NICIODATĂ ZIARUL “VĂLENII” NU A FOST FINANŢAT DE PRIMĂRIE

Fac aceastã precizare (pentru a nu ştiu câta oară) deoarece am întâlnit persoane care şi astăzi îşi imaginează că publicaţia noastră a fost  finanţată de Primărie sau de P.S.D. Din această cauză mulţi dintre cititorii noştri ne-au ocolit ori au ezitat să se adreseze redacţiei cu anumite probleme de interes general sau particular. Ziarul nostru nu a fost şi nu este al Primăriei Vălenii de Munte. Prin urmare mă văd nevoit să reiau istoria acestui ziar, aşa cum a fost ea în realitate, cu toată obiectivitatea, într-un şir de mai multe episoade, fără a menaja pe cineva, având un singur criteriu: deontologia profesională.

Pentru a nu se mai face erori de interpretare şi judecãţi de valoare anapoda sau departe de adevãr, în spiritul transparenţei totale, voi readuce la cunoştinţa publicului cititor etapele parcurse  de publicaţia noastrã de la începuturile sale (2005) şi pânã în momentul de faţã.

În 2004, anul în care am lut contact cu oraşul Vãlenii de Munte, trecuserã 76 de ani de la ultima apariţie a unei publicaţii în acest oraş. 1929 fiind  anul în care încetează orice apariţie a unui ziar local.

Aceastã realitate era inacceptabilã. Nu se putea (în viziunea mea) ca tocmai oraşul marelui Nicolae Iorga şi al lui Miron Radu Paraschivescu sã nu aibã o publicaţie. Deşi am fost avertizat cã “este dificil sã scoţi un ziar la Vãlenii de Munte” (cuvintele aparţin lui Valentin Emil Muşat), m-am încãpãţânat sã nu ţin cont de acest sfat pertinent şi am purces la realizarea proiectului. Am considerat cã cel mai potrivit mijloc de a finaliza ceea ce-mi propusesem era constituirea unui grup de iniţiativã, alcãtuit din persoane responsabile care sã militeze, la rândul lor, pentru editarea unei publicaţii locale. Prin urmare, LA INIŢIATIVA MEA, s-a constituit urmãtorul

GRUP DE INŢIATIVĂ

1. Gh Burdujan – jurnalist;

2. Valentin Emil Muşat – profesor;

3. Camelia Neagu – profesor;

4. Iulia Mărgăritescu – director Casa de Cultură;

5. Claudia Enică – muzeograf;

6. Ion Bocioacă – profesor;

7. Valentina Ioan – profesor;

8. Vasile Stoicescu – avocat;

9. Anghel Dafina – profesor;

10. Mihai Johann Cozorici – profesor;

11. Dana Moraru – muzeograf;

12.Doina Miroiu – bibliotecar;

13. Constatin Găucan – senator;

14. Eugeniu Olteanu – profesor;

15. Emilia Meiroşu – profesor;

16. Mihai Istudor – profesor;

17. Delia Iamandei – elevă;

18. Sabrina Mesaros – elevă;

19. Delia Secuiu – elevă.

Din Grupul de Iniţiativă s-a ales o delegaţie compusă din subsemnatul (Gh. Burdujan), prof. Valentin Emil Muşat, prof. Ion Bocioacă şi prof. Mihai Johann Cozorici, care sã discute în detaliu toate aspectele legate de apariţia ziarului, cu domnul primar (la acea vreme), ec. Stelian Manolescu.

(Continuare în pagina 6)

ZIARUL VALENII Nr. 9 (24) – PAGINA 7

FĂURITORI AI UNIRII PRINCIPATELOR

- MIHAIL  KOGĂLNICEANU -

Obiectiv major al Revoluţiei române de la 1848-1849,Unirea Principatelor a fost realizată în contextul politic extern favorabil reprezentat de Congresul de la Paris, din anul 1856, încheiat în urma Războiului Crimeii, prin dubla alegere ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, în Moldova pe 5 ianuarie 1859,iar în Ţara Româneascăpe 24 ianuarie.

Dacă despre „domnul Unirii” istoriografia românească a realizat şi păstrat atâtea documente,nu trebuie nicidecum pusă în penumbră uriaşa personalitate a marelui om politic şi cărturar Mihail Kogălniceanu ,cu ajutorul căruia domnul Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti a realizat marile reforme politice,economice şi de unificare administrativ-teritorială.

„Literator distins,istoric fruntaş,mare orator şi încă şi mai mare om de stat, Mihail Kogălniceanu a fost una din acele naturi alese, ce greu încap câte două alăturea

într-un veac „ ,releva A. D. Xenopol în discursul de recepţie la Academia  Română, în 1895, subliniind  totodată că „în decursul întregii sale vieţii, Kogălniceanu a urmărit o singură idee: înălţarea neamului său”.

Mihail Kogălniceanu descindea dintr-o familie veche de boieri moldoveni, originară, se pare, de pe lângă râuşorul Kogâlnicului, din judeţul Cahul, fiind născut la Iaşi , pe 6 septembrie 1817. Tatăl său, vornicul Ilie  Kogălniceanu, nu făcea parte din marea boierime deşi avea moşia Râpele şi era proprietar şi în judeţul Dorohoi. Mama sa, Catinca, era fiica medelnicerului Stavilă, dintr-o familie românească din Basarabia. Copil fiind, Mihail primeşte primele învăţături în casa părintească, iar din 1827 a început  să studieze cu dascălul maramureşan  Gherman  Vida, continuându-şi apoi pregătirea la  Institutul francezului Cuenin, unde a învăţat limbile franceză, greacă şi germană. După instalarea lui Mihail Sturdza pe tronul Moldovei, în 1834, a fost trimis la studii în străinătate, mai întâi în Franţa, la Colegiul din Luneville, apoi laBerlin, din 1835. În 1845 pleacă din nou în Franţa, stabilind legături cu ceilalţi români veniţi acolo la studii: N, Bălcescu, Ion Ghica, fraţii Golescu, C. A. Rosetti, D. Bolintineanu. Este unul dintre revoluţionarii fruntaşi din Moldova anului 1848, redactând, între altele, documentul programatic „Dorinţele partidei naţionale din Moldova ”, la Cernăuţi,în august 1848. S-a remarcat prin arta sa oratorică şi tăria argumentelor; susţinând aspiraţia de unire, ca deputat în Adunarea  ad-hoc a Moldovei. Deşi figura pe lista candidaţilor pentru domnie, el şi-a declinat această onoare în favoarea colonelului Al. I. Cuza, iar după alegerea acestuia ca domn al Moldovei, pe 5 ianuarie 1859, cu mare însufleţire şi patriotism a rostit memorabilul său discurs, în care întrevedea o epocă nouă pentru patria română, contribuind din plin la realizarea marilor reforme care au pus bazele statului naţional român şi României moderne.

Mihai  ISTUDOR

PSIHOLOG SAU DUHOVNIC?

Scriu aceste randuri intr-o zi din prima decada a lui Prier,perioada in care inca suntem in Postul marii sarbatori  a crestinatatii.Invierea Domnului.

Din fluxul international,mass-media(scrisa,audio-vizuala si multimedia),dar si din realitati concrete se constata  o crestere semnificativa a celor care acuza,intr-un fel sau altul,datorita grijilor cotidiene si a zgomotoaselor influente  ale  civilizatiei contemporana,diferite grade de uzura morala,de la simple depresii trecatoare,nesemnificative,la adevarate forme patologice,pana la rupere mentala de realitate.

Factorii care genereaza asemenea forme de sensibilitate psihica sunt  ,desigur,multipli,iar medicii specialisti au disecat in tratate specifice toata gama acestora.Printre factorii care genereaza astfel  de afectiuni psihice sunt mostenirea genetica,ancorarea plenara in cotidian si cetate,cu tot ceea ce deriva de aici,insuficienta sau lipsa banilor penrtu a acoperi macar un modest nivel de trai,frustari sentimentale,neintelegerile din familie,singuratatea,stresul informational,grija zilei de maine,s.a.

Intru cautarea remedierii sau vindecarii acestor forme de afectiuni psihice se bate moneda,in ultimul timp,pe salvatorul apel la un psiholog sau chiar mai multi,specialisti care se ocupa cu “stiinta psihicului”.Ori daca acesti psihologi abordeaza aspectul tratarii clinice din optica pur stiintifica,sansele de reusita tind spre zero,in conditiile in care psihicul uman este un labirint aproapa de nepatruns in totalitate doar prin realizarile stiintei.

In aceste conditii trebuie luata in calcul bipolaritatea finite umane:trupul(material)si sufletul(immaterial).Diferitele forme de stress si boli psihice sunt in primul rand,afectiuni ale sufletului sin u ale trupului.Ori,in acceptia crestina aceste tulburari sufletesti nu sunt altceva decat concretizari ale unor fapte,trairi,gandiri,comportamente neplacute lui Dumnezeu,deci ale pacatului.

De aceea,psihologul daca nu are in el nsusi o viata crestina demna,curate,nu poate face aproape nimic numai cu”instrumentele”stiintei respectivilor pacienti care-i solicita ajutorul.Se precizeaza ca si unele institutii publice,inclusive scoli,internate,Centre de Plasament sa beneficieze de ajutorul psihologilor(deja in unele institutii exista)

Personal cred ca nu aceasta este solutia.Oamenii,copiii,elevii trebuie apropiati tot mai mult de Biserica,de tainele acesteia,de post,de rugaciune sin u de Cabinetele de Psihologie.

Preotii,duhovnicii,singurii,prin harul lui Dumnezeu primit la hirotonire,ca slujitori ai lui Dumnezeu pe pamant,au puterea sa amelioreze sau chiar sa vindece bolile sufletului.Daca am crede cu toata fiinta noastra ca tot ceea ce “ni se intampla”pe parcursul vietii este de la Dumnezeu si cele bune si cele rele,daca am crede si amrecurge periodic la taina spovedaniei,prin care sufletul se usureaza,atunci de ce am mai fi stresati,afectati psihic?

Intr-o lume ca aceasta,ultramodrrnizata si superinternetizata,cand,extravaganta vestimentara si copilara a luat locul vesmintelor decente,cand cerceii nu mai sunt in urechile fetelor ci ale barbatilor,cand”circurile”de la televiziuni rapesc timpul cititului,rugaciunii si contemplatiei crestine,cand calculatorul a luat locul cartii,iar banii sugruma valoarea,adevarul si bunul-simt,de ce n-am reflecta mai responsabil,pentru propria sanatate,la intrebarea din titlu?

Mihai ISTUDOR