TINERII ŞI POLITICA

EDITORIAL (21)

Pentru mine sunt suspecţi din start mai toţi tinerii care intrã în politica româneascã. E clar cã şi-au ales modele dupã principii aiurea, cã au în spate mentori suspecţi. Ce s-a ales de tineri pânã acum în politicã? Sunt sau gãunoşi sau înghiţiţi cu fulgi cu tot de anturaj.

Sã nu-mi spunã cineva cã sunt animaţi de ideologii, de lupte sociale şi cã din exact aceste motive au ales sã facã politicã. Tinerii din România nu sunt reprezentaţi de tinerii politicieni. Vã dau doar exemplul modei din ce în ce mai puternice a stângii cool. Din ce în ce mai mulţi tineri se revendicã de la credinţe de stânga vestice (nu cele de origine ceauşistã), încep sã creadã în cauze sociale de care pãrinţii lor n-aveau habar, încep sã redescopere gustul pentru lupta socialã clar orientatã (pentru minoritãţi, pentru mediu etc.), toate astea împãnate cu penibile artificii trendy. Politicienii noştri nu au niciun fel de simţ pentru aşa ceva. Aş spune cã nici mãcar nu ştiu cum sã fie demagogi. Sunt mai liniştit cã avem un ministru de 33 de ani la învãţãmânt? Nu, mai ales cã nu are prea multe legãturi cu sistemul. E un tânãr care a ocupat postul prin pârghii exclusiv politice – şi nu pe competenţe de vreun fel anume… E din start ratat proiectul într-un minister extrem de dificil şi de important. Iar asta mã îngrijoreazã la fel de mult precum menţinerea unor Vosganieni care s-au dus pânã la Bruxelles, au fost respinşi  şi li s-a încredinţat jumãtate din România prin douã ministere extrem de puternice (Economie şi Finanţe).

Tânãr înseamnã şi necopt, uşor de manipulat, uşor de “înfiat”. Un tânãr ar trebui sã aibã dorinţa de a se epuiza în pasiuni autentice (de la muzicã, film, fotbal, la cãrţi, studiu sau luptã socialã). Nu vãd un tânãr veritabil care sã se lipeascã de jocul politic fãrã sã aibã un rezultat imediat clar.

Le dau o bilã neagrã din start. Autenticitatea trãirilor lor politice este îndoielnicã şi pusã imediat sub semnul întrebãrii.

Gh. BURDUJAN