi tare să declare că Vălenii de Munte este un oraş al culturii, se întrec în îndeplinirea sarcinilor de plan cultural fixate de la centru şi fac echipe de stranieri care joacă pe terenul local spre a bifa încă o acţiune ruptă de vălenari.

Oraşul culturii nu are o librărie pentru că nu e rentabilă economic, de parcă în cazul culturii e vorba de rentabilitate. Oraşul culturii i-a refuzat marelui dramaturg Valeriu Sârbu, cât încă era pe patul de moarte, titlul simbolic şi binemeritat de cetăţean de onoare acordându-l în schimb unor anonimi care au uitat de oraşul culturii.  Memoria unor personalităţi precum M. R. Paraschivescu se degradează lent dar sigur. Potenţialul uriaş al oraşului nu este valorificat şi, dacă  forurile  conducătoare ignoră, când se  vrea să se producă ceva, apar obstacole, obstrucţii, interdicţii ale căror cauze sunt  obscure şi ţin de micimea umană a celor care decid.

Cazul recentului mediatizat Festival al Rododendronului de la Cheia, ţinut între 1-3 iulie sub egida Asociaţiei pentru Dezvoltarea Văii Teleajenului este un exemplu de reuşită culturală şi totodată un exemplu negativ de abandonare a unei manifestări care ar fi dat strălucire oraşului dacă s-ar fi ţinut aici, cu atât mai mult cu cât nu despre fonduri publice ar fi fost vorba.  Organizat pe mai multe secţiuni care să solicite niveluri de interes şi de participare diferite, festivalul a însemnat conferinţe pe teme de istorie, arheologie, religie, geofizică, parapsihologie şi ecologie susţinute de personalităţi marcante ale  vieţii noastre ştiinţifice.

S-au abordat probleme stringente  cu care se confruntă omenirea şi s-au expus puncte de vedere pertinente pentru ca potenţialul zonei Văii Teleajenului să poată fi valorificat. Istoricul Alex Stoenescu, cercetătorul Emil Străinu, director al Centrului de Cercetări şi Studii Psihotronice şi Geofizică din România, prof. dr. Marian Neagu, director al Muzeului de Arheologie al Dunării de Jos, acad. Alexandru T. Bogdan, director al Centrului de Studii şi Cercetări  de Biodiversitate Agrosilvică, preot protoiereu Florin Boţârcă, prof. dr. Alexandru Mironov, prof. dr. Gheorghe Mărmureanu din cadrul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, general Denis Diaconescu, prof. univ. dr. Teodorescu Constantin – sunt cele mai importante nume care au conferenţiat în faţa unei asistenţe pe măsură, venită la Cheia  din interes pentru  ceea ce s-ar putea numi “turismul  cultural”. Profesori, medici, ingineri, oameni de afaceri, jurişti, studenţi, jurnalişti, factori de decizie ai vieţii social-economice au apreciat calitatea prelegerilor şi au înţeles că numai printr-un efort colectiv de emancipare şi de conlucrare şansele României şi ale Văii Teleajenului devin realitate într-un ideal de dezvoltare globală.

Organizat cu bun gust, într-o atmosferă plină de pitoresc şi  absolută civilizaţie, târgul de produse tradiţionale a demonstrat că industria casnică şi artizanală  este aici  viguroasă şi vine în întâmpinarea nevoilor cotidiene cu produse  ecologice şi tradiţionale răspunzând astfel imperativului de accentuare a identităţii în procesul de comunicare globală.

Produsele tradiţionale acopereau medicina naturistă, gastronomia locală tradiţională, artizanatul textil şi lemnos, mica industrie meliferă şi fructiferă. Spectacolul în aer liber de muzică populară susţinut de formaţii şi interpreţi locali a dat un farmec de culoare festivalului, ca şi focul de tabără uriaş din preajma  discotecii. Premiile cu totul inedite şi consistente, oferite la metru din produsele tradiţionale pentru artă fotografică având ca subiect Valea Teleajenului, pentru campionii sportivi nu numai că au răsplătit efortul participanţilor, ci au confirmat şi fantezia şi bunul gust al organizatorilor.

Prezenţa prefectului Adrian Dobre, a deputatului Mihai Apostolache, a  consilierului judeţean Gabriel Chivăran, a numeroşi   locuitori  din Valea Teleajenului, majoritatea vălenari, a presei locale şi naţionale a consfinţit reuşită unei manifestări de promovare a culturii şi a civilizaţiei moderne şi tradiţionale, ca să nu mai vorbesc de profitul agenţilor economici implicaţi în manifestarea care a depăşit cotele aşteptărilor.

M-am numărat printre organizatorii acestui festival care a beneficiat şi de sprijinul Primăriei din Măneciu. La ceasul bilanţului, mă întreb ce ar fi însemnat manifestarea aceasta dacă cei care conduc oraşul ar fi înţeles cât de utilă ar fi fost manifestarea pentru prestigiul Vălenilor de Munte, mai presus de partide, orgolii mărunte, interese de grup ori pur şi simplu indiferenţă. Răsfoiţi presa, navigaţi pe internet şi vorbiţi cu cei din Cheia şi din Măneciu, dar mai ales cu vălenarii  care au participat. Veţi constata că realmente oraşul culturii a devenit mai sărac cu o maifestare care i-ar fi sporit prestigiul şi care i-ar fi bucurat pe concetăţeni confundaţi de cele mai multe ori cu o masă de manevră electorală.

Consider că întoarcerea permanentă la cetăţean este primul imperativ al aleşilor locali, oricare ar fi steagul sub care defilează, şi că deasupra steagurilor diverse flutură pentru totdeauna tricolorul şi renumele aşezării în care locuim.

Daniel STOIAN 
consilier al oraşului 
Vălenii de Munte

AM VEGHEAT PERMANENT CA BANUL PUBLIC SĂ FIE CHELTUIT RAŢIONAL ŞI LEGAL

Interviu cu domnul Consilier Local, Ion Daniel PISCAN

Reporter: Cred că cetăţenii oraşului ar fi interesaţi să vă cunoască mai bine, fapt pentru care vă rugăm să ne spuneţi  câteva cuvinte despre dvs. Cine sunteţi dumneavoastră, domnule Piscan?
Sunt un om normal dintre cei mulţi, şi aş dori să vă mulţumesc pentru oportunitatea pe care mi-o oferiţi, de a mă adresa locuitorilor oraşului Vălenii de Munte prin intermediul ziarului dumneavoastră, o publicaţie locală foarte citită, unde ideile se pot exprima liber şi deschis.
Viaţa mea se leagă de cea a oraşului şi cu siguranţă se va lega şi în continuare.
Am 37 de ani şi m-am născut aici, pe aceste frumoase meleaguri, copilărind în cartierul Valea Gardului, în mijlocul unor oameni minunaţi prin simplitatea lor.
Şcoala, începând din clasa întâi şi terminând cu liceul, am absolvit-o în Vălenii de Munte, iar mai apoi am urmat cursurile Universităţii Ecologice Bucureşti, în domeniul managementului.
Am început să muncesc din tinereţe, când am fost angajat la o firmă de transport, iar mai apoi am reuşit, pornind de jos, să-mi realizez propria afacere, punându-mi astfel în valoare cunoştinţele din învăţământul universitar.
Rudele şi prietenii mei sunt aici, în această zonă şi bucuria mea este cu atât mai mare cu cât văd, că în toate grupurile din care fac parte, fie din domeniul afacerilor, din sport, sau politic, mă simt apropiat de toţi şi ne putem sprijini reciproc.
În viaţă mă conduc după un principiu pe care l-am luat de la celebrul preşedinte american Abraham Lincoln, pe care îl am ca model, care a spus, referindu-se la oamenii politici: “Coborâţi din turnurile de fildeş şi locuiţi printre oameni”.
Ce anume v-a determinat să vă înscrieţi în PDL şi să candidaţi la o funcţie politică ?
Consider că orice om are o afinitate politică pe care o arată sau nu. Am considerat că este partidul cel mai apropiat de oameni. Prin ideologia pe care o promovează, mi-a dat sentimentul că se poate schimba ceva, că lucrurile pot merge şi în direcţia bună.
Am observat, de asemenea, că în acest partid se gândeşte şi se face pentru cetăţeni, promisiunile nu rămân doar vorbe între două campanii electorale. Eu am avut dorinţa să-mi asum apartenenţa la PDL, care răspunde corect aspiraţiilor mele politice.
Mă preocupă în primul rând dificultăţile cu care se confruntă oamenii, mai ales cei din zona în care am copilărit. Acest lucru m-a determinat să candidez la funcţia de consilier local din partea PDL şi să particip la rezolvarea problemelor oraşului. Sunt solidar cu oamenii şi nevoile lor. Îi susţin în aspiraţiile lor cetăţeneşti.
Faptul că am reuşit în plan personal îmi dă încredere că voi putea realiza ceva şi pentru concetăţenii mei.
În calitate de consilier, ce acţiuni aţi întreprins în sensul celor afirmate?
În calitate de lider al grupului de consilieri PDL în Consiliul Local al oraşului Vălenii de Munte, deşi am fost în minoritate, am  găsit calea de a menţine integritatea patrimonială a oraşului, nevotând proiectele de înstrăinare a anumitor imobile. Consilierii locali PDL, din care fac parte, au susţinut prin vot toate proiectele şi iniţiativele întreprinse în folosul comunităţii şi am vegheat permanent ca banul public să fie cheltuit raţional şi legal.
În această calitate am avut susţinerea şi conlucrarea colegilor de partid, la toate nivelurile.
Au apărut situaţii deosebite, unde autorităţile locale au arătat nepăsare şi neimplicare.
La ce vă referiţi? Daţi-ne câteva exemple. 
Iată doar câteva:
- în urma ploilor din august 2009, mai multe locuinţe din Valea Gardului au fost inundate. Autorităţile locale, în acel moment participau la inaugurarea unui obiectiv privat, manifestând indiferenţă faţă de necazurile oamenilor ale căror locuinţe fuseseră inundate. Am fost solicitat de cei calamitaţi să ajut la evacuarea apelor din gospodăriile inundate, ceea ce am şi făcut.
- în iarna 2009-2010, la neintervenţia şi surditatea administraţiei locale, am luat iniţiativa de a deszăpezi cartierul Valea Gardului, facilitând accesul mijloacelor de transport şi al oamenilor către şcoli, servicii etc., prin forţe proprii.
- în februarie 2010 s-au produs alunecări de teren în strada Libelulei, ce ar fi dus la surparea mai multor locuinţe. Primarul şi viceprimarul au arătat din nou nepăsare. Oamenii afectaţi de această situaţie mi-au cerut ajutorul şi am mers cu ei la prefectul judeţului, d-nul Adrian Dobre, care a răspuns prompt, venind la faţa locului, unde a dispus măsurile cuvenite.
În toate aceste acţiuni am avut suportul colegilor din PDL, atât la nivel local, judeţean cât şi parlamentar, fapt pentru care cetăţenii din zonele afectate, prin mine, le mulţumesc.
La alegerile care vor avea loc anul viitor aveţi de gând să candidaţi? Pentru ce funcţie?
Intenţionez să continui activitatea politică şi voi candida pentru funcţia de consilier pe lista PDL. Împreună cu colegii de partid vrem să câştigăm alegerile din 2012, Consiliul judeţean, primar, viceprimar şi majoritatea în consiliu, pentru îndeplinirea programului partidului în plan local, iar în toamna anului să câştigăm alegerile parlamentare.
Cum va trebui sã arate, în viziunea dvs, profilul noului primar, la alegerile locale ce vor avea loc în 2012? 
În primul rând să avem primar PDL. Consider că este bine să fie vălenar şi să iubească acest oraş ca şi pe familia sa – un candidat puternic şi înţelept, care să pună accent pe absorbţia de fonduri europene, pe proiecte de infrastructură şi dezvoltare economică – un primar care să aibă capacitatea de a învăţa din greşelile altora, care să fie motivat de dragostea pentru acest oraş şi tot ceea ce reprezintă el.
Viitorul primar trebuie să fie şi primarul celor mulţi şi nevoiaşi, dar şi primarul celor care creează locuri de muncă prin iniţiativa privată, fără a crea discriminări etnice sau de altă natură.
Aveţi ceva de reproşat primarului şi viceprimarului actual în oraşul Vălenii de Munte?
Aş avea de pus nişte întrebări acestor două persoane:
- D-le viceprimar, de când ocupaţi funcţia pe care o deţineţi în cadrul administraţiei locale, aţi avut vreo iniţiativã (proiect) propusă Consiliului Local al oraşului?
- Aţi avut situaţii când, după ora 16, ora de închidere a programului de lucru, să acţionaţi în calitate de viceprimar?
- D-le primar, dacă nu erau acţiunile şi iniţiativele d-lui deputat Mihai Apostolache, de implicare în atragerea de  fonduri pentru modernizarea şi clasificarea într-o categorie  acreditată, mai aveam spital în oraş?
- Ce fonduri europene aţi atras de când sunteţi în funcţie?
- Nu credeţi că s-ar fi putut  găsi un alt amplasament care să nu afecteze spaţiul public al parcului central pentru WC-ul public sau pentru “Festivalul Ţuicii”?
- Ce investitori aţi atras în oraşul nostru care să genereze locuri noi de muncă şi noi surse de venituri la bugetul local?
- Ce acţiuni aţi întreprins în perioada de criză economică pentru sprijinirea celor care aduc venituri la bugetul local (firme din Parcul Industrial, mici producători din piaţă, firme private locale etc. )?
- Sunteţi primar şi pentru cetăţenii ce locuiesc în Valea Gardului?
- Pentru dvs. modernizarea şi schimbarea aspectului citadin se referă doar la zona centrală a oraşului?
La final, d-le consilier Piscan Ion Daniel, ce mesaj aveţi pentru concetăţenii dumneavoastră?
Vreau ca toţi locuitorii oraşului să fie mândri de locul în care s-au născut şi să-l considere cel mai frumos oraş din ţară, cu oamenii cei mai fericiţi şi mai uniţi. Nu-mi doresc altceva decât să trăim într-un oraş prosper şi sigur. E clar că n-am exploatat tot ce ne-a oferit Dumnezeu pe aceste meleaguri.
Să aibe încredere că noi, cei din PDL vom face ceva pentru oameni, pentru că ne pasă. Vom realiza ceea ce ne-am propus – o viaţă mai bună şi mai frumoasă pentru toţi vălenarii fără diferenţe între cetăţeni. Acest lucru nu va fi realizat decât de echipa PDL.
Prin intermediul dumneavoastră vreau să mulţumesc concetăţenilor noştri pentru înţelegere, sprijin şi răbdare, iar colegilor mei pentru suportul permenent.
Vă mulţumesc pentru timpul acordat
Şi eu vă mulţumesc.

MIRON RADU PARASCHIVESCU, posibila reîntoarcere (II)

Avea prieteni sinceri („frecvent era vizitat de familia Valeriu Sârbu”), dar şi personaje de conjunctură care jucau teatru într-o „atmosferă      familiară” sau „pulsată de invitaţi”. Miron Radu Paraschivescu       comentează actualitatea internă sau externă, „critică… grupări potente” politice, sau din lumea culturală şi de artă, fapte relatate de agenţi crezuţi de scriitor drept amici.

Senin, se bazează pe prietenii din ilegalitate, „influenţi acum – Gogu Rădulescu, Manea Mănescu, Corneliu Mănescu. Aceştia menţin încă legătura cu el, dar, din motive doar bănuite, nu-i oferă vreo funcţie de răspundere”.  Are momente de explozie furibundă. Desfide şi cenzura, şi autocenzura. Vrea libertate.

Pentru noua orânduire, un individ ca Miron Radu Paraschivescu care se căsătorise de patru ori şi avea nenumărate alte iubite, nu putea constitui, din punct de vedere moral, un model de om nou. Din punctul de vedere al structurii sufleteşti, de asemenea, nu putea intra în vederile celor puternici. El se inflamează de lucruri, de aspecte minore şi ignoră sau uită pe cele majore. Nu este un „instrument”, este greu de controlat căci nu suportă, din fire, niciun fel de autoritate.

MRP avea o poziţie anarhistă şi revizionistă. Era adeptul principiului amorul liber pe care el îl considera revoluţionar.

Acţiunea de urmărire viza modul de viaţă al poetului la Vălenii de Munte, persoanele care-l vizitau, dacă vizitele au „caracter organizat”, dacă „se ţin unele cenacluri literare în care se citesc versuri „de sertar”.

Apar în dosarul lui Miron Radu Paraschivescu ca persoane din anturajul său: Paul Anghel, „legionarul” Gabriel Pamfil, Elena   Pătrăşcanu, „fosta soţie a lui Lucreţiu Pătrăşcanu” şi Iannis Veachis, „actualul ei soţ”. Alcătuiau un fel de „rezistenţă” fără sorţi de izbândă. Se autoiluzionau că pot schimba ceva. Ei duc o existenţă dublă – afişând faţă de terţi adeziunea la sistem, negând-o în cercul pe care-l cred intim.

MRP face guverne în care… urmau să intre mai mulţi poeţi» din opera cărora a tradus, ca de pildă Federico Garcia Lorca şi Robert Desnos (A. Dobre, Eternul eretic)..

„Lumea mai bună şi mai dreaptă” în care Miron Radu Paraschivescu crezuse deplin cu toată puterea  lui de iluzionare, de om al literaturii, al cuvântului se dovedeşte o utopie, o lume nedreaptă.:

„Noua orânduire cultivă exagerat nonvaloarea, îngrădind libertatea de creaţie”. În acelaşi context refuză să citească versuri la o şezătoare din Vălenii de Munte : „Pe mine  mă înjură sus şi eu să le citesc o poezie”

Acţiunea de urmărire stabileşte minuţios relaţiile apropiate ale lui Miron Radu Paraschivescu, precum şi măsura în care „ieşirile lui reacţionare” influenţează „în rău” creaţia literară a „elementelor” din grupul de prieteni. Îl critică pe Mihai Beniuc şi, cu acelaşi prilej, aduce insulte ziarului Scânteia şi calomniază societatea în care trăim”. Miron Radu Paraschivescu pare mereu vulnerabil.

În 1968, îi apărea volumul Tristele, fiind comentat la Europa liberă de Monica Lovinescu la rubrica Puncte de vedere.

Câţiva ani, scrierile sale au ţinut prima pagină a Europei Libere ! Prin jungla contemporanilor„printre domestice fiare mă trec/ care trecerea mi-o latră”, cel care a făcut din păgubaşi o categorie etică exemplară, n-a fost, nu este un om al aranjamentelor, cu verbul sau existenţa şi nici cu istoria, după cum nu este un om al visatului drum de mijloc. Şi putem să-l credem atunci când ne spune:

„Pe auritul drum de mijloc/ Care este al tuturor/ Pe auritul drum de mijloc/ Mă visasem călător”, dar „Pe auritul drum de mijloc/ Nici acum când sunt bătrân/ Pe auritul  drum de mijloc/ Nu-s în stare să rămân”.

Ne-am consolat cu gândul că defilăm zilnic prin faţa fostei sale locuinţe bucureştene, situată în una dintre cele mai populate zone (Piaţa Romană), lângă destul de apropiatul sediu al Muzeului Naţional al Literaturii Române, pe b-dul Gheorghe Magheru, la nr. 43, parcă o prescurtare a anului apariţiei volumului „Pâine, pământ şi ţărani” (1943). Popasul e provocat de o placă memorială pe care e încrustat textul:

„Aici a trăit şi a creat între anii 1960-1971 poetul MIRON RADU PARASCHIVESCU (1911-1971)”

Fie şi măcar o asemenea placă memorială, cu datele ce privesc perioada în care scriitorul a locuit aici, montată pe fosta locuinţă din Vălenii de Munte, ar însemna, în primul rând, un gest de civilizaţie, convertit într-o marcă literară ce înnobilează urbea prin sporirea zestrei cultural – memorialistce a aşezării. Un asemenea prim gest reparatoriu, ce acompaniază data centenarului naşterii (2 octombrie a.c.) poate crea premizele visatului muzeu memorial Miron Radu Paraschivescu !

M. NEAGU, C LUPEŞ

EXAMENUL DE BACALAUREAT – O PROVOCARE?!

Rezultatele proaste ale bacalaureatului 2011 obţinute de absolvenţi au suscitat interesul opiniei publice şi mass – media devenind o dramă contemporană cu accente naţionale. Toţi dar absolut toţi s-au erijat în specialişti şi cunoscători, întrebându-se cine este principalul vinovat de faptul că mai mult de jumătate dintre absolvenţi au picat bacul.

Statisticile s-au întrecut în estimări, comentariile şi ,,bârfele de salon” au făcut rating iar şcoala a fost pusă la colţ: sistem educaţional deficitar, profesori fără pasiune, elevi slab pregătiţi, subiecte dificile, camere de supraveghere stresante… Adică tot profilul robot al unei generaţii repetente care nu mai crede în corectitudine, competenţă şi valoare pentru că nu i se oferă mai nimic din toate acestea.

Absenţa modelelor şi a motivaţiei devenirii intelectuale, credinţa că „merge şi aşa“, când alţii au reuşit fără să aibă prea multă învăţătură, democraţia desfigurată în care se fraudează şi nu se întâmplă nimic amendabil, promovarea falsului şi a mediocrităţii, conturează imaginea nevirtuală receptată de tânăra generaţie – o teză de bac susţinută de 20 de ani încoace.

Vinovatul? Noi toţi, sistemul social ofertant de profesori nemotivaţi, ,,părinţii de carton” ,,silicoanele intelectuale” criza morală şi financiară…

Rata de promovabilitate de patruzeci şi ceva la sută la nivel naţional îngrijorează pe mulţi, după ce ani de-a rândul s-au înregistrat cifre peste media europeană. Această realitate nu ar trebui să sperie pe nimeni, ci să dea mai mult de gândit asupra iluziei notelor mari din ultimii ani şi a absolvirii cu success a cât mai multor cursuri superioare.

Este un paradox când peste tot în lume, în toate domeniile de activitate există un uriaş potenţial de inteligenţă, produs al şcolii româneşti, valorificat şi stimat ca made in Romania. Vocaţia şi profesionalismul, spiritul de muncă şi respectul valorilor morale autentice, credinţa că veşnicia încă se mai naşte la sat, iubirea simplităţii şi credinţei în competeţă şi valoare sunt doar câteva din trăsăturilor unui bun profesor şi educator care nu se lasă învins de contrastul valoric al lumii contemporane. Sunt peste tot profesori şi elevi foarte buni care contrazic ceea ce se vede şi ceea ce se aude prea des, din păcate. Despre ei nu se vorbeşte sau se vorbeşte în şoaptă, nu li se promovează spiritul pentru că nu sunt violenţi, sângeroşi, nu zgândăre instinctele, nu sunt cool şi trendy.

Evenimentele petrecute ne semnalează căt valorează o diplomă şi ce am putem să facem fără ea şi de ce unii premianţi din timpul şcolii ajung repetenţi la un examen de bacalaureat. Societatea nu e pregătită să accepte aşa ceva atâta vreme cât nu poate oferi o alternativă educativă şi competentă, bazată pe muncă.

“Poţi să-ţi iei bacalaureatul peste un an, peste doi pană atunci, munceşti şi poate înveţi ce înseamnă muncă fără studii”. Cristian Tudor Popescu

Şi un tabloul contemporan al realităţii noastre nu ar fi complet fără receptarea sinceră a unui candidat de bacalaureat care spune cam cine suntem şi pe unde ne aflăm: ,,… pentru că Caragiale e foarte actual, personajele cu proşti şi beţivi se regăsesc în fiecare club de fiţe din lumea noastră amară”.

Camelia Neagu

FESTIVITATE DE PREMIERE LA GRUPUL ŞCOLAR MĂNECIU

Sub razele calde ale soarelui de iunie, în alai de sărbătoare, cu flori şi coroniţe, în ritmuri de dans şi tonuri zglobii, la Grupul Şcolar Măneciu a avut loc Festivitatea de încheiere a anului şcolar 2010 – 2011.
Calde cuvinte de apreciere, laude şi felicitări au fost exprimate în cuvintele de deschidere de către doamna directoare, prof. Gabriela Despan, tuturor cadrelor didactice şi elevilor.
Pentru ca emoţiile noastre să aibă o rezonanţă mai puternică, la această mare sărbătoare a şcolii ni s-au alăturat invitaţi de prestigiu: Inspector şcolar general adjunct Iustinian Nica, Deputat în Parlamentul României, Mihai Apostolache, Primarul comunei Măneciu, ing. Ştefan Lupu, consilieri locali, părinţi.
Spectacolul de inteligenţă, exuberanţă şi talent a dat tonul celor mai emoţionante clipe ale acestui final. Momentul bilanţului a fost încununat de înmânarea premiilor anuale, speciale şi acordarea titlurilor de onoare la finalizarea ciclurilor: primar, gimnazial, liceal.
Rezultate excepţionale la învăţătură, nenumărate premii la concursuri locale, judeţene, interjudeţene, naţionale şi internaţionale i-au adus elevei Mihaela-Rodica Despan titlul de “şef de promoţie” al ciclului primar. Pe coordonate similare, s-au situat elevele Alexandra Jercan şi Beatrice Chiriac cu titlul de “şef de promoţie” al ciclului gimnazial, iar ca o încununare a celor doisprezece ani de sârguinţă, perseverenţă şi seriozitate, elevele Teodora Oţelea, Adelina Lupu şi Laura Miclescu au obţinut Diploma de Onoare şi titlul de “şef de promoţie” al ciclului liceal, cu media generală a celor patru ani de liceu 10.
Pregătiţi cu seriozitate de către cadrele didactice, motivaţi de performanţă şi competiţie, elevii şcolii noastre au participat la numeroase concursuri şi olimpiade unde au fost răsplătiţi cu premii şi menţiuni.
După ani de căutări şi frământări, dar mai ales după mai multe tentative de reformă a învăţământului preuniversitar tehnic şi profesional, perspectivele acestuia sunt acum mai uşor de întrezărit deoarece o multitudine de factori obiectivi şi subiectivi influenţează acum această formă de învăţământ. 
Aşa se face că, motivaţi de calificări ce au un impact pozitiv atât la nivel naţional cât şi în spaţiul european, elevii din învăţământul tehnic mânecean şi-au adăugat în palmares rezultate remarcabile: înscrierea la proiecte locale, naţionale şi europene; participarea la concursuri pe discipline sau meserii. În permanenţă competiţie şi ei au obţinut, ca rezultat al învăţării şi bunelor practici, premii şi menţiuni.
Programul artistic, brodat anume pentru această zi, a adus pe scenă elevii tuturor nivelurilor de învăţământ. Aceştia au încântat asistenţa  cu dansuri populare şi moderne, recitări, grupuri vocale, solişti vocali.
Premierea elevilor tuturor claselor a constituit momentul de încununare a muncii susţinute de pe parcursul întregului an şcolar.
Într-o societate dominată de mercantilism, în plină criză economică, la şcoala noastră s-au găsit resurse financiare şi morale de a oferi copiilor recompense materiale. Sprijinul deosebit în susţinerea elevilor premiaţi a venit din partea Comitetului Reprezentativ al Părinţilor de la Grupul Şcolar Măneciu.
Florile, zâmbetele şi voia bună au fost partenerii de suflet ai întregii comunităţi şcolare.

Prof. Dan CONSTANTIN
Grupul Şcolar Măneciu

LA MULŢI ANI!

Pentru doamnele Danilă Matusan Elena, Duţu Gabriela, Costea Elisabeta.

Cling,cling!…
Sunetul clopoţelului nu sună la fel de vesel pentru toţi. Oare de ce?
Pentru doamnele Dănilă Matusan Elena, Duţu Gabriela, Costea Elisabeta acest sunet are o semnificaţie tristă. După zeci de ani în slujba şcolii, a venit timpul să-şi ia o binemeritată odihnă, acum vor intra în rândul PENSIONARILOR.
Doamna director Despan Gabriela, cu ajutorul cadrelor didactice de la Grupul Şcolar Măneciu, a organizat o festivitate deosebită, pentru a puncta acest eveniment.
Ce poate fi mai emoţionant decât să vezi, într-o sală împodobită de sărbătoare, mai multe generaţii: preşcolari, şcolari, adolescenţi, colegi, pensionari?!
Nimeni nu a lipsit, nimeni nu a fost uitat. Doamnele Duţu Gabriela şi Costea Elisabeta au trudit sã formeze sufletele micilor preşcolari. Au avut de câştigat multe bătălii (cu mămici, tătici, frăţiori şi bunici).
Le-au câştigat prin perse-erenţă, răbdare şi multă, multă iubire.
Mai departe, ştafeta a fost preluată de doamna Dănilă Matusan Elena.
Aceasta, cu tact pedagogic, răbdare, corectitudine a reuşit să educe generaţii întregi. Generaţiile care i-au trecut prin mână au primit cunoştinţe treptat, treptat, cu răbdare, fiind înţelegătoare la greşelile şi stângăciile lor, respectându-le drepturile şi demnitatea.
Le-a păstrat sufletul curat, nu i-a lăsat să vadă şi să înveţe lucruri rele, fiindu-le un model demn de urmat. Doamnele i-au învăţat
valorile morale: adevărul, cinstea, încrederea, bunătatea, iubirea.
Poate de aceea, cei ce au luat cuvântul, s-au întrecut în vorbe de mulţumire adresate sărbătoritelor.
Deschiderea a făcut-o şefa de promoţie a claselor a – IV-a, eleva Despan Mihaela Rodica. Emoţiile au fost mari, deoarece se adresa doamnei sale, Danilă Matusan Elena, dar a punctat în cuvinte deosebite anii petrecuţi împreună.
Tot cuvinte încărcate de emoţii au fost rostite şi de şefa promoţiei claselor a -XII- a Oţelea Teodora. Cele două şefe de promoţie sunt doar două reprezentante de elită din multitudinea de generaţii formate de doamna Matusan. Atmosfera a fost destinsă de trupa de teatru “MIR” a Grupului Şcolar Măneciu, condusă de Chiroiu Genţiana Nicoleta, profesor de limba română, de montajul susţinut de elevii claselor a – VIII – a, de prezentarea activităţii doamnei Duţu Gabriela, prezentarea susţinută de doamna Dan Ancuţa, de un mic recital de pian susţinut de eleva Despan Mihaela Rodica.
Nici colegii nu au rămas datori.
Le-a deschis uşa emoţiilor doamna director Despan Gabriela care, în cuvântul dumneaei a trecut în evidenţă toată activitatea doamnelor sărbătorite.
Au încercat să o susţină şi doamnele Despan Rodica, Dinu Carmen, Panait Nicoleta, Dan Marieta, Savu Constantina, Dumitrescu Elena şi domnul Sandu Gheorghe.
Acum le dorim sănătate, înţelepciune, ani mulþi şi le dăruim un gând de iubire, o floare şi-ntr-o plecăciune…
SĂRUT MÂNA, DOAMNĂ!
Învăţătoare, Carmen DINU

Crin Antonescu, un terchea-berchea, oţ, şi bun de gură!

Editorial 33

“M-am săturat! Să mă lase şi pe mine! Nu mai suport! Nu mai vreau!” Acesta este mesajul lui Antonescu; el nu se afirmă ca viitor preşedinte, ci se dă cu capul de Băsescu, facând-o cu furie şi crize, ca un copil răsfăţat. De fapt, el îşi vinde o imagine ca fiind opusă imaginii lui Băsescu, lasând să se înţeleagă că în timp ce actualul preşedinte ar fi omul rău, el, Antonescu, e omul bun.    Crin Antonescu nu are stofă! Nici măsura de craniu la pălăria liberală. “Ciocu-mare fără acoperire”, îl descriu mulţi din colegii săi liberali. Crin Antonescu, este un caz tipic de ratare cocoţată în vârful piramidei politice româneşti fără a avea alt merit decât lipsa de merite. Discursul său, iniţial politicianist-isteric,  a devenit populist-psihotic şi  e axat numai pe imprecaţie şi defăimare şi niciodată pe elementele constructive ale unui program de ţară propriu şi credibil; singurul program “politic” al lui Antonescu este definit de obsesia antibăsesciană parcursă în itemi de mahala, nu în termeni de rigoare politică; declaraţiile sale politice sunt construite, de altfel, numai pe resentimente frivole, de fiţe, şi nu pe afirmaţii mature, de aceea nici nu se ridică măcar cu un milimetru peste jalnicele emisii de ţăţisme şi mahalagisme oferite de antene şi de alte televiziuni specializate în război psihotronic (decontate de amicii lui Voiculescu sau de Voiculescu însuşi).  Discursul lui Antonescu prinde la snobi. Dominantele acestui discurs se trasează prin câteva constante: e de tipul isteric, intolerant, impertinent, inconştient, indolent. Emitentul acestui discurs e stăpânit de un sindrom ce mimează parcă o tulburare de comportament: el uită că starea de adolescent perpetuu a geniilor nu are nimic de a face cu starea de imaturitate perpetuă  a rataţilor!

Gh. BURDUJAN