IMAGING EUROPE 2011–2013

Europa în “imagini” filmate de elevi în Grecia, Belgia, Spania, Croația, Turcia…. Investigații și interviuri despre cum arăta Europa acum 20 de ani, ce așteptări avea atunci tânăra democrație est-europeană de la bătrâna Europă – s-au împlinit, ele, oare ?– și ce viitor mai poate avea Europa acum, în contextul economic sumbru pe care-l trăim zi de zi? Suntem atât de diferiți, dar ceva trebuie să ne unească, ceva avem sigur în comun pentru a rezista peste timp, pentru a vorbi despre Uniunea Europeană și peste 10 ani sau 100 de acum înainte!

 Aceasta va fi sarcina elevilor din toate școlile participante la proiect, să descopere specificul fiecărei țări, istoria, cultura, problemele socio-economice, să se cunoască mai bine între ei, să comunice, să lucreze împreună dincolo de religie, limbă, trecut sau prezent….  În final, vom deveni cu toții mai toleranți, mai înțelepți,  vom avea o altă perspectiva asupra spațiului european și ne vom deschide orizonturile, vom înceta să mai trăim în comunitățile noastre mici și izolate. Studiul va lua forma unei pelicule de film cu care elevii vor participa în Spania la un adevărat festival cu premii gen ‘Oscar’– dar păstrând proporțiile,desigur !  

Prima întâlnire cu Europa și cu istoria străveche s-a realizat în Grecia, la Atena, și a fost  de-a dreptul “brilliant” ce s-a petrecut acolo: jocul de idei, entuziasmul nostru, gazdele extrem de ospitaliere, vremea caldă și însorită… doar o mică grevă s-a produs chiar când am ajuns noi, dar pentru greci era ceva obisnuit !

Acum începem să ne pregătim următoarea vizită, cea din Croația din ianuarie anul viitor, mai este puțin până atunci, iar elevii claselor de turism sunt dornici să vă aducă povestea lor de acolo, așa că vă invit să-i urmăriți pas cu pas pe Facebook, la pagina “Imaging Europe 2011-2013”. Acolo se vor face publice toate filmele, impresiile, comentariile, părerile – alături de cele deja existente din Grecia, primul popas al călătoriei noastre.

E simplu : un LIKE și ați ajuns în școlile elevilor din Europa !

Prof. Lavinia LUP

SALVAREA PLANETEI

Motto: “Natura nu ne cere să fim geniali, ajunge să fim raţionali…”(M. Fulger)

Dar câţi dintre noi mai suntem raţionali atunci când risipim apa potabilă, când tăiem la ras hectare de pădure, când aruncăm tot felul de ambalaje pe marginea drumului, când folosim în exces şi fără discernământ sursele de energie? Şi acestea reprezintă doar o mică parte din răul pe care îl facem cu bună ştiintă planetei Pamânt… Chiar dacă poluarea este şi un rezultat al cauzelor naturale precum erupţiile vulcanice, cutremurele, inundatiile, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane. Sunt două categorii de materiale poluante: cele biodegradabile – care se descompun pe cale naturală şi cele nondegradabile – care nu se descompun în mediul natural. În acest caz, odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze aceşti poluanţi din mediu.

Problemele de protecţie a mediului sunt deosebit de complexe şi vizează toate sectoarele de activitate: economice, sociale, politice. Şcoala trebuie să contribuie la educaţia ecologică a elevilor prin promovarea legislaţiei în domeniu, dar şi prin diverse acţiuni de voluntariat în parteneriat cu comunitatea locală sau prin introducerea în oferta şcolara a unor discipline opţionale care să abordeze teme precum “Reciclarea deşeurilor” sau “Dezastrele ecologice”. Discipline şcolare precum fizica, chimia, geografia, ecologia pot aduce mai aproape de înţelegerea elevilor informaţiile pur ştiinţifice legate de subiecte care atrag atenţia asupra caracterului limitat al resurselor Terrei, dispariţia unor specii de plante şi animale, efectul de sera şi încălzirea globală, iar prin sensibilizarea conştiinţei lor se pot obţine rezultate pe termen lung care să vizeze un singur aspect: salvarea Pamântului de la distrugerea umană!

Astfel, la chimie elevii pot să înveţe despre substanţele poluante şi efectul lor asupra mediului, pot să promoveze colectarea selectivă a deşeurilor,  să analizeze puritatea apei potabile şi modalitătile de epurare a acesteia. La fizică se pot studia variante de economisire a energiei clasice dar şi folosirea surselor alternative de energie, cum ar fi cea neconventională – solară, eoliană, geotermală etc. La ecologie ar fi bine să se conştientizeze importanţa şi rolul pădurii în cadrul biosferei, să se cunoască ritmul de creştere al unui arbore şi vârsta optimă la care se pot tăia arborii astfel încât să se obţină maximul de masă lemnoasă la exploatare. Astfel, elevii  vor afla că utilizarea raţională a hârtiei şi reciclarea acesteia au drept rezultat conservarea pădurilor şi a rezervei de oxigen a planetei, iar elementele ecosistemului – solul, flora, fauna – aflându-se într-un permanent raport de reciprocitate, se vor dezvolta frumos împreună atunci când nu vor mai apărea dezechilibre majore (provocate tot de om!) care să le perturbe armonia. La geografie se poate determina în timp real care este consecinţa directă a defrişărilor asupra zonei în care trăim, tocmai pentru că locuim într-o zonă predominant montană şi ne confruntăm cu fenomene necunoscute nouă pâna acum: alunecări de teren, viituri, vânturi puternice, eroziuni, temperaturi extreme atât iarna, cât şi vara. La orele de laborator tehnologicelevii pot realiza aranjamente din materiale reciclabile ca: hârtie, PET-uri, doze de aluminiu, cartele de telefon. Acestea pot deveni, cu talent, imaginaţie şi fantezie, bijuterii şi accesorii cu care să ne putem decora camera, biroul, garderoba…

Acestea sunt doar câteva exemple din ce ar putea realiza elevii în cadrul anumitor proiecte şcolare. Altele, cum ar fi proiectele din Ţara lui Andrei care se desfăşoară sub egida Petrom, sunt mult mai ample şi mai ambiţioase şi încearcă să le formeze copiiilor un adevarat simţ eco-civic prin teme curajoase şi premii pe măsură. Dar şcoala, chiar şi cu resurse financiare limitate, tot ar trebui să formeze comportamente si convingeri care să vină în sprijinul conservării naturii deoarece mediul înconjurător descrie cel mai bine gradul de civilizaţie al societăţii în care trăim.

Prin urmare, a face un bine naturii înseamnă a face un bine societăţii şi indivizilor ei. Să trăim în armonie cu natura – e oare aşa de greu de realizat? Sticla, hârtia, plasticul se pot recicla, mersul pe bicicletă e sănătos, folosirea transportului în comun reduce poluarea în oraş, ce mai aşteptăm pentru o schimbare majoră în viaţa noastră şi a Planetei!

prof. Lavinia  LUP