ÎNVINGĂTORUL

EDITORIAL (15)

Imaginaţi-vã cã sunteţi în situaţia în care puteţi sã mizaţi tot ce aveţi pe “o singurã carte” şi sã câştigaţi dublu sau sã pierdeţi totul: ce faceţi, riscaţi şi mergeţi mai departe sau preferaţi sã fiţi prudenţi şi sã rãmâneţi doar cu ceea ce aveţi? Aceastã situaţie exemplarã, care rezumã destul de bine un tip de opţiune cu care ne întâlnim adesea în viaţã, l-a ajutat pe un psiholog faimos sã analizeze mai în profunzime psihologia diferenţialã a oamenilor, împãrţindu-i, în mare,  în tipul de “asumare a riscului” şi tipul de “evitare a eşecului”. Asumarea riscului are o bãtaie scurtã, limitatã mai degrabã la orizontul prezentului şi incapabilã deci de afundamenta o strategie de “câştig” pe termenm lung. Pe de altã parte  “tipul” din a doua categorie pare mai ezitant, mai nesigur. Cum e mai bine? Care dintre opţiuni este de naturã sã-ţi aducã mai multã mulţumire în viaţã, nu în general, ci aici şi acum? Existã patru tipuri de persoane: 1. Persoane cu valori înalte ale evitãrii eşecului şi cu risc nul (având o satisfacţie de viaţã relativ ridicatã), 2. Persoane simetric opuse caracterizate prin valori ridicate ale asumãrii riscului (cu un nivel moderat al satisfacţiei de viaţã), 3. Persoane caracterizate prin valori negative atât ale asumãrii riscului, cât şi ale evitãrii eşecului (cu un nivel al satisfacţiei de viaţã scãzut), 4. Persoane caracterizate prin valori pozitive atât ale asumãrii riscului cât şi ale evitãrii eşecului (cu o satisfacţie de  viaţã cât se poate deredusã). Fie cã au optat pentru “evitarea eşecului”, fie cã au acceptat “asumarea riscului” indivizii din primele douã categorii de mai sus sunt relativ mulţumiţi de viaţa lor. Fãcând o opţiune le-a permis acestora, în principiu, sã gãseascã un sens în existenţa lor şi sã fie, dacã nu fericiţi, cel puţin împãcaţi cu soarta. Dimpotrtivã, lipsa alegerii, pare a avea consecinţe dramatice, afectând puternic satisfacţia de viaţã.

Gh. BURDUJAN

ZIARUL VALENII Nr. 15 – PAGINA 2

ZIARUL VALENII Nr. 15 – PAGINA 6

ZIARUL VALENII Nr. 15 – PAGINA 7

ZIARUL VALENII Nr. 15 – PAGINA 8

SINGURĂTATEA MONICĂI MACOVEI

EDITORIAL 14

De ce am, oare, impresia că istoria neputinţei şi a înfrângerii se poate repeta? Mă întreb acest lucru pentru că încep să realizez că nu este suficient să îmi aduc aminte de tentaţiile mele nihiliste pentru a-mi oferi un răspuns îndestulător şi coerent. Din păcate este mai mult decât atât.

Mă refer, în primul rând, la declaraţia făcută de preşedintele ţării, dl. Traian Băsescu, cu privire la inerţia cu care reacţionează sistemul în faţa reformelor de natură juridică şi moral-politică…

Mă refer, în al doilea rând, la singurătatea ministrului MonicaMacovei. O singurătate vecină,  aproape, cu exilul (mai ales după recent adoptata moţiune simplă de către Senatul României). O singurătate don quijotescă într-un sistem împănat, vorba preşedintelui, de tot felul de băieţi şi fete care trag zdravăn frâna de mână a reformei. Ministrul Justiţiei se confruntă cu o realitate pe cât de complicată, pe atât de periculoasă. Căci reformarea sistemului, cât şi lupta împotriva corupţiei generalizate se bazează pe pârghiile sistemului: pe infrastructura sa, pe oamenii săi, pe logica funcţionării sale! Cred din ce în ce mai mult că toată această luptă bate pasul pe loc nu pentru că nu ar exista o voinţă politică, ci pentru că voinţa politică a devenit insuficientă.

Sistemul are propria sa autonomie. Cvasieşecul de până acum al reformelor îmi este teamă că reprezintă expresia imposibilităţii sistemului de a se autonega!

Se poate, aşadar, aştepta cineva la minuni? Eu, unul, nu.

Să vedem ce şanse va avea proiectul noului Cod Penal propus spre dezbatere publică de către Monica Macovei. Va trece el, în final, de Parlamentul României?

Gh. BURDUJAN

ZIARUL VALENII Nr. 14 – PAGINA 6