Auzim adesea – copiii din ziua de azi nu mai au dram de respect!Auzim adesea părinţi şi bunici care se plâng de proprii copii pentru că nu-i mai respectă şi-i compătimim sau îi condamnăm.
Respectul, însă, nu este un drum cu sens unic şi, dacă admitem că părinţii sunt primele şi cele mai importante modele din viaşa oricărui copil, atunci noi, părinţii, dascălii trebuie să le arătăm mai întâi ce înseamnă respectul păstrându-ne demnitatea în faţa lor, purtându-ne respectuos cu ei şi cu ceilalţi deopotrivă. Ne aducem mereu aminte că respectul nu se câştigă cu forţa, ci se dobândeşte prin dragostea pe care le-o insuflăm copiilor faţă de noi şi prin autoritatea pe care le-o dovedim.
Poate dascălul, pe care-l vede zilnic, ar trebui să devină adevăratul model al elevului atunci când nu sunt înţeleşi de proprii părinţi. În ochii lor putem fi îngeri sau demoni, după cum ne manifestăm: zâmbim şi încurajăm sau, aruncăm cu veninul nervilor şi îngheţăm priviri. Nu cu teroare corectăm comportamente, nu învăţăm cu frică şi nu educăm din ură! Cine alege meseria de dascăl trebuie să înveţe să iubească, să ierte, şi mai ales să aştepte. Să nu ne pierdem speranţa că în fiecare zi va fi măcar un copil care ne va mulţumi pentru învăţăturile date. Să fim mereu atenţi cu ei, să-i acceptăm aşa cum sunt: mai timizi, mai energici, mai nerăbdători.
Ca să le devii prieten, dascăle, ţine seama de următoarele sfaturi:
- Nu uita niciodată cum e să fii elev!
- Măsoară cu aceeaşi unitate pentru toţi, pentru a fi demn întotdeauna!
- Fii apropiat de copii, împreună formăm o echipă!
- Fiecare copil are o calitate, de aceea e deosebit!
- Fii imprevizibil ca să nu plictiseşti niciodată!
- Fii ca un părinte şi copiii te vor iubi: indulgent la primele greşeli, sever la următoarea, sincer întotdeauna!
De câte ori, în momentele speciale ale noastre, n-am deschis cu emoţie albumul cu fotografii şi-am retrăit pentru o clipă anii în care eram elevi?… Şi dacă noi, adulţi fiind, avem nevoie din când în când să răscolim prin sufletele noastre, după momentele minunate ale copilăriei noastre, cu atât mai mult o vor face cei care au îndrumat generaţii de elevi pe drumul cunoaşterii.
Aşadar, opriţi-vă pentru o clipă, dragi cititori din activităţile de zi cu zi, şi trimiteţi o frântură din lumina sufletelor noastre, un zâmbet alături de un gând bun, persoanei ce şi-a însemnat cu litere de aur numele în sufletele voastre, care v-a ajutat să deschideţi aripile şi să zburaţi spre viaţă.
Prof. Alina IONESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu