PATRIOTISM, IUBIRE DE ŢARĂ ŞI DRAGOSTE DE NEAM

1 Decembrie – zi de sărbătoare naţională, zi în care aniversăm 93 de ani de la unirea tuturor teritoriilor româneşti – a început sub un soare blând şi o adiere ca de primăvară.

Oficialităţile comunei în frunte cu domnul primar al com. Măneciu  ing. Ştefan Lupu, consilieri locali ai Consiliului Local Măneciu alături de cadre didactice, elevii şi părinţi   de la Grupul Şcolar Măneciu sub îndrumarea doamnei directoare Gabriela Despan au luat parte la această activitate solemnă.

Preoţii parohi ai comunei Mihai Peneş, Daniel Simion, Ionuţ Rotaru au ţinut un taedeum în memoria eroilor ce  s-au jertifit pentru ţară şi pentru înfăptuirea unităţii naţionale, vis al tuturor românilor.

Domnul primar a ţinut un discurs emoţionant, iar prof. Diana Barbu – doctor în istorie – a readus in atentie aspecte din istoria locală.

Emoţiile au  fost  ţinute la cote înalte de  „Scrisoarea a-III-a” de Mihai Eminescu recitată cu mult talent de eleva de numai 11 ani Mihaela Rodica Despan, dar şi de cântecele interpretate de corul de elevi ai Grupului Şcolar Măneciu coordonaţi de doamna profesoară Maria Trăscău. Au avut acelaşi efect şi versurile pline de patriotism din poezia „Doina” de Mihai Eminescu recitate de elevele Popescu Silvia şi Popescu Alexia, coordonate de doamnele învăţătoare Rodica Stochiţa, Damiana Nicolae şi doamna profesoară Crina Popescu.

De buna desfăşurare a activităţii s-au ocupat coordonatorul educativ al Grupului Şcolar Măneciu doamna profesoară Raluca Dragomir şi doamna directoare a Căminului Cultural, Camelia David.

Patriotsmul şi dragostea de ţară nu pot fi niciodată uitate. La finalul festivităţii mănecenii s-au strâns într-o horă imensă  alături de cadre didcatice, oficialităţi ale comunei şi elevi.

 Aurelian STANCIU

Prof. istorie  Grup Şcolar Măneciu 

INVITAŢIE LA BEST OF DANCE 2011

Toamna aceasta a avut parfum de nuci, de mere aurii, de crizanteme şi de un surâs de cer albastru sub soarele blând şi melancolic al lui noiembrie. La noi la şcoală (n.r. Grup Şcolar Măneciu) domnii profesori învăţăceii dumnealor muncesc temeinic căci aşa cum spune proverbul „ Rădăcinile învăţăturii sunt amare , dar fructele ei sunt dulci”.

Grijulie ca întotdeauna cu cei pe care-i are sub oblânduire doamna directoare Gabriela Despan lansează într-o zi o veste care aduce o uimire bucuroasă în rândul tuturor: „Mergem la Bucureşti la un spectacol grozav”. Cu mic, cu mare ne grăbim să aflăm noi amănunte: Când? Unde? Cum? Şi tot dânsa, zâmbind cu mulţumire ne lămureşte cu răbdare. Este vorba de un spectacol „Best of dance2011” care are loc la sala Palatului pe data de 28 noiembrie 2011 la ora 19, organizat de „Media Suport Team”. Vor fi recompensaţi elevii participanţi la Halloween deoarece preţul biletului şi transportul vor fi achitate într-o mare proporţie de un sponsor  dl. Gabriel Chivaran care vrea să încurajeze micii artişti. Ne pune la dispoziţie 3 autocare dotate cu confort modern şi… surpriză: nu vom fi singuri! Îi vom avea alături pe cei din echipa de dansuri a Căminului Cultural Măneciu şi pe doamna directoare David Camelia care pune mult suflet în organizarea acţiunilor culturale dar are grijă să le ofere în măsura posibilităţilor şi mici bucurii celor care nu lasă dansurile populare să piară de pe aceste meleaguri.

Pe scena Sălii Palatului vor evolua trupe de succes ca DJ PROJECT şi Deepside Deejays, HONEY şi artişti de renume ca Andreea Bălan şi Giulia. Invitatul serii este Petrişor, cel care a fost partenerul de dans al Andreei Bălan la emisiunea „Dansez pentru tine” – o revelaţie.

Ziua cea mare a sosit repede. Însoţite de doamna directoare Gabriela Despan, de doamnele profesoare Adina Zaharia, Adina Baciu, Adina Simion, Alina Oţelea, Julieta Jercan, Adriana Cârstocea şi de domnul profesor responsabil cu activităţile artistice Traian Soare elevii claselor  aV-a D, a VI-a B, a VII-a A, a VIII-a C urcă în primul autocar – pentru gimnaziu; în timp ce elevii claselor de liceu IX A, IX B, XI A sunt veseli că vor fi doar ei, cei mari, în al doilea autocar. Sosesc şi cei din clasa a Va A însoţiţi de energica lor şefă de clasă Mihaela Rodica Despan. Se verifică documentele, se face instructajul şi şoferii întreabă: putem porni? Sigur, răspund călătorii care, fericiţi îşi iau rămas bun de la părinţi în acordurile vesele ale muzicii de la Kiss FM. Oprire la Văleni pentru elevii de acolo, fani ai grupului HANEY alcătuit din colegi talentaţi de-ai lor care vor susţine nu numai din concert.

Drumul este bun, atmosfera caldă, se spun glume, se aud râsete, ochii însufleţiţi urmăresc clipele care zboară. Ce plăcut este să fim împreună, profesori şi elevi într-o seară în care lecţiile au rămas departe. Zămbetul blajin al dascălilor întinereşte lângă acestă revărsare de apă vie: sufletul de copil.

După 2 h, maşinile sunt din ce în ce mai dese, seara coboară, luminiţe se aprind. Autocarul întreg e străbătut de fiorul curiozităţii. Se aude mereu: „Ce este acolo? Dar acolo? Ce de lumini! Ce frumos! Uite Arcul de Triumf! Şi muzeul acela, Antipa. Noi am fost aici.”

Este ora 19 fără 10. Am ajuns. Cuminţi ne îndreptăm spre intrare. Domnii profesori au primit invitaţii prin bunăvoinţa doamnei directoare a Grupului Şcolar şi a doamnei directoare de la Căminul Cultural. Păşim cu emoţii în Sala Palatului. Unii o văd pentru prima oară.  Se aude gongul şi iată-ne într-o lume de vis: sunetele minunate ne taie răsuflarea, jocul de lumini care închipuie pânze de păianjen multicolore ne încântă sufletul. Totul ne farmecă: ritmul lent urmat de melodii antrenante, jocul dansatoarelor, costumele strălucitoare, varietatea stilurilor. Artiştii nu-şi precupeţesc eforturile, îndeamnă publicul să-i însoţească pe cărările muzicii, sunt calzi, vii, entuziaşti. Sala vibrează, şi deodată, nemairezistând, adolescenţii se ridică în picioare şi încep să danseze pe ritmuri sacadate. Firesc, natural, dezinvolt. Nimeni nu se miră. Chiar şi ceilalţi spectatori, adulţii, nu se pot stăpânii: bat tactul. Între melodii, se aplaudă frenetic. Artiştii simt că ne-au cucerit şi dau tot ce au mai bun. Nici urmă de oboseală.

Această atmosferă incendiară durează 4 ore. Nu ştiu când au trecut. Nu ne e somn, dar mergem spre autocare. Doamna directoare ne întreabă dacă ne-a plăcut. O mare de voci îşi manifestă entuziasmul. A fost o seară minunată şi ea nu ne-a lăsat decât un regret: a durat prea puţin. Nici nu ştim când am ajuns. Înainte de „noapte bună” acelaşi gând este în mintea tuturor: Rămas bun, toamnă, de-acum poate veni iarna.

         Prof. Adina BACIU

               Grup Şcolar Măneciu

CAPITALISMUL DEMOCRATIC

După 40-50 de ani în care am privit peste gardul vecinului şi am aflat că apologeţii capitalismului o ţineau sus şi tare că societatea comunista – respectiv comunismul – este o utopie şi unii dintre noi am început chiar să credem văzând condiţiile grele de viaţă din ultimii ani dinainte de ’90, am asistat la schimbarea foii şi la trecerea la capitalismul democratic. Abundenţa de produse din magazine după ceva ani de lipsuri a făcut să credem că am fost invadaţi de câinii cu covrigi în coadă; mai mult dădeam drumul la robinete de câteva ori pe zi pentru a nu pierde momentul în care pe acestea începea să curgă laptele şi mierea. (Doar cei mai în vârstă îşi aminteau că în anii ’60 – ’70 magazinele erau pline cu de toate şi produsele erau de o calitate neîndoielnică). Egalitatea între membrii societăţii comuniste a fost înlocuită cu egalitatea de şanse a cărei veridicitate o constatăm din plin pe pielea noastră. Am spus alături de alţii că într-adevăr comunismul este o utopie deoarece noi oamenii nu suntem capabili de asemenea societate care nu înseamnă aşa cum îşi închipuiau unii ca toţi să umblăm în salopete şi cu gamela la brâu ori toţi să aibă salarii egale şi să locuiască în “faguri” de beton ci aşezarea fiecăruia pe creanga în funcţie de capacitate şi pregătire. Societăţile aşa-zis comuniste din ţările estului nu făceau decât să copieze modelul URSS-ului care, cel puţin ca lozinca, se baza pe puterea proletariatului iar cultura era una proletcultistă. Am subliniat că adevăratul comunism îl găsim doar în cărţile SF unde fiecare este pregătit pentru postul pe care îl ocupa iar cei din vârful piramidei ocupaţionale nu privesc cu dispreţ la cei de la baza ei. Unde mai pui că în asemenea societăţi nu există politruci, partide şi alte “minunăţii” pe care le-am trăit şi continuăm să le trăim. Dar să revenim în zilele noastre şi să pornim de la axiomă “Comunismul este rău, este o utopie şi este o formă extremă de dictatura”. Luăm această afirmaţie drept bună, o repetăm ca papagalii şi luăm de bună altă axiomă: “Spre deosebire de comunism în care toţi sunt furnicuţe în muşuroi, capitalismul este o societate superioară, ba chiar perfectă, în care valoarea omului este bla, bla, bla…”. (Să nu-şi fi adus aminte acei apologeţi capitalişti că socialismul şi comunismul spuneau că omul este cel mai preţios capital?). Până aici este clar? Cred că da. În rezumat, comunism=câh! Şi capitalism=gigea. Dar… după ce societăţile capitaliste dezvoltate au făcut ceeace au făcut şi au dus aşa-zisul comunism la disparitie – vrajeala cu democraţia nu face decât să acopere realitatea care înseamnă ocuparea noilor pieţe de desfacere din estul Europei pentru supraproducţia vestului – s-au apucat să se aplaude că “adevărata societate” a ieşit învingătoare în lupta cu utopicul comunism. şi să-şi trâmbiţeze victoria în cele patru zări. Dar ce să vezi? Într-o zi… (unii zic că a fost prin 2007, alţii că a fost prin 2008), minunata, adevărata şi superioara societate capitalista-rebotezată de către unii ca fiind “post-industrială” – a început să se clatine şi să se clatine şi să se clatine în continuare nefăcând altceva decât să demonstreze că şi această societate este o utopie construită din cărţi de joc care stă să cadă. ŞI VA CĂDEA! Cutremurele din economiile europene nu sunt altceva decât replici ale marelui cutremur din America aşa cum s-a întâmplat şi în anii ’29-’33. Nu o să mă apuc să plâng de milă americanilor sau a celor din Europa vestică ci de mila noastră. Când vor cădea zgârie – norii din America, ce se va întâmpla cu bojdeuca numită România? Mi-e şi groază să mă gândesc! Cred că cel mai util pentru noi este să nu mai căutăm să înţelegem politicile globale ci să ne mulţumim cu branzica din cursa de şoricei ce suntem iar când arcul cursei se va declanşa… asta e!

Gh. SÂRBU

Gânduri pentru o planetă curată

Nepăsarea, lipsa educației, inconștiența, fac din om cel mai mare inamic al planetei. Societatea noastră se confruntă zilnic cu probleme de mediu, pentru că, de cele mai multe ori OMUL a uitat să trăiască în armonie cu natura. În acest context, este oportună dezvoltarea unor atitudini ecologice în rândul copiilor și a tinerilor și educarea acestora în spiritul unui comportament prietenos față de mediu.

Pentru conștientizarea de către elevi a problemelor de mediu generate de deșeurile de tip DEEE (deșeuri de echipamente electrice și electrocasnice), școala noastră s-a implicat în demararea unui proiect „Patrula de Reciclare”, realizat de Asociația Română pentru Reciclare – RoRec, în parteneriat cu Primăriile și Inspectoratele Județene.

Patrula de Reciclare se desfășoară sub forma unui program educațional de protecție a mediului, centrat pe colectarea și reciclarea DEEE, în instituțiile de învățământ preșcolar și preuniversitar, având drept obiectiv stimularea obiceiului de colectare selectivă a acestor deșeuri.

Proiectul se va desfășura în perioada: 15 ian. – 31 mai 2012, timp în care se vor derula activități constante de colectare DEEE, baterii și acumulatori portabili, lămpi și becuri, la punctul de colectare amenajat în unitatea școlară. În final va fi contabilizată cantitatea strânsă și se vor desemna câștigătorii locali și naționali. Premiul constă într-un pachet ce conține: ecran de proiecție, proiector, dvd player, boxe pentru înființarea/dotarea unui laborator audio/video.

Ne-am mobilizat încă de la început în demararea acestui proiect și ne dorim ca rezultatele acțiunilor noastre să ne aducă premiul cel mare. Ca profesor coordonator al programului, doresc o implicare activă a elevilor și a colegilor mei, astfel încât, la finele proiectului să devenim toți ambasadori ai normelor corecte de comportament.

Nu este așa de greu să trăim în armonie cu natura – trebuie doar să vrem.

Iustina NECULA – prof. biologie Gr. Şc. Agromontan -

Vălenii de Munte

CRĂCIUNUL – VIAŢA CARE SE NAŞTE

Ce semnificație o avea faptul că cineva visează pomi de Crăciun, brazi frumos împodobiți cu ghirlande și clopoței, cu globulețe și lumini, păstrând totuși îndrăzneala ramurilor verzi și lucioase, care se ivesc aproape amenințător, precum cristalele de gheață pe geam. Da, parcă este o ființă acest brad, strălucitor și plin de viață, având în el întruchipate săgețile luminii, chiar dacă sunt verzi, având în ramurile sale structurate ca un fulg de nea o putere mai mare decât a gheții și a frigului. Cum să nu te minunezi de această putere care rezistă acolo unde totul a murit, care trăiește și strălucește chiar și atunci când săgeți de gheață caută să-l acopere…     Desigur că un astfel de vis are foarte mare legătură cu dârzenia din noi, dârzenia cu care reușim să trecem peste toate greutățile vieții și să găsim fărâme de lumină în noroi, puterea de a ne bucura un pic în mijlocul împărăției frigului, a vântului și a nopții ce nu se mai termină.

O sărbătoare în Decembrie? În luna aceasta cea mai grea? Când soarele parcă a adormit? Când focul din sobă ne e singurul aliat? Da, pentru că la gura sobei încep poveștile, amintirile, se întăresc prieteniile și se înmulțesc sentimentele de iubire, se ajută oamenii între ei și îndrăznesc să viseze….

Din „bube, mucegaiuri și noroi” se nasc iar „frumuseți și sensuri noi”, cum spunea Arghezi, care a fost monah și a simțit fiorul credinței religioase, tocmai acolo unde inimile oamenilor îngheață, căci numai prin credință și curaj, prin încrederea unui ajutor de „Sus” și prin lupta cu toți și cu toate lucrurile capătă altă valoare, alt sens…

Acesta este sensul Crăciunului, viața care se naște în mijlocul furtunii de zăpadă, speranța care vine din ajutorul Divin, puterea care se înmulțește în noi prin harul lui Dumnezeu, mijlocirea Mântuitorului care ne aduce măcar dreapta judecată.

Da, ne aducem aminte că este o dreaptă judecată care trebuie să guverneze lumea aceasta, dar va fi și o „dreaptă judecată” care va pune lucrurile la punct, la adevăratul punct…. Căci la gura sobei și visul și nedreptatea ne dor la fel de mult…

Mai există dreptate? Da, și să cântăm cu toți „Lerui ler” care înseamnă „Aliluia”, Domnul fie lăudat! Da, El schimbă inimile și rărunchii, îndeamnă la dragoste și într-ajutorare, la daruri și mulțumire, la repararea greșelilor și cererea iertării, la potolirea patimilor, a tutunului și a altor lucruri care se dovedesc adesea mai puternice decât noi înșine. Există timp pentru toate, chiar dacă nu pentru toți la fel de lung, chiar dacă timpul de-afară nu ne este prea prietenos.

Precum crenguța de măr care este pusă doar într-un pahar cu apă și până la Crăciun putem să îi cântăm „Florile dalbe”, precum grâul pus de Sfântul Andrei doar  într-o  farfuriuță crește de putem să-l strângem și să-i punem fundă, așa și noi să avem parte de minuni în viața noastră, ne refacem și să mergem mai departe, având îndrăzneala bradului, credința Sfântului Nicolae, dreptatea și milostenia lui, având ajutorul Mântuitorului chiar dacă este doar un Prunc. Să ne refacem nu numai pentru noi, ci și pentru a putea ajuta pe alții, pe cei apropiați sau pe cei de departe.., pentru a crea și a dărui lucruri frumoase, pentru a ne dovedi libertatea față de lucruri atunci când avem puterea de a  renunța la ele, pentru a câștiga libertatea de a iubi și a ajunge măcar în umbra Celui ce ne-a dat iubirea.

PROFESOR  RELIGIE DUȚĂ DANIELA

Lumini şi umbre în asasinarea lui Nicolae Iorga

În dimineaţa zilei de 28 noiembrie 1940 naţiunea română şi nu numai, avea să afle ştirea apocaliptică: asasinarea marelui savant Nicolae Iorga! Fapta oribilă a fost îndelung pregătită de asasinii legionari. Nicolae Iorga era consilier regal, se manifestase plenar, public sau prin scris, contra atrocităţilor făcute de legionari. Era un ultim stâlp al rezistenţei contra organizaţiei de extremă dreaptă, mişcarea legionară.

Nicolae Iorga a combătut deseori regimurile agresive afirmându-şi convingerea că naţiunile nu pot urca spre trepte superioare ale civilizaţiei dacă nu se bucură de libertăţi civice şi drepturi sociale, dacă sunt  frustrate de cadrul  necesar afirmării voinţei şi aspiraţiilor lor. A crezut totuşi în despoţi luminaţi devenind consilier regal al lui Carol al II-lea şi chiar ministru (1938-1940).

La începuturile anului 1938 Nicolae Iorga era în plină campanie antilegionară şi antihitleristă având un atu prin faima poetică dar mai ales ştiinţifică. Conştient de valoarea sa, Corneliu Zelea Codreanu, liderul Gărzii de Fier, a încercat mai întâi să-l atragă pe istoric printr-o scrisoare măgulitoare la care răspunsul a fost categoric:“la ofertele lui Codreanu răspund că nu pot avea nimic cu cel care lucrează pentru crimă, că mi-e indiferentă ura şi preţuirea ei”.  A urmat o serie de acuzaţii printre care rolul lui Iorga în inchiderea restaurantelor legionare.  Au fost sesizate organele abilitate. A urmat procesul şi o ameninţare prin scrisoare: “Te voi ucide ca pe un ticălos, canalie ce eşti şi profitor de-o viaţă întreagă… Noaptea Sfântului Bartolomeu bate la uşă, da, da, aşa să ştii”.

Aceste ameninţări l-au determinat pe Carol al II-lea, care iniţial cochetase cu mişcarea legionară, să ia măsuri pentru anihilarea Căpitanului. Procesul s-a încheiat cu o pedeapsă de 6 luni de închisoare, amendă şi despăgubiri, iar ulterior condamnare la 10 ani de muncă silnică.

La 30 noiembrie 1938, Codreanu şi cu acei 13 legionari (nicadorii şi decemvirii) au fost exterminaţi din ordinul expres al regelui. Iorga era acuzat că a determinat o acţiune pe faţă contra Căpitanului.

După  6 septembrie 1940, prin instalarea guvernului  Ion Antonescu, în complicitate cu Mişcarea Legionară, acţiunile de exterminare contra elitelor democraţiei  s-au succedat: atentatul de la Jilava (65 morţi) şi altele. Luna noiembrie era declarată “luna sângeroasă”, “luna răzbunării”. Planul de la Berlin încuraja suprimarea lui Carol al II-lea, a lui Virgil Magdearu şi a lui Nicolae Iorga. Pe 30 noiembrie se preconiza un proces de reabilitare a Căpitanului la care să fie adus ca martor Nicolae Iorga. Profesorul se aflase la Vălenii de Munte din 3 septembrie 1940 şi  primise deja câteva lovituri: I s-a înmânat ordinul de trecere la pensie de la Universitate deşi era profesor pe viaţă. Casa de la Văleni a fost distrusă pe 10 noiembrie 1940 de cutremurul devastator. A mai ramas câteva zile, în Tabaci, în casa cumnatei Bogdan, dezolat, cu toată familia şi fără bani. Din 13 noiembrie  se stabileşte  în casa proprietate  de la Sinaia. De aici a fost smuls de la masa de lucru de către “echipa morţii” pe motiv că trebuie să dea unele declaraţii la Bucureşti. (probabil pentru 30 noiembrie). Traseul parcurs de maşină a fost explicat în diferite variante: că profesorul a fost dus la Teişani, torturat şi batjocorit în casa primarului legionar (op. cit. “Drumeţ în calea lupilor” de Mihai Stoian). Studii ulterioare (printe care “Noiembrie însângerat” de Haralamb Zincă) conduc la o altă variantă. Dispariţia istoricului fusese anunţată şefului statului Ion Antonescu care a şi dat în urmărire maşina. Pentru acest motiv răpitorii l-au “adăpostit” pe Nicolae Iorga în garajul Poliţiei Ploieşti (str. Regina Maria nr. 34) într-un Ford. În noapte, constatându-se o barieră pe calea Ploieşti-Bucureşti, făptaşii au încercat să-l scoată spre Bucureşti prin varianta Buftea. Între orele 24 şi 1 noaptea, 27/28 noiembrie ,“echipa morţii” s-a abătut spre Strejnic unde prin câteva gloanţe l-au ucis pe savant. Înmormântarea s-a făcut în taină la Cimitirul Bellu. 47 de Academii şi instituţii internaţionale au declareat doliu. Nu România. Numai Turcia, căreaia N. Iorga îi lăsa pentru vecie o istorie complexă, a declarat doliu naţional.

Rămân neexplicate încă: ce a făcut N. Iorga în seara zilei de 27 noiembrie în garajul de la Ploieşti, deşi martorii Vasile Pricopeanu, Tudor Dacu, Ştefan Cojocaru au elucidat unele momente? Ce intenţionau legionarii să facă în zilele următoare până la uciderea prin process în 30 noiembrie? A fost sau nu o întâlnire Iorga – Horia Sima laPloieşti? Cât a fost implicat primarul oraşului Vălenii de Munte, legionarul N. Dinescu?

 Prof. Ion BOCIOACĂ

 N. Iorga în viziunea altora:

   Constantin Xeni: “Iorga era o cascadă de spirit, un foc de artificii dovedind puterea de a aprinde, a asimila şi a  reda fulgerător… În zeci de ani nu l-am văzut decât pe jos.”

   Henri Foccilon: “N. Iorga este una din acele personalităţi legendare înfipte pentru veşnicie în glia ţării şi în istoria inteligenţei umane”.   

Prin ochii unui spectator…

Unii consideră că perioada liceului este cea mai frumoasă din viaţă, în care trăieşti momente inedite şi emoţii noi şi ce mod mai frumos să spui Bun Venit tinerilor Liceeni, dacă nu printr-un bal organizat special pentru ei – Balul Bobocilor.

Ca în fiecare an, Balul a fost organizat de cei mai “bătrâni” dintre liceeni – elevii claselor a XII-a, şi de câţiva profesori care i-au  îndrumat  şi pregătit  pe concurenţii ce au trecut de preselecţii.

După lungi repetiţii şi pregătiri, concurenţii emoţionaţi, gătiţi de gală şi-au făcut apariţia. Cele 7 perechi ne-au prezentat ţinutele de zi, de seară, au dansat tango, ne-au amuzat cu momentele de pantomimă şi cu proba comună, unde băieţii îmbrăcaţi în tutu au dansat balet, iar fetele un dans ţigănesc specific masculin.

Bineînţeles că a existat şi o probă de departajare, la care concurenţii au fost puşi în încurcătură, fiind nevoiţi să răspundă la întrebări bucluclaşe şi să alcătuiască poveşti folosindu-se de cuvinte din domenii diferite.

Spectacolul nu s-a rezumat doar la concursul în sine, ci a fost o ocazie de a pune în valoare şi alţi elevi talentaţi . Astfel, am fost încântaţi de momentele muzicale susţinute de elevi ai şcolii şi de baieţii de la Avem Records dar şi de trupele de dans Seven şi Style Crew.

Concursul s-a sfârşit prin decernarea premiilor Miss şi Mister Boboc CNNI câştigate anul acesta de Laura Tănăsescu şi de Octavian Catană, iar apoi distracţia a continuat până târziu în Centrul de Tineret.

Raluca-Ştefania GEORGESCU

Clasa  a XI-a A

Colegiul Naţional “Nicolae Iorga”, Văleniii de Munte