UMILINŢA

Aş fi ipocrit dacă nu aş recunoaşte că mă simt umilit de componenţa actuală a Parlamentului României rezultată în urma alegerilor parlamentare de anul trecut. Actuala opoziţie a fost învinsă nu de oameni merituoşi, ci de o siglă, sigla unei alianţe socialiste concepută şi dirijată de mintea diabolică a securistului Dan Voiculescu. Maimuţa şi bostanul USL au învins! Şi au făcut-o într-un mod categoric, zdrobitor, la un scor fără drept de apel.
Blajinul Vasile Blaga lasă impresia că istoria neputinţei şi a înfrângerii se poate repeta dacă el va mai conduce PDL. “Opoziţie constructivă”, adică opoziţie deloc sau ioc. La fel şi în Vălenii de Munte, unde economul – blajin Constantin Ioniţă nu a avut nicio şansă împotriva impetuosului şi mult prea generosului Bebe Moacă. ÎnConsiliul Local, steagul PDL-ului tot Daniel Piscan îl duce. Ca şi în precedentul mandat.
Întrebarea care îmi bântuie mintea este de ce mai marii USL nu şi-au pus pe colegii candidaţi unul şi unul? Ştiut fiind faptul că, în sondajele de opinie, aveau un avans formidabil faţă de ARD. Şi o piatră cu sigla USL ar fi câştigat competiţia. Struţocămila Victor-Crin (şi baronii locali) au preferat să “bage” în Parlamentul României puşcăriabili, penalişti şi oameni fără nicio calitate morală şi/sau intelectuală. De ce? Pentru că aceştia au plătit din greu: 100.000 – 150.000 de euro bucata de parlamentar. Masă votantă! Nu valori!

Gh. BURDUJAN

SILA

EDITORIAL 47

O silă a cărei intensitate nu bănuiam a fi atât de profundă la aflarea veştii că ziaristul Sorin Roşca Stănescu şi intelectualii Daniel Barbu şi Vlad Nistor vor candida în alegerile parlamentare din decembrie 2012, pe listele USL (ca membri ai PNL). Sila s-a amplificat la ştirea că un alt “intelectual de rasă”, George Becali, a fost înfiat de acelaşi PNL. Care este raţiunea deciziei lui Crin Antonescu? În PNL, Crin ia decizia, iar restul aprobă ca papagalii. Nu cumva precumpănesc banii lui Becali care a urlat că el “mai mult de 10 milioane de euro nu pune la bătaie”? Deci, iată preţul! Se simte PNL-ul atât de vulnerabil la capitală încât să aibă nevoie de galeria stelistă a lui Becali? 
“Cei care încep o carieră politică se gândesc, în primul rând, la interesul lor personal şi apoi la restul ţării” spunea, aseară, la postul tv Antena 3, Daniel Barbu. Nu-ţi vine să râzi cu spume când îl auzi pe acest vajnic luptător antibăsist, intelectual de 2 lei, cum se autodefineşte de unul singur? Acum vă explicaţi zelul neobosit al acestora în a-l ataca şi înjura pe Traian Băsescu? Zelul lor în a explica cetăţenior, de pe aceeaşi Antena 3, de unde primesc un ban frumuşel, cum că tot răul din ţara asta şi din natură (dacă ninge, dacă plouă) se datorează aceluiaşi Traian Băsescu?! Personal, mi-e silă de astfel de personaje care sunt în stare să lingă acolo unde scuipă numai pentru a primi un os mai cu măduvă… Mi-e silă de Barbu, de Nistor (şi de alţii asemenea lor), de Roşca Stănescu (acela care spunea că dacă scapă 50 de mii de euro pe jos, nu se mai apleacă să-i ridice), şi, mi-e silă de Bogdan Chireac băgat în tot felul de afaceri dubiose – recent în cazul fugarului Sima. Înregistrat şi el alături de Stănescu de către ANI, morsa înţeleaptă continuă să umple ecranul cu prezenţa sa imundă.

Gh. BURDUJAN

NAŞUL VOICULESCU, REGIZORUL LOVITURII DE STAT

EDITORIAL 46

Dan Voiculescu, adevăratul regizor al Loviturii de Stat din 3-6 iulie 2012, a prefaţat toate mişcările USL pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Mogulul şi liderul onorific al PC, creatorul de facto al USL, securistul Felix detaliază tot scenariul, pe 1 mai, în cadrul unei emisiuni a postului Antena 3: “Dacă nu-şi dă demisia în următoarele 30 de zile va fi suspendat în 60 de zile. Avem 30 de zile până la referendum, după care vom avea alegerile prezidenţiale în acelaşi timp cu cele parlamentare, în noiembrie sau octombrie. Traian Băsescu nu va apuca Revelionul ca preşedinte”, a arătat Felix. 
O bună parte a planului a fost deja, în mod fidel, pusă în practică de către USL! Ţinând cont de caracterul urgent al fiecărei măsuri luate în ultima perioadă de “cel mai cinstit” Guvern, aşa cum îl descria Ponta înainte de învestire, afirmaţiile lui Voiculescu s-au transformat din “predicţie” politică într-o influenţă totală asupra USL. “Nu vom avea puterea totală până nu vom avea justiţia” spunea Mogulul puşcăriabil, iar Micuţul Titulescu, Victoraş Ponta, glăsuia şi el: “trebuie să ne subordonăm politic DNA”. 
Arestarea lui Adrian Năstase a declanşat isteria în tabăra USL-iştilor. Marele Voiculescu însuşi îşi dă demisia din Senatul României pentru a evita condamnarea la închisoare. Acest lucru atrăgea după sine strămutarea procesului de la ÎCCJ la Tribunalul Bucureşti, urmând a se relua practic întreg procesul de administrare a probelor. Deci, Felix a scăpat de puşcărie cu două zile înainte de pronunţarea sentinţei, cu largul concurs al majorităţii USL din Parlament!

Gh BURDUJAN

VIN ALEGERILE! PE CINE ALEGEM?

EDITORIAL 42

Iată ce se va întreba cetăţeanul atunci când va vota. Omul lângă urna de vot se află faţă în faţă cu propria-i conştiinţă. El va trebui să înţeleagă că opţiunea sa pentru unul sau pentru celălalt va determina viitorul urbei sale şi va avea implicaţii majore asupra propriei sale vieţi. În cabina de vot nu mai contează partidul care l-a propus pe unul sau pe celălalt. NU orientările doctrinare contează în alegerile locale, ci Omul contează. Omul cu majusculă! Va fi o competiţie a experienţelor personale, a valorilor individuale, a entităţilor pe care le reprezintă fiecare, ca locuitor al ur-bei, ca imagine proiectată în conştiinţa conlocuitorilor săi. Omul care va fi ales trebuie să aibă, pe lângă calităţile morale obligatorii şi o doză crescută de va-loare! şi nu o valoare oarecare, ci numai aceea pusă în slujba semenilor, a tuturor celor din jur, valoare care străluceşte, care demonstrează, antrenează şi uneşte, dezgheaţă şi topeşte zăgazurile, frânele, urâtul şi nefirescul.
La nivelul oraşului Vălenii de Munte sunt doi “grei” care se vor “lupta” în arena alegerilor locale: Constantin Ionişă şi Constantin Florin. Ceea ce-i aseamănă este faptul că ambii sunt oameni de afaceri. Ceea ce-i deosebeşte esenţial, însă, este caracterul şi tipul de afaceri pe care le face unul vizavi de celălalt. Constantin Ioniţă nu a făcut niciodată afaceri cu statul, pe când grosul afacerilor lui Constantin Florin îl constituie contractele grase cu statul, cu Primăria care gestionează banul public, al cetăţeanului contribuabil. Pri-mărie unde tronează bunul său prieten, slujitor al intereselor de grup şi mai puţin al intereselor cetăţenilor acestui oraş. Pe cine punem în capul obştei ca gospodar şef al localităţii?

Gh. BURDUJAN

“CÂRLANUL” ANTONESCU LA FUNDUL LUI BOC

EDITORIAL 41

Ion Iliescu este genial atunci când “botează” pe câte cineva: “Măi animalule” – pe Radu Mazăre, “prostănac” pe Mircea Geoană, “Cârlan” pe Crin Anto-nescu! Cu Antonescu a nimerit-o cel mai bine, pentru că în DEX cârlanul este definit astfel: “miel sau ied care a încetat să mai sugă (…)”! Prin Moldova, cârlanului i se mai spune şi mârlan. Adică: “om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, ţopârlan”! Şi oare ce altceva este Antonescu Crin prin discursurile sale tupeiste cu atacuri directe la preşedintele statului român? Cã traversează o criză de personalitate nu cred că mai este cazul să demonstrăm. Ofticându-se că nu-l poate acuza pe Traian Băsescu de cantitatea imensă de zăpadă căzută din înaltul cerului, Antonescu Crin se prinde cu mâinile, cu dinţii din gura-i vorbitoare la telefon, de fundul (gol) al lui Boc. Cu alte cuvinte, crizat de faptul că nu i se (mai) acordă o importanţă majoră şi că recentele schimbări la nivelul administraţiei centrale i-au cam tras peste bot, Crin Antonescu l-a muşcat pe Emil Boc de partea dorsală într-o emisiune TV, de 2 lei, recent difuzatã pe canalele TV ale securistului şi prietenului său de suflet, Dan Voiculescu. Vorbim despre antene, desigur. După ce novicele Ponta “s-a scăpat” în Parlamentul României, printr-un discurs mai degrabă sobru decât infantil, turbarea l-a cuprins pe Felix securistul, părintele de facto al Alianţei comuniste, convocându-şi de urgenţă la sediul Grivco cele 3 păpuşi comice din fruntea USL. Apoi i-a comandat gâdelui Gâdea sã-l execute pe Ponta la Antena 3. Hidra cu trei capete, această struţocămilă care este USL, se află în criză evidentă. 

Gh. BURDUJAN

SCOALĂ-TE TU, CA SĂ MĂ PUN EU

EDITORIAL 40

Acesta este subtextul şi esenţa urletelor pe care Antonescu Crin le-a slobozit în şedinţa extraordinară a Parlamentului României. Victoraş Ponta, copreşedinte a struţocămilei politice Alianţa Socialistă, nu a fost mai prejos. Ascultându-l pe Antonescu l-am avut pe Caţavencu lui Caragiale în faţa ochilor… Un discurs cu spume la gură, studiat şi repetat ore în şir în faţa oglinzii, din care s-a reliefat un singur cuvânt: “jos”! Şi doar trei substantive: Bãsescu, Boc, Guvernul. Orice frază ar fi debitat sfârşea cu aceste trei cuvinte. Ştiu ei bine Antonescu şi Ponta ceea ce cer. Vor Puterea, Puterea cu orice preţ. “Scoală-te tu, ca să mă pun eu”! Deşi afirmă contrariul. Din păcate există multă lume naivă care se uită în gura lor, care îşi imaginează, amară iluzie, că odată ce aceştia vor pune mâna pe putere, în România va şi începe să curgă râuri de lapte şi miere. Oameni orbiţi de promisiuni deşarte şi înfierbântaţi de necazurile proprii care sunt reale şi nu trebuie eludate, nu mai văd realitatea aşa cum este ea: miliarde de oameni de pe întreaga planetă au de suferit din cauza crizei economice şi financiare care a cuprins şi România. Antonescu-Ponta nu au curajul să le spună cetăţenilor din piaţă că NU le vor da pensii mărite, că NU vor majora salariile, că NU le vor rezolva doleanţele, pentru că NU AU CUM. Din acest punct de vedere prestaţia lor politică este una periculoasă pentru că riscă să ducă în neant ceea ce s-a putut realiza până acum prin sacrificiul românilor. De ce nu mai au răbdare câteva luni până vor avea loc alegerile la termen? E simplu. Au simţit că economia începe, încet dar sigur, să se redreseze şi că există riscul ca ei şi alianţa lor comunistă, să scadă în sondaje şi să piardă alegerile. 

Gheorghe BURDUJAN

NU VOI ÎNCETA SĂ VORBESC DESPRE TEAMĂ

EDITORIAL 39

Teama este cea mai jalnică stare a fiinţei umane. Frica te înjoseşte în faţa propriei tale conştiinţe.
Frica este definită în DEX ca o stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă. 
Frica atacă demnitatea în esenţa ei, frica te face să taci, să tăinuieşti adevărul, să ascunzi, să treci nepăsător pe lângă o nedreptate care ţi se face ţie sau altuia, să inventezi scenarii apocaliptice, să crezi că toate forţele răului sunt îndreptate asupra ta, să duci o viaţă de iepure, să te ascunzi în văgăuni existenţiale, să aplauzi atunci când nu e nimic de aplaudat, să faci din normalitate un fapt excepţional doar pentru a fi pe placul şefului sau a unui factor de decizie în comunitate. Teama de a nu pierde privilegii, închipuite sau reale, te face să-ţi trădezi prietenii, să nu te ţii de cuvânt, să amâni hotărâri, să nu semnezi, să nu îţi asumi responsabilităţi, să renunţi, în final, la condiţia de om.
Am cunoscut, în Vălenii de Munte (şi nu numai aici) oameni de o valoare excepţională care mi-au destăinuit lucruri de interes public, dar care nu sunt dispuşi să le rostească cu voce tare. Pentru că au copii care trebuie să obţină o slujbă la stat, pentru că au nevoie de Primărie, pentru că le e mai dragă liniştea, o linişte plină de compromisuri. Şi mai jalnici sunt aceia cărora le e frică de vecinătatea unui om vertical. Nu încerc să le descifrez resorturile ce-i fac pe aceştia să-şi construiască viaţa astfel, dar nu pot să-i înţeleg, nicidecum să le accept atitudinea.
Ei nu vor şti niciodată ce înseamnă să fii cuprins de lumina binefăcătoare a valorilor umane, preponderent pozitive! Pentru că le e frică!

Gh. BURDUJAN

DEPOLITIZAŢI CULTURA

EDITORIAL 38

Cultura, presa, justiţia, medicina, sportul etc. nu trebuie să fie parazitate politic. 
Dacă s-ar întâmpla aşa, imaginaţi-vă ce aberaţii ar ieşi: chirurgul să nu te opereze pentru că faci parte din alt partid, magistratul să îi dea câştig de cauză aceluia de aceeaşi orientare politică, presa (cum din păcate se mai întâmplă) să lovească doar în adversarii politici, selecţionerul echipei naţionale să-i convoace numai pe aceia înregimentaţi politic la un singur partid, respingând valorile care nu fac politică etc.
Cel car parazitează ca o căpuşă una dintre aceste instituţii publice, face numai lucruri reprobabile în actul managerial.
Oraşul Vălenii de Munte are la Casa de Cultură un om, Iulia Mărgăritescu, înregimentat politic în Partidul Social Democrat, fiind consilier local al acestui partid. În acelaşi timp ocupă funcţia de director al, auziţi cum sună! Centrului European de Cultură. Din această poziţie, doamna director foloseşte toate pârghiile pe care i le facilitează rangul său pentru a face numai prostii cu tentă politică şi electorală. Trecând peste faptul că a propus în Consiliul Local (din interese numai de ea ştiute) ca Cetăţean de Onoare al Oraşului Vălenii de Munte pe un om, Harry Tavitian, care nu are nicio legătură cu oraşul (cum îi place primarului să spună), recent, la Serbările Toamnei – Festivalul Ţuicii la Vălenii de Munte, a cumpărat-o, pe bani publici, ai cetăţenilor acestui oraş, pe interpreta de muzică populară Irina Loghin pe care a instruit-o să îndemne publicul spectator şi participant la festivităţi, nici mai mult nici mai puţin decât s-o voteze pe dânsa “ca primăriţă, că e fată bună”! Hop şi-aşa de Mălineanu! De unde şi până unde, vii tu, un nume greu al muzicii populare româneşti, cu influenţă la public, să ne recomanzi nouă, care nu am venit să facem politică, s-o votăm pe Iulia Mărgăritescu? Şi până la urmă ce înseamnă să fii “fată bună”?

Gh. BURDUJAN

SEMNE DE MIRARE

Trei sunt expresiile care-mi crează mie semne de mirare: “om cu sânge albastru”, “om de afaceri” şi “om politic”! Toate acestea au în comun unitatea semantică: “om”. Carevasăzică toţi sunt oameni. Au două mâini, două picioare şi câte un capăt pe umeri. Bun. şi atunci ce îi deosebeşte pre ei de omul simplu, de omul obişnuit? Profilul activităţii se vor grăbi mulţi să spună. Dar care este profilul activităţii omului cu “sânge albastru”? Faptul că s-a născut pe un tron nu-l face, în percepţia mea, cu nimic deosebit faţă de acela care s-a născut într-o albie. Amândoi nou-născuţii au, cel puţin teoretic, şanse egale de reuşită în cursa existenţială. Noi oamenii ceilalţi, maturii, venim şi-i punem unuia un zbenghi în frunte şi-l facem “ales” şi “uns” să fie peste mulţime, iar pe celălalt îl facem supusul primului. De ce această orânduire?
În zilele acestea, mare parte dintre jurnaliştii de frunte ai acestei ţări (printre care, spre regretul meu, şi Cristian Tudor Popescu şi Emil Hurezeanu) au fost isterizaţi de “discursul”, auziţi dumneavoastră, “istoric” al regelui Mihai în Parlamentul României. Cum s-a mai entuziasmat CTP despre felul în care s-a aşezat regele pe jilţ, despre felul cum îşi ducea mâinile, cum le ţinea, despre felul cum păşea etc. Lucrurile sunt mult mai simple: vorbim despre un om care tocmai a împlinit 90 de ani! Îi dorim şi noi La mulţi ani! Emil Hurezeanu ne explica năzdrăvănia cum Ziua Armatei Române, sărbătorită tot pe 25 octombrie, s-a născut din ziua regelui. Antena 3 i-a dedicat programe speciale, la fel şi Realitatea TV şi mai toate televiziunile ai căror producători stau mai prost cu istoria adevărată a acestei ţări. 
Nu altfel stau lucrurile şi cu sintagma “om de afaceri”. Cum a ajuns Dinu Patriciu “om de afaceri”? Simplu. A fentat statul român cu 600.000.000 de euro. Despre ce afaceri vorbim? Dar Miron Mitrea? Cum a ajuns el “om politic”?

Gh. BURDUJAN

AMENINŢARE VOALATĂ

EDITORIAL 36

După cum veţi putea citi în pagina 3 din această ediţie, Primarul Oraşului Vălenii de Munte, Mircea Niţu ne solicită “dreptul” de a-şi face cunoscut un “Punct de vedere” referitor la “articole şi interviuri care conţin opinii cu privire la activitatea Instituţiei Primarului oraşului Vălenii de Munte”. Până aici totul se înscrie în alfabetul normalităţii care este efectul unei cauze preexistente şi în codul de conduită deontolo-gică a activităţii jurnalistice. Numai că, în finalul acelui “Punct de vedere”, domnul primar Mircea Niţu recurge la o ameninţare voalată: “(…) nu aş dori să fiu pus în situaţia în care să fac publice în întregime motivele pentru care a fost încheiată colaborarea cu dumneavoastră”! Ceea ce ar putea conduce, pe cititorul neavizat, la ideea că publicaţia noastră ar fi avut, vreodată, o “colaborare” cu domnia sa. În speţă (vezi numerele 24 ºi 25 ale ziarului “VÃLENII”), singura “colaborare” a constat în existenţa unui Contract de închiriere între Primărie şi SC VALTE SRL (care edita ziarul la acea dată). Prin urmare, fac încă o dată precizarea, aici, în clar: ziarul VĂLENII nu a avut vreodată o colaborare cu Primăria sau cu primarul acestui oraş. Ziarul nostru a fiinat ca publicaţie independentă, echidistantă şi autofinanţată! În replică (pentru că am şi eu dreptul acesta), nu aş vrea să fiu pus în situaţia de a face public adevărata “relaţie” dintre redacţia noastră şi actualul primar (în special în campania electorală din 2008), sau să public stenograma şedinţei din 21 aprilie 2009, biroul primarului, ora 10,15, cu durata de 56 de minute şi 26 de secunde), şedinţă în care primarul Mircea Niţu îşi înfiinţează propriul său ziar! Abuzul la care face referinţă “Bula primarului” a fost comis NU de către Instituţia Primarului, ci de primarul însuşi, alături de secretarul oraşului, Paul Inţă, şi de Elena Niţu (contabil şef). De faţă fiind şi martori!
Gh. BURDUJAN

NESIMŢIRE, AROGANŢĂ SAU PUR ŞI SIMPLU SFIDARE

EDITORIAL 35

Nu pot trece cu uşurinţă peste aceste cuvinte rostite cu seninătate într-o ştire televizată: “Valoarea e chiar bună…, e chiar mică”! Ele aparţin domnului primar al Oraşului Vălenii de Munte, Mircea Niţu şi se referă la suma de 65.000 de euro alocată de la bugetul local pentru construirea unei toalete publice. În aparenţă este o simplă afirmaţie, o simplă evaluare, un simplu răspuns la o simplă întrebare. Pe fond, însă, aceste cuvinte desenează profilul moral al celui care le rosteşte. Ce om poate să spună “valoarea e mică, e chiar bună” fără nicio tresărire a vocii, atunci când vorbeşte despre o sumă şi despre un obiectiv care au isterizat întreaga presă românească? Nu pot trece cu uşurinţă nici peste nedreptatea care li se face tinerilor atunci când li se refuză locuri de muncă ce sunt rezervate pensionarilor de lux ai Văleniului. Nu pot trece cu uşurinţă peste nepotismul care încă se mai practică cu înverşunare pe aceste minunate meleaguri. Nu pot trece cu uşurinţă peste abuzurile, peste discriminările, peste învârtelile care se fac cu banul public de către o gaşcă de înavuţiţi pe banii statului, deştepţi ori şmecheri care-şi fac firme oportuniste pentru a prinde un contract sau două cu Primăria, după care dispar în neant. Nu pot trece cu vederea fariseismul ridicat la rang de politică administrativă, peste oamenii cu mai multe feţe, peste bugetarii mercantili aflaţi în posturi cheie prin care se scurg banii bietului cetăţean contribuabil. Nu pot trece cu uşurinţă peste nesimţire, peste aroganţă sau pur şi simplu peste sfidare.

Gh. BURDUJAN

VORBA LUNGĂ ŞI FAPTA SCURTĂ

EDITORIAL 34

Un bun ministru, un bun funcţionar public nu e necesar să fie cult, ci eficient! Cultura poate fi la un ministru, la funcţionarul public, un handicap adesea insurmontabil. În loc să rezolve, să zicem, problema drumurilor, el se va apuca să hamletizeze lângă fiecare groapă: „a fi sau a nu fi”. Un ministru, prefect, primar (un funcţionar public de orice rang) nu e cazul să-şi piardă vremea cu privitul stelelor sau cu obsesia eternităţii. El trebuie să fie practic, iute în decizii, fără mofturi metafizice, deştept, ager, la care pofta de a mişca lucrurile în domeniul său e cu atât mai productivă cu cât nu are nevoie de fineţuri de spirit. Nefiind sâcâit de parabola melancoliilor autumnale – răul de care suferă orice intelectual autentic – el va acţiona, va făptui (va vorbi mai puţin) cu fermitate, ca un administrator ce-şi face treaba fără să audă în urechi strigătul disperat  şi periculos al Eclesiastului: „totul e deşărtăciune”. Nu va cădea pe gânduri  în plină şedinţă de consiliu, meditând la teoria relativităţii. Întreaga lui energie şi întreaga lui dorinţă de a demonstra ce e în stare să facă se vor putea îndrepta, nestingherite, spre rosturile funcţiei sale. Puţini sunt aceea care au înţeles că sensul ascuns al „reformei” cere, pe lângă trăncăneală, inevitabilă la noi, şi ostenealã practică.
Dacă totuşi ai obiceiul de a vorbi mult fără acoperire în fapte, de a-ţi da „cuvântul de onoare” la fiecare trei fraze, de a promite „marea cu sarea”, atunci, ne-„ţinerea de cuvânt” nu mai este o chestiune genetică, nici astrologică, ci devine o chestiune de caracter…
A vorbi mult şi a nu face nimic este o boală greu de vindecat.
A nu spune mare lucru dar a face totul (adesea de unul singur) înseamnă să ai coloană vertebrală.

Gh. BURDUJAN

PDL A ZDROBIT USL LA SCORŢENI

EDITORIAL 32

Primul candidat comun al USL (PSD, PNL plus PC) a eşuat la alegerile locale din comuna Scorţeni, judeţul Prahova. Pe lângă nelipsita mită electorală care se aduce în discuţie la fiecare scrutin de alegeri, se pare ca eşecul a fost cauzat în mare parte de disputa dintre PNL şi PSD. De altfel, Crin Antonescu, liderul PNL, a lipsit de la Scorţeni. Candidatul PDL Mihai Neacşu a obţinut 67,5% dintre voturi, prezenţa la urne fiind de 72%. De ce un candidat propus şi susţinut de un partid aflat într-o evidentă cădere electorală (PD-L) scoate un scor aproape dublu în faţa celui susţinut de USL? Se pare că PSD şi PNL nu prea s-au înţeles ca fraţii. “PSD va propune un viceprimar, iar noi îl susţinem. Acesta va fi sigur membru PSD, dar încă n-a fost nominalizată persoana”, declara în presa locală Graţiela Gavrilescu, vicepreşedinte în Biroul Judeţean PNL Prahova, la începutul lunii aprilie. Între timp, candidatul a venit din partea PNL, în persoana lui Iulian Barbu. La acţiunea electorală a Uniunii Social-Liberale a fost anunţată prezenţa lui Victor Ponta şi a lui Crin Antonescu la Scorţeni. Crin Antonescu nu a mai ajuns însă la acţiunea de sprijinire a candidatului USL. Ponta a motivat absenţa li-derului PNL prin faptul că acesta s-ar fi aflat la o altă acţiune într-un alt judeţ. PDL a reuşit în anul 2011 să câştige cinci din şase competiţii electorale parţiale, respectiv cele de la Baru (Hunedoara), Corni (Botoşani), Cernăteşti (Buzău), Horia (Tulcea) şi Scorţeni (Prahova). Şi în 2010, PDL a câştigat aproape toate alegerile parţiale din ţară, inclusiv în localitatea Secaş, din judeţul Timiş, cunoscută ca fief al PSD. PDL a mai obţinut funcţiile de primar şi în alte localităţi aflate în situaţii similiare celei din Timiş, respectiv Vultureşti (Argeş), Adamclisi (Constanţa), Răchiţi (Botoşani).

Gh. BURDUJAN

U.S.L. NĂŞITĂ DE FELIX-SECURISTUL

EDITORIAL (30)

Adevăratul “naş”, al Uniunii Social Liberale, părintele, adică acela care a avut ideea înfiinţării acestei Alianţe Socialiste este liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, colaboratorul fostei Securităţi!

Iată declaraţia sa: “În decembrie am propus acel termen, 31 ianuarie, pentru a semnala urgenţa unificării Opoziţiei. A fost un semnal receptat responsabil de liderii P.N.L. şi P.S.D. pe care îi felicit pentru maturitate şi inteligenţă. Există premise parlamentare ca, până la 25 martie 2011, preşedintele Traian Băsescu să fie suspendat din funcţie, iar USL are obligaţia de a folosi toate mijloacele parlamentare şi constituţionale de care dispune pentru a schimba imediat puterea”. Afirmaţia lui Felix-Securistul i-a supărat atât de rău pe membrii Alianţei Socialiste, încât liberalul Marius Oprea, într-o emisiune TVR, a declarat că: “în România, condamnarea comunismului a rămas o simplă sintagmă, iar  Dan Voiculescu e un caz cu totul special. La domnia sa, nu vina de a fi fost informator al securităţii e preponderentã, cât ceea ce a făcut în calitate de şef al Crescent, când a participat la devalizarea economiei naţionale, în favoarea vârfurilor regimului comunist.  Aici văd eu problema în alianţa cu P.C.” Dupã cum se vede Alianţa a început să funcţioneze ireproşabil…

Bazându-se pe acest avorton securist, U.S.L., va fi taxată dur la alegerile viitoare de către electorat.

P.S.: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul formulat de preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, şi a menţinut verdictul de colaborare cu fosta Securitate. Decizia I.C.C.J. este definitivã!

Gh. BURDUJAN

VICTORAŞ ŞI CRIN CAMPIONI LA CHIUL

Editorial (29)

Conform bilanţului primilor doi ani de la ultimele alegeri,  făcut de Institutul pentru Politici Publice, în fruntea clasamentului celor mai mari chiulangii din Camera Deputaţilor şi din Senatul României sunt social democratul Victor Ponta şi, respectiv, liberalul Crin Antonescu. Liderul PNL are o prezenţă la vot, de când a fost ales senator, de 1,36%! El este urmat de liderul PC, Dan Voiculescu, cu o prezenţă de 7,27%. Prezenţa la vot a lui Victor Ponta, în ultimii doi ani de zile, este de 16%. Studiul a fost realizat de IPP în perioada 19 decembrie 2008 – 10 decembrie 2010. Aceasta este adevărata faţă a celor mai vocali reprezentanţi ai opoziţiei din Parlamentul României. Ei auînvăţat o poezie pe care o recită necontenit, la unison, ca un gramofon căruia i s-a stricat mecanismul de citire: “jos Guvernul, jos Boc, jos Băsescu”. Mai reţine cineva altceva din discursurile celor doi chiulangii de frunte? Vreo idee, vreo doctrinã, vreo soluţie a ieşirii din criza economicã şi financiară în care se află România? Cetăţeanul simplu care i-a trimis în Parlament, prin votul său, aşteaptă de la aceştia soluţii concrete, fapte nu discursuri (unul de copil ţâfnos, altul de pseudosavant), vrea să-i vadă acolo, pe băncile Parlamentului, participanţi la problemele cu care se confruntă ţara, votanţi şi făuritori de legi bune pentru poporul de rând şi nu doar pentru grupurile lor de interese. Ţara iese uşor, uşor din crizã. şi asta nu se datorează lor, chiulangiilor fruntaşi, Victoraş şi Crin sau partidelor din care fac parte – PSD şi PNL, ce au căutat pe toate căile să boicoteze măsurile luate de Guvern, ci celor aflaţi la guvernare,  care, până una alta, duc ţara asta pe umeri.

Gh. BURDUJAN

O-POZIŢIA PE POZIŢII

Editorial (28)

Se anunţă hotărâri capitale la nivelul partidelor de opoziţie. Bâjbâielile PNL-iştilor şi ale PSD-iştilor lasă impresia că te afli în preajma unui ring de box în care boxerul cel mai bine cotat etalează numai eschive şi joc de picioare, nereuşind să mai şi puncteze. Lipsa de şansă este obsesia care le bântuie conştiinţele şi le face viaţa grea şi nopţile de nedormit. Nu ştiu de ce (sau poate că ştiu !) actuala coaliţie începe să semene din ce în ce mai mult  cu vechea (şi de tristă amintire) Convenţie Democrată. Simptomele pe care le manifestă cei doi lideri de partide, Crin şi Victor, sunt incoerenţa şi inconsistenţa. Acţiunile lor au un pronunţat caracter divergent, individualist… Crin Antonescu e semeţ, arogant şi, în esenţă, rupt de popor. Se şi vede în fruntea statului.
Poziţia lui în opo-ziţie este una alunecoasă, profund interesată lăsând impresia că se înţelege cu toată lumea, dar nutrind sentimente absconse de trădare şi înjunghiere pe la spate a tovarăşilor politici de care s-ar debarasa fără nicio remuşcare o dată ajuns la putere. De cealaltă parte, “Micu-ţul Titulescu” se lasă tras de sfori de către “maturii” partidului şi lasă o jalnică impresie de şef, pe când, în fapt este un om de paie, cu limbă ascuţită în scopul obţinerii unui ciolan mai arătos.  Ei nu reuşesc să facă măcar trei prozeliţi din rândul majorităţii, din rândul celor care duc totuşi ţara asta pe umeri. Se macină în lupta pentru Putere, se pierd în mărunţişuri, scăpând din vedere esenţialul: consensul în problemele majore (care nu au culoare partinică), orientarea pe direcţii esenţiale, fiind nu o dată cu un pas, dacă nu cu cinci, în urma evenimentelor.

Gh. BURDUJAN

OMUL PUBLIC

Editorial 27

M-am confruntat, acum câteva zile, cu “intelectul” uman dezlănţuit, afirmându-şi conştiinţa de sine în mod plenar şi absolut sigur pe valoarea de adevăr ultimativă pe care o reprezintă în raport cu un act existenţial. Întâlnirea pe care am avut-o cu acest “om public” a fost cutremurătoare, din punctul meu de vedere, pentru că am simţit în mod fizic exercitarea evidentă a “dreptului” domniei sale de a se exprima în legătură cu orice. Este vorba despre un aşa zis “om public”, cu oarecare funcţie într-o instituţie bugetară, pe care îl pot recunoaşte numai cei care fac parte din cercul intim al apropiaţilor şi, eventual, anumiţi vecini. Acest personaj m-a făcut să realizez, într-o duminică de dimineaţă, că orice om poate să aibă dreptate, în orice privinţă, indiferent despre cine sau despre ce ar fi vorba. Descoperirea m-a pus pe gânduri în modul cel mai serios cu putinţă. De ce? Pentru că

un număr suficient de mare de astfel de zvâcniri metafizice pot legitima ceva, de la un regim politic la un act de răzbunare. Personajul meu m-a făcut să înţeleg limpede, că în general, noi, fie că “noi” suntem ăştia care îşi caută un loc pe lume, fie că e vorba despre “ei”, cei care deja s-au instalat confortabil  în fotoliile celor care “conduc”  comunitatea, noi toţi, laolaltă, suntem reflexia unor păreri susţinute cu vehemenţă, o dată la patru ani, cu prilejul alegerilor, a unor porniri viscerale, a unor judecăţi sumare. Argumentul “hai sictir” este şi el de natură divină, în accepţiunea personajului atât timp cât este emanat de capacitatea “intelectuală” a unui om bine intenţionat, dar şi bine orientat în sensul profitului material atât pentru el,  cât şi pentru unitatea bugetară pe care, parţial şi temporar, o conduce.

Gh. BURDUJAN

FRICA

(Editorial 26)

Frica este cea mai jalnică stare a fiinţei umane. Frica te înjoseşte în faţa propriei tale conştiinţe. Frica este definită în DEX ca o stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă. Frica atacă demnitatea în esenţa ei, frica te face să taci, să tăinuieşti adevărul, să ascunzi, să treci nepăsător pe lângă o nedreptate care ţi se face ţie sau altuia, să inventezi scenarii apocaliptice, să crezi că toate forţele răului sunt îndreptate asupra ta, să duci o viaţă de iepure, să te ascunzi în văgăuni existenţiale, să aplauzi atunci când nu e nimic de aplaudat, să faci din normalitate un fapt excepţional doar pentru a fi pe placul şefului sau a unui factor de decizie în comunitate. Teama de a nu pierde privilegii, închipuite sau reale, te face să-ţi trădezi prietenii, să nu te ţii de cuvânt, să amâni hotărâri, să nu semnezi, să nu îţi asumi responsabilităţi, să renunţi, în final, la condiţia de om. Am cunoscut, în Vălenii de Munte (şi nu numai aici) oameni de o valoare incontestabilă care mi-au destăinuit lucruri  de interes public, dar care nu sunt dispuşi să le rostească cu voce tare. Pentru că au copii care trebuie să obţină o slujbă la stat, pentru că au nevoie de primărie, pentru că le e mai dragă liniştea, o linişte plină de compromisuri. Şi mai jalnici sunt aceia cărora le e frică de vecinătatea unui om vertical.   Nu încerc să le descifrez resorturile ce-i fac pe aceştia sã-şi construiască viaţa astfel, dar nu pot să-i înţeleg, nicidecum să le accept atitudinea. Ei nu vor şti niciodată ce înseamnă să fii cuprins de lumina binefăcătoare a valorilor umane, preponderent pozitive! Pentru că le e frică!

Gh, BURDUJAN

PUTEREA CARE ÎNTUNECĂ MINTEA

Editorial 25

Ca formă de acţiune umană, politica nu este altceva decât lupta pentru putere. Cu alte cuvinte, orice formaţiune politică se află în epicentrul înfruntărilor pentru putere. Puterea înstrăinează şi întunecă mintea! Înstrăinarea este o carenţă comunicaţională. Când nu mai poţi sã comunici coerent cu semenii tăi, e semn că ţi s-au întunecat minţile. Trei sunt paşii care duc la înstrăinarea prin putere: primul începe odată cu accesul declarat către ea. Al doilea pas al înstrăinării prin putere îl faci atunci când crezi cu tot dinadinsul că le eşti superior celor care te-au ales. Al treilea pas îl face insul care, abia înscăunat, crede că este de neînlocuit şi că el poate face orice. Poate eluda şi înlocui legi. Poate dispune de viaţa oamenilor, de viitorul unei colectivităţi, de soarta şi avuţia unei aşezări. Armele lor sunt: cotul, călcâiul şi talpa, antifoanele şi ochelarii opaci de “n-aude”, “n-a vede”.  Oricât ar fi de clare lucrurile pentru toată lumea, “puternicii” noştri se fac a nu înţelege, complică lucrurile simple, răstălmăcesc evidenţe, resping adevărul, uneori ameninţă, sunt veşnic nemulţumiţi (mai ales de ceea ce fac alţii…), iau hotărâri importante pentru obşte, dar anapoda concepute, pentru că puterea i-a înstrăinat şi le-a întunecat minţile sau le-a i-luminat (funcţie de interesele pecuniare nelipsite din orice acţiune ar întreprinde ei). Pentru ca alienarea prin putere să nu se producă, individul care a fost ales trebuie să aibă, pe lângă calităţile morale obligatorii şi o doză crescută de va-loare! Şi nu o valoare oarecare, ci numai aceea pusă în slujba semenilor, a tuturor celor din jur, valoare care străluceşte, care demonstrează, antrenează şi uneşte, dezgheaţă şi topeşte zăgazurile, frânele, urâtul şi nefirescul.

Gh. BURDUJAN

UNDE SE DUC BANII DIN BUGETUL LOCAL

România traverseazã o crizã economicã şi financiarã fãrã precedent! Tãvãlugul american s-a rostogolit peste întreaga Europã, mai puţin peste Asia.  La nivelul fiecãrei naţiuni, Criza  a spulberat multe orânduieli care fãceau ca viaţa sã fie mai bunã. Lumea a început sã înţeleagã faptul cã mãsurile de austeritate se impun ca obligativitate responsabilã pentru diriguitorii ţãrii. Cu toate acestea, la nivelul oraşelor, al localitãţilor de orice rang, Criza nu se manifestã identic, ea nu este la fel pentru toatã lumea. Existã primãrii care îşi închid porţile, precum existã primãrii care înfloresc. Printre acestea din urmã se numãrã şi Primãria  Vãlenii de Munte. Primãria noastrã are bani! Altfel nu se explicã risipa fãcutã pentru   gloria personalã a primarului şi a protejaţilor sãi. Sau, într-un limbaj academic, pentru “promovarea activitãţii Primãriei”.  Nu e prima datã când ne întrebãm, fãrã niciun pic de retoricã: ce are de promovat o instituţie (cea mai importantã din localitate!) aflatã oricum în centrul atenţiei generale?! De ce doreşte domnul primar, Mircea Niţu, sa-şi facã publicitate, sã-şi “promoveze activitatea”? El care ar trebui sã fie cel dintâi interesat întru gospodãrirea cu chibzuinţã a banului public?!    Tocmai când toate instituţiile statului reduc drastic cheltuielile de orice naturã,  când oamenii sunt trimişi în şomaj,  primarul nu are nicio jenã în a risipi banul public sub diverse forme, fie finanţând de la buget o lucrare monograficã de proporţii – a cãrei editare a costat 600.000.000 lei vechi – , fie editând o fiţuicã-ziar, format A4, care subţiazã bugetul local cu încã 180.000.000 lei vechi anual.

DRUMUL BANILOR

În şedinþa Consiliului Local al Oraşului Vãlenii de Munte din data de 30 ianuarie 2009, a fost adoptatã Hotãrârea nr. 5 din 30.01.2009, din care citãm: “Art. 1. Se aprobã suportarea cheltuielilor de editare a lucrãrii “Vãlenii de Munte – natura, instituţii, biografii”, autor Dr. prof. Pârvu Constantin, din bugetul local al oraşului Vãlenii de Munte.Art.2.Editarea se va face în 500 de exemplare, iar cheltuielile de editare se vor suporta  pânã la limita maximã de 300.000.000 lei vechi”.  Dupã nici douã luni de la aceastã hotãrâre de consiliu, Mircea Niţu vine cu un nou proiect de hotãrâre care devine Hotãrârea de Consiliu nr. 18 din data de 31 martie 2009 din care citãm. “Art. 1. “Se aprobã suportarea cheltuielilor de editare a lucrãrii “Vãlenii de Munte – natura, instituţii, biografii”, autor Prof. dr. Pârvu Constantin, din bugetul local al oraşului Vãlenii de Munte. Art. 2. Editarea se va face în 1.000 de exemplare, iar cheltuielile de editare  se vor suporta pânã la limita maximã de 600.000.000 lei vechi”. Pentru ziarul-fiţuicã, primarul Mircea Niţu nu a mai considerat a fi necesar un proiect de hotãrâre pe care sã-l supunã spre adoptare Consiliului Local. Decizia de a edita un ziar care sã-i laude activitatea şi “mãreţele-i realizãri” a luat-o de unul singur, dar tot pe banul public, al cetãţeanului contribuabil.

600.000.000 LEI! Atât a costat editarea lucrãrii monografice, o lucrare plinã de inexactitãţi, un amalgam necenzurat de informaţii, de cele mai multe ori, inutile. O lucrare în care confuzia şi eroarea se aflã la ele acasã. Iatã câteva exemple ilustrative: 1.: La pagina 392, fotografia doamnei Chivu Carmen se aflã în locul fotografiei doamnei Maria Diaconu (şi viceversa); 2.: În dreptul textului  bibliotecarei Cotunã Marilena (care nu are fotografie) se aflã poza doamnei Luiza Cotunã – profesoarã de limba englezã. La pagina 346, în textul dedicat lui Valentin Emil Muşat, se specificã faptul cã acesta ar fi fost “redactor şef al ziarului Vãlenii (primele şase numere)”. Ceea ce este fals! De la înfiinţare şi pânã în prezent singurul redactor şef al ziarului “Vãlenii” s-a numit Gh. Burdujan. “Personalul Centrului Cultural “Nicolae Iorga” este alcãtuit dintr-o singurã persoanã: Iulia Mãrgãritescu (pag. 453), cãreia i se dedicã un spaţiu mai amplu decât academicianului Mircea Maliţa. Şi exemplele ar putea continua. Lucrarea costã 850.000 de lei vechi, iar cei care o posedã, în mare parte, au fost obligaţi s-o cumpere.
(continuare în numãrul viitor)