UN TALENT REMARCABIL

- IULIA ŞTEFANIA MICU - 

 Pe zăludul de unchiu-meu nu l-aş fi văzut plângând niciodată, credeam că Dumnezeu i-a dat forma aerodinamică pentru a trece cu nepăsare prin viaţă ca să nu-l atingã nimic…

…cu ceva ani în urmă (lucra în staţiune, la cantina 2, ca bucătar – ăsta face un cazan de mâncare şi dacă-i dai numai două paie într-o zi, zarvă mare în sala de mese) se repezi şi el crezând că-i ceva rost de cafteală… sub o masă, o ditamai namilă de dulău german mârâia şi nu lăsa pe nimeni să se apropie să debaraseze, fildeşii lui impuneau distanţă şi respect, îl uitaseră setat pe comanda şezi! – şi el nu se mişca din loc.
Tembelul de Juju şi-a scos cureaua de la pantaloni, s-a stropşit de câteva ori la el şi i-a pus laţul de gât, l-a urmat cu privirea-n pământ. L-a furat, da, l-a furat!
L-au căutat băieţii toată vara prin anunţuri la radiovacanţa, de acolo a aflat că-l cheamă Nero. Nu l-a tentat nicio recompesă. şi l-a dorit!
- Hai, bărbate, la pescuit! Juju îşi lua sculele şi el îl aştepta, neclintit, lângă motoretă.
- Hai, bărbate, să furăm morcovi că dădu căcarea peste smuţitele alea mici!
Şi Nero era coautor la furtişag.
Nu suporta să ridici mâna la stăpânul lui nici măcar în glumă şi nu suporta pisicile… la noi, intra mai întâi unchiu-meu îşi urca maţele prin copaci şi pe casă şi apoi intra şi el… a trãit din biscuiţii cu cremă ai copiilor de pe stradă şi din pariurile cu măcelarii din zonă că “n-aţ’ putea mânca o vacă” şi-o mânca, de vreo două-trei ori pe an îl apucau slăbiciunile lumeşti, pleca în căţeleală şi se întorcea la câteva zile flămând şi jigărit de-i plângeai de milă.
- Pleacă! nu vreau să te mai văd! unde-ai fost?!… du-te pe unde mi-ai umblat pân-acum!
Nero se târa la picioarele lui şi implora milă, noi plângeam în cor:
- iartă-l! te rugăm, iartă-l că n-o să mai facă niciodată…
Bolise câteva zile de boală sau de bătrâneţe. Juju stătea în cur, lângă poartă. Îi ţinea capul cu amândouă mâinile ca să se uite, bărbăteşte, unul în ochii celuilalt.
- nu te las, măi băiete, nu te las!
Plângeau amândoi!
- Nu te las, măi Nero, nu înţelegi?! rămâi aici că-ţi dau cu lingura să mănânci dacă e nevoie… nu-mi eşti povară. Te iubesc, bărbate!
Lupul băgase laba şi trăgea cu forţa care-i mai rămăsese de colţul porţii…
…au stat o vreme culcaţi unul lângă celălalt, unul cu mâna în coamă şi celălalt proptindu-şi laba în pieptul stăpânului…
Noi am plecat în casă ca să plângem cu vorbe, în urmă, ei s-au înţeles: unul din bărbaţi a rămas ţinând în braţe stâlpul porţii şi hohotind…
…celălalt a mers drept, fără să întoarcă privirea…
…apoi cică l-a adus în braţe de la pietroaiele mari şi în urma lor se formase un cortegiu de vecini şi copii…

Când işi pregăteşte monturile pentru pescuit, Juju stă în spatele casei pe-o moviliţă de pământ:
- le-am pus bine, măi bărbate?… ce zici? îl prindem azi pe Dănuţ?

Iulia Ştefania MICU

CONSILIUL NAŢIONAL DE ETICĂ

În vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în activităţile de învăţământ preuniversitar, s-a înfiinţat CONSILIUL NAŢIONAL DE ETICĂ în baza prevederilor ar. 94 alin.3 din Legea Educaţiei Naţionale nr.1 / 2011 .
În 6 octombrie 2011 prin Ordinul de Ministru nr.5550 s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Etică.
La nivelul fiecărui judeţ s-a constituit Comisia de Etică a Inspectoratului Şcolar Judeţean, având în componenţă 9 membri: 4 cadre didactice, 2 reprezentanţi ai părinţilor, 2 reprezentanţi ONG care desfăşoară activităţi în domeniul învăţământului şi 1 reprezentant al compartimentului juridic din inspectorat.
La nivelul judeţului Prahova, preşedintele Comisiei este prof. Nicolae Oprea Angelescu şi delegat la întâlnirile Consiliului Naţional de Etică este prof. Gabriela Despan.
Prima întâlnire a COMITETULUI NAŢIONAL DE ETICĂ a avut loc la Alba Iulia în perioada 13-14 februarie 2012.
La deschiderea oficială au participat:
CORNEL SANDU – Inspector şcolar General al jud. Alba,
OANA BADEA – Secretar de Stat MECTS;
ALEXANDRU CUMPĂNAŞU – Director Executiv al Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei.
Prima sesiune plenară: “Stabilirea principiilor generale care vor sta la baza Codului de etică din învăţământul preuniversitar” a fost prezidată de d.na Oana Badea, Secretar de Stat MECTS.
Au avut loc două ateliere de lucru, având ca teme:
1. Principiile Codului de etică ce vizează personalul unităţilor de învăţământ preuniversitar;

2. Principiile Codului de etică ce vizează personalul din inspectoratele şcolare şi casele corpului didactic;

3. Mecanismele de analiză, soluţionare şi sancţionare a abaterilor personalului unităţilor de învăţământ preuniver sitar;

4. Mecanismele de analiză, soluţionare şi sancţionare a abaterilor personalului din inspectoratele şcolare şi casele corpului didactic;

În Sesiunea plenară finală s-au prezentat concluziile celor două grupuri de lucru şi s-au stabilit aspectele organizatorice ce ţin de activitatea Comisiei naţionale de etică şi de finalizare a Codului de etică din învăţământul preuniversitar;
Prof. şi Ing. Gabriela DESPAN 
Director Grup Şcolar Măneciu

LUCEAFĂR STINS

„Fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci…” (Tudor Vianu)

 La 15 ianuarie 2012 s-au împlinit 162 de ani de la naşterea poetului nostru naţional. Această zi sfântă pentru poporul român a devenit încă de anul trecut Ziua Naţională a Culturii. La nivelul Grupului Şcolar Agromontan „Romeo Constantinescu”, naşterea Lucefărului s-a sărbătorit cu două săptămâni întârziere (din motive obiective, întrucât elevii abia începuseră cursurile), pe 30 ianuarie, când se împlineau 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale, anul 2012 fiind declarat „Anul Caragiale”. Sala Amfiteatrului a devenit neîncăpătoare pentru elevii care au pregătit momente deosebite, colegii lor care  i-au susţinut, profesori, părinţi. Elevii s-au înscris la următoarele secţiuni: recitare-interpretare – 46 de momente, peste 50 de participanţi; creaţie poezie sau proză – 15 elevi; desene – 20 de elevi. Juriul a avut următoarea componenţă: d-na muzeograf Daniela Moraru, d-na bibliotecară  Marilena Cotună şi domnul profesor Cioc Constantin, care ne-au onorat prin prezenţă şi au evaluat în mod obiectiv creaţiile elevilor. La  secţiunea PowerPoint – introdusă de anul acesta în concurs – au fost înscrise 20 de lucrări, derulate în timpul concursului şi evaluate cu profesionalism de doamnele profesoare Bălan Tatiana şi Tănase Elena.

            Fiind o activitate organizată de Aria curriculară Limbă şi comunicare, am avut bucuria ca în această zi versul eminescian să fie rostit nu doar în limba română, ci şi în limbile franceză, spaniolă, italiană şi engleză. Un moment deosebit a prezentat  elevul Navalon Abel care nu cunoaşte limba română şi a mărturisit că nu ştia nimic despre creaţia  lui Eminescu, dar acum a ajuns să-i descopere frumuseţea. Cuvintele sale au fost traduse de un coleg. Prezenţa în sală a părinţilor acestui elev a dat un plus de emoţie momentului. Un minispectacol „Eminescu-poet european” a fost prezentat de un grup de elevi de la clasa a XII-a A, dar şi de elevi de la alte clase  cu recitări în limba română şi o limbă străină:  VII B, VIII C, IX A, IX B, XI A, XI I, XI D. Versul lui Eminescu a fost rostit şi în limba rusă, d-ra profesoară Niculina Anghelache spunând poezia „Revedere”. Domnul profesor de istorie Nănău Gabriel a rostit o alocuţiune despre Eminescu şi epoca în care a trăit.  Desenele realizate de participanţii la această secţiune au fost expuse în amfiteatrul şcolii.

Partea a doua a activităţii a fost dedicată lui I. L .Caragiale.  Elevii de la clasele: VII B, VIIIA, VI A, XI C şi XI A au pus în scenă  secvenţe din următoarele creaţii literare ale lui Caragiale: „Bubico”, „Justiţie”, „Cum se înţeleg ţăranii”, „Vizită”, „O scrisoare pierdută” şi „Petiţiune”. Acestei părţi i-au fost alocate premii speciale.

La secţiunile recitare-interpretare şi creaţie au fost obţinute punctaje identice, de aceea s-a renunţat la menţiuni şi au fost acordate mai multe premii.  Toţi elevii care au obţinut premii vor fi recompensaţi în  săptămâna „Şcoala altfel” cu o excursie literară, sponsorizată de doamna Linea Larisa,

Prof. Maria VISOSCHI

IARNA LA ORAŞ

Ceea ce ne-a oferit ca spectacol albul imaculat al zăpezii a fost peste aşteptări: un vis de copilărie cu decor hibernal, spirale cenuşii. copaci de cleştar, lumini îngheţate, într-o autentică încremenire citadină. Viaţa pitită între fulgi de zăpadă a devenit straniu de perfectă şi calmă, departe de zgomotul balcanic al orăşelului cu iluzii îngheţate. Povestea aceasta ar fi putut fi frumoasă şi nostalgică, cu un final fericit dacă nu ne-am fi confruntat cu o realitate desăvârşită a imaginii apocaliptico-europene a secolului XXII lea: străduţe îngropate în nămeţi, cartiere ascunse de ninsoare, drumuri impracticabile cu gheaţă suficientă pentru patinuar, nămeţi siberieni imposibil de escaladat pentru temerararul, aventurat într-o expediţie vălenară.

Prin ninsoare, cetăţenii nu se mai văd, nu se mai salută, sunt irascibili, înjură mersul pe jos, primarul, preşedintele, guvernul care va veni, lopata de plastic, pe Dumnezeu.

Deşi, până acum, am fost feriţi de ninsori vânt şi temperaturi foarte scăzute, în acest februarie, omătul căzut abundent ne-a surprins, ne-a găsit neutilaţi şi nepregătiţi fizic şi psihic în faţa naturii dezlănţuite. Frumuseţea stranie a devenit duşmănoasă şi omătul a ajuns inamicul public. Mergând pe deviza „cu forţa naturii nu ne putem pune”, autorităţile au lăsat zăpada din oraş în voia sorţii, şi în faţa insuficientelor maşini utilate în acest sens.

Degajarea trotuarele şi a parcărilor de zăpada aşternută într-un timp atât de scurt a fost şi este cea mai mare problemă a urbei.

Doar străzile principale au avut parte de deszăpezire, iar trotuarele şi drumurile secundare au încercat să se descurce fără ajutor, făcând parte din categoria zonelor dispuse să se deszăpezească singure.

Aşa-i în marea familie din oraşele mici. Toată lumea se înţelege cu toată lumea! Cine dispune poate să-şi care zăpada din faţa porţii, cine nu, să aştepte primăvara cănd va fi să vină.

Cunoscând acestea, unii dintre cetăţenii cartierelor mărginaşe s-au mobilizat în degajarea stratului gros de zăpadă, au acţionat prin forţă fizică, sau au plătit maşini pentru debarasarea zonei de omătul tasat, ştiind că străzile lor sunt lăturalnice şi prezintă interes doar pentru evenimente electorale.

Am sperat ca zăpada căzută să aducă cu adevărat bucurie copiilor intraţi forţat în vacanţă. Dar spre stupoarea părinţilor şi disperarea bunicilor au stat în casă, la calculator!!!

Au murit oare până şi oamenii de zăpadă? Copiii au uitat bulgăreala iar mogâldeaţa de nea există numai virtual? Chiar şi neaua jucăuşă să-i abrutizeze întratât încât să nu mai găsescă un loc de joacă în orăşelul troienit?

Şi totuşi, cu adevărat bucuroşi de această situaţie par să fie doar oamenii de la salubritate şi câinii vagabonzi. Cei dintâi pentru că nu mai sunt nevoiţi să meargă din bloc în bloc cu maşina de gunoi să golească, datorită mormanelor de zăpadă formată, iar cei din urmă pentru că fără intervenţia maşinii de gunoi, au masa ca şi servită la orice oră şi în orice loc.

În ciuda tuturor, zăpada a pus definitiv stăpânire pe oraşelul lui Iorga.

Alb şi iar alb peste patimi, ambiţii, caractere, aspiraţii, orgolii. E un semn de hibernare citadină, un simbol că avem mai multă nevoie de alb în această lume incertă de portocaliu şi roşu. ,,Ninge fără milă, cu vinovăţie/Ca o inculpare, ca un martor mut/ Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie/ Se fărâmiţează ultimul salut/.

Prof. Camelia Neagu

ÎN SPRIJINUL OAMENILOR SINISTRAŢI

Un grup de tineri din Vãlenii de Munte au organizat o campanie de strângere de alimente pentru oamenii nevoiaşi, prizonieri ai zãpezii, din judeţele Buzău şi Prahova. În prima zi a acestei acţiuni, punctul de colectare a fost situat la Spălătoria auto RBC din Vălenii de Munte, unde s-au strâns aproximativ 450 kg. de alimente. 
Acţiunea de întrajutorare propriu zisă a debutat în ziua de 13.02.2012 când s-a plecat către Buzău cu patru maşini de teren încărcate cu alimente având ca destinaţie comunele Năieni, Ţinteşti şi Fântânele din judeţul Buzău.
Repartizarea pe cele trei localităţi s-a făcut de către Prefectura judeţului Buzău. În satul Fântânele maşina cu pâine nu mai ajunsese de 7 zile. Locuitorii acestei aşezări ne-au primit cu bucurie şi ne-au mulţumit pentru gestul nostru umanitar şi pentru alimentele donate de care ei aveau atâta nevoie. În Fântânele, datorită cantităţii uriaşe de zăpadă căzută şi a viscolului puternic care a troienit zăpada, am fost nevoiţi să apelăm la o sanie cu cai pentru a transporta alimentele la magazin. Sania trasă de cai ne-a fost şi nouă foarte utilă ajutându-ne să trecem peste obstacolele ridicate în calea noastră de către zăpada viscolită. 
În cea de-a doua zi a campaniei noastre în aceeaşi comună, Năieni, s-a plecat cu 3 maşini de teren pline cu alimente strânse de la cetăţenii cu suflet mare din Oraşul Vălenii de Munte. Punctul de colectare al produselor alimentare donate de cetăţeni a fost amplasat în centrul oraşului Vălenii de Munte, în parcarea magazinului LIDL unde, datorită iniţiativei domnului Ioniţă Constantin s-au strâns 1.300 kg. de produse alimentare.
A treia zi a campaniei noastre ne-am îndreptat către locuitorii sinistraţi din localitatea prahoveană Boldeşti-Grădiştea unde şi aici oamenii au avut nevoie de ajutorul nostru.

UN GRUP DE TINERI DIN VĂLENII DE MUNTE

Frânturi de istorie pe străzile Vălenilor

Vălenii de Munte este un oraş cu trecut bogat, dar cunoscut mai cu seamă pentru privilegiul de a fi fost transformat dintr-o localitate a ţuicii într-o citadelă a  culturii româneşti, de savantul Nicolae Iorga. Dincolo de existenţa Casei Memorială Nicolae Iorga, a Bisericii Mănăstirea şi a celorlalte aşeminte cultural-spirituale care ne fac astăzi cinste, obiective de dimensiuni mai mici (dar nu şi de mai mică însemnătate) pot fi găsite în locuri în care te-ai aştepta mai puţin.

 Cine a trecut pe strada Mihai Bravu din Vălenii de Munte, spre capătul care intersectează Bld N. Iorga, nu poate să nu remarce troiţa dărăpănată cu cruce de piatră, pe care se văd chipurile şterse de ploi ale sfinţilor. Din păcate partea inferioară a crucii, unde erau trecuţi ca de obicei binefăcătorii, anul, şi poate meşterul, a suferit atâtea distrugeri din pricina umezelii încât nu se mai distinge nicio slovă. Opera de artă, pe care aş încadra-o pe la jumătatea scolului al XIX-lea, este scrisă cu litere chirilice şi are reprezentată pe faţada îndreptată spre trecător icoana mai puţin cunoscută a Acoperământului Maicii Domnului. La stânga se află Mântuitorul, la dreapta este înfăţişat ca un bătrân cu barba albă Dumnezeu Tatăl, iar amândoi o încoronează pe Maica Domnului, „împărăteasa cerului”, care stă în centru cu cinstitul omofor la picioare. Cea de-a treia persoană a Sf. Treimi apare deasupra acestei scene, în chip de porumbel.

Pictura reflectă influenţa apusului, atât sub raportul execuţiei cât şi al dogmei, fiind realizată în stilul lui Nicolae Grigorescu şi a lui Gh. Tăttărăscu, probabil de un ucenic sau adept al reprezentării renascentiste în iconografie. Deasupra crucii, tavanul micului acoperiş acoperit cu tablă este la rându-i pictat imitând pe un fond albăstru cerul înstelat.

Mergând mai departe în cartierul Berevoieşti, pe fostul drum utilizat de oierii din Transilvania în vremea transhumanţei,  mai sus de bisericuţă la caţiva metri se întâlneşte o altă cruce de piatră, foarte veche şi aceasta. Pe corpul său se mai pot distinge doar câteva modele sculptate, şi un medalion în partea centrală având pe Maica Domnului cu pruncul în braţe. Starea precară nu oferă nici de această dată posibilitatea unei datări exacte. După ce-şi îndreptau gândul către Dumnezeu şi îşi făceau semnul crucii, trecătorii care coborau până la jumătatea secolului al XIX-lea pe această cale în mahalaua Vălenilor găseau în centrul acesteia Mănăstirea Văleni, metocul Ivirului din Athos. Gardul bisericii de enorie din zilele noastre ascunde în trupul său câteva frânturi de cruci de piatră şi de marmură, care dacă n-ar fi fost „salvate” în acest fel ar fi dispărut în mod cert ca toate celelalte care au existat în jurul bisericii.  Pe o bucată de piatră de formă dreptunghiulară, frântă în partea superioară scrie cu litere greceşti: „EU ROBU LUI DUMNEZEU, CLIOPA…. IOANU SULTANA MIHAI. ECATERINA…DUMNIALOR TANASE SMARANDA, ANU 1864”. O cruce din marmură peste care nu pare să fi trecut tot atâta vreme, datorită stării impecabile a materialului, ne aminteşte de prosperitatea târgului care aduna pe lângă ţăranii noştri mulţi târgoveţi de alte naţionalităţi, greci, sârbi sau chiar albanezi. Pe această cruce stă scris: „NAUMA GEORGIU NĂSCUTĂ ÎN PROVINŢEA CORCEA COMUNA DRENOVA 1795. ÎNCETATĂ DIN VIAŢĂ LA 1875 DECEMVRIE 21”.

 Text şi foto: Alexandru Ionuţ CRUCERU

SCOALĂ-TE TU, CA SĂ MĂ PUN EU

EDITORIAL 40

Acesta este subtextul şi esenţa urletelor pe care Antonescu Crin le-a slobozit în şedinţa extraordinară a Parlamentului României. Victoraş Ponta, copreşedinte a struţocămilei politice Alianţa Socialistă, nu a fost mai prejos. Ascultându-l pe Antonescu l-am avut pe Caţavencu lui Caragiale în faţa ochilor… Un discurs cu spume la gură, studiat şi repetat ore în şir în faţa oglinzii, din care s-a reliefat un singur cuvânt: “jos”! Şi doar trei substantive: Bãsescu, Boc, Guvernul. Orice frază ar fi debitat sfârşea cu aceste trei cuvinte. Ştiu ei bine Antonescu şi Ponta ceea ce cer. Vor Puterea, Puterea cu orice preţ. “Scoală-te tu, ca să mă pun eu”! Deşi afirmă contrariul. Din păcate există multă lume naivă care se uită în gura lor, care îşi imaginează, amară iluzie, că odată ce aceştia vor pune mâna pe putere, în România va şi începe să curgă râuri de lapte şi miere. Oameni orbiţi de promisiuni deşarte şi înfierbântaţi de necazurile proprii care sunt reale şi nu trebuie eludate, nu mai văd realitatea aşa cum este ea: miliarde de oameni de pe întreaga planetă au de suferit din cauza crizei economice şi financiare care a cuprins şi România. Antonescu-Ponta nu au curajul să le spună cetăţenilor din piaţă că NU le vor da pensii mărite, că NU vor majora salariile, că NU le vor rezolva doleanţele, pentru că NU AU CUM. Din acest punct de vedere prestaţia lor politică este una periculoasă pentru că riscă să ducă în neant ceea ce s-a putut realiza până acum prin sacrificiul românilor. De ce nu mai au răbdare câteva luni până vor avea loc alegerile la termen? E simplu. Au simţit că economia începe, încet dar sigur, să se redreseze şi că există riscul ca ei şi alianţa lor comunistă, să scadă în sondaje şi să piardă alegerile. 

Gheorghe BURDUJAN