MARGINALIZAREA SOCIALA (IV)

Conform legii, consiliile locale asigura accesul la asistenţa de sănătate tuturor persoanelor beneficiare de venit minim garantat (Legea 416/2001). De asemenea consiliile locale au obligaţia să stabilească prin hotărari proprii măsuri suplimentare privind accesul persoanelor marginalizate social la asistenţă medicală şi să infiinţeze unităţi de asistenţă medicală unde să li se acorde ingrijiri de urgenţă şi  asistenţă medicală curativă, prin personal medical specializat, pană la reinserţia lor socială.

Cheltuielile pentru aceste servicii medicale se suportă  de la bugetul asigurărilor sociale  de sănătate. Sumele reprezentând contribuţia acestor persoane la asigurările sociale de sănătate se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, din fondurile alocate cu această destinaţie.

Acestea se stabilesc pe baza situaţiilor lunare privind persoanele beneficiare de venit minim garantat, transmise de primari la Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale.

In situaţia in care persoanele beneficiare de venit minim garantat nu-şi exprimă opţiunea privind luarea in evidenţă de către un medic de familie, Direcţia Mincii şi Protecţiei Sociale va asigura inscrierea acestora pe lista unui medic de familie.

Casele de Asigurări de Sănătate informează persoanele beneficiare de venit minim garantat asupra tuturor formelor de asigurări de sănătate la care acestea au dreptul in calitate de asigurat.

Cătălina NEDELCU

PLUS cerşetori…

Uneori închidem ochii să nu îi mai vedem, alteori ne deranjează sau ne amuză încercările lor de a ne atrage atenţia. Sunt în faţa magazinelor, în piaţa de sâmbătă, la manifestări gastronomice, în locuri circulate, şi mai nou, la ,,Plus”

Se ţin după tine la ieşire, să-ţi ducă coşul, să obţină o monedă sau altceva şi îşi fac neobosiţi meseria iar cerşetoria mascată funcţionează. Sunt nişte copii nevinovaţi pe care nu-i vede nimeni şi care par că nu deranjează, ba chiar încep să fie o prezenţă obişnuită în peisajul comercial. Imită ceea ce văd, deci şi cerşitul.

Cine să-i înveţe să muncească dacă pot obţine şi aşa un ban? “mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană” La ieşirea din magazin, cumpărătorii cred că este un lucru bun să-i miluiască, chiar se bucură când pot să facă ceva în acest fel, oferindu-le bani sau mâncare. Solicită mila şi generozitatea trecătorului, un bine de moment, fără viitor.

În copilăria, naivitatea şi sărăcia lor ,,se dau” cu cărucioarele de la ,,Plus” şi nu în comediile viu colorate, amenajate de Primărie, în spaţiul ,,copiilor fericiţi”.

Locurile pentru a-şi arăta sărăcia s-au înmulţit şi funcţionează ca o instituţie, fără să ţină cont de această lume veche, cât ar fi ea de nouă.

Firesc ar fi, ca responsabilii cu asistenţa socială de pe raza urbei, să-i monitorizeze şi să încerce să găsescă o soluţie ,,micilor cerşetori” care stingheresc nu numai pe locuitori ci şi pe cei care tranzitează şi care se miră că nu scapă de ei nici aici, departe de Capitală.

Poate interesându-se, ar contacta companii avizate, Salvaţi Copii, Direcţia pentru Protecţia Copilului etc, ar iniţia aici proiecte şi le-ar implementa, spre cinstea şi binele oraşului, dar şi spre educaţia unei generaţii care trăieşte din mila zilnică.

Cui revine responsabilitatea acestor,, muncitori cu ziua”? Cine să abă grija lor, şi să-i integreze în societate? Familia, şcoala, biserica, polţia, comunitatea locală sau FMI ? Cetăţenul anonim din Văleni şi-ar dori să vadă ONG-uri şi organizaţii care să militeze pentru acţiuni concrete, profesionişti în asistenţă socială care coboară din turnul de fildeş, amestecându-se cu realitatea şi nu cu eroii din carton.

Cert este, că până la vreo măsură concretă ne vom întâlni mereu cu ei şi ne vom întreba retoric cine este prinţ şi cine cerşetor.

Deocamdată avem ,,Plus” şi în plus, ,,micii cerşetori ai micului oraş” .

Camelia NEAGU

SCRISOARE LA LUMINĂ

Consider că este de bun augur să vă fac cunoscut un rapper ce dispune de talent, Cedry2k, numit de unii rezultatul ,,liric explozibil al interacţiunii dintre microfonul deschis şi starea de veghe necontenită a raţiunii” pe numele său adevarat, Marian Crăciun din Bucureşti.

Este un tânăr care ştie să se facă înţeles şi astfel capătă încrederea oamenilor care îl ascultă, iar textele transmise pe un ton foarte agresiv contribuie la accentuarea acţiunii de corecţie. În zilele obişnuite are un job din care îşi câştigă existenţa deoarece rappul nu aduce beneficii materiale.

Piesele sale au mesaje contemporane: critica regimului politic, superficialitatea altor artişti, părerile neconstructive din faţa calculatorului etc.

Face acest lucru pentru a deschide ochii celor care încă nu au înţeles felul în care stau lucrurile în ţară, faptul că hoţii îşi ascund identitatea în spatele costumelor plimbate în maşinile scumpe, iar omul de rând se luptă pentru banii de întreţinere.

Textele sale şi muzica pe care o promovează, arată că deşi e o binecuvantare să te însori, să ai copii, te cuprinde teama ca nu ai cui să spui ,,nepoate”… unii au simţit abia acum noţiunea de criză, în timp ce pentru un bătrân deja e pre târziu.

Se adresează în acest mod, pentru a atinge pe cine se simte, iar mesajul ajunge la urechile celor vizaţi. Oamenii devin reprezentanţii unor vicii, unor slăbiciuni, promovează, defecte şi la un moment dat ei par că expediază o scrisoare de iluminare, către o societăte de consum. Muzica şi textul vor să corecteze să ţintească, să atragă atenţia, să ardă ca o lumânare într-o lume prea electrificată.

Cristian DRĂGOI

CARAGIALE DINCOLO DE CUVÂNT

,,Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească” afirma Federico Garcia Lorca.

Urmând cele spuse de acest poet, l-am ales pe Caragiale sa fie imbinarea perfectă a  poeziei din fiecare cuvânt, a culorii  fiecărui gest si fiecărei priviri.

De ce Caragiale? Spiritul său de observaţie psihologică, larga deschidere a curiozităţii către toate domeniile cunoaşterii, sensibilitatea acută faţă de întâmplările cu haz sau faţă de dramele individuale şi colective îl fac să înfăţişeze viaţa aşa cum este ea şi să ne impresioneze sufletul.

Ne-am gândit, ca anul  acesta  să ieşim din  tiparele cărtii si să-l simţim pe Caragiale altfel. Şi aşa am făcut… am pornit la drum cu trupa de teatru (ciclul gimnazial) a Grupului Şcolar Măneciu într-o zi de toamnă când ne-am adunat să citim Caragiale si să punem in scenă cateva secvenţe din opera sa. Piesa aleasă de trupa ,,Mir”-  cls a-VI-a A (coordonator prof. Georgeta Nicoleta Chiroiu) a fost ,,O noapte furtunoasă”.

Vă dezvăluim in continuare din culisele regizorale şi actoriceşti.  Prin sute de ore de  repetiţii, cu sprijinul părinţilor si al doamnei director Gabriela Despan, micii actori au înţeles că arta e mai mult dect a memora un text.

Mihaela Rodica  Despan  s-a îndrăgostit de teatru pe când era în clasa I şi ne mărturiseşte cu cea mai mare dezinvoltură: “Nu mi-e greu să intru în rol, pentru că îmi place să ies din realitate”.

Realitatea construita de noi toţi anul acesta s-a numit ,,O  noapte furtunoasă’’ şi a fost transpusă pe scena Concursului interjudeţean de interpretare artistică a personajelor caragialiene ,,Caragiale- contemporanul nostru” dintr-un 30 ianuarie  2011 după cum urmează:  Mihaela Rodica Despan (rolul Ziţei 1),  Ioana Antonia Taca (rolul Ziţei 2), Maria Teodora Pasculeţ (rolul Ziţei 3) Damian Cristian Mareş (Rică Venturiano),  Sorina Elena Iordache (Spiridon), Ştefania Luiza Terzea (Nae Ipingescu), George Victoraş Filip (Jupân Dumitrache 1), Ionuţ Sebastian Savu (Jupân Dumitrache 2), Maria Cremona Carstocea (Veta), Iustin Toceanu (Chiriac).

Prestigiosul juriu al  acestei editii, a-XIV-a, format din distinşii membrii: Ilie Galea, actor, preşedinte, Ionut Burlan, actor , membru, Cristina Tătaru, profesor, membru, Cristina Georgescu, muzeograf, membru si Laura Rădulescu, economist, membru, a hotărt ca  trupa MIR sa obţină locul al doilea din cele 32 de alte trupe de actori participante din ţară.

Talentul si frumuseţea  Mihaelei Rodica  Despan au fost răsplătite cu premiul intâi la interpretare pentru rolul Ziţei, in timp ce colegul ei de scenă, Damian Cristian Mareş  a primit tot   premiul intâi la interpretare pentru rolul lui Rică Venturiano. Scenografia integii echipe a fost apreciată cu un binemeritat loc întâi. Comitetul de organizare format din: dr.Lia Maria Voicu – director general, arhg. Marinela Peneş- director adjunct, ec. Valeria Anghel – director, sing. Nina Gabriela Nicolae – conservator coordonator al Muzeului ,,Ion Luca Caragiale” a oferit diplome şi premii câştigătorilor, feliciându-i pentru talentul, dezinvoltura şi costumaţia lor.

Prin dramatizare acesti copii devin mai siguri pe ei, citesc şi memorează, dar şi interpretează un rol, se transpun într-un personaj şi-l îndrăgesc, contopindu-se sufleteşte cu acesta, iar bucuria propiului succes îi face încrezători în forţele lor. Mulţi dintre ei ajung să fie uimiţi şi încântaţi de ceea ce ei înşişi au reuşit să realizeze.

Din buna colaborare, copiii înţeleg că fiecare în parte este ca o piesă dintr-un mecanism, care se va desfăşura bine numai dacă fiecare dintre ele, la locul şi la rândul ei va funcţiona bine.

Deşi nu avem sponsori, iar copii îşî  improvizează costumaţiile şi toată rechizita necesară unei asemenae activităţi, dragostea şi talentul  pentru artă ne-a făcut să mergem mai departe.

Un spectacol ce începe dintr-o piesă a cărei sorginte porneşte dintr-un fapt autentic, dintr-o “întâmplare” menită să ne releve o dramă umană. Noi am  transpus-o in registrul comic tocmai pentru a crea contrastul dintre două lumi care, dacă la un moment dat se află ,,sub acelaşi acoperiş”, nu comunică şi mai ales nu pot comunica. Piesa, una din comediile cele mai împlinite ale şcolii dramaturgice româneşti, fiind atât de ancorată in lumea autohtonă, n-a rămas doar o ilustrare a acelor timpuri, ci a căpătat autonomie estetică şi permanenţă spirituală. Şi aceasta deoarece Caragiale conferă intrigii valorile umane şi estetice care trec dincolo de anecdotică. E o lume care poartă cu voluptate o mască, o lume care îşî ascunde goliciunea şi urâţenia morală clamând necontenit sacrificiul de prea multă iubire. Ea reprezintă o soluţie care dă satisfacţie moralei publice şi interesului personal, dar şi o revoltă împotriva imoralităţii. Permanenţa piesei se explică prin faptul că darul observaţiei care l-a caracterizat pe I. L. Caragiale s-a convertit in creaţia de tipuri viabile peste timpuri, prin adevărul uman pe care piesa il degajă in totalitatea ei, vorbind celor de azi cum a vorbit celor de ieri şi cum are să vorbească celor de mâine.

Profesor, dir adj. Grup Şcolar Măneciu,

Georgeta Nicoleta CHIROIU

MĂMICI CU “PITICI”

Într-o eră a vicisitudinilor, când nu mai simţi că ceea ce faci  te valorifică, nerecompensat, ajungând să-ţi fie ruşine că eşti cadru didactic, eu sunt fericită că am ceea ce nu se cumpără, vinde sau fură – privilegiul de a fi mamă. Îmbrăţişările şi râsetele fiului meu, Luca, nu pot sta alaturi de tăieri salariale sau remunerări, de niciun joc dublu al celor ce se cred puternici şi nu pot fi egalate de nicio recompensare profesională.

Pe vremea studenţiei mele, funcţiona  expresia a avea pitici pe creier ceea ce echivala cu o stare maximă de nervozitate şi era recomandat să nu te afli în preajma deţinătorului de pitici. Astăzi, cel care face cunoştinţă cu piticiipe care îi acumulez după o zi de muncă, şi fără să aibă nicio vină, este Luca.

…şi mă întreb, cum să scap de micii invadatori?! La clase, mă ocup zilnic de educaţia a cel puţin o sută de copii şi statul se gândeşte că un cadru didactic poate mult mai mult -  aşa că… mai puţini profesori şi mai mulţi elevi, să fie! Devotată serviciului şi cu unele regrete, am hotărât să mă întorc la catedră după ce Luca a împlinit două luni – aşa că am lăsat alte mămici să sufere în urma reducerii indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Sincer… nici mie nu mi-a fost prea bine după tăierea salarială de 25%. Are cineva vreo vină?! Cu siguranţă, dar până se va găsi acel cineva, cel care pătimeşte zilnic este tot preaiubitul meu fiu.

Dragile mele colege de suferinţă, mămici cu pitici, vă apreciez pentru sacrificiul de a pleca în fiecare dimineaţă de acasă deşi auziţi în urmă Mami, iar pleci? şi sper ca de Ziua Mamei să vă bucuraţi din plin. Doresc în dificultăţile vieţii să nu descurajaţi! Oricât ar fi de greu, nu uitaţi în ceea ce constă valoarea, bucuraţi-vă de toată iubirea sinceră şi necondiţionată a copilaşilor dvs. La mulţi ani!

Prof. Alina ARDELEANU

VIAŢĂ DE ELEV

Poate că cel mai greu în viaţă, este uneori să  accepţi realitatea aşa cum este fără a o modela dupa propriile tale gânduri lăsându-te purtat de soartă, printre clipele anotimpurilor.

Să fii elev, în prezent, înseamnă doar acea perioadă în care libertatea îţi este frântă şi viitorul tău pare unul lipsit de speranţă într o societate care lasă de dorit în vreme de criză economică dar şi socială.Însă, adevăratul rol al nostru, ca viitori cetăţeni ai unei ţări a carei frumuseţe nu se regăseşte în maşini de lux şi locuinţe mastodont, este acela de a învăţa să preţuim frumosul din fiecare oră petrecută la şcoală, şi nu numai.

Falsa concepţie pe care unii o au şi anume,, Şcoala nu aduce niciun beneficiu ‘’ este cred eu ,,slăvită’’ doar de cei care s-au lăsat bătuţi în a lupta spre dobândirea de cunoştinţe ce ne vor servi mai târziu în viaţa, ca trepte bune de urcat spre perfecţiune.

Un element cu care fiecare elev se confruntă este anturajul .Încă din momentul în care ai păşit pentru prima data în curtea şcolii fie că vrei, fie că nu, faci parte dintr-un anturaj pe care tu ţi-l faci şi care îţi va guverna o mică sau mare parte din viaţa ta pe o perioada nedeterminată, hotărându-ţi soarta uneori într-un mod distructiv.

Realitatea pe care o vedem şi simţim în momentul de faţă este reflexia noastră ,reflexie ce pare a fi din ce în ce mai întunecată asemeni gândurilor noastre. Bineînteles ,că sunt persoane care au demonstrat deja că au principii bine stabilite.

Ceea ce mă revoltă cel mai mult este faptul că numărul elevilor cărora nu le pasă de lumea din jur este în creştere şi nimic nu pare a-i stopa din această ascensiune ,,negativă,,.

Din punctul meu de vedere, viaţa de elev ar trebui să fie unică, brăzdată de clipe memorabile în care să uiţi ce înseamnă a jigni pe cineva sau a marginaliza şi în care să înveţi să ajuţi, să ierţi, să iubeşti şi să zâmbeşti necondiţionat .

Ciprian MARIN

CE ESTE ÎNVĂŢĂMÂNTUL TEHNOLOGIC ? AVANTAJELE ABSOLVIRII ACESTUI TIP DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Eşti elev absolvent al clasei a VIII-a, adică al învăţământului gimnazial. Cu siguranţă te interesează la ce formă de învăţământ vei studia începând cu clasa a IX-a. Ştim că ai interese, dorinţe, aşteptări, dar şi multe nelămuriri, atât tu cât şi părinţii tăi. Mai ştim că ai discutat despre viitorul tău educaţional atât acasă, dar şi cu colegii, prietenii şi chiar cu profesorii tăi. Mai ştim că se poate ca tu, dar şi alţi oameni să aveţi diferite idei preconcepute despre o formă de învăţământ sau despre alta. Noi dorim să te ajutăm să treci peste aceste idei, dorim să fii bine informat, pentru ca din clasa a IX-a să urmezi forma de învăţământ pentru care ai cele mai multe abilităţi, înclinaţii.

După cum cunoşti deja, în România învăţământul obligatoriu este de zece ani. Dacă nu îţi continui studiile după terminarea clasei a VIII-a – cel puţin până la terminarea clasei a X-a – nu vei avea posibilitatea să lucrezi ca muncitor calificat nici în ţară, dar nici altundeva. După terminarea clasei a X-a poţi continua studiile doar dacă doreşti, legislaţia nu te poate obliga să îţi continui studiile dacă nu doreşti, însă decizia este a părinţilor tăi. De altfel, de la 16 ani poţi să ai deja un serviciu ca şi angajat, ceea ce nu se poate în mod legal până la această vârstă.

După absolvirea clasei a VIII-a, sistemul de învăţământ ţi se prezintă în trei mari direcţii numite FILIERE: învăţământul teoretic (unde trebuie să ai înclinaţii spre ştiinţele exacte, sau ştiinţele umaniste şi e necesar să ai în vedere că trebuie să urmezi şi studiile universitare – de fapt fiecare filieră are facultăţiile de profil); învăţământul vocaţional – arte, sport, teologie (unde nu poate merge orice elev, ci doar cei care au înclinaţii clare spre unul dintre cele trei domenii); învăţământul tehnologic (tehnic), cum sunt grupurile şcolare sau colegiile tehnice. Aici trebuie să ai înclinaţii spre diferite operaţiuni tehnice, care ţin de o anumită meserie, abilităţi de coordonare a mai multor oameni, abilităţi pentru munca în echipă, abilităţi pentru manevrarea unor echipamente specifice.

Învăţământul tehnologic se continuă în mod firesc în învăţământul superior în cadrul unei universităţi politehnice, dar în principiu, după examenul de Bacalaureat, absolventul poate merge la ce facultate doreşte.

Învăţământul tehnologic se desfăşoară – ca şi la celelalte filiere – în două cicluri, ciclul inferior de învăţământ (clasele a IX-a şi a X-a) şi ciclul superior de profesionalizare tehnică despre care vom vorbi mai târziu. Aici înveţi teoretic şi practic o meserie, în diferitele ei aspecte. Meseria studiată şi învăţată o poţi perfecţiona până în cadrul învăţământului superior.

Trebuie să mai ştii că în această filieră tehnologică regăsim trei profiluri, pe care tu de fapt le vei regăsi în broşura în care bifezi opţiunile. Dar trebuie să fii atent la faptul că liceele îşi promovează mai ales specializările, adică specialitatea pe care o poţi dobândi la finalul studiilor. Specializările le regăseşti în materialele de prezentare ale ofertelor educaţionale primite de la licee, dar în broşura cu opţiuni vei regăsi doar profilurile. Te avertizăm să nu faci confuzie între profil şi specializare.

Cele trei profiluri ale învăţământului tehnic sunt:

• Tehnic;
• Servicii;
• Resurse naturale şi protecţia mediului.

Clasa a IX-a şi a X-a fac parte din ciclul inferior în care se studiază la modul general nu specializarea, ci profilul. Nu trebuie să facem confuzie între învăţământul tehnologic şi Şcoala de Arte şi Meserii, care începând cu anul şcolar 2009-2010 nu mai există, sau cu Şcoala Profesională, care nu mai există din anul 2004.

Pentru a accede la învăţământul tehnologic este necesar să ai o medie de admitere, să completezi cu mare atenţie codul profilului din cadrul unui liceu tehnologic, în ordinea aleasă de tine şi să aştepţi rezultatele repartizării electronice.

În măsura în care optezi pentru liceul tehnologic, trebuie să ştii că e important să şi finalizezi cei patru ani. Dacă, din diferite motive renunţi la şcolarizare, să spunem la finalul clasei a XI-a, nu îţi va fi recunoscută nicio calificare profesională, deoarece nivelul de calificare se primeşte la absolvirea clasei a XII-a. Într-o astfel de situaţie, tânărul va fi nevoit mai devreme sau mai târziu să-şi completeze studiile prin cursuri serale şi va fi mai dificil de absolvit.

La finalul clasei a X-a  primeşti un certificat de recunoaştere a finalizării învăţământului obligatoriu, document recunoscut în cadrul Uniunii Europene. Pentru a dobândi certificatul de calificare profesională  nivel 2  trebuie sa efectuezi 720 ore (6 luni) de stagii de practică după terminarea clasei a X-a, iar la finalul clasei a XII-a primeşti nivelul 3 de calificare, nivel maxim pentru studiile preuniversitare. Nivelul 3 de calificare corespunde denumirii de TEHNICIAN.

După cum am mai spus, accentul se pune pe dobândirea competenţelor, adică ce anume ştii să faci din ceea ce ai fost pregătit.

Dacă doreşti, absolvirea liceului tehnologic prin ruta directă îţi dă posibilitatea să te înscrii la examenul de Bacalaureat, prima condiţie pentru accederea în învăţământul superior.

Fiecare elev care termină liceul tehnologic, având un anumit nivel de calificare profesională (la finalizare – nivel 3), dar care nu va munci în calificarea pentru care s-a pregătit, ci într-o altă calificare pentru care nu are competenţe recunoscute, va fi considerat şi plătit ca muncitor necalificat în cele  mai multe cazuri. De aceea este foarte important să te gândeşti cam spre ce domeniu ai abilităţi, însuşiri şi pe acesta să îl alegi. Mai târziu va fi greu să faci o schimbare radicală în cariera ta.

Mai ştim că foarte mulţi elevi doresc să acceadă la liceele teoretice, deşi nu au abilităţi spre ştiinţele exacte sau spre ştiinţele umaniste. Vor acolo pentru că aşa dă bine, aşa spune unul sau altul. Este momentul să fii foarte bine informat, să discuţi cu părinţii tăi, poţi discuta chiar şi cu psihologul din şcoala ta, căruia poţi să-i ceri să-ţi aplice un chestionar de interese şi aptitudini profesionale.

Absolventii unui liceu tehnologic obţin o dublă calificare, atât una cu scop academic, în aşa fel încât să poată să-şi continue  studiile, dacă vor, dar să poată fi şi calificaţi, şi să obţină un loc de muncă.

Ing. Raluca POPESCU

Grup Şcolar Agromontan ,,Romeo Constantinescu’’, Vălenii de Munte