SINGURĂTATEA MONICĂI MACOVEI

EDITORIAL 14

De ce am, oare, impresia că istoria neputinţei şi a înfrângerii se poate repeta? Mă întreb acest lucru pentru că încep să realizez că nu este suficient să îmi aduc aminte de tentaţiile mele nihiliste pentru a-mi oferi un răspuns îndestulător şi coerent. Din păcate este mai mult decât atât.

Mă refer, în primul rând, la declaraţia făcută de preşedintele ţării, dl. Traian Băsescu, cu privire la inerţia cu care reacţionează sistemul în faţa reformelor de natură juridică şi moral-politică…

Mă refer, în al doilea rând, la singurătatea ministrului MonicaMacovei. O singurătate vecină,  aproape, cu exilul (mai ales după recent adoptata moţiune simplă de către Senatul României). O singurătate don quijotescă într-un sistem împănat, vorba preşedintelui, de tot felul de băieţi şi fete care trag zdravăn frâna de mână a reformei. Ministrul Justiţiei se confruntă cu o realitate pe cât de complicată, pe atât de periculoasă. Căci reformarea sistemului, cât şi lupta împotriva corupţiei generalizate se bazează pe pârghiile sistemului: pe infrastructura sa, pe oamenii săi, pe logica funcţionării sale! Cred din ce în ce mai mult că toată această luptă bate pasul pe loc nu pentru că nu ar exista o voinţă politică, ci pentru că voinţa politică a devenit insuficientă.

Sistemul are propria sa autonomie. Cvasieşecul de până acum al reformelor îmi este teamă că reprezintă expresia imposibilităţii sistemului de a se autonega!

Se poate, aşadar, aştepta cineva la minuni? Eu, unul, nu.

Să vedem ce şanse va avea proiectul noului Cod Penal propus spre dezbatere publică de către Monica Macovei. Va trece el, în final, de Parlamentul României?

Gh. BURDUJAN

ŞMECHERUL TĂRICEANU ŞI MARINARUL BĂSESCU

EDITORIAL (13)

Vine Călin Popescu Tăriceanu la televiziunea publică, la o oră de maximă audienţă, şi spune aşa: “Scandalul cu bileţelul l-a pornit Băsescu”.

Hopa! Uite cine (mai) vorbeşte… Dacã Traian nu ar fi primit biletul de la Călin, dacă n-ar fi avut, care va să zică (vorba defunctei) “dovada” ar mai fi pornit “dragul” Traian scandalul? Eu cred căTraian Băsescu a procedat corect arătându-ne biletul. Altfel ne-am fi întrebat perpetuu: o fi, no fi, e lucrătura Elenei Udrea, e doar o “făcătură” (aşa cum pretindea însuşi premierul mizând pe probalitatea ca el să se fi pierdut şi crezând că românul e ignorant şi oligofren)? Iată cã n-a fost o “fãcătură”…
Cã Traian Băsescu se comportă ca un marinar n-ar trebui să surprindă pe nimeni. El chiar a fost marinar şi, cel puţin, ne-a avertizat că nu va fi pasiv, că va fi un “jucător”. În ce mă priveşte prefer grosolănia marinărească “a la Băsescu” decât şmecheria “a la Tăriceanu”. A uitat oare Tăriceanu că şi-a dat demisia şi că adoua zi, la presiunea “grupului de interese” dirijat de Patriciu a retractat-o chiar a doua zi? A uitat că a încercat să influenţeze justiţia în favoarea aceluiaşi Patriciu (vezi telefonul dat lui Botoş şi presiunea asupra Monicăi Macovei)? Şi la urma urmei de ce s-a simţit el obligat să-i trimită preşedintelui  un bileţel vizându-l pe acelaşi omniprezent Patriciu? Sigur că e jenant şi discutabil ceea ce se întâmplă între cei doi bărbaţi “de stat”, dacă privim lucrurile la suprafaţa lor. În realitate situaţia este mult mai gravă şi Europa ne priveşte cu uimire şi ironie totodată. România pare a fi o ţarã neguvernabilă, aşa cum scriu agenţiile de presă europene.

Gh. BURDUJAN