SUSPECTA PENSIONARE A SECRETARULUI ORAŞULUI, PAUL INŢĂ

Aflãm cu adâncã şi nedisimulatã mâhnire cã domnul secretar al oraşului, Paul Inţã s-ar fi pensionat înainte de termen, cam cum ar veni “parţial anticipat”!

Departe de noi gândul de a face vreo aluzie sau apropo-uri, dar suntem în posesia unui document prin care aflãm cã secretarul oraşului Vãlenii de Munte, a fost “victima” unor cercetãri şi a unor sancţiuni disciplinare. Iatã  textul documentului: “Manifestãrile reţinute în sarcina domnului Inţã Paul, secretarul oraşului Vãlenii de Munte, aduc atingere prestigiului instituţiei publice în care îşi desfãşoarã activitatea, atitudine abordatã şi pe parcursul  cercetãrii administrative, coroboratã cu încãlcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilitãţi, conflicte de inte-rese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici. Ca urmare a cercetãrii administrative efectuate de comisie a rezultat cu certitudine cã aspectele sesizate cad sub incidenţa art. 77, alin. (2), lit. g) şi j), şi se impune aplicarea alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ”Semneazã: COMISIA DE DISCIPLINÃ A SECRETARILOR UNITÃŢILOR ADMINISTRATIV – TERITORIALE DIN JUDEŢUL PRAHOVA. 1. Gabriel Hornoiu – preşedinte;2. Constatin Popescu – preşedinte supleant;3. Pavel Mihail – membru;4. Paul Moldoveanu – membru;5. Bãrbulescu Sorin Lilu – secretar. Sã vedem şi ce spune Legea nr. 188/1999 la care face trimitere COMISIA DE DISCIPLINÃ A SECRETARILOR UNITÃŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE: “Art. 77(1) Încãlcarea cu vinovãţie de cãtre funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzãtoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduitã profesionalã şi civicã prevãzute de lege constituie abatere disciplinarã şi atrage rãspunderea disciplinarã a acestora.(…) (7) Pe perioada cercetãrii administrative, în situaţia în care funcţionarul public care a sãvârşit o abatere disciplinarã poate influenţa cercetarea administrativã, conducãtorul autoritãţii sau instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea. ”Sã fie vreo legãturã între cele douã evenimente? Noi nu credem, mai ales cã domnul secretar este/era un monument de corectitudine şi disciplinã, vajnic apãrãtor al legalitãţii, justiţiar el însuşi, închipuindu-se a fi şef peste toţi consilierii locali (care sunt aleşi prin vot popular, spre deosebire de dânsul care este numit). Sau avem de-a face cu vreun nou joc de gleznã al “tripletei” din conducerea primãriei şi ne vom trezi cã viitoarea şedinţã de consiliu va primi avizul de legalitate din partea aceluiaşi Paul Inţã? Iatã de ce propunem blocarea postului de secretar al oraşului pânã ce acesta va fi ocupat, pe merit, de o altã persoanã.

PRIMĂRIA ORAŞULUI VĂLENII DE MUNTE ARE BANI!

În plinã crizã economicã şi financiarã, în mod miraculos, Primãria oraşului Vãlenii de Munte are bani! Da, dar nu pentru profesori sau pentru Spitalul Orãşenesc, ci pentru gloria personalã a primarului şi a secretarului sãu. Sau, într-un limbaj academic, pentru “promovarea activitãţii Primãriei”. Are bani pentru publicitate (mai mult sau mai puţin mascatã), pentru un nou ziar care sã nu aparã decât cu aprobarea şi avizul “bun de tipar” pe care îl va da însuşi primarul.

De ce doreşte domnul primar, Mircea Niţu, sã-şi facã publicitate, sã-şi “promoveze activitatea”, “imaginea”, tocmai acum?  Ce este de “promovat”? Ce trebuie sã ştie populaţia, cetãţeanul simplu, cã se întâmplã în Primãrie, o instituţie care oricum se aflã în centrul atenţiei? Aş vrea sã fiu bine înţeles: nu mã refer la toţi salariaţii din Primãrie. Am întâlnit oameni modeşti, care-şi vãd de munca lor şi  care nu doresc neapãrat sã-şi facã publice nici imaginea , nici activitatea. Primarul însã, secretarul şi doamna contabil şef, da. Ei doresc publicitate şi promovarea activitãţii lor formidabile. Ei care trãiesc din banul public (pe care ar trebui sã-l gestioneze cât mai eficient), în loc sã fie cele dintâi exemple de slujitori – modeşti şi anonimi -  ai cetãţeanului contribuabil, dau dovadã de aroganţã, o stare pernicioasã la un factor decizional.

Nu vreau sã par ipocrit. Şi ziarul “Vãlenii” a promovat activitatea Primãriei şi a Consiliului Local. Unii au spus cã am exagerat, ceea ce a adus publicaţiei noastre calificativul de “ziar al Primãriei” sau de “ziar al P.S.D.-ului.”  Am fãcut asta dintr-un exagerat bun-simţ, fãrã a primi ceva la schimb (publicitate sau contracte oneroase), fãrã a primi cel mai elementar sprijin finaciar din partea Primãriei. Repet: NICIODATĂ PRIMĂRIA ORAŞULUI VĂLENII DE MUNTE NU A SPRIJINIT  FINANCIAR ZIARUL “VĂLENII”!

Timp de 4 ani, Primãria nu a dorit sã-şi facã publicitate în presa localã şi/sau centralã invocând absenţa banilor. Acum însã doreşte sã-şi “promoveze” activitatea, întocmind contracte anuale de sute de milioane de lei.

Contractul este secret. Domnul primar, Mircea Niţu nu doreşte sã-l facã vizibil şi  nu l-a pus în discuţia Consiliului Local, aşa cum ar fi fost normal când este vorba de banul public. Domnul secretar îşi dã “avizul de legalitate”, doamna consilier P.S.D., Iulia Mãrgãritescu şi domnul profesor Ion Bocioacă îl “consiliază”, iar doamna contabil şef  Elena Niţu îi asigurã sursa de finanţare (şedinþa din 21 aprilie, 2009, biroul primarului, ora 10,15, cu durata de 56 minute şi 26 secunde a cãrei stenogramã o vom publica în ediţiile urmãtoare ale ziarului “Vălenii”).

Primãria gãseşte bani şi pentru supradimensionarea bugetului Casei de Culturã, găseşte bani pentru finanţarea  altei monografii a oraşului, deşi mai există una (editată tot pe banul public).

DESPRE MONOGRAFII

De ce se scriu monografii? De ce simte omul, cercetãtorul, profesorul etc. nevoia sã scrie o monografie? Din civism? Dintr-un exacerbat patriotism local, dintr-o datorie moralã faţă de locurile în care şi-a petrecut o mare parte din viaţă? În general, şi din aceste motive.

Dar, adevãratul motiv pentru care se scriu monografii este faptul cã ele nu se scot pe banii proprii (aşa cum ai scoate un volum de versuri sau un roman), ci tot pe banii publici, ai cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite. Aşa începe un alt drum (dintr-un lung şir), întortocheat şi stufos al rãtãcirii banilor publici (folosindu-se, de data aceasta, noţiuni ca “editare”, tehno-redactare”, tipãrire, “drepturi de autor”, “vânzare-desfacere” “trecere la cheltuieli de protocol” etc. )

Cele douã monografii (una tipãritã – autor prof. Ion Bocioacã), cealaltã în curs de apariţie – banii fiind alocaţi prin Hotãrâre de Consiliu – semnatã de prof. dr. Constantin Pârvu, suferã: prima prin dezertarea din spaţiul ştiinţific (omisiunea unor personalităţi de prim rang ale Vãlenilor de Munte), a doua prin hiper-exactitate, ceea ce duce la supradimensionarea (adesea inutilã) cantităţii de informaţie.

DESPRE SPONSORIZĂRI

Se va spune cã toţi aceşti bani despre care am fãcut vorbire şi despre alţii despre care vom vorbi în ediţia viitoare, sunt din sponsorizãri. Este o gãselniţã cinicã prin care multe primãrii îşi justificã risipirea banului public. Care cetãţean sponsorizeazã Primãria aşa de dragul ei, al Primãriei (o singurã excepţie cunosc: regretatul senator Antonie Iorgovan care sponsoriza Primăria cu câte 5 milioane de lei lunar, numai aşa de dragul primarului). În rest, nu cumva sponsorii sunt tocmai acele persoane juridice sau fizice (de ce nu?) care au solicitat şi obţinut un aviz, o autorizaţie de construire, un teren, o construcţie la un preţ de nimic, o lucrare prin încredinţare directã, fãrã licitaţie publicã etc? (Şi în aceste cazuri vom veni cu exemple reale).

Din proprie experienţă afirm cu tărie cã nu există sponsorizare dezinteresată. 90 la sută dintre sponsori o fac din interes sau de teama unor măsuri administrative  îndreptate împotriva activităţilor pe care ei le desfăşoară.

Şi dacă tot se fac sponsorizări la bugetul local de ce să nu fie ele publice? De ce să nu ştie cetãţeanul simplu cine, cu cât şi de ce sponsorizează “X” sau “Y” tocmai Primăria? Sponsorizările constituie un venit discutabil şi variabil pe care nu te poţi baza în constituirea unui buget. Astăzi sunt sponsorizări, mâine s-ar putea ca agentul economic sã dea faliment şi, în consecinţă, sponsorizarea să înceteze. Şi-atunci se apelează tot la banul public (pentru că e cea mai sigură sursă de finanţare şi câştig).

Gh. BURDUJAN