- MIHAIL KOGĂLNICEANU -
Obiectiv major al Revoluţiei române de la 1848-1849,Unirea Principatelor a fost realizată în contextul politic extern favorabil reprezentat de Congresul de la Paris, din anul 1856, încheiat în urma Războiului Crimeii, prin dubla alegere ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, în Moldova pe 5 ianuarie 1859,iar în Ţara Româneascăpe 24 ianuarie.Dacă despre „domnul Unirii” istoriografia românească a realizat şi păstrat atâtea documente,nu trebuie nicidecum pusă în penumbră uriaşa personalitate a marelui om politic şi cărturar Mihail Kogălniceanu ,cu ajutorul căruia domnul Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti a realizat marile reforme politice,economice şi de unificare administrativ-teritorială.
„Literator distins,istoric fruntaş,mare orator şi încă şi mai mare om de stat, Mihail Kogălniceanu a fost una din acele naturi alese, ce greu încap câte două alăturea
într-un veac „ ,releva A. D. Xenopol în discursul de recepţie la Academia Română, în 1895, subliniind totodată că „în decursul întregii sale vieţii, Kogălniceanu a urmărit o singură idee: înălţarea neamului său”.
Mihail Kogălniceanu descindea dintr-o familie veche de boieri moldoveni, originară, se pare, de pe lângă râuşorul Kogâlnicului, din judeţul Cahul, fiind născut la Iaşi , pe 6 septembrie 1817. Tatăl său, vornicul Ilie Kogălniceanu, nu făcea parte din marea boierime deşi avea moşia Râpele şi era proprietar şi în judeţul Dorohoi. Mama sa, Catinca, era fiica medelnicerului Stavilă, dintr-o familie românească din Basarabia. Copil fiind, Mihail primeşte primele învăţături în casa părintească, iar din 1827 a început să studieze cu dascălul maramureşan Gherman Vida, continuându-şi apoi pregătirea la Institutul francezului Cuenin, unde a învăţat limbile franceză, greacă şi germană. După instalarea lui Mihail Sturdza pe tronul Moldovei, în 1834, a fost trimis la studii în străinătate, mai întâi în Franţa, la Colegiul din Luneville, apoi la
Berlin, din 1835. În 1845 pleacă din nou în Franţa, stabilind legături cu ceilalţi români veniţi acolo la studii: N, Bălcescu, Ion Ghica, fraţii Golescu, C. A. Rosetti, D. Bolintineanu. Este unul dintre revoluţionarii fruntaşi din Moldova anului 1848, redactând, între altele, documentul programatic „Dorinţele partidei naţionale din Moldova ”, la Cernăuţi,în august 1848. S-a remarcat prin arta sa oratorică şi tăria argumentelor; susţinând aspiraţia de unire, ca deputat în Adunarea ad-hoc a Moldovei. Deşi figura pe lista candidaţilor pentru domnie, el şi-a declinat această onoare în favoarea colonelului Al. I. Cuza, iar după alegerea acestuia ca domn al Moldovei, pe 5 ianuarie 1859, cu mare însufleţire şi patriotism a rostit memorabilul său discurs, în care întrevedea o epocă nouă pentru patria română, contribuind din plin la realizarea marilor reforme care au pus bazele statului naţional român şi României moderne.
Berlin, din 1835. În 1845 pleacă din nou în Franţa, stabilind legături cu ceilalţi români veniţi acolo la studii: N, Bălcescu, Ion Ghica, fraţii Golescu, C. A. Rosetti, D. Bolintineanu. Este unul dintre revoluţionarii fruntaşi din Moldova anului 1848, redactând, între altele, documentul programatic „Dorinţele partidei naţionale din Moldova ”, la Cernăuţi,în august 1848. S-a remarcat prin arta sa oratorică şi tăria argumentelor; susţinând aspiraţia de unire, ca deputat în Adunarea ad-hoc a Moldovei. Deşi figura pe lista candidaţilor pentru domnie, el şi-a declinat această onoare în favoarea colonelului Al. I. Cuza, iar după alegerea acestuia ca domn al Moldovei, pe 5 ianuarie 1859, cu mare însufleţire şi patriotism a rostit memorabilul său discurs, în care întrevedea o epocă nouă pentru patria română, contribuind din plin la realizarea marilor reforme care au pus bazele statului naţional român şi României moderne.Mihai ISTUDOR
