PITORESC DIN ALTE VREMI (II)

Cu luciditate Miron Radu Paraschivescu evită idealizarea şi capcanele nostalgiei, îngrădind  idilicul vieţii de altădată de la ţară prin contrapuncte din viaţă atât de misterioasă  şi a şatrei: „Candva demult, un crang de brazi/ Pazea un vechi castel;/O satra de tigani nomazi/A poposit in el…./Tiganie,tiganie,/doar cin’ te-a vazut te stie!/Tiganie ,neagra-sluta,/cin’ te vede nu te uita.” („Cantic de paj”). Se pare ca cititorul primeste de-a gata, numai bună de aplicat, reţeta fericirii. Suferinţa, sacrificiul, bucuria, gratitudinea, dragostea împărtăşită sau neimplinita , iată tot atâtea premise ale fericirii, căi înspre ea şi ceva inefabil din modul simplu, franc, de altfel, de a ni le pune în faţă ne îndreptăţeşte să credem că autorul le-a trăit, că le transmite din „privilegiata” poziţie a omului fericit. Ciudat este că această fericire  din şatra este amestec de bine si de rau , de rosu pasional si de suflet  negru, de focuri aprinse in fapt de seara si de ochi din care fulgera scantei, de sentimente antitetice traite cu o furie mai greu de inteles: ”In pridvor sta visatoare/fata neagra,neagra floare,/paru-i rosu ca de sange/ochii-n roua parc-ar plange.” („Cantic de fata neagra”) E furia omului liber,nesupus unor conventii. Satra e lumea sentimentelor traite pana la epuizare, e spatiul razbunarilor, al descantecelor si blestemelor ce fac si desfac bariere intre personajele ce o populeaza. Aflam că asa cum spune Alexandru Paleologu  „realitatea cea mai de preţ, «realitatea », repet, este sufletul. A nu ţi-l ’pierde’, a ţi-l salva, a ţi-l mântui, e dintotdeauna marea temă a conduitei morale, fie de natură laică, fie religioasă. Nu există nenorocire mai mare decât cea de a-ţi pierde sufletul, e pur şi simplu imbecilitate; imbecilitatea nu e niciodată o scuză, ci o circumstanţă agravantă.” (Alexandru Paleologu „Despre lucrurile cu adevărat importante Polirom, Iaşi, 1997). Si oamenii din „Baladele”lui M.R.Paraschivescu nu isi pierd sufletul.
Iată-mă astfel în căutarea nu atât a lucrurilor cu adevărat importante cât a autorului ce le propune, a eu-lui care îşi reclamă o atare autoritate, a subiectivităţii ajunse la acea stare de conştienţă în care abordarea unei asemenea teme nu este un act de bravadă intelectuală sau un joc periculos (cu mărgelele de sticlă?), ci o necesitate a spiritului, o (disperată) încercare de a aşeza esenţele şi valorile în matca lor firească de repere universale şi eterne.

Nu e oare acolo (în aceste texte) concentrată o parte din înţelepciunea, suferinţa, cunoaşterea, iubirea lumii? Şi nu este poetul cel care au pus de fiecare dată la îndoială limitele sensibilităţii noastre, cel care a împins aceste limite mereu mai aproape de esenţe, de frumos, de adevăr?

Îmi pare că Miron Radu Paraschivescu nu e niciodată în „afara” subiectelor pe care le abordează, că demersul lui trece materialul investigat prin toată fiinţa lui, că nimic din sine nu rămâne indiferent sau letargic la ceea ce îi este pus în faţă, că astfel înţelegerea celuilalt devine implicit cunoaştere de sine:” Tiganie,tiganie,/doar cin’ te-a iubit te stie!/Doar in mine mai traiesti/dantuind negre povesti” (Cantic  de paj”).        Totuşi, sau poate tocmai de aceea, aceasta parte a operei poetului îşi are ezitările ei, căci pare construită într-un ritm organic, cu excepţionale intuiţii, dar şi cu slăbiciuni, dar e mereu plină de viaţă, degajată, alertă, amendând, chiar şi printre rânduri, închistarea, „lenea minţii”, acomodarea cu răul, barbaria, teroarea, ipocrizia, minciuna; proclamând bucuria de a trăi, de a simţi, de a cunoaşte, de a înţelege, de a-ţi găsi cu onestitate şi modestie propriul loc.M.R.Paraschivescu  impune in lirica romaneasca, un topos securizant in care eu-l se refugiaza din calea agresiunii istoriei.

Prof. Georgeta Nicoleta  CHIROIU

Bibliografie

1. R.Paraschivescu, Declaratie patetica. Cantice tiganesti. Laude si alte poeme. (Biblioteca pentru toti,1963).

2. M.RParaschivescu, Scrieri, vol. I – II, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969. 
3. Alexandru Paleologu „Despre lucrurile cu adevărat importante” Polirom, Iaşi, 1997

CALEA CĂTRE ELEV

“Nu e destul sã ştii, trebuie sã şi aplici, nu e destul sã vrei, trebuie sã şi faci”. (J. W. Goethe)

Prin aplicaţiile sale, prin profesorii care trebuie sã o practice, predarea este mai mult o artă decât o ştiinţă. Din împletirea aceasta a artei cu ştiinţa, ca atribut al contemporaneităţii, se naşte ceea ce pentru mine, ca profesor, înseamnă măiestrie în a dărui ştiinţă prin artă, înseamnã METODĂ. Forma de lucru cu clasa de elevi, metoda de predare, este răspunsul la protestele privind volumul crescut de informaţii, ce nu poate fi însuşit prin memorare, ci doar prin învăţare conştientã. Se impune să i se arate elevului şi totodată să i se spună “cum trebuie făcut”. Stimulative, activizante, formele de lucru şi metodele moderne reuşesc să creeze nivelul necesar de conştientizare, de “prezenţă cu mintea” din partea acestuia, mai ales atunci când există o armonie între alegerea metodei şi ceea ce avem de transmis şi demonstrat. Iar dacă metoda este calea prin care stadialitatea dezvoltării gândirii este acceleratã, de ce n-ar reuşi ea să propulseze şi aşa-numiţii elevi “rămaşi în urma clasei”?! Chiar în condiţiile în care, noţiunea de “curriculum”, rămâne străină de preocupările noastre imediate, “insensibilă” la ceea ce profesorul “se străduie să facă” pentru educabilul său, transformându-l într-un veşnic tributar în faţa cerinţelor educaţionale ale elevului, METODA, ca libertate de a acţiona într-un cadru “legal constituit”, permite transfigurarea   elevului şi profesorului într-un “cuplu cultural “, construit din imaginea în oglindă a celui ce ştie să dăruiască, alături de cea a aceluia ce învaţă să primească pentru a putea dărui, la rându-i.

Director adjunct, Camelia PETCU

(Grup Şcolar Mãneciu)

MARGINALIZAREA SOCIALĂ (III)

În vederea accesului la o locuinţă al tinerilor cu vârste până 35 ani, aflaţi în imposibilitatea cumpărării unei locuiţte cu forţe proprii, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,  vor aloca sume prevăzute direct în Legea bugetului de stat .  Aceste sume se constituie din  următoarele surse :

*  sume sau cote defalcate din veniturile ce se cuvin  bugetului de stat;

* cotă parte stabilită anual din bugetul consiliului judeţean , respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti;

* o taxa stabilită anual, prin lege, pentru persoanele fizice deţinătoare de locuinţe neînchiriate, altele decât cele de domiciliu;

* donaţii, sponsorizări sau alte asemenea surse, acceptate conform prevederilor legale.

Aceste fonduri se administrează de către consiliul judeţean, respectiv, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi vor acoperi integral valoarea estimată a avansului ce urmează  să fie plătit pentru dobândirea unei locuinţe, sau chiria pe o perioadă de până la 3 ani pentru o locuinţă închiriată.

Pentru  cumpărarea unei locuinţe de pe piaţa liberă, suma acordată trebuie să reprezinte cel puţin o treime din valoarea contractului de vânzare-cumpărare.

Criteriile de acordare ale acestor beneficii se stabilesc  de către consiliile judeţene, respectiv, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar principalele categorii de beneficiari sunt:

*Tinerii proveniţi din centrele de plasament şi centrele de primire  a copilului din cadrul serviciilor publice specializate şi al organizaţiilor private autorizate în domeniul protecţiei copilului;

* familiştilor în vârstă de până la 35 ani cu sau fără copii în întreţinere;

* altor persoane în vârstă de până la 35 ani.

Pentru a beneficia de una din facilităţile amintite, persoanele se adresează primarului din localitatea de domiciliu cu o cerere însoţită de o serie de documente justificative.  Pentru a verifica aspectele care rezultă din documentele justificative primarii au obligaţia de a dispune efectuarea unor anchete  sociale pe baza cărora intocmesc o situaţie a persoanelor indreptăţite sa beneficieze de accesul la o locuinţă  in conformitate cu prevederile legale. Aceasta situaţie va fi transmisă Consiliului judeţean, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care la randul lor, intocmesc o situaţie in vederea stabilirii fondurilor necesare.

Pentru limitarea fenomenului de marginalizare socială, potrivit legii, primarii asigură semestrial reverificarea şi actualizarea situaţiilor persoanelor care solicită sprijin pentru facilitarea accesului la o locuinţă.

Cătălina NEDELCU (fostă MIHAI)

Prezentarea misiunii SES-Germania la Gr. Şc. Agromontan „R. Constantinescu”, Vălenii de Munte, Prahova

Senior Experten Service (SES) este Fundaţia Industriei Germane pentru Cooperare Internaţională, are sediul in Bonn si a fost infiintată în anul 2003. Aceasta fundaţie oferă experţi profesionişti  voluntari care asigură asisiţenţa şi consultanţa de înalt nivel pe diferite domenii, atât în străinătate, cât şi în Germania.

Din decembrie 2005, SES a pus bazele unui program numit “Noi inţtiative pentru elevi” realizat in colaborare cu Fundaţia Robert Bosch (S.R. Bosch, 1861-1942). În cadrul acestui program, experţii au sarcina de a le oferi elevilor şi profesorilor – în plus faţă de programa şcolară – cunoştinţe specifice de practica profesională aplicată pe domenii vocaţionale variate:

• agricultura, construcţii, prelucrarea lemnului;
• alimentaţie publică, textile, proiectare pe calculator;
• mecanică, electronică, robotică;
• predare didactică în sistem european – moderator;
• consolidarea competenţelor interculturale etc.;

Acest proiect se adresează în special liceelor şi colegiilor tehnice şi tehnologice care pregătesc elevi în domeniile ce se regăsesc pe lista prezentată mai sus. Costurile misiunilor experţilor germani în România sunt asigurate de către Fundaţia Robert Bosch care plăteşte biletul de avion, căzarea şi masa acestora, cu menţiunea ca perioada minima de consultanţă trebuie sa fie de minim 20 zile.

Informaţii suplimentare se pot obţine dacă vizitaţi pagina web a Fundaţiei Bosch:

http://www.ses-bonn.de/en/contacts/representatives-abroad/iso/RO/land/Romania.htm

La noi în şcoala, programul s-a desfaşurat în perioada 4-28 octombrie 2010 şi a cuprins domeniile: agricol, alimentaţie publică, prelucrarea lemnului, mecanic, textile şi pielarie. Experţii au fost cazaţi în oraş, la Hotelul Ciucaş, iar orele de curs şi instruire practică s-au desfăşurat în şcoala sau în atelierele de specialitate. În majoritatea cazurilor s-a impus şi folosirea unui interpret, iar aici le muţumim colegelor de la catedra de limba engleză care ne-au ajutat foarte mult atât pe aspecte legate de comunicare, cât şi cu traducerea documentelor oficiale.

Expertul pentru domeniul prelucrarea lemnului, RUDIGER ZILSKE, este un foarte bun vorbitor de limba engleză, cu o bogată experienţa profesională şi cu expertiza pe domeniile: arhitectura şi design de interior, prelucrarea lemnului, design de mobilier, fabricarea mobilei, decoraţii interioare.

Ţintele pe care noi am dorit să le atingem în timpul misiunii SES pe acest domeniu  au fost:

• prezentarea tendinţelor europene moderne specifice design-ului de mobilier şi decoraţiunilor interioare;
• implementarea tehnicilor avansate de predare specifice dobândirii abilităţilor din domeniul prelucrării lemnului;
• realizarea unor lecţii demonstrative cu elevii claselor de profil pentru familiarizarea cu experienţa germana în acest domeniu;

Clasele şi profesorii care au participat la acest program de parteneriat cu SES Germania  pe domeniul prelucrării lemnului, precum şi temele abordate la orele de curs se regăsesc mai jos:

• XII-C, Tehnician designer mobila şi amenajări interioare – prof. LAVINIA LUP, aici fiind realizate desene în perspectiva paralelă şi dintr-un punct, respectiv două puncte;
• XII-G r.p., Tehnician prelucrarea lemnului – prof. MARIUS IONESCU, ore aplicative privind retezarea buştenilor şi debitarea panourilor de PAL;
• X-H, Tehnician prelucrarea lemnului – prof. MIHAELA STOINESCU, ore la care s-au facut determinări ale umidităţii lemnului, dar şi reprezentări ale diverselor produse de mobilier;

Activităţile derulate pe parcursul acestei misiuni au fost instructive şi atractive pentru elevi, aceştia dovedindu-se deosebit de receptivi la toate sfaturile şi propunerile domnului Rudiger. Chiar daca principală constatare a experţilor din Germania a fost aceea că la noi in ţara încă nu funcţionează principiul „învăţăm făcând” şi că lipsesc multe din mijloacele necesare materializării acestui concept, putem spune că, în cazul domeniului ”Prelucrarea lemnului”, atelierul de la Miuleşti are o dotare minimă care îi ajută pe elevi să dobândească abilităţile specifice acestor meserii în cadrul orelor de laborator tehnologic şi instruire practică.

De asemenea, tot în cadrul acestui program şi prin bunăvoinţa domnului Gavrilă Mihai, patronul firmei GILMET-Drajna, a fost efectuată şi o vizită de specialitate la această firmă care lucrează cu marele concern IKEA. Aici ne-a fost prezentat fluxul de fabricaţie pentru produse ce se  regăsesc în întreaga lume şi s-au purtat discuţii la o masa rotundă cu privire la problemele învăţământului actual din România, total diferit de cel din Germania unde pregătirea elevilor se face în parteneriat direct cu marile companii de la ei din ţară.

ERICH PETERS, expertul pentru domeniul mecanic, specializat in programarea CNC şi având o vastă experienţă internaţională în domeniu, a participat la  orele de teorie, laborator tehnologic şi instruire practică cu următoarele clase de elevi:

• XIII-C si XII-F,  Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii, ore susţinute de prof. EUGENIA STOICA în sala de curs şi în cabinetul de informatică;
• XI-C a.c., calificarea „strungar”, ore de instruire practica susţinute de prof. GHEORGHE STOIAN şi ms. GHEORGHE STATE în atelierul şcoală şi la firma S.C. INFO SERV MILENIUL III S.R.L., VĂLENII DE MUNTE;

Împreună cu domnul Erich Peters s-au făcut vizite şi la alţi agenţi economici cu care şcoala colaborează benefic de foarte mulţi ani: S.C. DACIA LCD S.R.L. şi S.C. DOCIREX S.R.L., Vălenii de Munte.

Domnul Erich Peters le-a prezentat profesorilor din catedră sistemul de învăţământ profesional şi tehnic din Germania, exemple de lecţii în conformitate cu competenţele profesionale ale strungarilor şi mecanicilor de întreţinere şi reparaţii, precum şi manualele elevilor şi profesorilor după care se studiază. Expertul SES a donat profesorilor un CD cu exemple de lecţii, un dosar cu fişe de lucru, un exemplar din manualul elevului şi al profesorului şi o carte cu extrase din STAS–urile folosite în domeniul mecanic.

LISELOTTE SOBECK, expertul pentru domeniul textile, este specializată în design vestimentar pentru femei şi a lucrat în cadrul unor firme de renume cum ar fi: Prima Dona, Marie Jo etc. A participat la activităţi demonstrative atât de instruire teoretică, cât şi de instruire practică, unele dintre ele fiind amintite mai jos:

• XIII-B r.p., Tehnician in industria textila, tema ,, Metode de reprezentare a tricoturilor simple cu legaturi de baza’’, prof. RALUCA POPESCU;
• XII-E r.p., Tehnician in industria textila, tema ,,Confectionarea fustei clasice’’, ms. instr. ELIZA BASCAU
• XI-B-a.c., Confectioner produse textile, tema ,,Aplicarea buzunarului la bluza de pijama’’, ms. instr. VIORICA STANCIU;
• XII-E r.p., Tehnician in industria textila, tema ,, Prelucrarea si montarea gulerului la bluza pentru femei’’, ms. instr. CRINA SERSEA;

Liselotte Sobeck a mai participat si la o activitate a invăţământului primar pe tema realizării articolelor decorative din sfoara de canepa, coordonata de inv. Cristina Iordache, unde cei mici s-au întrecut la indemanare şi fantezie în cadrul atelierelor de lucru. De asemenea, în afară orelor de curs, s-au vizitat firma de confecţii S.C. SMART S.R.L. din Vălenii de Munte şi Centrul de Plasament “Sfânta Maria”, loc de adăpost pentru sufletele fără alinare ale multor copii…

Doamna Sobeck, fiind specializată în design vestimentar, ne-a învăţat diferite metode şi tehnici de proiectare a tiparelor şi de transformare a acestora în model, punându-ne la dispozitie o bogată colecţie de reviste Burda precum şi un manual de proiectare a tipărelor după metoda germana Müller.

Domeniul alimentaţie publică s-a bucurat de prezenţa doamnei SIGRID PFAFFELcare, în cadrul unei activităţi demonstrative ne-a împărtăşit din secretele bucătăriei franceze, mai exact ne-a prezentat specialitatea Quische Lorraine, un aperitiv delicios şi apetisant care se serveşte cald.

Elevii claselor XIII-D (Tehnician în gastronomie) şi IX-A,   sub îndrumarea profesoarelor Ana Demetrescu şi Rodica Dedu, au pregătit expoziţii culinare cu preparate de patiserie-cofetărie, dar şi de specific pur romănesc, în cadrul orelor de laborator tehnologic. Pentru orele de teorie au fost abordate subiecte de dezbatere cu tema „O alimentaţie sănătoasă”, respectiv „Analiza calitaţii legumelor radăcinoase”, aspecte care ating puncte sensibile ale educaţiei noastre culinare.

Expertul pentru domeniul agricol, MANFERD NEUMANN, a participat la orele de curs susţinute de  profesorii Viorel Alexe, respectiv Toma Mărgărit, unde au fost aprofundate teme privind clasificarea ecosistemelor sau particularităţile raselor de taurine şi de bovine. Clasele cu care s-a lucrat au fost IX-C, X-C si XI-A a.c. (lucrator în agroturism).

Tot colegii din cadrul acestei catedre au organizat şi o vizită la o stână mioritică din împrejurimile montane, precum şi una la Colegiul Agricol din Valea Calugărească, şcoala de tradiţie pentru zona viticolă a judeţului Prahova.

Pe langă toate aceste activităţi tematice, în timpul liber am căutat să le oferim oaspeţilor noştri şi o altă perspectivă a României prin vizitarea unor locuri speciale de la noi din tară: Castelul Peleş, Castelul Bran, Biserica Neagră şi oraşul Braşov, centrul istoric din Bucureşti, staţiunea Cheia, diverse mânăstiri şi locuri încărcate de tradiţie şi istorie.

În calitate de gazde am organizat şi o cină festivă românească unde domnul director Cursaru Nicolae le-a mulţumit experţilor pentru munca depusă alături de elevi şi profesori în atingerea ţintelor propuse şi, totodată, le-a înmânat căte o diplomă – simbol de apreciere şi aducere aminte a clipelor trăite la Vălenii de Munte.

Deşi experţii au efectuat misiuni în multe zone din lume – India, Cambodgia, Coreea de Sud, Georgia, Ghana – au fost încantaţi să descopere aici oraşe cu o atmosferă şi un parfum aparte, oameni primitori şi zâmbitori, elevi inteligenţi şi buni vorbitori de limba engleză.

În final, putem spune că s-a legat o frumoasă prietenie între noi şi că misiunea a fost o reuşită în cea mai mare parte, experienţa acumulată fiind benefică de ambele părţi deoarece experţii au plecat cu frumoase impresii şi amintiri plăcute de la noi din ţară, iar noi am înteles că putem realiza lucruri măreţe împreună…

Prof. Lavina LUP

VIAŢA LA SECOND – HAND

Veştile proaste din domeniul economiei, efectele bugetului de austeritate, reeşalonarea priorităţilor şi dorinţelor afectează în mod direct buzunarul nostru, ne provoacă stres şi enervare. În aceste condiţii, hainele au devenit ultima noastră grijă, mai ales că banii destinaţi înnoirii garderobei sunt deseori redistribuiţi pentru alte probleme presante.

Am devenit preocupaţi de hrană, de plata ratelor, de asigurarea nevoilor primare. De aceea, cheltuielile pe care le făceam de obicei pentru satisfacerea “mofturilor” au dispărut din vocabularul şi practicile noastre.

Comerţul se adaptează din mers noilor situaţii, rezolvă problema cumpărătorului contemporan adaptabil şi vine cu o ofertă inimaginabilă acum treizeci de ani: second-hand.

În timp ce multe firme cunoscute de îmbracăminte şi încălţăminte îşi închid afacerile din cauza vânzărilor proaste, magazinele second-hand căpătă cetăţenie, accentuând ierarhia financiară. De când a început criza, vănzările scond hand au crescut cu peste 50 %, iar astfel de magazine au reuşit să-şi rafineze imaginea creând o atmosferă de butic. Dacă magazinul este amplasat bine şi are marfă de calitate, încasările cresc.

„ Săraci vor exista mereu. Şi apoi, în magazinul meu, nu intră doar săracii. Intră chiar intelectuali, contabili, profesori, chiar angajaţi ai băncilor. Şi lumea bună cumpără haine la mâna a doua. Şi nu e o ruşine. În Vest, magazinele second-hand au marfă nouă, iar printre clienţii lor sunt persoane cu vază”, a declarat , managerul unui magazin second-hand.

Criza economică i-a făcut şi pe vălenari să-şi îndrepte atenţia asupra magazinelor cu haine second-hand. „Buticurile“ cu haine la mâna a doua sunt luate cu asalt încă de la primele ore ale dimineţii, iar oamenii stau la coadă, mai ales dacă în geam sunt lipite afişe precum „Am primit marfă“„Reducere 50%“ sau ,,Orice produs 2 lei“.Vălenarii cumpără orice: lenjerie intimă, haine, încălţăminte, articole pentru casă, jucării.

Oamenii sunt prea săraci pentru a-şi cumpăra lucruri scumpe şi nu cheltuiesc nici măcar 1 leu pentru un obiect care nu le foloseşte la ceva, chiar dacă e foarte ieftin

Cu preţuri sub limita comerţului obişnuit, patronii magazinelor second-hand îşi freacă mâinile de bucurie: second-hand, o afacere care încă merge, pentru că şi din sărăcie se pot face averi.

Camellia NEAGU

INFLAŢIA CUVINTELOR

Cuvintele rostite sau cele lăsate nerostite formează atmosfera care ne înconjoară pe fiecare în parte. Puterea noastră asupra altora nu constă atât în ideile pe care le avem, ci mai mult în puterea de a le exprima. În Grecia antică erau nişte oameni numiţi pitagoreni. Cine dorea să intre în tovărăşia lor, trebuia să facă legământ că vreme de trei ani de zile nu va vorbi. Puteţi să vă daţi seama pentru ce era pusă condiţia aceasta? Fiindcă nimic nu este mai greu decât să fii stăpân pe limba ta. Cine n-a învăţat să tacă, n-a învăţat nici să gândească. Tăcerea trebuie să fie o îndrumare spre gândire, ca să judeci înainte de a rosti o vorbă. S-a constatat că un vorbitor pronunţă, în medie, cam 100 de cuvinte pe minut. Lingviştii americani au calculat că francezii au cel mai mare debit verbal: 350 de cuvinte pe minut. Ei sunt urmaţi în acest clasament de englezi, cu 220 de cuvinte pe minut. Cel mai lent vorbesc locuitorii Polineziei şi Microneziei, care pronunţă 50 de cuvinte pe minut. Dacă rămânem la media de 100 de cuvinte pe minut şi presupunem că vorbim cam patru ore pe zi, înseamnă un total de 24.000 de cuvinte în fiecare zi şi ar corespunde conţinutului unei broşuri de 48 de pagini, de format obişnuit. Cuvintele vorbite într-un an ar umple 17.520 de pagini sau 35 de volume de câte 500 de pagini fiecare. În 30 de ani ar fi umplute 1.050 de volume. Vorbim mult şi nu totdeauna conştienţi de responsabilitatea care ne revine, difuzând şi răspândind tot ce se referă la individ, zugrăvindu-i clişeul ambiguităţii pe care-l vrem confuz şi îndoielnic în faţa opiniei publice. Unul dintre scriitorii români spunea: “Omul este cea mai delicată făptură. Este o trestie cugetătoare. Fructul de aur pe care-l poartă este inima lui, iar rădăcina care întreţine viaţa de zi cu zi a acestui fruct este cuvântul. Ceea ce ne spunem unii altora  merge de-a dreptul la inimă, dar inima trăieşte cu sarea cuvintelor, cu bunătatea, cu frumuseţea şi cu limpezimea lor.”În vremuri de bucurie, în zile cu nori, în ceasul durerii sau al fericirii, avem nevoie vitală de cuvânt, alergăm la cuvânt ca la limanul dorit. Un lucru foarte important, pe care trebuie să-l cultivăm în sens pozitiv, este forţa magică a terapiei verbale. La aproape toate popoarele există proverbe care exprimă aceste idei, ca de exemplu: ”Cuvântul bun unge şi cel rău împunge”; “Cuvântul mângâios e ca un doctor milos”… Un vechi aforism medical spune: “Ceea ce nu vindecă medicamentul, vindecă vorba”. Cuvintele negative sunt la fel de nocive pentru organism ca şi un produs toxic. Infarctul este adesea provocat de cuvinte corosive. Cuvintele trebuie să inspire, să captiveze, să stimuleze, să consoleze, să înveselească, sã vindece o inimă, un suflet… În felul acesta, niciodată nu vom vorbi prea mult, niciodată nu trebuie să ne temem de o “inflaţie a cuvintelor”.

Prof. Claudia PISÃU

MUZEUL DE ETNOGRAFIE AL VĂII TELEAJENULUI (III)

„La început a fost cuvântul…”

În numerele anterioare am prezentat câteva dintre exponatele aflate în Sala cu ocupaţii şi meşteşuguri bărbăteşti. Tot aici se găsesc unelte pentru viticultură, pompă de stropit fierbătorul viticol şi teascul pentru zdrobit strugurii.

În atelierul de fierărie sunt exponate care uimesc prin simplitatea lor şi aduc un argument despre ingeniozitatea omului din popor, care a ştiut să-şi creeze uneltele de care avea nevoie: burduful de pilele, numit popular şifoale – folosit la înteţirea focului care trebuia să aibă forţa potrivită încălzirii metalelor până aproape de topirea lor, pentru a fi prelucrate, tocila pentru ascuţit, ciocanul şi nicovala. Mă întreb câţi dintre tineri mai înţeleg astăzi sensul expresiei „a fi între ciocan şi nicovală”, adică a fi într-o situaţie critică, din care nu există posibilitate de ieşire. Numai cel care ar vedea cum meşteşugarul  înroşeşte bucata de fier, apoi o aşază pe nicovală pentru a o prelucra ar putea fi convins de farmecul expresiei, ca şi cum ar fi cuprins de milă faţă de fierul înroşit care nu mai are scăpare, urmând să fie modelat de iscusitul meseriaş.

Atelierul de tâmplărie, atât de necesar în lumea satului, include sfredele, compas, metrul tâmplarului şi alte unelte necesare pentru realizarea roţilor de car, a doagelor pentru butoaie sau alte vase. Doagele sunt realizate din bucăţi de lemn încovoiate puţin şi strânse în cercuri. Legat de acest termen este expresia „a-i lipsi cuiva o doagă”, adică a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. Tot în atelierul de tâmplărie a fost lucrată şi lada de zestre care are încrustat motivul soarelui.

Un alt  sector important al ocupaţiilor bărbăteşti îl reprezintă păstoritul. Vizitatorul rămâne încântat  de spaţiul în care este reprodusă o stână în miniatură, cu tot ceea ce se află în ea. Locul unde ciobanul pregătea brânza se numeşte „fierbătoarea”, iar vasul în  care se scurgea caşul se numeşte „crintă”. Fiecare cioban avea „tiparul” său pentru caş, astfel încât bucata putea fi recunoscută după modelul imprimat pe ea, după ce stătea  în el.

Pe peretele din faţa stânei  sunt expuse obiecte legate de păstorit.

Bâtele ciobăneşti erau din lemn de corn, multe decorate cu motivul şarpelui.

În numerele anterioare v-am prezentat Sala cu ocupaţii şi meşteşuguri bărbăteşti: unelte agricole, păstoritul, atelierul de tâmplărie şi de fierărie. Continuăm seria cu ocupaţiile femeieşti.

În Sala cu ocupaţii femeieşti, ochiul vizitatorului este încântat de frumuseţea covoarelor, a cergilor (velinţelor) şi a tuturor produselor realizate cu migală, dar şi cu măiestrie. La loc de cinste se află războiul de ţesut cu ţeavă, mai apoi cu suveică. Este expus şi un război de ţesut vertical (gherghef). Covoarele din zona Munteniei au figuri geometrice frumos colorate, iar la cele din Moldova predomină negrul. Covoarele din Oltenia sunt lucrate pe trei chenare:  primul chenar este stilizat pentru ca formele să semene cu un pom, al doilea chenar, pe alb, este cu motive florale, iar la mijloc, printre flori, păsări şi animale, pot să apară fiinţe umane. Când sunt folosite numai animale (ţapul, măgarul, cocoşul sau vulpea), covorul este folosit la înmormântare, iar dacă apar numai flori sau fiinţe, covorul este folosit la nuntă. Cânepa era zdrobită cu meliţa pentru a fi curăţată de părţile lemnoase şi a obţine fuiorul. Pentru cel care vorbeşte mult, se foloseşte expresia „a da din meliţă”, adică a trăncăni, a flecări. Sunt prezentate şi diferite tipuri de furci pentru tors: furca plată, cu con, cu aripi, roata de depănat, maşină pentru scos seminţele de bumbac, trăgător pentru lână, roată de depănat  şi urzitor. Pentru ca o fată să se căsătorească, trebuia să aibă pregătită lada de zestre, iar în ea să se afle obiecte de îmbrăcăminte produse în casă  - ie, fotă, covoare, cearşafuri, ştergare, feţe de pernă, scoarţe şi altele, necesare în gospodărie. Ştergarele împodobeau pereţii sau erau puse la icoane.

Oricât de mult ar reuşi cuvântul să zugrăvească o lume îndepărtată, nimic nu se compară cu emoţia pe care o simţi când pătrunzi în Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului. Un gând pios, de recunoştinţă, se îndreaptă către Ana Baican, conservator muzeu, care a trudit pentru a-l înfiinţa, dar şi către cei care, astăzi, primesc  cu căldură grupurile venite din toată ţara pentru a întreţine vie legătura cu trecutul, cu o întreagă cultură populară pe cale de dispariţie, pentru că maşinăriile moderne au înlocuit-o. Vă invit să vizitaţi Complexul Muzeal de la Vălenii de Munte, aflat într-un loc binecuvântat, parcă, de Dumnezeu, să vă umpleţi sufletul de frumuseţe, să respiraţi aerul care, în urmă cu mai bine de şapte decenii, îl inspira pe Nicolae Iorga să-şi realizeze monumentala operă.

Complexul muzeal „Nicolae Iorga” vă aşteaptă şi, în mod sigur, veţi descoperi aici liniştea şi curăţenia spirituală a poporului român care a ştiut să trăiască simplu şi frumos pe meleagurile mioritice, descrise prin singurele metafore perfecte din literatura română, care pun în evidenţă înfrăţirea cu natura. Elementele corpului uman sunt asociate spaţiului  – „picior” şi „gură”/ „plai” şi „rai”:

„Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai”…

Se realizează, astfel, un paralelism surprinzător, care confirmă cuvintele lui Vasile Alecsandri: „Românul e născut poet!”

Mulţumesc d-rei Carmen Ionescu şi doamnei Tuţă Angelica, conservator la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”,  pentru sprijinul dat în realizarea acestui material.

Prof. Maria Visoschi

Grupul Şcolar Agromontan Vălenii de Munte