AMENINŢARE VOALATĂ

EDITORIAL 36

După cum veţi putea citi în pagina 3 din această ediţie, Primarul Oraşului Vălenii de Munte, Mircea Niţu ne solicită “dreptul” de a-şi face cunoscut un “Punct de vedere” referitor la “articole şi interviuri care conţin opinii cu privire la activitatea Instituţiei Primarului oraşului Vălenii de Munte”. Până aici totul se înscrie în alfabetul normalităţii care este efectul unei cauze preexistente şi în codul de conduită deontolo-gică a activităţii jurnalistice. Numai că, în finalul acelui “Punct de vedere”, domnul primar Mircea Niţu recurge la o ameninţare voalată: “(…) nu aş dori să fiu pus în situaţia în care să fac publice în întregime motivele pentru care a fost încheiată colaborarea cu dumneavoastră”! Ceea ce ar putea conduce, pe cititorul neavizat, la ideea că publicaţia noastră ar fi avut, vreodată, o “colaborare” cu domnia sa. În speţă (vezi numerele 24 ºi 25 ale ziarului “VÃLENII”), singura “colaborare” a constat în existenţa unui Contract de închiriere între Primărie şi SC VALTE SRL (care edita ziarul la acea dată). Prin urmare, fac încă o dată precizarea, aici, în clar: ziarul VĂLENII nu a avut vreodată o colaborare cu Primăria sau cu primarul acestui oraş. Ziarul nostru a fiinat ca publicaţie independentă, echidistantă şi autofinanţată! În replică (pentru că am şi eu dreptul acesta), nu aş vrea să fiu pus în situaţia de a face public adevărata “relaţie” dintre redacţia noastră şi actualul primar (în special în campania electorală din 2008), sau să public stenograma şedinţei din 21 aprilie 2009, biroul primarului, ora 10,15, cu durata de 56 de minute şi 26 de secunde), şedinţă în care primarul Mircea Niţu îşi înfiinţează propriul său ziar! Abuzul la care face referinţă “Bula primarului” a fost comis NU de către Instituţia Primarului, ci de primarul însuşi, alături de secretarul oraşului, Paul Inţă, şi de Elena Niţu (contabil şef). De faţă fiind şi martori!
Gh. BURDUJAN

COMUNA STARCHIOJD ÎN SĂRBĂTOARE

Comuna Starchiojd este, poate, una dintre cele mai îngrijite şi frumoase comune din judeţul Prahova. 
Duminică, 18 septembrie 2011, a avut loc aici o mare sărbătoare: Ziua Comunei Starchiojd!
Comuna Starchiojd este situată în partea de N-NE a judeţului Prahova, la o distanţă de 51 km de reşedinţa municipiului Ploieşti şi 25 km. de oraşul Vălenii de Munte, fiind limi-trofă cu judeţele Buzău şi Braşov şi este formată din satele Starchiojd, Valea Anei, Rotarea, Brãdet, Gresia şi Zmeuret.
Are o suprafaţă de 83,04 Km. pătraţi şi o populaţie de 4.323 locuitori, cu o densitate de 175 locuitori pe Km. pătrat.
Varietatea şi frumuseţea formelor de relief, ca şi bogăţia pământului, a apelor şi pădurilor sunt strâns legate de existenţa dealurilor şi munţilor. 
Pe o vreme minunat-însorită, într-un spaţiu bine amenajat, oamenii dornici de distracţie şi de voie bună, au avut o zi plină de surprize dintre cele mai plăcute. 
Au întreţinut atmosfera îndrăgiţii interpreţi ai scenei româneşti: Irina Loghin, Benone Sinulescu, Fuego, Nicu Paleru, Emilia Ghinescu, Maria Dragomiroiu şi Trupa Honey.
Deschiderea oficială a sărbătorii a fost făcută de Primarul Comunei Starchiojd, domnul Cornel Gârbea.
CUVÂNTUL DOMNULUI PRIMAR CORNEL GÂRBEA:
“Am intitulat această zi, Ziua renaşterii Comunei Starchiojd, deorece prin lucrările care se execută la noi, în localitate şi anume: modernizarea drumurilor comunale, pavatarea drumurilor agricole, construirea unei alei betonate în centrul comunei, modernizarea şcolii etc, practic, Starchiojd a renăscut. Toate astea au fost posibile datorită muncii dumneavoastră, a mea, a consilierilor locali şi, mai ales, datorită celui pe care eu l-am numit “motorul acestor proiecte”, domnul deputat Mihai Apostolache. Fără sprijinul dumnealor, a Domnului Prefect Adrian Dobre, a domnului deputat Mihai Apos-tolache şi a altor oameni de bine, comuna noastră nu ar fi renăscut iar aceste lucrări nu ar fi avut loc. Sunt mândru că am asemenea oameni lângă mine şi sper ca alături de ei să reuşesc ceea ce mi-am propus adică asfaltarea drumurilor comunei noastre, realizarea reţe-lei de apã şi canalizare, şi acordarea titlurilor de proprietate tuturor cetăţenilor comunei. Sunt proiecte mari pe care o parte le-am realizat sau sunt în curs de realizare, iar o parte sper să le realizăm alături de aceşti oameni care ne conduc destinele, domnul prefect, domnul deputat Mihai Apostolache, cărora vreau să le mulţumesc încă o dată pentru sprijinul acordat. Cu această ocazie am hotărât împreună cu o parte dintre consilierii din Consiliul Local al Comunei Starchiojd acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Comunei Starchiojd Domnului Deputat Mihai Cristian Apostolache pentru activitatea desfăşurată în vederea modernizării comunei noastre. Este o distincţie care are merite dar care are şi obligaţii. Obligaţia principală a acestei distincţii este realizarea proiectului de apă şi canalizare. Sperăm să ne sprijiniţi în continuare, domnule deputat.
CUVÂNTUL DOMNULUI PREFECT, ADRIAN DOBRE:
“Mulţumesc domnului primar pentru invitaţie, bine aţi venit la sărbătoarea comunei dumneavoastră. Mă bucur să văd atât de mulţi copii alături de dumneavoastră. Asta dovedeşte că satul românesc are viitor, indiferent cât de grea este munca la sat, indiferent cât de obositoare este. Prezenţa dumneavoastră aici într-un număr atât de mare, îmi dă certitudinea că satul prahovean are viitor. Mă bucur că aţi rămas aici, că v-aţi educat copiii să se reîntoarcă de acolo de unde au plecat, dar cred că aceste merite sunt şi ale domnului primar, care se ocupă de şcoli, se ocupă de lucruri menite, aşa cum spunea mai devreme, să vă îmbunătăţească viaţa, să vă facă drumuri, să construiască reţele de apă şi canalizare (este un proiect la care am lucrat cu toţii să-l obţinem pentru dumneavoastră). Avem de asemenea ca prioritate o grădiniţă care se va realiza tot pe un program guvernamental, finanţat de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Vă felicit, domnule primar, pentru că fără dumneavoastră şi fără ehipa dumneavoastră nu s-ar fi realizat aceste programe. Degeaba avem idei degeaba avem strategii dacă nu ştim să le punem în practică. Aţi văzut cu ochii dumneavoastră că domnul primar se pricepe să facă aceste lucruri. În momentul de faţă se asfaltează drumuri, se construieşte o şcoală, “Şcoala după şcoală”, astfel încât copiii, după ce termină orele de curs, să aibă unde să-şi pregătească temele pentru a doua zi, astfel încât dumneavoastră să aveţi timp să vă ocupaţi de munca de zi cu zi. şi, totodatã, vreau să-i mulţumesc şi domnului deputat, pentru că sprijină foarte mult această zonă. Vă felicit pentru toate aceste lucruri şi vă urez distracţie plăcută şi sper ca la această sărbătoare să participăm cu toţii, an de an. Mulţumesc!”
CUVÂNTUL DOMNULUI DEPUTAT, 
MIHAI CRISTIAN APOSTOLACHE
“Pe un picior de plai/pe-o gurã de rai”, aşa putem să definim această zonă minunată în care ne aflăm astăzi şi, sincer, sunt extrem de emoţionat, pentru că domnul primar şi dumneavoastră mi-aţi făcut o surpriză. Vă mulţumesc pentru gestul pe care l-aţi făcut, este un gest care cu adevărat mă onorează, dar, în acelaşi timp, trebuie să vă onoreze şi pe dumneavoastră, pentru că eu vă reprezint pe dumneavoastră în Parlamentul României! Orice diplomă obţin eu, obţineţi şi dumneavoastră acest lucru. Orice titlu pe care îl obţin eu este şi al dumneavostră şi împreună putem să mergem mai departe şi să facem ceea ce trebuie pentru fiecare localitate din această zonă deosebită a Văii Teleajenului. Am vorbit, înainte de a organiza această zi minunată, cu domnul primar, şi împreună am convenit să avem aici pe scenă muzica românească adevărată care, de fiecare dată, ne-a unit, care de fiecare dată a reprezentat ceea ce are frumos spiritul românesc. Avem de multe ori tendinţa să luăm dinafară lucrurile urâte, lucrurile care nu ne definesc. Avem atât de multe lucruri frumoase în ţară, începând cu muzica populară, continuând cu obiceiurile, tradiţiile, din această zonă şi din întreaga ţară încât nu are sens să ne complicăm cu lucruri care nu ne fac cinste, venite dinafară. Aici este cu adevărat România reală. Dumneavoastră sunteţi oamenii care într-adevăr simţiţi şi trăiţi româneşte. Ceea ce vedem la televizor, din păcate, nu prea are legătură cu ceea ce dumneavoastră vă doriţi. Cred că ar trebui sã vedem cu adevărat oameni care au avut realizări, care s-au remarcat în diverse domenii de activitate, oameni cum este primarul dumneavoastră, un om deosebit, pe care vreau încă o dată să-l felicit pentru tot ceea ce a făcut pentru această comună, pentru modul în care se luptă pentru interesele dumneavoastră şi ale comunei dumneavoastră. Haideţi să ne amintim cam cum arăta această localitate cu ceva timp în urmă şi să privim cum arată astăzi! Sunt paşi importanţi care s-au făcut şi merită în continuare toate aplauzele şi toată susţinerea dumneavoastră.
Ne-am întâlnit cu ceva timp în urmă şi în Localitatea Bătrâni unde şi acolo a reînviat tradiţia, şi acolo aţi putut vedea ce lucruri interesante au fost aduse în faţa dumneavoastră. Lucruri care, uneori au fost uitate sau au fost considerate învechite. Nu! Sunt lucruri care ţin de noi, de români, de tradiţia românească, de obiceiurile româneşti. Haideţi să valorificăm ceea ce avem bun, ceea ce avem frumos în noi, în sufletul nostru! Suntem oameni serioşi, suntem oameni deosebiţi, suntem oameni care ştim ceea ce vrem şi facem lucrurile bune. Pentru asta vreau încă o dată să vă mulţumesc că sunteţi aici, vreau să vă mulţumesc că staţi alături de primarul dumneavoastră şi sunt convins că împreună vom realiza ceea ce ne propunem pentru binele acestei localităţi. Vă mulţumesc, multă sănătate şi distracţie plăcută.”

AM ACCEPTAT FUNCŢIA DE VICEPRIMAR FIIND CONVINS CĂ EXISTĂ ŞANSA SĂ FACEM CEVA MAI BUN!

(Interviu cu domnul DAN ALEXE, consilier local în Comuna Izvoarele.)

Gh. BURDUJAN: – Care este biografia dumneavostră, stimate domnule Dan Alexe? Unde v-aţi născut, cine sunteţi şi care sunt etapele devenirii dumneavoastră până la ceea ce sunteţi astăzi?
M-am născut la 17 noiembrie 1967 în oraşul Vălenii de Munte. Sunt din Predeal Sărari, o localitate la 7 kilometri de Vălenii de Munte. Acolo am crescut şi, practic, m-am format ca om. Am absolvit două secţii în cadrul fostului Institut de Petrol şi Gaze din Ploieşti, în cadrul Facultăţii de Inginerie Mecanică şi Electricã. În 1993 Secia de Elecromecanică profil electric şi în 1996 Secţia de Inginerie Mecanică, specialitatea utilaj de schelă. Din 1989 am fost angajat şi am lucrat la “Valea Teleajenului” până la desfiinţarea ei în februarie 2002, îndeplinind diferite funcţii de la execuţie până la conducere. Din 1995 până în 2002 diferite funcţii în cadrul marketing colaborări-vânzări. În perioada 2001-2002 am fost inspector şef CTC pe uzină. În 2002, când s-a desfiinţat Uzina Mecanică “Valea Teleajenului” şi patrimoniul a fost preluat de Consiliul Judeţean şi transformat în parc industrial, împreună cu alţi prieteni şi colegi de serviciu am înfiinţat o S.A. transformată ulterior în SRL care mai supravieţuieşte şi acum, societate în care am îndeplinit pânã în 2004 funcţia de Director comercial.
În 2004 am intrat în viaţa politică, în PNL fiind una dintre persoanele foarte prezente în campania PNL din 2004. După un refuz iniţial, am acceptat la mai multe insistenţe funcţia de viceprimar fiind convins că există o şansă să facem ceva în Comuna Izvoarele, funcţie pe care am dus-o la bun sfârşit în 2008. Din 2008 am lucrat din nou ca director comercial la firma de la care am venit la primărie ca viceprimar, iar de la 1 iunie 2011 lucrez în cadrul Companiei Naţionale Electrica ca adjunct şef centru la Centrul de Medie Joasã Tensiune, Vălenii de Munte.
Sunt căsătorit din 1997. Am un copil superb şi o familie bine închegatã şi sunt mândru de ea. Este principala mea realizare.
Aţi spus că în 2004 aţi intrat în PNL, dupã care aţi trecut într-un alt partid, respectiv în PDL. Ce v-a determinat să intraţi în politică?
Eram tânăr, doream să realizez mai mult pentru Comuna Izvoarele, deorece din 1997, când m-am căsătorit am devenit cetăţean al acestei comune. Izvoarele a devenit a doua localitate ca importanţă pentru mine. Prima fiind Predeal Sărari unde am rădăcinile şi originile şi la care ţin foarte mult şi n-o să uit niciodată de unde am plecat şi Izvoarele unde trăiesc, unde locuiesc în prezent şi unde mă simt ca acasă având relaţii foarte bune cu cetăţenii acestei localităţi.
Deci, am crezut, alături de alţii că putem face mai mult. Doream să văd şi eu o comună cu o infrastructură sănătoasă, cu şcoli puternice. Asta am şi promis în campania electorală din 2004. La foarte puţine luni de la începerea mandatului de viceprimar al Comunei Izvoarele au apărut deja discuţii cu primarul care dorea doi viceprimari, unul ca să completeze lipsurile pe partea de specialitate juridică şi managerială ale primarului şi altul care să dea cu semnătura.
Văzâd că lucrurile nu pot să se schimbe, în 2006, deşi PNL era la putere, am luat decizia împreună cu alţi băieţi să plecăm la PDL. Era o echipă tânără şi am crezut că putem face ceva în comună şi într-adevăr în acea perioadă 2006-2008 s-a fãcut ceva, în sensul că la vremea respectivă, Consiliul Local al Comunei Izvoarele funcţiona. Deci, la vremea respectivă primarul venea şi dezbătea proiectele în Consiliul Local. Tot ce a fost bun pentru comună, a trecut. Spre deosebire de perioada 2008-prezent când Consiluil Local este inexistent.
Majoritari fiind…?
Majoritari fiind PNL. deci, ei au o majoritate confortabilă, practic nu mai există dezbatere în Consiliul Local.
Credeţi că veţi rezolva mai mult din ceea ce v-aţi propus, în calitate de membru PDL, decât în calitate de membru al PNL?
Sunt convins! Am această convingere, deoarece avem o echpă de oameni tineri. Nu există un pol de putere adică să fie cineva care să folosească organizaţia ca un instrument în mâna lui. Toate deciziile se iau în urma unor dezbateri şi a unui vot. În PNL nu există dezbateri. Există primarul, iar restul face ce le zice primarul, ridică sau coboară mâna. Nu există nicio dezbatere.
Locul dumneavostră de muncă este în Vălenii de Munte. Ce aveţi de spus despre administraţia oraşului Vălenii de Munte?
Datorită faptului că Vălenii de Munte ar fi polul de referinţă de pe Valea Teleajenului, Vălenii de Munte a rămas mult în urmă ca infrastructură. Această infrastructură fiind undeva în spate, împiedică investiţiile. A avut o primă şansă prin înfiinţarea acelui parc industrial care acum este în administraţia Consiliului Local Vălenii de Munte. Oraşul a avut un câştig prin faptul că a existat această uzină tansformată ulterior în parc industrial, dar nu a valorificat în întregime potenţialul pe care l-a avut zona. Din câte se vede foarte clar, există în jurul primarului un grup de interese care gestionează, probabil, bugetul local. Un exemplu la îndemâna oricui este Festivalul Ţuicii. Nu pot să înţeleg cum un primar şi un Consiliu Local poate să organizeze astfel de manifestare într-un parc când aveau la îndemână o altă locaţie, mult mai adecvată decât parcul, iar după aceea să vii să aloci sume substanţiale pentru reamenajarea parcului.
Care credeţi că sunt, în viziunea dumneavoastră, priorităţile localităţii în care sunteţi consilier?
Şi Comuna Izvoarele ca şi oraşul Vălenii de Munte a avut un câştig prin faptul că este aşezată simetric la drumul naţional (DN 1A). Stă prost la capitolul infrastructură. Fiind aproape de oraş, având acces la cale ferată, având acces la drumul naţional, forţă de muncă bine calificată, ai crede că ar tenta mulţi investitori să vină în zonă. Numai că aceşti potenţiali investitori au probleme de infrastructură. Atâta timp cât drumurile sunt la pământ, cât nu există canalizare, cât sunt probleme deosebite privind alimentarea cu apă, (deşi se numeşte Comuna Izvoarele şi denumirea vine de la izvoarele pe care le are).
Deci, din punctul meu de vedere prioritatea numărul unu este infrastructura, după, care ar urma educaţia, deşi la prima vedere şi în analizele care apar pe la judeţ, Comuna Izvoarele dă foarte bine, realitatea nu este aceeaşi. Eu am rămas stupefiat în mandatul meu de viceprimar din ultima perioadă când primarul, împreună cu consiliul de admnistraţie a hotărât să desfiinţeze laboratorul de
fizică-chimie din şcoală. Un laborator nou desfiinţat. Eu am rămas cu convingerea că s-a făcut o mare greşeală, pentru că construirea unei baze materiale de acel nivel costă acum foarte mult.
Dacă aţi fi fost dumneavoastră primarul comunei Izvoarele, ce aţi fi făcut? Spre ce zone de interes public aţi fi dirijat resursele financiare ale bugetului local?
Una din problemele cu care se confruntă comuna este reabilitarea sistemului de alimentare cu apă. Deci, în 2007, pe Ordonanţa 7 s-au dat bani. Banii pe Ordonanţa 7 au fost cu ţintă precisă: descoperirea de noi surse de apă şi mărirea capacităţii de depozitare. În Comuna Izvoarele efectiv s-au tocat 27 de miliarde de lei vechi. După accea, pentru că banii s-au tocat, iar proiectul nu a fost terminat, s-au mai luat de la alte capitole din bugetul local încă 2,6 miliarde de lei vechi. Probabil că se vor toca şi ăştia. Deci, din start proiectul a fost foarte prost. Nimeni nu a fost în stare să dea o temă de proiectare. Ne-am trezit cu un proiect după cât s-a priceput primarul.
Nici măcar soietatea care făcea distribuţia apei nu a fost consultată. Am spus-o din capul locului că proiectul e foarte prost. Era o chestie elementară: când s-a predat proiectul pe amplasament la Schiuleşti am văzut pe proiect PN 6 pus pe toate armăturile. Atunci l-am întrebat pe proiectant ce calcule a făcut de i-a dat PN6 (adicã 6 atmosfere), când e vorba de 200 de metri diferenţă pe curbele de nivel şi presiunea hidrostatică, prin calcul elementar, vă dă 19-20 de atmosfere. Era foarte clar că nu s-a făcut un studiu serios, că nu a fost nimeni pe teren
să facă o analiză, că s-au luat nişte date de pe cine ştie ce proiect, s-au schimbat, deci proiectul a fost zero, am spus-o încă de atunci şi mi s-a demonstrat ulterior că am dreptate. Deci, la ora actuală sunt probleme: s-au înlocuit conducte în zone unde nu trebuiau înlocuite. Deci, nu a fost o soluţie clară. Am spus-o şi în Consiliul Local: dacă trebuie reabilitat un sistem de alimentare cu apă al Comunei Izvoarele, trebuia făcut un proiect pentru toată comuna, ştiind clar ce se întâmplă în comună. După care îl atacai etapizat în funcţie de finanţarea de care dispuneai. Ei, atunci, mai ales că a venit anul electoral din 2008, primarul a început să sape pe toate străduţele, pe unde trebuia şi pe unde nu trebuia, a înlocuit pe unde trebuia, pe unde nu trebuia, dar nu a făcut ceea ce trebuia. Sunt şi situaţii când a constituit şi un abuz în serviciu, pentru că avea un proiect, erau anumite lucrări care trebuiau făcute şi prin Dispoziţie de primar s-au modificat anumite cantităţi de lucrări cu scopul vădit de a ajuta firma Aquila să obţină nişte bani nemunciţi, a făcut lucrări în zone care nu trebuiau ajutând anumite persoane fizice să-şi crească valoarea anumitor terenuri şi în “vatra satului” nu e în continuare apă.
Zona Homorâciu este o problemă deosebită. Acolo s-a lucrat numai cu picioarele. Discutam cu firma constructoare la vremea respectivă arătându-le ceea ce este în neregulă în proiect, iar ei îmi spuneau: domnule, ăsta e proiectul. Ca soluţie de ansamblu a fost o soluţie foarte proastă. Eu nu concepeam să reabilitez sistemul de alimentare cu apă al Comunei Izvoarele fără să nu vii cu un rezervor de 1000 de metri cubi în capul satului. Era o condiţie elementară. Din mai multe puncte de vedere: aveai o rupere de presiune, se fãcea o decolmatare. Practic aveai o rezervã de apã acumulatã pe timp de searã, aveai o rezervã în caz de incendiu. De aici pleca totul. Mi se pãrea normal, având în vedere situaţia particulară în care se aflã Izvoarele care are posibilitatea să alimenteze din bazinul Măneciu, posibilitatea să alimentezi din sursa existentă Crasna, are izvoare de suprafaţă, are izvoare subterane, deci mi se părea normal ca, prin studiul care s-a fãcut, să se trateze separat fiecare posibilitate de alimentare cu apă. Urmând ca în urma unui calcul tehnic şi economic să alegi soluţia cea mai bună. Nu a existat aşa ceva. Deci, efectiv, proiect zero.
Iar Homorâciu o să aibă în continuare probleme în alimentarea cu apă, pentru cã în Homorâciu, deşi, practic, trebuia extinsă reţeaua, în loc să se meargă pe o nouă staţie de pompare, rezervor şi extindere de reţea, pentru că cea care există acum încă mai poate deservi ani buni, s-a înlocuit unde nu trebuia înlocuit, s-au mai fãcut câteva extinderi, dar să vedem cu ce pompezi şi de unde pompezi!?

Unde s-au dus banii? Cei 27 de miliarde de lei vechi?
Nu aş vrea să fiu răutăcios, dar cred că dacă întrebaţi oamenii din comunã o sã vă arate. Deja a început sã se vadã unde s-au dus banii, pentru cã la momentul respectiv, într-o discuţie publică, primarul s-a supărat, deorece i-am reproşat atunci cã ar fi cazul sã le spunã oamenilor în ce a constat, cât s-a cheltuit şi ce a gãsit Curtea de Conturi, pentru că Curtea de Conturi, la verificãrile pe care le-a fãcut în 2007 a imputat şi firmei Aquila câteva miliarde de lei vechi, pentru că nu numai cã nu a reabilitat sistemul de alimentare cu apã, dar au distrus şi infrastructura locală. Au fãcut drumurile, la cât erau de proaste, le-au fãcut şi mai proaste. Practic tot pãmântul l-au lãsat pe drumuri. Drumuri care fuseserã balastate de primar anul precedent. Deci, se investise în ele dupã care le-a stricat firma constructoare Aquila. Şi Aquila a venit la acea dispoziţie de primar, a câştigat la preţuri foarte mici pentru cã erau cantităţi de lucrãri unde valoarea adãugatã era foarte mare, suplimentatã de primar, lucrãri neexecutate practic în realitate şi banii s-au tot scurs şi au rãmas ţevile la suprafaţă.

De ce nu are Izvoarele nicio stradã asfaltatã?
Au fost mai multe proiecte. În 2007 s-au şi prins în bugetul local sã se asfalteze Strada Bisericii şi Strada “Traian Sãvulescu” în Izvoarele şi Strada Gãrii la Homorâciu. Tot în 2007 s-au alocat 3 miliarde de lei vechi sã se înceapã canalizarea “Vâlcele”, la Homorâciu. Acolo sunt probleme. De câte ori existã ploi torenţiale în acea zonã nu se poate circula. Practic, prundul “Vãlcelului” e pe drum. Primarul, din diverse motive a dirijat banii cãtre alte lucrãri, motivând, într-un final, ca sã convingã oamenii în 2008 s-o realeagã, cã întâi face canalizare şi dupã aia asfaltare. Acum suntem în 2011 şi nu existã nicio intenţie de canalizare sau de asfaltare.
În bugetul de anul acesta, în ideea că dacă a mers o dată, a mers a doua oarã, poate merge şi a treia oară, primarul a prins la bugetul local 1,5 miliarde de lei vechi, pentru, spunea dumnealui, asfaltarea unor strãzi în Homorâciu şi în Malul Vânãt. Interesant este cã la sfârşitul anului când s-au putut duce banii de la un capitol la altul, primarul a luat acei bani, ca şi pe alţii şi i-a bãgat în gaura numitã reabilitarea sistemului de alimentare cu apã. Pentru cã s-au cheltuit cei 27 de miliarde, au rãmas ţevile pe drum, deci banii s-au cheltuit, dar lucrarea nu s-a fãcut, a venit cu diferite argumente în Consiliul Local şi a gãsit că ar mai trebui 2.6 miliarde de lei vechi pentru finalizarea lucrãrilor. şi au luat de peste tot ca sã-i bage în aceeaşi gaurã a reabilitãrii sistemului de alimentatre cu apã. Proiecte de asfaltare încă nu se întrevăd.

Numiţi primarul şi formaţiunea politică din care face parte.
Dacă nu şi-a schimbat numele, este Margareta Dinulescu din partea Partidului Naţional Liberal.
Cum este posibil ca în Comuna Izvoarele nicio casă să nu aibă număr la poartă? Cum se descurcă poştaşul, cetăţeanul străin de această localitate atunci când caută pe cineva?
Am rămas, faţă de alte localităţi şi la acest capitol mult în urmă. Nu avem denumiri de străzi, numere la case nu sunt, pentru că nu a existat în Consiliul Local o iniţiativă în acest sens şi într-adevăr este o problemă pentru serviciile de urgenţă, pentru celelalte servicii de utilitate publică. Este şi acest aspect o problemă.

Ce credeţi că gândesc concetăţenii dumneavoastră despre cum înţelege actuala conducere a Primăriei sã-şi facă datoria?
Să ştiţi că în ultimul timp am foarte multe întâlniri cu cetãţenii din comunã, mai ales cã eu am candidat şi am primit nişte voturi. Mi se pare normal ca în calitate de consilier local sã iei nişte decizii obiective şi prin votul pe care îl dai în con-siliul local, practic, reprezinţi interesul celor care te-au mandatat.
Oamenii au fost induşi mult în eroare în campania din 2008 şi sunt total dezamãgiţi şi mai în glumă mai în serios eu le spun: aveţi ceea ce aţi votat. Prea puţini oameni sunt mulţumiţi. Probabil sunt cei care se aflã în grupul de interese al primarului, pentru cã existã un grup de interese şi se vede asta foarte clar. Lipsa de dezbatere a proiectelor în Consiliul Local o spune de la sine. De multe ori se vede foarte clar cã obiectivul şi ţinta finală a primarului nu este ducerea la bun sfârşit a unui proiect. Se vede limpede cã ţintele sunt mai multe. De fapt prin acel proiect se urmãreşte altceva. Numai printr-o analizã de ansamblu vãzând sumele foate mari alocate pentru lucruri de nimic îţi dai seama că de fapt acel proiect era un argument pentru altceva. Aşa se explică că reabilitarea sistemului de alimentare cu apă nu existã, dar au apărut vile.
Şi întâmplãtor sau nu salariaţii firmei Aquila erau pe acolo. Deci, lumea vede şi judecã. E adevărat, s-a mers pe ideea cã omul trebuie sã vadă ceva şi, de ce să nu recunoaştem, s-au aranjat câtuşi de puţin cãminele culturale, dar lumea nu ştie cu ce bani. Pentru cã nu se ştiu într-adevãr sumele, cã dacã auzi sumele o sã rãmâi puţin surprins şi fãrã replică pentru moment, pentru că cu banii care se cheltuie într-un singur an îl fãci din nou. Nu mi se pare normal. Existã un consiliu local care, prin lege, ar trebui sã primească şi el procesele verbale ale Curţii de Conturi pe audite. În Consiliul Local al Comunei Izvoarele nu s-a dezbãtut niciodatã un proces verbal al Curţii de Conturi, deşi procesele verbale sunt publice. La Izvoarele nu se ştie, e secret total. Mai mult, auditul Primãriei a fost desfiinţat. Deşi existã obligaţii clare, prin legislaţia în vigoare, să ai un audit intern la Primărie. Practic nu se ştie ce s-a cheltuit, cum s-a cheltuit, unde se duc banii. Dacã întrebi eşti “Gică Contra”!
Cum credeţi că va trebui sã arate “profilul” noului primar care va rezulta din alegerile locale ce vor avea loc anul viitor?
Cred că noul primar va trebui sã fie un foarte bun manager, un om credibil cu o autoritate moralã incontestabilã. Sã aibã cunoştinţe profesionale puternice în spate. Sã nu facã promisiuni pe care nu le poate acoperi prin faptele sale ulterioare. Actualul primar îþi spune ceea ce vrei sã auzi, dar face doar ceea ce poate el să facã.
Pentru mine cuvântul dat înseamnã foarte mult. Faptul cã am promis ceva şi nu mi-am respectat promisiunea mă macinã foarte mult.
La alegerile din 2012 aveţi de gând sã candidaţi?
Sunt unul dintre posibilii candidaţi pe care îi are la dispoziţie PDL. Avem o pepinieră în dezvoltare. Dacă partidul mă va onora cu propunerea asta am s-o duc la îndepline.
Primar? Consilier local?
Deşi problemele din comună sunt foarte complexe, cred cã am şi pregătirea profesională şi experienţa şi determinarea şi încă destulă putere de muncă, pentru a face faţă oricărei sarcini de partid. Am 43 de ani. Sunt încă tânăr!
Ce vreţi să le spuneţi conlocuitorilor dumneavoastră pe finalul acestui interviu?
Ceea ce le-am spus şi în 2008: să iasă la vot, să fie atenţi ce votează şi eu sunt convins că vor veni şi vremuri mai bune.

GRUPUL ŞCOLAR MĂNECIU ACREDITAT CA CENTRU DE FORMARE A ADULŢILOR ÎNTR-UN PROIECT STRATEGIC P.O.S.D.R.U.

  Fii APTT pentru viitor – program de formare profesională continuă pentru angajații din Alimentație Publică, Transporturi și Telecomunicații
 Este un proiect finanțat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 din Fondul Social European, al cărui obiectiv este calificarea / recalificarea angajaților din domeniile Telecomunicații, Transporturi, Alimentație publică și Turism, în regiunile Sud-Muntenia, Sud-Est, București-Ilfov, implementându-se prin intermediul Colegiul Tehnic de Poștă și Telecomunicații  “Gheorghe Airinei” din București, Grupul Școlar „Măneciu”, Prahova și Grupul Școlar „Dimitrie Leonida”, Constanța.
        Parteneriatul Grupului Şcolar Măneciu cu Consiliul Local Măneciu prin  coparticiparea financiară a C.L. la bugetul proiectului, constitue condiţia obligatorie de derulare a programului. Menţionăm ca toţi consilierii locali măneceni au promovat această initiaţivă , votând  favorabil în şedinţa de C.L. implementarea  Proiectului.
  Durata proiectului este de 36 luni, de la 01.10.2010 la 30.09.2013, având o valoare de aproximativ 4,5 milioane euro. Se adresează tuturor persoanelor angajate care doresc sa obţină si o altă calificare pe piaţa muncii.
 Fondurile europene au fost obținute în luna aprilie 2011,  iar conferințele de lansare a cursurilor au avut loc in a doua jumătate a lunii mai în București, Constanța și Cheia.
 La Conferinta de lansare de la Cheia, au participat alături de consilieri  locali şi judeţeni, numeroşi reprezentanţi ai agenţilor economici, delegaţi ai mai multor instituţii din zonă şi alţi factori interesaţi.        
 Grupul Școlar „Măneciu” este furnizor de formare profesională la nivel  preuniversitar și dorește, prin intermediul proiectului, să furnizeze programe de formare și pentru adulți. Acesta oferă programe de formare profesională în domeniile Alimentație Publică, Mecanică și Construcții, Industria textilă și Prelucrarea lemnului, obținând autorizarea de la CNFPA în iunie 2011 și pentru calificările “Bucătar” și “Ospătar”, celelalte calificări – Tehnician Telecomunicații, Tehnician Transporturi, Cofetar – Patiser – putându-se obține la partenerii din București și Constanța.
 Un alt beneficiu al școlii este dotarea a două săli de predare cu video-proiector, tablă Smart, laptop, cele mai moderne echipamente necesare procesului de instruire. Urmează să fie  dotat și un laborator complet de alimentație, destinat pregătirii practice a cursanţilor şi efectuării laboratoarelor de specialitate.
   Beneficiile cursanților sunt:
-  obținerea unui certificat de calificare de nivel 2 recunoscut internațional și eliberat de Ministerele Muncii și al  Educației şi Cercetării;
-  gratuitate deplină a cursurilor;
-  suport de curs in format electronic, pentru fiecare cursant, la toate disciplinele de studiu : module de strictă specialitate, limba engleză, tehnologia informaţiei, comunicare şi legislaţia muncii.
- obținerea unei subvenţii de curs de 740 lei pentru absolvenţi, in momentul finalizării cursurilor şi obţinerii certificatului de calificare.
- participarea la stagii de pregătire practică în țară;
- schimb de experiență de două săptămâni în Germania, pentru cei mai buni cursanți.
  Condițiile de acces la cursuri sunt: diplomă de 10 clase învățământ obligatoriu și un contract de muncă activ, cursurile nefiind destinate şomerilor.
  Prima serie de cursanţi, organizată in două grupe de calificare in  două meserii ospătar şi bucătar, şi-a început activitatea de formare pe 18 iulie a.c., urmând a se finaliza  la sfârșitul anului. A doua serie de cursanţi – deja înscrisă – işi va  începe activitatea   în luna septembrie, conţinând un număr de 720 de ore de formare in aceleaşi specializări.
Economist Iulian Nicolae  DIACONU
Contabil șef Grupul Școlar Măneciu

Un AN NOU şcolar la Grupul Şcolar Măneciu

Chiar dacă nu se numără printre sărbătorile naţionale oficiale, ziua de 15 septembrie, când începe de fiecare dată anul şcolar (ultima oară a „căzut” pe 12 septembrie!) este, fără îndoială, o sărbătoare naţională. Oricum, aşa este resimţită de toţi şcolarii,de părinţii şi bunicii acestora, de educatorii lor, de întreg personalul şcolilor, de la femeia de serviciu până la contabil. Chiar şi cei care nu  mai au  nicio legătură cu şcoala retrăiesc cu nostalgie bucuria primei zile de elev văzând cum se îndreaptă spre şcoală grupuri , grupuri de părinţi şi copii cu flori în brate .
Aşa s-a întâmplat şi în această toamnăla Grupul Şcolar Măneciu,  la festivitatea mult aşteptată  de către cei 1500 de elevi ai şcolii.
Grupul Şcolar Măneciu  a avut la deschiderea anului şcolar 2011-2012 oaspeţi de seamă prin prezenţa  d.lui inspector şcolar Petru Ghizilă,  a  d.lui primar al localităţii Ştefan Lupu, a reprezentanţilor Poliţiei, Comitetului Reprezentativ al Părinţilor, precum şi a  mai multor  consilieri locali.   
Domul deputat Mihai Apostolache, prezent ca de fiecare dată la activităţile importante ale şcolii, a adresat felicitări copiilor, părinţilor şi profesorilor pentru rezultatele obţtinute, şi le-a adresat calde urări de bine pentru un nou inceput.
După slujba religioasă oficiată de preoţii celor două parohii din localitate Daniel Simion şi Mihai Peneş şi intonarea imnului naţional şi al celui al  Uniunii Europene,  cei prezenţi au adresat elevilor câteva cuvinte de încurajare şi îndemn la învăţătură. După primirea emoţionantă a „bobocilor” a urmat discursul doamnei directoare Gabriela Despan care a evidenţiat rezultatele de excepţie ale elevilor.
Toţi cei prezenţi au fost încântaţi de recitarea Scrisorii III a lui Mihai Eminescu de către eleva din clasa a V-a A Mihaela Rodica Despan care a reuşit cu măiestrie sa redea frumuseţea versurilor marelui nostru poet naţional.  Programul artistic, pregătit de profesorul Traian Soare, a încheiat festivitatea.
Spectatorii au fost fascinaţi de dansurile populare ale elevilor şcolii, pregătite de prof. Traian Soare, care prin varietatea lor, prin tradiţie şi sentiment, au demonstrat încă o dată că nu pot fi uitate de  tineri,  că ele există în inima fiecăruia dintre noi.
Astfel cu emoţie, bucurie şi nostalgie am pus un lacăt zdravăn la porţile vacanţei şi am tăiat panglica roz pentru noul an şcolar.
 Prof. DUMITRACHE BOGDAN 

UMILINŢA ROMÂNILOR

Biblia ne spune că trebuie să fim umili. Suntem noi romanii umili sau nu? Ne supunem indemnului bibliei? Din ce trăim şi vedem constatăm că suntem în partea opusă a umilinţei. Cred că o cauză ar fi interpretarea greşită a semnificaţiei acestui concept de viaţă. „Umil” contrapus cuvintelor „încrezut”, „îngâmfat”, „plin de sine” şi „mândru”-a nu se confunda cu mândria de a fi cineva sau a face ceva-face să fugim chiar şi de idee. „Servus!” folosit în Ardeal şi care înseamnă „servitorul” nu se referă la slujba de servitor ci că persoana care îl spune se pune la dispoziţia celuilalt. Acest salut a devenit „prăfuit” şi chiar dacă se mai foloseşte şi-a pierdut mult din semnificaţie. Deci: Suntem sau nu umili? Şi da şi nu! Suntem umili în sensul rău; devenim adevărate râme fără coloana vertebrală de câte ori ne aflăm în faţa unor oameni mai puternici ca funcţie, poziţie sau atitudine-aici găsim patroni, poliţişti, şefi, „musculoşi” agresivi.. – Făcându-ne mici… mici… mici de tot şi luăm o poziţie jenantă pentru rasa umană. (Unii folosesc pentru această atitudine termenul „obedienţă”.). Dar… tot noi „umilii” devenim zmeii-zmeilor când în faţă avem oameni mai slabi decât noi. „Antrenaţi” secole de-a rândul să fim când aşa, când aşa rezultatul nu poate fi decât dezastruos.
Modul acesta de a fi, suprapus peste cel cu capra vecinului şi peste plăcerea denunţului, reclamaţiei şi certurilor ne oferă un tablou nicidecum măgulitor. Unii sunt de părere că ne vom reveni; personal mă îndoiesc. Cum am putea reveni la o aşa-zisă normalitate din moment ce nişte mulţi oameni care muncesc din greu pe bani puţini şi alţi nişte mulţi oameni aşteaptă tremurând o pensie mizeră privesc la nişte evenimente în care se etalează maşini foarte scumpe, ţinute scumpe cât să îmbraci un orăşel şi teancuri de bani aruncaţi ca gunoiul? Normalitate? Haida, de! În ţara în care îmbogăţiţii necinstiţi nu sunt traşi la răspundere şi hoţii mişună ca furnicile din muşuroi de îi este frică omului chiar şi în casă nu este posibilă ajungerea la normalitate.
Că vorbim despre hoţi, văd mulţi comentatori TV spunând ca dacă s-ar reduce furturile la jumătate, ar fi bani pentru o reală creştere a României. Ciudat fel de a privi lucrurile; deci nu trebuie eradicate furturile ci… doar reduse cu 50%!!!!!! (De data aceasta comentatorii nu se referă la hoţii mărunţi ci la cei care profitând de funcţii şi poziţii se umplu de bani din tot felul de facilitări.).
În multe ţări pe care le vedem ca model de nivel de trăi şi civilizaţie guvernanţii mai scapă câte un hăţ-două din mâini dar nu le scapă pe toate cum s-a întâmplat şi continuă să se întâmple la noi. În ciudă a tot felul de declaraţii belicoase nu se vede o dorinţă reală a guvernanţilor – şi în general a clasei politice – de a prelua hăţurile scăpate. Atât ei cât şi noi spunem „Da, trebuie făcut ceva!” de 21 de ani dar nimeni nu face nimic; toţi lasă viaţa să curgă de la sine cu diferenţa că noi nu avem cum să ne împotrivim iar ei o lasă să curgă pe bani mulţi-banii noştri.
Gheorghe SÂRBU

NU CONSILIERI PE BANI PUBLICI !

Sistemul electoral românesc, unul de esenţă democratică, permite  electoratului să aşeze în fruntea obştei pe aceia care sunt potenţial realizatorii proiectelor lor, pe aceia care să le îndeplinească aspiraţiile lor de cultură şi civilizaţiei la o viaţă mai bună. E drept că aceştia, din momentul alegerii lor în calitate de consilieri, se depărtează de propriul program electoral dând oamenilor sentimentul că au fost asimilaţi de putere sau că îşi satisfac propriile interese ori de grup. Este ceea ce se cheamă în politologie erodarea  imaginii.
Foarte puţini sunt cei care rămân consecvenţi, coboară în mulţime, trec peste interesele de partid, se gândesc şi acţionează în folosul tuturor cetăţenilor. A devenit astăzi evident că mentalitatea  bolşevică cine nu e cu noi e împotriva noastră acţionează  primordial şi sălbatic în societatea românească. Suntem încă departe de a gândi că a fi diferiţi nu înseamnă a fi duşmani, că altfelitatea  este singurul criteriu democratic ce permite  reunirea în  matca fertilă a progresului a apelor  de pe  versanţii aceluiaşi relief.
Cetăţenii au sentimentul că aleşii sunt primii care toacă banii publici şi îi irosesc în folos personal  ori de grup, că cei aflaţi vremelnic la putere  acţionează doar pentru a acumula în folosul lor. Se pierde, în vreme de criză, sensul sacrificiului colectiv iar  ceea ce în societăţile moderne, avansate, se construieşte  vreme de generaţii, la noi se întâmplă –miraculos – în  câteva clipite pe parcursul unei legislaturi. Criza este doar pentru unii, se vorbeşte din ce în ce mai des la nivelul unui electorat hrănit cu deziluzii şi zvonuri, cu dezamăgiri şi distorsiuni.
O privire atentă în istoria recentă arată cum naţiuni  astăzi prospere şi civilizate au  înţeles sensul sacrificiului colectiv. Când candidezi pentru a fi consilier, local ori judeţean, eşti un soi de idealist care vrei demnitatea pentru a sluji comunitatea onest şi dezinteresat. Nu pentru banii publici din care eşti, atât cât se poate, retribuit. Gândiţi-vă câte  fonduri direcţionate corect spre nevoile oamenilor s-ar obţine dacă nici un consilier nu ar mai  primi bani pentru activitatea  prestată  iar în ochii oamenilor prestarea  lor ar  fi una de onoare. Onoare, cinste, muncă, patriotism? Vă mai amintiţi sensul acestor cuvinte  ce par scoase din uzul vieţii cotidiene?
E timpul  să reaşezăm ordinea morală în viaţa publică şi să ne îndreptăm spre cei care  ne-au ales şi vor alege curând. Un pas necesar ar fi şi acesta pe care îl propun : consilierii locali să nu mai fie retribuiţi pentru activitatea lor. Se va vedea atunci câţi vor mai avea  elanul de a fi în fruntea obştii, chiar dacă suma este puţin mai mare decât simbolică. Oamenii vor aprecia, desigur, că răsplata efortului consilierilor va fi  o localitate mai civilizată condusă de oameni inimoşi şi oneşti care au o imagine morală şi dau un exemplu de solidarizare cu întreaga comunitate.
O astfel de propunere pe care o lansez poate să devină nu numai un prilej imediat de atac politic, ci un frumos  exemplu de conduită civică. Gândiţi-vă că ai grijă de familia ta numai din iubire şi din grijă sinceră pentru viitorul ei. Gesturile simple, mărunte, prefigurează înfăptuirile comunităţii. Cine va zice alături de mine că banii publici se cuvin binelui public, că trebuie să ajungă la cei care au efectiv nevoie de  ajutorul nostru?
Un calcul matematic simplu şi un calcul moral elementar ne arată că se poate ca nici un consilier local să nu mai primească vreun avantaj financiar pentru că încearcă să gândească şi să înfăptuiască în folosul alegătorilor (dacă o face!). Răsplata morală va fi astfel cu mult mai mare . Pledoaria mea  se întemeiază pe o cugetare a lui Nicolae Iorga la care vă rog să reflectaţi: Sunt prieteni pentru nevoie, prieteni de nevoie şi prieteni în afară de orice nevoie – cei puţini! E bine ca în sezonul în care apele încep să se tulbure să vă gândiţi ce fel de prieteni aveţi.
Daniel Stoian
consilier local al oraşului Vălenii de Munte

NU MAI E ROMÂNIA MEA

Aşa spunea Johny Creţu Răducanu, cu nostalgia Brăilei, pe care noi o cunoaştem doar din romanele lui Panait Istrati, şi a restaurantelor de lux din Bucureştiul anilor ’50, în care jazzul se cânta aproape în clandestinitate.
Moartea marelui pianist mi-a trezit neaşteptate amintiri, în jocul cărora am ajuns la aniversarea liceului Iorga de acum 2 ani. În sala de festivităţi erau fel de fel de mici funcţionari ai primăriei, iar profesorii şcolii au rămas pe culoar. Curat campanie electorală! Parcă în semn de protest, o serie de mari profesori ai liceului Iorga din perioada ’60-’70, ne-au părăsit unul după altul.
Emil Ene, cu un umor debordant, cu poante ce revigorau ora de chimie, de râdeau până şi ciclurile aromatice ce umpleau trei table.
Stelică Florescu, fost director al liceului, care a lucrat neobosit până în ultima clipă, reconstituind istoria învăţământului de pe Valea Teleajenului.
George Stoicescu, profesor de mate, care printre ecuaţii te uimea din când în când cu marea sa erudiţie umanistă.
Valeriu Sîrbu, arădean de origine, dar iubind Văleniul, oraşul de adopţie, personalitate remarcabilă a culturii române, poet şi dramaturg, care evitând cu dibăcie realismul socialist ne plimba pe Paralela ’42 şi ne punea să stăm de veghe în lanul de secară.
Aurel Meiroşu, matematician, renăscând farmecul discret al burgheziei, atunci când vorbea în franceză, folosind expresii idiomatice.
Nu mai e liceul meu!
Moartea lui Johny mi-a reamintit concertul pe care l-a susţinut la Văleni de Sf. Maria în 2009, unul din ultimele sale concerte, dacă nu chiar ultimul. Cu câteva zile înainte mă întâlnisem cu Puiu Vasilescu, plecat şi el acum câteva luni. Mi-a povestit cum l-a cunoscut pe Johny Răducanu, coleg de salon pentru câteva săptămâni la un spital din Bucureşti. Se “lăudau” fiecare cu pensiile de mizerie. Dar jazzma-nul primea în fiecare zi buchete de flori şi fructe de tot felul. În anii din urmă, grupurile Iris şi Phoenix au avut şansa să-l aibă ca invitat în două mari spectacole. Johny se mira că un profesor remarcabil de română nu cunoştea anumite fructe exotice.
Această abundenţă de fructe şi flori mă duce cu gândul la descrierile străi-nilor care ne vizitau ţară prin 1940 şi erau uluiţi de frumuseţea Bucureştiului, de spectacolul florăreselor şi al vânzătorilor ambulanţi.
“La înmormântarea mea vreau sa vină câini, pisici şi doi, trei oameni”, ar fi declarat Johnny, cu câteva zile înainte de moartea sa. 
Potrivit unor apropiaţi, luna viitoare, la 6 octom-brie, Johnny Răducanu ar fi trebuit să plece în Aus-tria, unde va fi premiat un film cu muzica lui.
Presa străină scrie pe larg despre moartea maestrului, care este elogiat nu numai pentru muzica sa, dar şi pentru “umanitate, spiritul blând şi ireverenţa despre politicieni”.
Într-un interviu spumos acordat – cu câţiva ani în urmă – revistei “Esquire” maestrul a povestit: “Iliescu mi-a dat o decoraţie şi m-a făcut cavaler. L-am întrebat la ureche în timpul ceremoniei la ce e bun ordinul ăla. “Păi, când o să mori, o să se tragă trei salve de tun.”
Decesul lui Johnny Răducanu încheie un capitol în jazzul românesc.
Prof. Adrian MIHALCEA