NICOLAE IORGA PENTRU VĂLENII DE MUNTE (II)

Un  cuvânt pe care îl auzim tot mai des, cu o obositoare frecvenţă este criza. Se pare că, indiferent dacă vrem sau nu, suntem generaţia de criză şi unora chiar le convine…

Aşa cum precizam în numărul anterior, proiectul NicolaeIorga pentru Vălenii de Munte, demarat de un grup de elevi de la Gr. Şc. Văleni, trebuie să fie unul apropiat colegilor de şcoală şi nu numai. Astfel, elevii au punctat pe data de 26.XI.2010, printr-un moment literar, împlinirea a 70 de ani de la asasinarea lui Iorga.

Cu sensibilitate, am asistat ziua urmatoare la activitatea comemorativă organizată de Muzeul N. Iorga, unde am avut parte de un festin informaţional oferit de prof. Ion Bocioacă. Nu a mai fost invitat Valeriu Rîpeanu, aşa cum se propusese iniţial, motivul… e criză; nici preotul aşteptat… nu a mai putut să ajungă.

Prof. Bocioacă  şi-a exprimat de la început regretul că anul acesta, la Strejnic (locul asasinării savantului), nu mai merge nimeni… Deasemenea constata că televiziunile au omis evenimentul, iar presa scrisă l-a semnalat doar in două editoriale. N. n. -Acestora li s-a adăugat ulterior un articol dintr-o publicaţie locală (trăiască internetul, felicitări compilatorului!).

Apoi, incă o dată ne-a fost prezentată imaginea unui Iorga colosal! Acesta  a lucrat cu o nestavilită pasiune pentru poporul său.

Ca elemente de noutate aflăm că la Vatican, pentru că nu era permis să iei notiţe, Iorga  a cules informaţii pe care le-a scris apoi din memorie. Din Europa, i-au rămas necercetate doar două ţări, Finlanda şi Rusia. Marele istoric a plâns de două ori în viaţă: prima dată pe 27 noiembrie 1912 -sinistră coincidenţă- când la Măstirea Suzana îi moare fiica Adriana, alintată Titiţa. A doua oară la moartea fratelui său, George. Tot noutate pentru noi, a fost scrisoarea trimisă doctorului Angelescu, pe care istoricul o avea la piept în momentul asasinării, glonţul trecănd prin ea. Singura ţară care a decretat atunci doliu naţional a fost Turcia. Ce să va mai spun destre Iorga, este imens! declara în încheiere prof. Bocioacă.

Elevii au asistat la o adevărată lecţie de istorie, apoi au depus simbolic, aranjamente florare in faţa celor două busturi ale lui Iorga, cel din central oraşului şi cel din incinta muzeului (cel mai bine realizat bust al savantutului).

Totuşi, îmi rămâne în minte o întrebare… oare nu a fost prea puţin pentru omagierea imensului Iorga? Nu înţeleg, ca locuitor al acestui oraş, de ce la Vălenii de Munte se traieşte o acută criză a culturii… oare Iorga nu mai este al nostru?!

Prof. Alina Florina ARDELEANU

NICOLAE IORGA PENTRU VALENII DE MUNTE

Pentru unii… o instituţie a oraşului, pentru alţii… strada principală, pentru cei mai mulţi, N. Iorga este un nume important al culturii române şi…atât.

Un grup de elevi din clasa a IX-a B, Gr. Şc. Agromontan R. Constantinescu, coordonat de d-na prof. Alina Ardeleanu, şi-a propus să apropie de sufletele colegilor (şi nu numai)numele care a uimit atâtea generaţii şi care mai poate uimi şi astăzi, Nicolae Iorga.

Boboci în felul lor la trebi de aieste, elevii au vizitat Casa Memorială a savantului, de unde au obţinut primele informaţii calde. Împreună, am răsfoit cartea lui Petre Ţurlea- Nicolae Iorga la Vălenii de Munte- şi ne-am decis să intitulăm proiectul nostru Nicolae Iorga pentru Vălenii de Munte. A fost necesar un timp de meditaţie în care informaţiile culese să sediminteze.

Opriţi în faţa bustului din centru oraşului am reflectat… “El a fost savantul nostru prin excelenţă, care (…) îşi afla fericirea numai în cărţi şi avea o ambiţie să stimuleze şi să înalţe gloria şi faima naţiunii sale.” (Perpessicius)

… astăzi, privirea lui Iorga mai e vie la Vălenii de Munte sau altele au primit loc de cinste? Ochiul trecătorului prin oraşul nostru mai poate observa fie doar şi bustul lui Iorga sau altele ies acum in relif? S-a schimbat cumva ierarhia valorilor?

Acum, Iorga stă pe  un soclu şi priveşte în neant… Sfidează micul bâlci din spate (ce nu se abate de la linia estetică a ţuicii de sub străvechii tei sau a mititeilor savuraţi printre boscheţi). Parcă nu îl mai deranjează  nici impozanta clădire  a Consililui Local în ale carei oglinzi se pare că nu se reflectă nevoile locale. Vorba poetului: De te-ndeamnă, de te cheamă, /Tu ramâi la toate rece.

De mult mai marii oraşului sunt alţii, cu o altă dimensiune morală, iar cultura a rămas… cu privirea în neant.

Prof. Alina Florina ARDELEANU

Gr. Şc. Agromontan