CASĂ DE CULTURĂ SAU CENTRU CULTURAL?

Cine a venit cu năzbâtia asta mie mi-e greu să pricep, de vreme ce activităţile se vor dsfăşura în aceeaşi clădire, pe acelaşi plan de activităţi, având aceleaşi obiective importante de îndeplinit, pe aceleaşi linii directoare de acţiune.
Care-i şpilu acestei modificări de titulatură? Ce se ascunde în spatele acestei manevre pe tabla de şah a nou alesului primar? Pentru că e ca în Caragiale: “Din două una, ori să se revizuiaască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo şi anume prin părţile esenţiale.” Primarul a ales să schimbe pe ici pe colo şi anume prin părţile esenţiale. Care este partea esenţială a acestei operaţiuni? POSTUL DE DIRECTOR AL CASEI DE CULTURĂ! Cine este/era director al Casei de Cultură din Vălenii de Munte? Doamna Iulia Mărgăritescu. Ce s-a întâmplat în iunie 2012 la alegerile locale? Doamna Iulia Mărgăritescu a participat, în mod legitim şi legal, la alegerile locale pentru funcţia de primar al Oraşului Vălenii de Munte.
Asta a fost prea mult pentru orgoliosul Bebe Moacă, astăzi primarul Constantin Florin.
Vă spuneam, în pagina 3, că primarul este ranchiunos şi răzbunător, că aşteaptă momentul prielnic să te pună la zid (că se pricepe – le are cu betoanele), că, la fel ca predecesorul său, Mircea Niţu, nu se dă în lături de la comiterea unor abuzuri impardonabile. Pentru că ceea ce a făcut dumnealui acum este un abuz impardonabil! Ca să se răzbune, a dorit să o înlăture din funcţia de director al Casei de Cultură pe doamna Iulia Mărgăritescu. Aceasta, însă, a câştigat prin concurs postul de director, deci primarul nu putea “s-o dea afară” pur şi simplu, cum şi-ar fi dorit. Singura soluţie la îndemâna şi pe măsura minţii Domnului Bebe Moacă a fost schimbarea titulaturii instituţiei. Cu alte cuvinte, eşti dumneata director al Casei de Culură, dar Casa de Cultură nu mai existăăăă, pentru că acum avem Centrul Culturaaaal. Şi aşa şi-a satisfăcut primarul nostru orgoliul rănit în alegeri. Răzbunându-se pe un fostcontracandidat.gheorghe burdujan – ziarul valenii – casa de cultura
Alte abuzuri, de-a dreptul ordinare, sunt presiunile pe care primarul le face direct sau indirect asupra colectivului de redacţie al ziarului nostru, ameninţând cu punerea pe drumuri a tuturor acelora care au îndrăznit să scrie la acest ziar.

Luaţi aminte: Cu ce va rămâne Vespasianus Mircea Niţu în memoria vălenenilor? Cu măreaţa sa ctitorie de 75.000 de euro care a scandalizat întreaga presă, locală şi naţională, adică va rămâne cu WC-ul public din Parcul Central şi cu abuzul comis împotriva redacţiei ziarului nostru.
Să vedem cu ce va rămâne Constantin Florin. Ca primar, nu ca Bebe Moacă, om de afaceri controversat, că pe acesta/acela îl ştie toată lumea. Deocamdată se afirmă ca un om răzbunător cu mici apucături dictatoriale. Ca pe vremuri…

CETĂŢEAN DE ONOARE AL ORAŞULUI PE UN CRITERIU CARE NE SCAPĂ

Am recitit lista “Cetăţenilor de onoare” ai oraşului Vãlenii de Munte, publicată în numãrul 8 (serie nouă) al ziarului nostru. Îl căutam pe Miron Radu Paraschivescu. Nu existã! M.R.P. nu se aflã pe aceastã listă. În schimb aflăm, cu stupoare, că a fost propus şi acceptat prin vot (la propunerea doamnei consilier Iulia Mărgăritescu, în şedinţa Consiliului local al oraşului – din data de 30.03.2009), domnul Harry Tavitian.

Care sunt criteriile dupã care titlul de Cetăţean de Onoare este acordat unei persoane? Am întrebat peste tot. Nu există nici un criteriu, în afara celui al simpatiei personale.  Cineva propune şi alţii voteazã. Nu existã o comisie de analiză a meritelor celui care urmează a fi desemnat Cetăţean de Onoare şi care să stea cu demnitatea cuvenită alături (pe aceeaşi listã) de ilustrul savant Nicolae Iorga.

Un lucru trebuie spus de la început: nu am nimic personal cu domnul Tavitian. Dimpotrivã, ne salutãm, ne dãm mâna ca nişte oameni civilizaţi.  Nu-i contesc înzestrarea artisticã. Poate cã este cel mai strãlucit pianist de jazz al generaţiei domniei sale, poate cã este (chiar) genial. Foarte bine, dar care este legãtura lui cu oraşul Vãlenii de Munte? Pentru cã dacã nu am avea acest minim criteriu, de bun simţ l-am putea propune ca Cetăţean de Onoare al oraşului pe însuşi domnul Obama, preşedintele Americii. Discutãm aici un principiu.

Iatã un fragment dintr-un interviu pe care redactorul nostru Gabriel Tomescu  l-a fãcut cu domnul Tavitian în anul 2005:

G. Tomescu: – Domnule Tavitian, când aţi venit pentru prima oarã în Vălenii de Munte?

Harry Tavitian: Era în 1998, de Paşte. O bunã prietenã de-a soţiei, care este din Vãleni, ne-a invitat la ea. Am petrecut minunat şi m-a cucerit frumuseţea locurilor şi mai ales liniştea de aici. Pentru mine, ca muzician, asta înseamnã foarte mult.

G.T: Şi cum v-aţi hotãrât sã cumpãraţi o cãsuţã, aici?

H.T.: A fost la început o discuţie în glumã, cu prietena soţiei mele. Ne-a arãtat cãsuţa asta veche şi ne-a plãcut foarte mult. În 2000 am cumpãrat-o. Venim aici cam la o lunã şi jumãtate – noi locuim la Constanţa, dar, având multe drumuri cu concertele, în ţarã şi strãinãtate, zãbovim şi la Vãleni. Ne-am fãcut prieteni aici, ne place oraşul.”

Harry Tavitian a susţinut 3 (trei) concerte în oraşul Vãlenii de Munte, dintre care 2 (douã) au fost contra cost (50 de mii de lei vechi biletul – bilete fãcute pe calculator de cãtre Ionuţ Popa – un colaborator susţinut al Casei de Culturã din Vãlenii de Munte). Punct. Asta e tot. Asta e legătura lui Harry Tavitian cu Vălenii de Munte. Asta e tot ceea ce a făcut el pentru acest oraş. Este acesta un criteriu sustenabil pentru ca el să fie numit Cetăţean de Onoare al oraşului? Va sã zicã vine omul în 1998 PENTRU PRIMA DATÃ în acest oraş, îi place aerul, oraşul şi “liniştea” de aici, ţine trei concerte (două pe bani) şi este fãcut Cetăţean de Onoare. Prin 1998, chiar dupã 2000 (când şi-a cumpãrat cãsuţa de pe Fdt. Trandafirilor), oamenii (în speţă tocmai aceia care l-au propus acum pentru titlul de Cetăţean de Onoare) se întrebau cu vãditã uimire şi reală neştiinţă: “cine mai e şi ăsta, Tavitian?”. Astăzi, aceeaşi persoană (Iulia Mărgăritescu), îl propune şi îl susţine ca Cetăţean de Onoare al oraşului Vălenii de Munte… alãturi de N. Iorga. Fãrã cuvinte. Oare ce interese ascunse au determinat-o pe doamna consilier, director al Casei de Cultură, Iulia Mărgăritescu, să facă această propunere când există atâtea personalităţi cu adevărat copleşitoare care au o legătură organică şi indestructibilă cu oraşul Văleniii de Munte?

Cum singur o spune, Harry Tavitian s-a nãscut şi locuieşte în oraşul Constanţa. Prin Vãlenii de Munte este simplu trecãtor.

Pe de altã parte am aflat cã în aceeaşi şedinţã de Consiliu, domnul consilier Anghel Dafina a fãcut şi dumnealui 3 (trei) propuneri pentru titlul de cetăţean de onoare: 1. Valeriu Sârbu, 2. Petre Dumitrescu, 3. Viorel Păiş.

Ne-am interesat şi am aflat cine sunt aceste personalităţi. Sã vedem ce au însemnat şi ce înseamnã ele pentru oraşul Vãlenii de Munte şi-apoi sã tragem o concluzie justă.

(continuare în pagina 4)

CETĂŢENII DE ONOARE AI ORAŞULUI VĂLENII DE MUNTE

Iorga Nicolae – istoric – savant – 1934;
Loghin Irina – cântãreaţã – muzicã popularã – 1996;
Andre Petit – primar Eaubonne -Franţa – 1996;
Gãucan Constantin – medic – doctor – 1996;
Pârvulescu Aurelian – medic – doctor – 1998;
Florescu Stelian – profesor istorie – 1998;
Maliţa Mircea – academician – 2002;
Cosma Mircea – ing. Preşedintele Consiliului Judeţean – 2002;
Tomio Satoh Ph. D – Dr. Japonia – 2002;
Shehu Adrian – Primar Saranda – Albania – 2002;
Iliescu Ion – Preşedintele României – 2004;
Alexandreanu Ion – ing.  primar – Cimişlia, Republica Moldova – 2004;
Rusu Valeriu – prof. univ. dr. – lingvist, cetãţean român şi francez în Franţa – 2004;
Bocioacã Ion – profesor istorie – 2008;
Pârvu Constantin – profesor biologie – 2008;
Manolescu Stelian – economist – primar – 2008.

NICIODATĂ ZIARUL “VĂLENII” NU A FOST FINANŢAT DE PRIMĂRIE

Fac aceastã precizare (pentru a nu ştiu câta oară) deoarece am întâlnit persoane care şi astăzi îşi imaginează că publicaţia noastră a fost  finanţată de Primărie sau de P.S.D. Din această cauză mulţi dintre cititorii noştri ne-au ocolit ori au ezitat să se adreseze redacţiei cu anumite probleme de interes general sau particular. Ziarul nostru nu a fost şi nu este al Primăriei Vălenii de Munte. Prin urmare mă văd nevoit să reiau istoria acestui ziar, aşa cum a fost ea în realitate, cu toată obiectivitatea, într-un şir de mai multe episoade, fără a menaja pe cineva, având un singur criteriu: deontologia profesională.

Pentru a nu se mai face erori de interpretare şi judecãţi de valoare anapoda sau departe de adevãr, în spiritul transparenţei totale, voi readuce la cunoştinţa publicului cititor etapele parcurse  de publicaţia noastrã de la începuturile sale (2005) şi pânã în momentul de faţã.

În 2004, anul în care am lut contact cu oraşul Vãlenii de Munte, trecuserã 76 de ani de la ultima apariţie a unei publicaţii în acest oraş. 1929 fiind  anul în care încetează orice apariţie a unui ziar local.

Aceastã realitate era inacceptabilã. Nu se putea (în viziunea mea) ca tocmai oraşul marelui Nicolae Iorga şi al lui Miron Radu Paraschivescu sã nu aibã o publicaţie. Deşi am fost avertizat cã “este dificil sã scoţi un ziar la Vãlenii de Munte” (cuvintele aparţin lui Valentin Emil Muşat), m-am încãpãţânat sã nu ţin cont de acest sfat pertinent şi am purces la realizarea proiectului. Am considerat cã cel mai potrivit mijloc de a finaliza ceea ce-mi propusesem era constituirea unui grup de iniţiativã, alcãtuit din persoane responsabile care sã militeze, la rândul lor, pentru editarea unei publicaţii locale. Prin urmare, LA INIŢIATIVA MEA, s-a constituit urmãtorul

GRUP DE INŢIATIVĂ

1. Gh Burdujan – jurnalist;

2. Valentin Emil Muşat – profesor;

3. Camelia Neagu – profesor;

4. Iulia Mărgăritescu – director Casa de Cultură;

5. Claudia Enică – muzeograf;

6. Ion Bocioacă – profesor;

7. Valentina Ioan – profesor;

8. Vasile Stoicescu – avocat;

9. Anghel Dafina – profesor;

10. Mihai Johann Cozorici – profesor;

11. Dana Moraru – muzeograf;

12.Doina Miroiu – bibliotecar;

13. Constatin Găucan – senator;

14. Eugeniu Olteanu – profesor;

15. Emilia Meiroşu – profesor;

16. Mihai Istudor – profesor;

17. Delia Iamandei – elevă;

18. Sabrina Mesaros – elevă;

19. Delia Secuiu – elevă.

Din Grupul de Iniţiativă s-a ales o delegaţie compusă din subsemnatul (Gh. Burdujan), prof. Valentin Emil Muşat, prof. Ion Bocioacă şi prof. Mihai Johann Cozorici, care sã discute în detaliu toate aspectele legate de apariţia ziarului, cu domnul primar (la acea vreme), ec. Stelian Manolescu.

(Continuare în pagina 6)