SERBĂRILE TOAMNEI – FESTIVALUL ŢUICII – LA VĂLENII DE MUNTE

Au fost şi Serbările Toamnei la Vălenii de Munte!

Nimeni nu a vorbit despre Serbările Toamnei, ci toată lumea a vorbit despre Festivalul Ţuicii.

Intelectuali şi non-intelectuali (în scris sau pe gură), edili şi non- edili, aşa zise oficialităţi numite sau autonumite, alese şi ne-alese. Ţuica şi iar ţuica. Celelate produse, rod al toamnei bogate care tocmai a trecut, au fost lăsate în umbră. Ţuica, la Vălenii de Munte, este o “zeiţă” (cum a definit-o un ilustru profesor – local – de limbă română).

ŢUICA ŞI IAR ŢUICĂ

MIRCEA CEL CARE, MARE VOIEVOD DE PRAHOVA ŞI BARONUL BARONILOR

Mircea Cel care, mare voevod de Prahova, ca de obicei, s-a apucat să răcnească o poezie, la microfon, despre Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare şi alţi voievozi (el fiind în fruntea tuturor).
Mai cu bun simţ mi s-a părut a fi primarul Constantin Florin,

iar deputatul vostru, Sorin Vreju (sau Teju sau Breju), a dictat cine să fie noul cetăţean de onoare al oraşului Vălenii de Munte: “un erou”!

APOI A TRAS UN PUI DE SOMN, CĂ EL DOARME PE UNDE APUCĂ, ATÂT ÎN PARLAMENT CÂT ŞI PE SCENĂ, PE SCAUN CÂT ŞI ÎN PICIOARE!

Mai mult ca niciodată acest eveniment a fost unul marcat puternic de sigla USL.

Nedumerirea mea este următoarea: de ce la fiecare manifestare mai importantă, pe scenă e musai să fie prezent, cu figura sa inconfundabilă,  Adrian Manta? Ştie cineva ceva? Care să fie răspunsul la această întrebare? Dacă aveţi idei lămuritoare la nedumerirea mea vă rog să le transmiteţi pe adresa redacţiei noastre.

AŞA A TRECUT ŞI ACEST EVENIMENT USL CARE A COSTAT BUGETUL LOCAL, BUGETUL PUBLIC, PESTE DOUĂ MILIARDE DE LEI!

GOLĂNIA LUI AVRAMESCU LUCIAN ŞI SATISFACŢIA MEA…

Vara trecuta nu m-am simtit prea bine! O haita de politruci cu probleme pe la justitie, o haita de politruci flamanzi, lacomi, penali si iresponsabili, au incercat o lovitura de stat asupra firavului nostru stat de drept. Aproape ca au reusit, dar, din fericire, doar,.. aproape. Toate Antenelel vuiau, “Haideti la referendum sa-l dam jos pe tiranul de Basescu!!! Romani, treziti-va, lupta de “clasa” a inceput! Traiasca Ponta, traiasca Antonescu, traiasca Voiculescu, Mircea Badea, Gadea, Grecu etc.” O seama de “intelectuali” cu vechi state de plata, tineau isonul haitei. Printre acestia si un domn oarecare, poet sau scriitor, jurnalist sau arhitect (Dumnezeu stie..), pe numele din bulletin, Lucian Avramescu. Si dai si lupta, neicusorule, seara de seara pe la Antene… I-a trebuit un an intreg, ca sa-si dea seama cu cine si, mai ales, ce a votat.. Zilele acestea, ca un naiv ce se afla, intreaba, cu inocenta pacalitului: “Ponta mai ești? Crin mai ești? Dacă nu, îngăduiți-mi să vă bag în pizda mamei voastre!” Citind articolul, aproape mi-au dat lacrimile,… de ras! Avramescule, ma uimesti! Nu se poate ca aceste cuvintele sa fi iesit din “penita” ta, dar… e posibil…

” (…)

Băsescu, lăsat liber să joace tontoroiul pe un pustiu politic, utilizând perfect neinspiratele plecări ale Titulescului Mic și Crinului Mare, cândva regal, lăsat să urle și să latre, face ce trebuie – urlă și latră. Punctează. Nu are dreptul la concediu Ponta? Are. Nu are, în schimb, dreptul la dezertare dintr-un câmp fierbinte de luptă, nu are dreptul la concediu de odihnă în timp ce speranțele publice fac metastază. Ponta, în numele a ceea ce am înghițit, ca om și ca scriitor, pentru voi, în numele nemeritatelor înjurături primite scuipăcios și puturos, în numele batjocurii de a mă lăsa la cheremul celui mai netrebnic fanariot pe care l-a avut, din toate vremurile, România, în numele celor ce am crezut, eu nu cu totul, dar alții da, că sunteți, că sunteți oameni, vă atenționez cu toată sila – vă bag în pizda mamii voastre.”

Ce frumos spus, ce poetic: “sperantele publice fac metastaza”… Dar domnul Avramescu are o mare problema la cap. Da, da, ati inteles bine, problema este la cap! Cum sa faca sperantele publice metastaza ACUM, cand in data de 30 mai 2011, tot el, Avramescu adica!, scria un alt text “profund adanc”, un text din care aflam, ca el este cetateanul unei foste tari??? Citez: ” M-am nascut intr-o tara care nu mai e. Romania am zis? Care Romania? La 21 de ani de la fatarea, prin sangeroasa cezariana, a democratiei, tara mea a reusit, economic si moral, performanta de a muri.” Oare MORTUL mai poate face metastaza??? Pentru cei interesati, textul integral poate fi citit aici:

http://jurnalul.ro/editorial/sunt-cetatean-al-unei-foste-tari-579767.html

No, mi-ai facut ziua frumoasa, Avramescule, Dumnezeu sa-ti dea sanatate, ca sa te poti “bucura” de guvernarea pe care ti-ai dorit-o! Ai grija ce-ti doresti, ca… Pentru buna dispozitie pe care mi-ai provocat-o, uite voi posta si eu un citat “celebru” din tine…

“Nimic nu ne transforma mai mult decat tintele pe care nu le ajungem” (Cugetari).

APA – VEŞNICA PROBLEMA A ORAŞULUI ŞI A PRIMARILOR DIN VĂLENII DE MUNTE

Înscăunarea lui Constanin Florin (zis Bebe Moacă) în fruntea PrimărieiVălenii de Munte nu a rezolvat problema apei potabile. Problemă rămasă moştenire încă de pe vremea regretatului primar Stelian Manolescu. Cât a fost Mircea Niţu primar nu s-a înaintat niciun centimentru întru rezolvarea acestei “bube” a oraşului.

Bebe Moacă, în campania electorală A ZIS CĂ FACE ŞI DREGE. Toţi alegătorii săi şi-au pus multe speranţe că va “scoate oraşul la lumină”, aşa cum se exprima o distinsă doamnă.

Numai că, oameni buni, suntem în cod galben de caniculă şi de 3 (trei) zile nu există strop de apă potabilă pe strada Ştefan cel Mare. Şi nu este prima dată. De regulă, cum vine ziua de vineri dispare şi apa potabilă. Astfel că sîmbăta şi duminica nema apă.

De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Aşa că de ce să ne strofocăm noi degeaba că nu există minte managerială în fruntea acestui oraş, de vreo 20 de ani încoace. Şi după cum se arată vremurile nici şanse să avem în curând nu există.

Ia-n stai dumneata, domnule Bebe Moacă, vreo 3-4 zile fără apă. Pe cod galben (posibil portocaliu şi/sau roşu) de căldură. Să vedem, te mai arăţi aşa de gigea?

UMILINŢA

Aş fi ipocrit dacă nu aş recunoaşte că mă simt umilit de componenţa actuală a Parlamentului României rezultată în urma alegerilor parlamentare de anul trecut. Actuala opoziţie a fost învinsă nu de oameni merituoşi, ci de o siglă, sigla unei alianţe socialiste concepută şi dirijată de mintea diabolică a securistului Dan Voiculescu. Maimuţa şi bostanul USL au învins! Şi au făcut-o într-un mod categoric, zdrobitor, la un scor fără drept de apel.
Blajinul Vasile Blaga lasă impresia că istoria neputinţei şi a înfrângerii se poate repeta dacă el va mai conduce PDL. “Opoziţie constructivă”, adică opoziţie deloc sau ioc. La fel şi în Vălenii de Munte, unde economul – blajin Constantin Ioniţă nu a avut nicio şansă împotriva impetuosului şi mult prea generosului Bebe Moacă. ÎnConsiliul Local, steagul PDL-ului tot Daniel Piscan îl duce. Ca şi în precedentul mandat.
Întrebarea care îmi bântuie mintea este de ce mai marii USL nu şi-au pus pe colegii candidaţi unul şi unul? Ştiut fiind faptul că, în sondajele de opinie, aveau un avans formidabil faţă de ARD. Şi o piatră cu sigla USL ar fi câştigat competiţia. Struţocămila Victor-Crin (şi baronii locali) au preferat să “bage” în Parlamentul României puşcăriabili, penalişti şi oameni fără nicio calitate morală şi/sau intelectuală. De ce? Pentru că aceştia au plătit din greu: 100.000 – 150.000 de euro bucata de parlamentar. Masă votantă! Nu valori!

Gh. BURDUJAN

CASĂ DE CULTURĂ SAU CENTRU CULTURAL?

Cine a venit cu năzbâtia asta mie mi-e greu să pricep, de vreme ce activităţile se vor dsfăşura în aceeaşi clădire, pe acelaşi plan de activităţi, având aceleaşi obiective importante de îndeplinit, pe aceleaşi linii directoare de acţiune.
Care-i şpilu acestei modificări de titulatură? Ce se ascunde în spatele acestei manevre pe tabla de şah a nou alesului primar? Pentru că e ca în Caragiale: “Din două una, ori să se revizuiaască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo şi anume prin părţile esenţiale.” Primarul a ales să schimbe pe ici pe colo şi anume prin părţile esenţiale. Care este partea esenţială a acestei operaţiuni? POSTUL DE DIRECTOR AL CASEI DE CULTURĂ! Cine este/era director al Casei de Cultură din Vălenii de Munte? Doamna Iulia Mărgăritescu. Ce s-a întâmplat în iunie 2012 la alegerile locale? Doamna Iulia Mărgăritescu a participat, în mod legitim şi legal, la alegerile locale pentru funcţia de primar al Oraşului Vălenii de Munte.
Asta a fost prea mult pentru orgoliosul Bebe Moacă, astăzi primarul Constantin Florin.
Vă spuneam, în pagina 3, că primarul este ranchiunos şi răzbunător, că aşteaptă momentul prielnic să te pună la zid (că se pricepe – le are cu betoanele), că, la fel ca predecesorul său, Mircea Niţu, nu se dă în lături de la comiterea unor abuzuri impardonabile. Pentru că ceea ce a făcut dumnealui acum este un abuz impardonabil! Ca să se răzbune, a dorit să o înlăture din funcţia de director al Casei de Cultură pe doamna Iulia Mărgăritescu. Aceasta, însă, a câştigat prin concurs postul de director, deci primarul nu putea “s-o dea afară” pur şi simplu, cum şi-ar fi dorit. Singura soluţie la îndemâna şi pe măsura minţii Domnului Bebe Moacă a fost schimbarea titulaturii instituţiei. Cu alte cuvinte, eşti dumneata director al Casei de Culură, dar Casa de Cultură nu mai existăăăă, pentru că acum avem Centrul Culturaaaal. Şi aşa şi-a satisfăcut primarul nostru orgoliul rănit în alegeri. Răzbunându-se pe un fostcontracandidat.gheorghe burdujan – ziarul valenii – casa de cultura
Alte abuzuri, de-a dreptul ordinare, sunt presiunile pe care primarul le face direct sau indirect asupra colectivului de redacţie al ziarului nostru, ameninţând cu punerea pe drumuri a tuturor acelora care au îndrăznit să scrie la acest ziar.

Luaţi aminte: Cu ce va rămâne Vespasianus Mircea Niţu în memoria vălenenilor? Cu măreaţa sa ctitorie de 75.000 de euro care a scandalizat întreaga presă, locală şi naţională, adică va rămâne cu WC-ul public din Parcul Central şi cu abuzul comis împotriva redacţiei ziarului nostru.
Să vedem cu ce va rămâne Constantin Florin. Ca primar, nu ca Bebe Moacă, om de afaceri controversat, că pe acesta/acela îl ştie toată lumea. Deocamdată se afirmă ca un om răzbunător cu mici apucături dictatoriale. Ca pe vremuri…

CONFORM SITE-ULUI OFICIAL AL PRIMĂRIEI VĂLENII DE MUNTE (www.valeniidemunte.com.ro)

1. Pe anul 2013 (deşi suntem la sfârşitul lunii februarie) NU există nicio hotărâre de consiliu local;
2. Mircea Niţu ESTE consilier local cu drepturi depline, deşi acesta şi-a dat demisia;
3. NU există niciun proiect de hotărâre;
4. Procesele verbale ale şedinţelor Consiliului Local NU s-au mai făcut din luna august 2012;
5. NU a existat niciun eveniment în Oraşul Vălenii de Munte;
6. Casa de Cultură NU există;
7. Clubul Sportiv NU există;
8. La capitolul “Educaţie şi învăţământ” figurează doar DOUĂ unităţi şcolare: Colegiul Naţional “N. Iorga” şi Şcoala nr. 3 “Gh. Pănculescu”. (Acolo unde primarul are interese, desigur). Celelalte unităţi de învăţământ din oraş lipsesc cu desăvârşire;
9. Servicii publice NU există;
10. La capitolul “urbanism” este vid total;
11. Oraşul Vălenii de Munte are doar trei Cetăţeni de Onoare: M. R. Paraschivescu (post-mortem), Harry Tavitian şi Krzysztof Grabowski.
Savantul Nicoale Iorga nu este pomenit. Nici mulţi alţii.
12. Vreţi să ştiţi taxele şi impozitele pe care le aveţi de plătit? NU aveţi nicio şansă. Site-ul nu informează nici la acest capitol.
13. Capitolul “Buget” este gol;
14. Consiliul Local Vălenii de Munte este compus din 17 membri, dintre care: 4 – PDL, 2 – UNPR, 2 – PP.DD, 1 – independent şi 8 – USL.
Ce înseamnă consilier USL? După cum se ştie USL este o alianţă conjuncturală alcătuită din mai multe partide politice.

Dacă mâine USL se destramă, ai cui vor fi aceşti 8 consilieri?

PREŢUIEŞTE ÎNVĂŢĂTURA! SUCCESUL NU E O ÎNTÂMPLARE!

Luni, 25 februarie 2013, echipa managerială a Liceului Tehnologic Agromontan “R. Constantinescu” a premiat, într-un cadru festiv, elevii participanţi la olimpiadele şcolare, faza locală.
Festivitatea a avut loc în amfiteatrul liceului, în prezenţa cadrelor didactice şi a unor elevi reprezentativi, într-o atmosferă solemnă, pe acordurile binecunoscutei melodii “The champions” – Queen.
Acest eveniment a fost iniţiat şi organizat de conducerea şcolii, care a dorit să încurajeze învăţătura, efortul, competiţia, îndrăzneala şi nu în ultimul rând munca elevilor şi profesorilor coordonatori.
Directorul unităţii de învăţământ, profesor ing. Nicolae Ghencea a oferit cu multă dragoste diplome şi “premii dulci” de la sponsorul principal al acţiunii, “Tymbark”.
Toţi cei prezenţi au apreciat că îmbrăţişarea, strângerea de mână şi cuvintele calde venite din partea directorului şcolii au însemnat mult mai mult decât orice lecţie inteligentă din sala de clasă. Şcoala de la “Romeo Constantinescu” are o singură misiune rezumată în două formule: Preţuieşte învăţătura şi arată că Succesul nu e o întâmplare!
Felicitări şi mulţumiri, domnule director, din partea copiilor şi părinţilor!

Camelia NEAGU

INVITAŢIE LA TÂRGUL DE DRAGOBETE

Marţi, 26 februarie 2013, la Muzeul de Artă Religioasă din Vălenii de Munte s-a deschis “Târgul de Dragobetele – Primăvara cu dragoste”, prima ediţie de acest profil. Organizatorul acţiunii este doamna muzeograf Daniela Moraru, având ca participanţi doi artişti plastici rafinaţi: Smaranda Ionescu Siseşti şi Dan Miliţiu.
Aici sunt expuse, în perioada 26-28 februarie, mărţişoare, obiecte decorative şi populare, iar invitaţii îşi pot delecta privirea cu aceste miniaturi “hansmann”, realizate cu mult suflet, ştiinţă şi talent de către participanţi.
Acţiunea se doreşte a fi continuată de altele asemănătoare, prilejuite de evenimente similare: Paştele, Sânzienele… care să atragă atenţia publicului vizitator asupra frumosului de lângă noi.gheorghe burdujan – ziarul valenii – targul de dragobete – valenii de munte 2
Doamna muzeograf, Daniela Moraru, ne-a amintit că evenimentul este o prelungire a proiectului “Vacanţă la muzeu”, că este iniţiativa muzeelor etnografice din ţară şi că speră în colaborarea şi implicarea tuturor celor interesaţi de artă şi rafinament miniatural.
Dorim succes acestui târg şi la mai multe ediţii!

Camelia NEAGU

NU SEMĂN NIMĂNUI

Se spune adesea că a fi sincer înseamnă să-i faci confidenţe celuilalt, să-ţi deschizi sufletul, însă criteriile după care îţi este apreciată sinceritatea parcă ar fi stabilite întotdeauna de celălalt, nu de tine. Ca urmare, este sinceritatea o calitate, sau un defect?
Se spune adesea că „nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-i place omului”. Cred că frumuseţea depinde de simţuri, de percepţie, de simpla plăcere care te inundă la contemplarea unui obiect. Frumosul se conturează în ochiul fiecăruia diferit. El variază în funcţie de simţul estetic înnăscut sau dobândit, de educaţie, de nivelul de cultură şi este perceput diferit de către generaţii, influenţat uneori chiar de stilul de viaţă adoptat. Frumuseţea este comparabilă cu un răsărit de soare, frumoşi sunt primii fulgi de nea pufoşi, imaculaţi a căror privelişte îţi descântă ochiul,.. Frumos este cel cu suflet bun, care doreşte să ofere fără preget totul şi nu aşteaptă vreo răsplată. E vocea ta înţeleaptă care oferă sfatul prietenesc şi celui mai aprig duşman, e privirea care scrutează zările optimist atunci când nu mai există nicio speranţă, e zâmbetul tău sincer, încurajator…adolescenţa…
Lumea adolescenţei are timp şi loc pentru iubire necondiţionată, pentru zbor şi înălţare, este o lume a viselor, în care oamenii sunt deosebiţi unul de altul, dar asemănători în aspiraţia spre prietenie. Este şi vârsta când îţi pui mereu întrebarea care dintre disciplinele de studiu sunt mai importante, care dintre ele ţi-ar fi de mai mare folos în viaţă şi nu reuşeşti să găseşti un răspuns de care să fii sigur că oglindeşte adevărul.
Au fost vremuri când învăţământul a fost dominat de modă, de moda limbilor străine, de moda matematicii şi a fizicii, de moda chimiei şi a biologiei, de moda…De ce uneori aceste mode sunt primite fără împotrivire, când, de fapt, fiecare disciplină are importanţa sa? Fără muzică omul ar lătra, fără poezie ar vorbi prin semne făcute cu capul, fără pictură n-ar distinge albul de negru, fără biologie n-ar putea deosebi corpul de umbra sa, fără filosofie n-ar şti dacă merge înainte sau înapoi, fără matematică n-ar şti dacă este un ins sau o mulţime vidă. Acordând fiecărei discipline importanţa ce i se cuvine se poate deosebi valoarea de nonvaloare. Ideal este să poţi merge cu capul sus oriunde te-ai duce. Profesorul nu ar trebui să uite că este şi trebuie să fie în primul rând om şi apoi dascăl, că şcoala este făcută pentru te învăţa să trăieşti mai frumos şi mai bine alături de ceilalţi, nu pentru a-i chinui pe elevi cu nişte note care nu le vor folosi prea mult în viaţă. Până la urmă, tot ceea ce contează este să ştii să fii om şi să te comporţi într-o colectivitate.
În adolescenţă înveţi să citeşti cu adevărat, să simţi şi să trăieşti ceea ce citeşti, dar poţi deprinde şi cele mai cumplite vicii. Anturajul, educaţia, dorinţa de a fi ”la modă”, dorinţa de a fi altfel decât majoritatea, te pot împinge în capcana viciilor, care cu greu îţi mai dau drumul atunci când te-au prins. Totul depinde doar de dorinţa, de voinţa fiecăruia de a scăpa de tutun, alcool, droguri, jocuri de noroc…Tot acum apar şi problemele cu părinţii, conflictul între generaţii îşi face simţită prezenţa în mai multe forme. De la cele mai mărunte lucruri apar divergenţe, certuri în care adolescentul se face ghem ca un arici şi este pregătit în orice moment să atace dur, cu replici tăioase, oricând este “călcat pe coadă”. Teama de a nu li se întâmpla ceva şi grija părinţilor faţă de ei, adolescenţii, devine uneori enervantă, stresantă. Nu ai voie să ieşi în oraş când vrei (“să nu păţeşti ceva”), nu ai voie să te îmbraci cum îţi place, pentru că hainele tale sunt ori prea lungi, ori prea scurte, ori prea strâmte, ori prea “lăbărţate”, nu poţi să mănânci când şi ce vrei tu…
E greu să defineşti adolescenţa, mai ales atunci când tu însuţi/însăţi eşti la această vârstă; poţi doar să legi termenul de mulţimea de sentimente şi trăiri pe care le ai în această perioadă a vieţii. Când treci foarte repede de la iubire la ură, de la fericire la tristeţe, când nimic din ceea ce te înconjoară nu ţi se pare demn de încredere sau respect, cu toate că eşti plin de un entuziasm nu întotdeauna justificat, tot ce te înconjoară îţi trezeşte mari semne de întrebare. Întrebări şi răspunsuri îţi freamătă în minte şi în suflet în fiecare secundă.
Iată ce bucurii mărunte ne întreţin nevoia de frumos! Totul e să le descoperim…
Prof. Lb.română Ionescu Alina
Liceul Tehnologic Agromontan “Romeo Constantinescu”

SFÂRŞITUL LUMII ŞI SFÂRŞITUL LUNII

Sfârşitul lumii prevăzut de calendarul amerindian a trecut fără ca lumea să dispară. Ce nu a trecut şi nici nu va trece este “sfârşitul lunii” care ne apasă de 12 ori anual şi care se traduce prin îngrijorarea că ne prinde fără bani în buzunar. Mulţi români trăiesc cu această spaimă şi socotesc la firimitură cheltuielile care să-i facă să treacă în luna următoare fără să se îndatoreze. Nu ştiu dacă sfârşitul lunii este mai de spaimă decât începutul lunii următoare; cred că ambele sunt de spaimă. Dacă sfârşitul lunii este aşa cum am spus, începutul lunii următoare este startul sărăcirii accentuate prin majorarea a tot felul de preţuri la alimente, utilităţi, taxe şi impozite. De mulţi ani trecerea dintre ani se rezumă doar la o petrecere pe măsura buzunarului iar urările “Şi în anul care vine…” au devenit vorbe în vânt din moment ce ni se anunţă tot felul de scumpiri. Ni s-a spus că 2013 este un an dificil şi aşa este chiar din prima zi. Majorarea preţurilor la accize-veşnicele şi dragele noastre accize-la curentul electric, gaz metan şi carburanţi care are ecou puternic în toate celelalte preţuri vin exact când trebuie adică tocmai când consumul cetăţenilor de electricitate şi de gaz metan creşte mult din cauza temperaturilor scăzute şi din cauza nopţilor lungi. Bună zicala cu “Atunci când ii dai ii fată vaca şi când este să dea îi moare viţelul!”. Sărmanul stat, îmi vine să-i plâng de milă! (Când spun “stat” mă refer la reprezentanţii lui adică la guvernanţi). Ne jupoaie de nu mai avem piele pe noi şi tot el se vaită. Se măresc pensiile cu 4%. Vai, vai! De unde să scoată săracii guvernanţi banii? Aceasta este discuţia de ultimă oră şi problema este învârtită pe toate feţele. Au apărut voci “autorizate” care spun că trebuie majorate dar nu acum. Dacă nu acum, când? După trei ani în care nu s-a dat un sfanţ la pensii, cu scuza crizei, majorarea de 4% este nenorocirea bugetului. Văicărelile guvernanţilor sunt justificate din moment ce niciunul dintre ultimele guverne nu a făcut nimic pentru crearea locurilor de muncă; nu au fost în stare nici măcar să scoată la lumina munca la negru care ar fi rezolvat problema banilor din buget. Toţi se laudă cu pornirea investiţiilor, cu crearea de sute de mii de locuri de muncă şi cu atragerea fondurilor europene dar la sfârşit de mandat se pierd în explicaţii despre greutăţile pe care nu au reuşit să le depăşească. Pe lângă nenorocirea cu 4% guvernul doreşte să reconsidere pensiile militarilor-abia se adusese nivelul acestora la normalitatea în care un burtos cu state grele de stat la birou să nu mai primească o pensie de 4-5 ori mai mare decât un civil care şi-a rupt spatele de muncă într-o uzina – dar şi îndemnizaţiile pentru revoluţionari. Referindu-se la aceştia din urmă Ponta a spus că asta se va întâmpla doar după o verificare atentă a celor care solicită indemnizaţii. Am auzit-o şi la alţii dar până la urmă tot neverificaţi au rămas!
Nu îmi dau seama din ce cauză cei care vin la guvernare ne cred tâmpiţi. Oricine îşi poate da seama că mărirea preţurilor la energii de tot felul produce un plus substanţial în buget sub formă de impozite şi taxe mult superior celor 4% aşa că discuţiile despre sursa de finanţare este una aiurea. Statului îi convine orice mărire de preţuri şi acest lucru este în contradicţie cu asigurarea de către acelaşi stat a unui nivel de trai civilizat. Practic ne învârtim într-un cerc vicios scăldându-ne în salarii şi pensii departe de cele din Europa şi cheia ieşirii din acest cerc nu este altceva decât producţia de bunuri pentru consumul intern şi extern. Se cunoaşte această cheie dar nimic din programele de guvernare nu vorbeşte despre activarea ei. Cu alte cuvinte mai totul este lăsat să curgă de la sine fără ca cei care conduc-prost-ţara să facă ceva concret. În zadar s-au sugerat soluţii care să ducă la reducerea evaziunii fiscale, la creşterea numărului salariaţilor plătitori de impozite şi implicit la ajungerea la un buget acoperitor pentru cheltuielile legate de sănătate, învăţământ, salarii şi pensii. Parcă se vrea să fim ţinuţi la acest nivel. Că este criză sau că nu mai este criza este neesenţial deoarece noi tot rău o ducem. Speranţele într-un trăi mai bun promis la schimbarea guvernanţilor se sting repede sub şuvoiul unor noi constrângeri şi asta s-a întâmplat şi de data aceasta.
Gh. SÂRBU

FARMACIA VERDE – Hameiul (Humulus lupulus) Familia Cannabaceae

Istoric

Originar din Europa, hameiul sălbatic poate fi intâlnit caţărat pe arbori, la marginea pădurilor, în zăvoaie, lunci, tufişuri, garduri, de-a lungul râurilor, de la câmpie până la o altitudine de 1000 m. Creşte în mod spontan şi în depresiunea Vălenii de Munte. Conurile pot fi recoltate începând cu luna septembrie şi până la primele brume.
De la hamei se folosesc florile femele, care au forma unor mici conuri de culoare verde, cu un miros specific, uşor amărui, dat de uleiurile volatile pe care le conţin. Hameiul este indicat pentru tratamentul acneei şi seboreei tenului, alopecie (căderea părului ), gută, abcese reci, cancere externe.
Acţionează ca sedativ nervos major, diuretic cu eliminarea de acid uric, anafrodiziac, calmant al durerilor menstruale, astringent, activează circulaţia sanguină, antitrichomonazic.
Cosmetică, acnee – infuzie din 1 lingură de conuri la 100 ml apă, se aplică comprese de câte ori este nevoie.
Îngrijirea, întreţinerea şi înfrumuseţarea pielii – pentru îngrijirea pielii iarna, se recomandă ca imediat după baie să se facă un masaj cu ulei de hamei, pe toate zonele expuse la frig şi unde apare tendinţa de uscare. Uleiul protejează pielea de crăpăturile şi asprirea care apar la frig, o catifelează şi îi păstrează tonusul şi elasticitatea.
Seboree, alopecie – infuzie din 100 g conuri uscate la 100 ml apă în clocot, aplicată sub formă de comprese pe scalp. Se poate folosi şi pe faţă împotriva tenului gras acneic. Contra căderii părului, se clateşte părul după spălarea pe cap cu şampon, cu extractul pentru baie din hamei.
Trichomonoza vaginală – se fac spălături vaginale cu infuzie concentrată, 2 linguriţe la 100 ml apă.
Spălături vaginale contra durerilor – se recomandă ca infuzia să se prepare din 8 g de plantă la 100 ml apă clocotită. Se foloseşte infuzia călduţă.
Insomnie – conuri ţinute într-un saculeţ de tifon în dreptul nărilor pentru a adormi mai repede.
Nevrozele, excitaţiile sexuale anormale, insomniile rebele – se face o pernă din conuri de hamei sau flori de hamei adunate toamna se pun sub saltele.

PREPARATE

Tinctura din conuri de hamei – 10 g conuri în 100 ml alcool alimentar de 90°, se lasă la macerat timp de 7 zile, se strecoară şi se toarnă în sticluţe mici inchise la culoare – 20 de linguri de pulbere şi 500 ml de alcool de 50 de grade. Cele două componente se amestecă şi se lasă la macerat într-un borcan bine închis, într-ul loc călduros, timp de două săptămâni

ZIUA MONDIALĂ A PROFESORULUI

La iniţiativa UNESCO, Ziua Internaţională a Profesorilor se sărbătoreşte, începând cu anul 1994, pe data de 5 octombrie arătând că profesorii vor continua să susţină generaţiile viitoare.

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Profesorilor, 5 octombrie 2012, UNICEF România le mulţumeşte tuturor profesorilor pentru dedicarea lor şi îşi reînnoieşte angajamentul de a-i sprijini prin iniţiative globale, regionale şi locale. ,,Chiar dacă provocările cu care se confruntă profesorii din România sunt mari – repetate reforme ale sistemului de învăţământ, impactul crizei economice, valorizarea educaţiei în societatea actuală -, ei continuă să le ofere copiilor cunoştinţele necesare pentru a se descurca într-o lume în permanentă schimbare,,

În preajma Zilei Internaţionale a Profesorilor, Secretarul General al Naţiunilor Unite BAN Ki-moon a lansat Educaţia pe primul loc, o iniţiativă menită să transforme educaţia într-o prioritate globală şi să susţină atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (Millennium Development Goal) în ceea ce priveşte educaţia. În următorii cinci ani, iniţiativa Educaţia pe primul loc se va concentra pe trei priorităţi: fiecare copil să meargă la şcoală, îmbunătăţirea calităţii procesului de învăţare şi încurajarea cetăţeniei globale. Prin intermediul campaniei pentru participare şcolară „Hai la Şcoală”, UNICEF România luptă ca fiecare copil să meargă la şcoală prin prevenirea absenteismului şi abandonului şcolar, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii procesului de învăţare asigurând formarea directorilor de şcoală pentru promovarea educației interculturale și incluzive, iar profesorilor cursuri de formare pentru îmbunătăţirea abilităţilor de adaptare a metodelor de predare la nevoile tuturor copiilor.

Şi în judeţul Prahova Ziua mondială a profesorului este marcată pe 5 octombrie2012, în toate unităţile şcolare prahovene. Ministerul Educaţiei a transmis o adresă Inspectoratului Şcolar Judeţean prin care a solicitat ca unităţile de învăţămănt preuniversitar să desfăşoare activităţi specifice, extracurriculare şi extraşcolare dedicate acestui eveniment. Cu această ocazie au fost organizate diferite activităţi care să marcheze acest moment şi să sublinieze experienţa de  profesionalism şi originalitate a cadrului didactic.  Încă odată s-a făcut apel la definiţia de profesor bun, responsabil, cu vocaţie, talent  şi demnitate. Ziua s-a   sărbătorită local, în şcoli, prin mici festivităţi. Trecând cu vederea lista infinită a problemelor din educaţie, e o zi festivă! Să ne amintim, deci, de anii devenirii noastre, de dascălii care ne-au marcat existenţa si ne-au format ca oameni.

Prof. Camelia NEAGU

MUZEUL NATURA VĂII TELEAJENULUI

Strada Berevoieşti la numarul 14, aici funcţionase cinematograful din Vălenii de Munte, Universitatea Populară întemeiată de Nicolae Iorga, redacţia şi tipografia “Neamului românesc”.

Muzeul are 2 camere: una de suveniruri, iar în cealaltă, expoziţia adăposteşte mistreti, urşi, veveriţe, lupi, vulpi, acvile, sitari din fauna Văii Teleajenului. Noutatea este că aici sunt difuzoare care redau sunetele scoase de aceste vieţuitoare. Există şi o cascadă cu efectele sonore autentice din realitatea naturii de pe Teleajen.

Peisajul evidenţiează decorul natural din zona Prahovei, fauna, flora, relieful, o imagine fidelă a lumii naturii de pe Teleajen.

Tot aici sunt prezentate şi obiecte specifice privind cultura pomilor fructiferi şi panouri ilustrative cu informaţii de specialitate.

“Expoziţie permanentă ce reprezintă doar nucleul unui autentic muzeu complex al Văii Teleajenului, una dintre cele mai frumoase zone din ţară cu tot ceea ce înseamnă coordonatele ei majore -relieful, clima, flora, fauna, bogăţiile solului şi subsolului, hidrografia, aşezările omeneşti, istoria, civilizaţia, cultura, populaţia, economia şi turismul”. (Pliant expo)

Prof. Camelia NEAGU

NU AU FOST MAI BUNI, CI AU FOST MAI MULŢI!

VĂ AMINTEŞTE DE CINEVA ACEST SALUT AL LUI ANTONESCU?

Nu au câştigat pentru că sunt mai buni, ci au câştigat pentru că sunt mai mulţi. Eroarea capitală a fost că s-a admis participarea la alegeri a unei alianţe de 3 partide contra unor formaţiuni politice individuale, ceea ce a fost şi este profund inechitabil. Apoi a venit “scăparea din mână” a Guvernului Ungureanu. De aici încolo totul e poveste.

VIN ALEGERILE! PE CINE ALEGEM?

EDITORIAL 42

Iată ce se va întreba cetăţeanul atunci când va vota. Omul lângă urna de vot se află faţă în faţă cu propria-i conştiinţă. El va trebui să înţeleagă că opţiunea sa pentru unul sau pentru celălalt va determina viitorul urbei sale şi va avea implicaţii majore asupra propriei sale vieţi. În cabina de vot nu mai contează partidul care l-a propus pe unul sau pe celălalt. NU orientările doctrinare contează în alegerile locale, ci Omul contează. Omul cu majusculă! Va fi o competiţie a experienţelor personale, a valorilor individuale, a entităţilor pe care le reprezintă fiecare, ca locuitor al ur-bei, ca imagine proiectată în conştiinţa conlocuitorilor săi. Omul care va fi ales trebuie să aibă, pe lângă calităţile morale obligatorii şi o doză crescută de va-loare! şi nu o valoare oarecare, ci numai aceea pusă în slujba semenilor, a tuturor celor din jur, valoare care străluceşte, care demonstrează, antrenează şi uneşte, dezgheaţă şi topeşte zăgazurile, frânele, urâtul şi nefirescul.
La nivelul oraşului Vălenii de Munte sunt doi “grei” care se vor “lupta” în arena alegerilor locale: Constantin Ionişă şi Constantin Florin. Ceea ce-i aseamănă este faptul că ambii sunt oameni de afaceri. Ceea ce-i deosebeşte esenţial, însă, este caracterul şi tipul de afaceri pe care le face unul vizavi de celălalt. Constantin Ioniţă nu a făcut niciodată afaceri cu statul, pe când grosul afacerilor lui Constantin Florin îl constituie contractele grase cu statul, cu Primăria care gestionează banul public, al cetăţeanului contribuabil. Pri-mărie unde tronează bunul său prieten, slujitor al intereselor de grup şi mai puţin al intereselor cetăţenilor acestui oraş. Pe cine punem în capul obştei ca gospodar şef al localităţii?

Gh. BURDUJAN

“CÂRLANUL” ANTONESCU LA FUNDUL LUI BOC

EDITORIAL 41

Ion Iliescu este genial atunci când “botează” pe câte cineva: “Măi animalule” – pe Radu Mazăre, “prostănac” pe Mircea Geoană, “Cârlan” pe Crin Anto-nescu! Cu Antonescu a nimerit-o cel mai bine, pentru că în DEX cârlanul este definit astfel: “miel sau ied care a încetat să mai sugă (…)”! Prin Moldova, cârlanului i se mai spune şi mârlan. Adică: “om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, ţopârlan”! Şi oare ce altceva este Antonescu Crin prin discursurile sale tupeiste cu atacuri directe la preşedintele statului român? Cã traversează o criză de personalitate nu cred că mai este cazul să demonstrăm. Ofticându-se că nu-l poate acuza pe Traian Băsescu de cantitatea imensă de zăpadă căzută din înaltul cerului, Antonescu Crin se prinde cu mâinile, cu dinţii din gura-i vorbitoare la telefon, de fundul (gol) al lui Boc. Cu alte cuvinte, crizat de faptul că nu i se (mai) acordă o importanţă majoră şi că recentele schimbări la nivelul administraţiei centrale i-au cam tras peste bot, Crin Antonescu l-a muşcat pe Emil Boc de partea dorsală într-o emisiune TV, de 2 lei, recent difuzatã pe canalele TV ale securistului şi prietenului său de suflet, Dan Voiculescu. Vorbim despre antene, desigur. După ce novicele Ponta “s-a scăpat” în Parlamentul României, printr-un discurs mai degrabă sobru decât infantil, turbarea l-a cuprins pe Felix securistul, părintele de facto al Alianţei comuniste, convocându-şi de urgenţă la sediul Grivco cele 3 păpuşi comice din fruntea USL. Apoi i-a comandat gâdelui Gâdea sã-l execute pe Ponta la Antena 3. Hidra cu trei capete, această struţocămilă care este USL, se află în criză evidentă. 

Gh. BURDUJAN

SCOALĂ-TE TU, CA SĂ MĂ PUN EU

EDITORIAL 40

Acesta este subtextul şi esenţa urletelor pe care Antonescu Crin le-a slobozit în şedinţa extraordinară a Parlamentului României. Victoraş Ponta, copreşedinte a struţocămilei politice Alianţa Socialistă, nu a fost mai prejos. Ascultându-l pe Antonescu l-am avut pe Caţavencu lui Caragiale în faţa ochilor… Un discurs cu spume la gură, studiat şi repetat ore în şir în faţa oglinzii, din care s-a reliefat un singur cuvânt: “jos”! Şi doar trei substantive: Bãsescu, Boc, Guvernul. Orice frază ar fi debitat sfârşea cu aceste trei cuvinte. Ştiu ei bine Antonescu şi Ponta ceea ce cer. Vor Puterea, Puterea cu orice preţ. “Scoală-te tu, ca să mă pun eu”! Deşi afirmă contrariul. Din păcate există multă lume naivă care se uită în gura lor, care îşi imaginează, amară iluzie, că odată ce aceştia vor pune mâna pe putere, în România va şi începe să curgă râuri de lapte şi miere. Oameni orbiţi de promisiuni deşarte şi înfierbântaţi de necazurile proprii care sunt reale şi nu trebuie eludate, nu mai văd realitatea aşa cum este ea: miliarde de oameni de pe întreaga planetă au de suferit din cauza crizei economice şi financiare care a cuprins şi România. Antonescu-Ponta nu au curajul să le spună cetăţenilor din piaţă că NU le vor da pensii mărite, că NU vor majora salariile, că NU le vor rezolva doleanţele, pentru că NU AU CUM. Din acest punct de vedere prestaţia lor politică este una periculoasă pentru că riscă să ducă în neant ceea ce s-a putut realiza până acum prin sacrificiul românilor. De ce nu mai au răbdare câteva luni până vor avea loc alegerile la termen? E simplu. Au simţit că economia începe, încet dar sigur, să se redreseze şi că există riscul ca ei şi alianţa lor comunistă, să scadă în sondaje şi să piardă alegerile. 

Gheorghe BURDUJAN

DEPOLITIZAŢI CULTURA

EDITORIAL 38

Cultura, presa, justiţia, medicina, sportul etc. nu trebuie să fie parazitate politic. 
Dacă s-ar întâmpla aşa, imaginaţi-vă ce aberaţii ar ieşi: chirurgul să nu te opereze pentru că faci parte din alt partid, magistratul să îi dea câştig de cauză aceluia de aceeaşi orientare politică, presa (cum din păcate se mai întâmplă) să lovească doar în adversarii politici, selecţionerul echipei naţionale să-i convoace numai pe aceia înregimentaţi politic la un singur partid, respingând valorile care nu fac politică etc.
Cel car parazitează ca o căpuşă una dintre aceste instituţii publice, face numai lucruri reprobabile în actul managerial.
Oraşul Vălenii de Munte are la Casa de Cultură un om, Iulia Mărgăritescu, înregimentat politic în Partidul Social Democrat, fiind consilier local al acestui partid. În acelaşi timp ocupă funcţia de director al, auziţi cum sună! Centrului European de Cultură. Din această poziţie, doamna director foloseşte toate pârghiile pe care i le facilitează rangul său pentru a face numai prostii cu tentă politică şi electorală. Trecând peste faptul că a propus în Consiliul Local (din interese numai de ea ştiute) ca Cetăţean de Onoare al Oraşului Vălenii de Munte pe un om, Harry Tavitian, care nu are nicio legătură cu oraşul (cum îi place primarului să spună), recent, la Serbările Toamnei – Festivalul Ţuicii la Vălenii de Munte, a cumpărat-o, pe bani publici, ai cetăţenilor acestui oraş, pe interpreta de muzică populară Irina Loghin pe care a instruit-o să îndemne publicul spectator şi participant la festivităţi, nici mai mult nici mai puţin decât s-o voteze pe dânsa “ca primăriţă, că e fată bună”! Hop şi-aşa de Mălineanu! De unde şi până unde, vii tu, un nume greu al muzicii populare româneşti, cu influenţă la public, să ne recomanzi nouă, care nu am venit să facem politică, s-o votăm pe Iulia Mărgăritescu? Şi până la urmă ce înseamnă să fii “fată bună”?

Gh. BURDUJAN

SEMNE DE MIRARE

Trei sunt expresiile care-mi crează mie semne de mirare: “om cu sânge albastru”, “om de afaceri” şi “om politic”! Toate acestea au în comun unitatea semantică: “om”. Carevasăzică toţi sunt oameni. Au două mâini, două picioare şi câte un capăt pe umeri. Bun. şi atunci ce îi deosebeşte pre ei de omul simplu, de omul obişnuit? Profilul activităţii se vor grăbi mulţi să spună. Dar care este profilul activităţii omului cu “sânge albastru”? Faptul că s-a născut pe un tron nu-l face, în percepţia mea, cu nimic deosebit faţă de acela care s-a născut într-o albie. Amândoi nou-născuţii au, cel puţin teoretic, şanse egale de reuşită în cursa existenţială. Noi oamenii ceilalţi, maturii, venim şi-i punem unuia un zbenghi în frunte şi-l facem “ales” şi “uns” să fie peste mulţime, iar pe celălalt îl facem supusul primului. De ce această orânduire?
În zilele acestea, mare parte dintre jurnaliştii de frunte ai acestei ţări (printre care, spre regretul meu, şi Cristian Tudor Popescu şi Emil Hurezeanu) au fost isterizaţi de “discursul”, auziţi dumneavoastră, “istoric” al regelui Mihai în Parlamentul României. Cum s-a mai entuziasmat CTP despre felul în care s-a aşezat regele pe jilţ, despre felul cum îşi ducea mâinile, cum le ţinea, despre felul cum păşea etc. Lucrurile sunt mult mai simple: vorbim despre un om care tocmai a împlinit 90 de ani! Îi dorim şi noi La mulţi ani! Emil Hurezeanu ne explica năzdrăvănia cum Ziua Armatei Române, sărbătorită tot pe 25 octombrie, s-a născut din ziua regelui. Antena 3 i-a dedicat programe speciale, la fel şi Realitatea TV şi mai toate televiziunile ai căror producători stau mai prost cu istoria adevărată a acestei ţări. 
Nu altfel stau lucrurile şi cu sintagma “om de afaceri”. Cum a ajuns Dinu Patriciu “om de afaceri”? Simplu. A fentat statul român cu 600.000.000 de euro. Despre ce afaceri vorbim? Dar Miron Mitrea? Cum a ajuns el “om politic”?

Gh. BURDUJAN

AMENINŢARE VOALATĂ

EDITORIAL 36

După cum veţi putea citi în pagina 3 din această ediţie, Primarul Oraşului Vălenii de Munte, Mircea Niţu ne solicită “dreptul” de a-şi face cunoscut un “Punct de vedere” referitor la “articole şi interviuri care conţin opinii cu privire la activitatea Instituţiei Primarului oraşului Vălenii de Munte”. Până aici totul se înscrie în alfabetul normalităţii care este efectul unei cauze preexistente şi în codul de conduită deontolo-gică a activităţii jurnalistice. Numai că, în finalul acelui “Punct de vedere”, domnul primar Mircea Niţu recurge la o ameninţare voalată: “(…) nu aş dori să fiu pus în situaţia în care să fac publice în întregime motivele pentru care a fost încheiată colaborarea cu dumneavoastră”! Ceea ce ar putea conduce, pe cititorul neavizat, la ideea că publicaţia noastră ar fi avut, vreodată, o “colaborare” cu domnia sa. În speţă (vezi numerele 24 ºi 25 ale ziarului “VÃLENII”), singura “colaborare” a constat în existenţa unui Contract de închiriere între Primărie şi SC VALTE SRL (care edita ziarul la acea dată). Prin urmare, fac încă o dată precizarea, aici, în clar: ziarul VĂLENII nu a avut vreodată o colaborare cu Primăria sau cu primarul acestui oraş. Ziarul nostru a fiinat ca publicaţie independentă, echidistantă şi autofinanţată! În replică (pentru că am şi eu dreptul acesta), nu aş vrea să fiu pus în situaţia de a face public adevărata “relaţie” dintre redacţia noastră şi actualul primar (în special în campania electorală din 2008), sau să public stenograma şedinţei din 21 aprilie 2009, biroul primarului, ora 10,15, cu durata de 56 de minute şi 26 de secunde), şedinţă în care primarul Mircea Niţu îşi înfiinţează propriul său ziar! Abuzul la care face referinţă “Bula primarului” a fost comis NU de către Instituţia Primarului, ci de primarul însuşi, alături de secretarul oraşului, Paul Inţă, şi de Elena Niţu (contabil şef). De faţă fiind şi martori!
Gh. BURDUJAN