VICTORAŞ ŞI CRIN CAMPIONI LA CHIUL

Editorial (29)

Conform bilanţului primilor doi ani de la ultimele alegeri,  făcut de Institutul pentru Politici Publice, în fruntea clasamentului celor mai mari chiulangii din Camera Deputaţilor şi din Senatul României sunt social democratul Victor Ponta şi, respectiv, liberalul Crin Antonescu. Liderul PNL are o prezenţă la vot, de când a fost ales senator, de 1,36%! El este urmat de liderul PC, Dan Voiculescu, cu o prezenţă de 7,27%. Prezenţa la vot a lui Victor Ponta, în ultimii doi ani de zile, este de 16%. Studiul a fost realizat de IPP în perioada 19 decembrie 2008 – 10 decembrie 2010. Aceasta este adevărata faţă a celor mai vocali reprezentanţi ai opoziţiei din Parlamentul României. Ei auînvăţat o poezie pe care o recită necontenit, la unison, ca un gramofon căruia i s-a stricat mecanismul de citire: “jos Guvernul, jos Boc, jos Băsescu”. Mai reţine cineva altceva din discursurile celor doi chiulangii de frunte? Vreo idee, vreo doctrinã, vreo soluţie a ieşirii din criza economicã şi financiară în care se află România? Cetăţeanul simplu care i-a trimis în Parlament, prin votul său, aşteaptă de la aceştia soluţii concrete, fapte nu discursuri (unul de copil ţâfnos, altul de pseudosavant), vrea să-i vadă acolo, pe băncile Parlamentului, participanţi la problemele cu care se confruntă ţara, votanţi şi făuritori de legi bune pentru poporul de rând şi nu doar pentru grupurile lor de interese. Ţara iese uşor, uşor din crizã. şi asta nu se datorează lor, chiulangiilor fruntaşi, Victoraş şi Crin sau partidelor din care fac parte – PSD şi PNL, ce au căutat pe toate căile să boicoteze măsurile luate de Guvern, ci celor aflaţi la guvernare,  care, până una alta, duc ţara asta pe umeri.

Gh. BURDUJAN

ALTE “JMECHERII” ALE PRIMARULUI “CARE ESTE” LA VĂLENII DE MUNTE

O altã “jmecherie”, tot cu profit consistent pentru protejaţii domniei sale, încearcă primarul Mircea Niţu în domeniul cons-trucţiilor, domeniu care generează cele mai multe beneficii (pentru prieteni) şi cele mai “grase” cheltuieli din banul public. 

OBSESIA SĂLII DE SPORT

Mircea Niţu trebuie să fi rămas cu această obsesie de pe vremea lui Adrian Năstase (că doar fac parte din acelaşi partid, din PSD) care şi-a propus să umple ţara cu săli de sport. În principiu fiecare şcoală trebuie să aibă o sală de sport. Nu e nimeni sărit de pe fix ca să nu realizeze acest deziderat.  Problema se pune, însă, la modul cel mai serios cu putinţă atunci când vorbim despre prioritizarea obiectivelor pentru care alocăm banii din bugetul public care nu este al lui, nici al familiei sale, nici al lui tata, ci al cetăţenilor acestui oraş  care-şi plătesc taxele şi impozitele cu mari sacrificii personale. Şcoala de Arte şi Meserii “Ing. Gh. Pănculescu” are, fără îndoială, nevoie de o sală de sport nouă, modernă, dar mai poate aştepta. Grupul Şcolar Agromontan “Romeo Constantinescu” are, deasemenea, nevoie de o sală de sport nouă, modernă şi nu mai poate aştepta. Pentru că Grupul Şcolar “Romeo Constantinescu” numără peste 1.600 de elevi, iar elevii de la SAM sunt cu mult mai puţini. De asemenea elevii de la SAM se pot deplasa, la nevoie, mult mai uşor la Sala de Sport a oraşului, care şi-aşa suferă din lipsă de activitate. De ce atâta grabă, dar mai ales înverşunare din partea primarului? Din două motive clare: 1. vrea să se spună că Sala de Sport de la SAM a fost construită în timpul mandatului său şi 2. nu mai rezistă presiunii exercitată asupra domniei sale de către agentul economic care urmează să preia lucrarea (pe surse ne vine informaţia că executantul va fi S.C. CONTI şi că ar exista şi un subcontractor printre consilierii PSD). Bugetul local al oraşului Vălenii de Munte a înregistrat un excedent bugetar, la finele anului 2010, de circa 7,5 mili-arde de lei vechi. De ce nu s-ar folosi aceşti bani pentru finalizarea Sălii de Sport de la Grupul Şcolar “RomeoConstantinescu”? De ce primarul Mircea Niţu i-a destinat, printr-un proiect de hotărâre, construirii Sălii de Sport de la SAM şi a unui W.C. public subteran în Parcul Central al oraşului. Nervozitatea şi lipsa de chibzuinţă specifice lui, în gestionarea banului public, s-au văzut în şedinţele Consiliului Local unde ar fi dorit ca proiectele de hotărâri să-i fie aprobate încă înaintea aprobării bugetului oraşului, adică înainte de a se preciza sursa de finanţare a lucrărilor, fapt sublinitat şi de preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Cosma (coleg de partid!) ca fiind incorect. Se va spune, din nou, că lucrările de la Grupul Şcolar “Romeo Constantinescu” sunt finanţate de la Ministerul Educaţiei. Ceea ce este corect. Dar, Ministerul Educaţiei, din lipsă de fonduri, a stopat lucrările şi a trecut obiectivul nefinalizat (noul corp de clădire cu 10 clase de la Grupul Şcolar) în conservare. Însă, primarul Niţu a decis preluarea acestui proiect şi alocarea sumei de 12 miliarde de lei vechi din bugetul local pentru finalizarea lui. De ce nu s-ar proceda în acelaşi mod şi cu Sala de Sport care are deja un P.F.? Mai ales că acum există şi un excedent bugetar de 7,5 miliarde de lei!? Fiindcã veni vorba de corpul nou de clădire cu 10 clase de la Gr. Şc. “Romeo Constantinescu”. S-a constatat că există riscul ca acest corp de clădire să o ia la vale. Ce minte iluminată a făcut proiectul şi ce executant meseriaş l-a pus în practică pentru a constata, abia la finalul execuţiei că există această posibilitate. De ce nu s-au gândit proiectantul şi executantul înainte de începerea lucrării că dacă vei construi la marginea unui povârniş (sau dâmb) există acest potenţial risc. Aşa că, primarul, ca ordonator de credite şi ilustru gânditor găsitor de resurse financiare, a pus deoparte din bugetul oraşului pentru 2011, suma de 800.000.000 lei vechi pentru “Consolidare zid sprijin Grup Şcolar Agromontan “Romeo Constantinescu” (conform “Listei obiectivelor de investiţii pe anul 2011 cu finanţare parţială sau integrală de la bugetul local” semnată de Mircea Niţu şi de Elena Niţu).  Iată cât de uşor şi de eficient se risipesc banii cetăţenilor contribuabili. Nici nu vrem să ne gândim la faptul că intenţionat a fost trecut cu  vederea acest viciu de construire doar pentru a mai “unge” pe cineva cu un nou contract cu Primăria. Sunt destui, în “grupul de interese” al primarului, care aşteaptă.

UN W.C. PUBLIC DE 2,5 MILIARDE DE LEI

Sã fie clar de la început: costul acestei construcţii subterane nu face parte din suma totală alocată reabilitării Parcului Central al oraşului. Nu! Ea este o cheltuială separată (1,5 miliarde de lei din excedentul bugetar din 2010, plus 1 miliard de lei de la bugetul oraşului pe anul 2011). Publicaţia noastră a militat continuu pentru necesitatea construirii unei toalete publice. Întrebările pe care ni le punem acum sunt: de ce atât de scumpă şi de ce tocmai în Parcul Central al oraşului unde existã deja 4 (patru) toalete ecologice care sunt în permanenţă încuiate. Dacă acestea stau veşnic cu lacătul pe uşă înseamnă că nu este nevoie de o toaletă publică în Parcul Central. Şi, atunci de ce mai cheltuim atâţia bani pentru construirea alteia subterane? Ce client al primarului se va bucura, de data asta, de un contract frumuşel cu Primăria?

AGENŢI ELECTORALI PLĂTIŢI DE PRIMĂRIE

Această “jmecherie” o realizează primarul cu ajutorul acelor persoane care deşi au o pensie frumuşică sunt angajate la Primărie pentru a le face campanie electorală primarului şi viceprimarului, precum şi partidelor din care aceştia fac parte: PSD şI PNL Astfel, pentru acest serviciu electoral, doamnele Buiacu Ileana (angajată de primar ca şefă a compartimentului cimitir), şi Plăişanu (angajată de primarul  Niţu, ca şefă a pieţei) primesc şi pensie şi salariu de la Primăria Oraşului Vălenii de Munte. Ca să nu mai vorbim de primarul însuşi şi de viceprimar.

REALIZĂRILE DIN ACEST AN VOR FI CELE MAI BUNE REALIZĂRI DIN ULTIMII 7 ANI

Gheorghe Burdujan: Sunteţi primarul unei localităţi, comuna Măneciu, care are un număr de locuitori aproape egal cu acela al oraşului Vălenii de Munte. Cât este de greu să conduci o astfel de comună?

Nu este chiar atât de greu, dar se ridică unele probleme prin faptul că legislaţia se mişcă, se completează, se schimbă foarte repede, dar în momentul de faţă, cred eu că ne descurcăm destul de bine datorită experienţei pe care am acumulat-o în cei 6-7 ani de când sunt primar. La început mi-a fost destul de greu pentru că eram obişnuit cu lucrul într-o societate comercială şi administraţia publică este altceva. Acum am învăţat, am intrat în ritm şi mă descurc destul de bine.

Cum începe şi cum sfârşeşte o zi de lucru din viaţa şi din activitatea dumneavoastră?

Ziua mea de lucru începe înaintea tuturor şi se sfârşeşte după ce pleacă toată lumea.

Cine sunteţi dumneavoastră? Poate că nu toată lumea vă ştie biografia, ci vă ştiu doar ca primar?

Eu am lucrat foarte mult timp în Văleni şi pe urmă m-am mutat în Măneciu. Sunt inginer mecanic auto, am terminat facultatea în 1974, am lucrat la diferite societăţi în Vălenii de Munte, printre care ITA Prahova,  ITSAIA – Autocoloana Vălenii de Mntee. Ulterior am venit la Barajul Măneciu unde am lucrat 16-17 ani.timp în care am avut diferite funcţii în specialitatea auto sau mecanizare auto şi utilaje grele sau mică mecanizare. Am avut în subordine sute de oameni care m-au călit şi, cred eu, m-au format pentru această activitate pe care o desfăşor în momentul de faţă.

Sunteţi la al doilea mandat la conducerea Comunei Măneciu. Care sunt cele mai importante realizări de până acum.?

Ambiţia noastră a tuturor a fost să aducem apa în sistem gravitaţional.. N-am reuşit până acum, dar am reuşit să facem o parte a acestei operaţiuni, adică am reuşit să facem reabilitarea reţelei de apă în comuna Măneciu, o investiţie destul de mare, de circa 20 de miliarde de lei vechi, prin care a, schimbat conducta de apă veche cam de 40 de ani cu o conductă nouă în procent de 80% din toată conducta care există în comuna Măneciu.  Desigur, investiţia continuă, prin lucrări mai mici, pe uliţe, în aşa fel ca în doi ani, trei ani toată conducta metalică să fie înlocuită cu conductă de plastic, pentru că vechea conductă metalică nu corespundea nici din punct de vedere  sanitar.De asemenea sunt o mulţime de drumuri care au fost făcute şi pot să spun că dacă în 2004, când am venit la primărie erau doar pe 2-3 străzi era începută betonarea sau modernizarea lor, în momentul de faţă noi am încercat să modernizăm şi să asfaltăm toate străzile, am făcut din străzile principale cam 80%, mai există lucrări pe străzile principale şi urmează să trecem pe străzile secundare în aşa fel ca această comună care este o comună importantă, o comună mare care începe din ce în ce să apară ca un oraş mai ales datorită localităţii Cheia.

O altă investiţie importantă este canalizarea din comuna Măneciu.. S-au realizat conducte de canalizare a apei menajere în proporţie de circa 40% din străzile principale şi avem trei staţii de epurare în comuna Măneciu, dintre care două sunt relativ nou făcute prin proiectul acela mare de ecologizare a Văii Teleajenului.

Aş mai putea adăuga investiţiile care s-au făcut în şcoli. Toate şcolile, în momentul de faţă, au încălzire centrală, toate şcolile au grupuri sanitare moderne, toate şcolile încep să fie izolate termic în aşa fel încât consumul de combustibil să fie cât mai redus. Şcolii i-am acordat o atenţie deosebită şi din punctul de vedere l insfrastructurii. Vorbim aici de terenuri de sport – unul la Măneciu Ungureni, altul la Măneciu Pământeni. De asemenea amintesc de Sala de Sport de la Cheia care e făcută şi unde îşi desfăşoară activitatea grupuri de cetăţeni din Comuna Măneciu şi de aemenea grupuri de cetăţeni din Bucureşti, din Ploieşti care închiriază sala pentru activităţi sportive.

Aţi vorbit de încălzirea centrală în şcoli şi în alte obiective. Ştiu că ea se realizează acum pe bazaă de combustibil solid. Cum stă comuna Măneciu din pnctul de vedere al alimentării cu gaz metan?

Aducţiunea gazelor în Măneciu noi am încercat-o din mandatul trecut, s-a făcut un studiu de fezabilitate, în momentul acela licitaţia era ţinută de Ministerul Economiei. Am ajuns până la faza în care să se dea Hotărâre de Guvern pentru susţinerea licitaţie, dar nu s-au înscris solicitanţi datorită faptului că la studiul din teren, pe această rută de la Movila Vulpii, Dumbrăveşti, Slănic, Teişani, Măneciu, Cheia, nu erau nişte consumatori puternici, de anvergură, nişte consumatori industriali. În cazul acesta investiţia costa foarte mult, iar consumul de gaze era relativ mic. Nu e timpul trecut, vom folosi toate pârghiile pentru a aduce gazele şi în această zonă, mai ales că din informaţiile mele până la Vălenii de Munte alimentarea se face cu gaze de sondă care după preconizări se vor termina cam în circa 15 ani. Şi atunci dacă la Vălenii de Munte se vor aduce gaze naturale sigur reţeaua de alimentare va ajunge şi la Cheia.

Aţi reuşit să faceţi reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe?

Nu. Nu am reuşit să facem acest lucru, pentru că oamenii nu au înnţeles că trebuie să participe şi ei cu o cotă parte din costurile reabilitării termice.

Am trecut pe lângă Căminul Cultural din Măneciu Pământeni. Mi s-a părut puţin schimbat. Ce aţi reuşit să-i adăugaţi?

Am reuşit să-l mărim. Acest cămin cultural s-a extins şi de asemenea s-a băgat încălzire centrală. Urmează să se refacă acoperişul. Avem în vedere şi Căminul Cultural de la Măneciu Ungureni care este prins într-un program guvernamental. Avem studiul de fezabilitate, ştim ceea ce avem de făcut acolo, vrem să-i modificăm şi acoperişul, să-i dăm altă formă, pentru că este Centrul Cultural din comuna Măneciu.

În educaţie-învăţământ. S-a construit la Grupul Şcolar o clădire foarte frumoasă, cu şase săli de clasă. Se pare că lucrările stau pe loc.

Nu stau pe loc. Cosntrucţia a pornit acum vreo 4 ani. Desigur că banii care au fost alocaţi nu au fost suficienţi, ea costând în jur de 16 miliarde de lei vechi. În momentul de faţă ea a fost terminată până la acoperiş. Am repartizat deja 4 miliarde de lei vechi pentru continuarea lucrărilor. Nu e de ajuns, dar vom vedea, pe parcurs, ce trebuie făcut pentru ca anul acesta, 2011, să fie terminat acest corp de şcoală care va avea, de asemenea, încălzire centrală.

La capitolul religie-culte cum staţi?

La acest capitol putem să spunem că pentru prima dată, începând ca de prin 2006, am alocat fonduri pentru bisericile şi mănăstirile din localitate. Nu fonduri mari, dar absolut necesare. Este vorba de fondurile care au fost alocate pentru încălzirea centrală. Asta ar fi cea mai importantă realizare. Sigur că mai sunt şi alte investiţii. Noi am căutat să ajutăm bisericile prin cumpărarea unor loturi de teren pentru extinderea cimitirelor.

Vrând-nevrând un primar este „prins” în lupta politică fără de care nu ar exista democraţie. Dumneavoastră sunteţi primar PD-L, la Consiliul Judeţean este un preşedinte PSD (Mircea Cosma), cum vă înţelegeţi cu acesta privind repartizarea fondurilor? Vă ocoleşte, vă „discriminează”, vă ajută?

Noi încercăm să aducem bani de peste tot. În primul rând sursele noastre de bani, ca peste tot, sunt cele locale, cele de la Consiliul Judeţean, cele repartizate prin Direcţia de Finanţe şi fondurile guvernamentale. Consiliul Judeţean ne-a repartizat, anul acesta, 4 miliarde de lei  din cota de 20%, dar e prima pe care am primit-o de când sunt eu primar aici.

Care este implicarea domnului deputat Mihai Cristian Apostolache în susţinerea proiectelor de dezvoltare a localităţiiMăneciu?

Am o mare plăcere să discut despre lucrul acesta. De când a venit dumnealui în Colegiul Văleni, încep să se mişte lucrurile. Nu vorbesc numai de mine, ci de toţi primarii care sunt pe zonă. Toţi simt ajutorul domnului deputat din toate punctele de vedere: din punct de vedere financiar, din punctul de vedere al rezolvării unor probleme care apar în administraţie. Tot timpul a fost alături de noi, ne-a încurajat, seriozitatea dumnealui demonstrând că este omul de care avem nevoie în zonă. E adevărat, suntem cu mult în urmă faţă de Valea Prahovei, dar cred eu că prin astfel de oameni cum este domnul deputat Mihai Apostolache, cu ajutorul unor astfel de oameni, putem să mergem înainte în aşa fel ca Valea Teleajenului să devină într-adevăr atractivă din punct de vedere turistic şi economic.

Ce priorităţi, ce proiecte aveţi pentru perioada următoare?

Avem multe proiecte. Noi vrem să continuăm investiţiile care sunt în momentul de faţă, dar şi investiţii noi. Nu ne vom lăsa până nu vom reuşi să aducem apa în sistem gravitaţional – este prioritatea numărul 1 – deasemenea trebuie să mergem înainte cu canalizarea apelor menajere, pentru că până nu se face canalizarea nu putem să facem drumurile. Avem un proiect mare de canalizare care este extinderea canalizării în comuna Măneciu care include canalizare în Cheia pentru drumul principal 22A, pentru strada Tâmpa (cu conductă de aducţiune şi staţie de epurare), iar aici în Măneciu, cele trei străzi Bodeni, Tabla Buţii şi Costeşti vor fi prinsee într-o schemă de canalizare cu staţie de epurare pe undeva pe la Apasco. De asemenea tot în acest proiect de canalizare este prins şi DN 1A începând din zona Plai până la Măneciu Pământeni pe ambele părţi. Problema drumurilor sperăm s-o rezolvăm cu finaţare prin programul naţional de dezvoltare a infrastructurii. Ele au fost prinse în proiectul pe care l-am depus noi pe Măsura 322, dar nu s-a implemenat.. Şi aici este vorba de drumul de la Muntele Roşu care în momentul de faţă arată ca după bombardament, dar sperăm să-l facem, pentru că acolo este o zonă deosebit de frumoasă, drumul principal din Cheia şi strada Tâmpa din Cheia. În comuna Măneciu este vorba de modernizarea Drumului Nou, strada Ograda din Măneciu Pământeni şi un tronson din strada Giureşti din Măneciu Pământeni.

Deasemenea un proiect foarte interesant menit să vină în susţinerea turismului este pârtia de schi. Am obţinut avizul de la Agenţia de Mediu. Urmează hotărârea de guvern prin care să scoatem acea suprafaţă din circuitul silvic şi sunt sigur că atunci când va fi liber terenul se va investi ori de către guvern, ori din fonduri europene, ori în parteneriat cu un investitor privat.

Consilierii locali vă ajută în realizarea proiectelor?

Uneori întâmpinăm piedici din parte acestora, dar eu le-am spus că voi aduce în faţa Consiliului Local numai proiecte de hotărâre care ajută comunitatea locală. În general au înţeles, dar mai sunt şi piedici pentru că aşa e politica. Chiar dacă s-a făcut o oarecare coaliţie PNL-PSD, noi am convins că proiectele sunt viabile, sunt necesare şi că trebuie să fie votate.

Veţi mai candida la alegerile viitoare?

Da! Voi mai candida, dacă bineînţeles voi fi propus de partid. Voi candida, pentru că avem proiecte începute care trebuie finalizate

Ce le spuneţi locuitorilor comunei Măneciu, în finalul acestui interviu?

Aşa cum au avut încredere în mine până în momentul de faţă, prin faptul că m-au ales în două mandate, cred eu că trebuie să aibă încredere în continuare pentru că avem multă treabă de făcut..

Aş vrea să asigur cetăţenii comunei Măneciu că voi depune toate eforturile pentru ca această comună să se modernizeze. În sprijinul meu va veni ajutorul domnului deputat Mihai Apostolache care a înţeles că această comună este foarte importantă pentru Colegiul 5 şi pentru judeţul Prahova şi ne va sprijini, în aşa fel încât realizările din acest an să fie cele mai bune realizări din ultimii 7 ani

Vă urez succes şi vă mulţumesc pentru interviu!.

Şi eu vă mulţumesc.

DEMISIA DIN PSD A DOMNULUI DEPUTAT MARIAN FLORIAN SĂNIUŢĂ

Deputatul Marian Florian Sãniuţă şi-a anunţat, marţi, 1 februarie, 2011, în plenul Camerei Deputaţilor, demisia din PSD, precizând că va activa în continuare ca deputat independent, informează Mediafax.
Săniuţă a spus că lasă în urmă un parcurs fără nicio pată, că este mândru de tot ce a realizat şi că a demonstrat că se poate face politică fără să fie contaminat de bolile politicii dâmboviţene.
“Am înţeles că PSD nu mai are nevoie de oameni ca mine şi voi activa ca deputat independent”, a precizat Marian Săniuţă.
Marian Sãniuţă, ales deputat la alegerile din 2008 în Colegiul 4/Prahova, din partea PSD, este la al doilea mandat în Camera Deputaţilor.
El a deţinut funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor în Guvernul Năstase, în anul 2004.
Între 2001 şi 2002 a fost prefect al judeţului Prahova, iar între 2002 – 2004 preşedinte al Agenţiei Române pentru Investiţii Străine.
Între 2004 şi 2009, Sãniuţă a fost preşedinte al PSD Prahova, organizaţie pe care a condus-o în calitate de vicepreşedinte din anul 2001 şi pânã în 2004.
Sãniuţă era de asemenea, membru al Consiliului Naţional al PSD şi deţine gradul militar de colonel în rezervă.
Marian Saniuţă  şi-a încheiat mandatul de preşedinte al PSD Prahova în august 2009, în cadrul unei conferinţe judeţene în urma căreia Mircea Cosma,  preşedinte al Consiliului Judeţean  Prahova, a fost ales la şefia organizaţiei Prahova PSD.
La încheierea mandatului de preşedinte al PSD Prahova, Marian Sãniuţă a ţinut o foarte scurtă declaraţie, după care a părăsit sala în care s-a ţinut conferinţa. La acel moment, el nu a mai candidat la un nou mandat, iar surse din PSD Prahova spun că de atunci Săniuţă nu a mai trecut pe la sediul judeţean al PSD Prahova.
Marian Sãniuţă este vicepre-şedinte al Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor.

MARGINALIZAREA SOCIALA (IV)

Conform legii, consiliile locale asigura accesul la asistenţa de sănătate tuturor persoanelor beneficiare de venit minim garantat (Legea 416/2001). De asemenea consiliile locale au obligaţia să stabilească prin hotărari proprii măsuri suplimentare privind accesul persoanelor marginalizate social la asistenţă medicală şi să infiinţeze unităţi de asistenţă medicală unde să li se acorde ingrijiri de urgenţă şi  asistenţă medicală curativă, prin personal medical specializat, pană la reinserţia lor socială.

Cheltuielile pentru aceste servicii medicale se suportă  de la bugetul asigurărilor sociale  de sănătate. Sumele reprezentând contribuţia acestor persoane la asigurările sociale de sănătate se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, din fondurile alocate cu această destinaţie.

Acestea se stabilesc pe baza situaţiilor lunare privind persoanele beneficiare de venit minim garantat, transmise de primari la Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale.

In situaţia in care persoanele beneficiare de venit minim garantat nu-şi exprimă opţiunea privind luarea in evidenţă de către un medic de familie, Direcţia Mincii şi Protecţiei Sociale va asigura inscrierea acestora pe lista unui medic de familie.

Casele de Asigurări de Sănătate informează persoanele beneficiare de venit minim garantat asupra tuturor formelor de asigurări de sănătate la care acestea au dreptul in calitate de asigurat.

Cătălina NEDELCU

PLUS cerşetori…

Uneori închidem ochii să nu îi mai vedem, alteori ne deranjează sau ne amuză încercările lor de a ne atrage atenţia. Sunt în faţa magazinelor, în piaţa de sâmbătă, la manifestări gastronomice, în locuri circulate, şi mai nou, la ,,Plus”

Se ţin după tine la ieşire, să-ţi ducă coşul, să obţină o monedă sau altceva şi îşi fac neobosiţi meseria iar cerşetoria mascată funcţionează. Sunt nişte copii nevinovaţi pe care nu-i vede nimeni şi care par că nu deranjează, ba chiar încep să fie o prezenţă obişnuită în peisajul comercial. Imită ceea ce văd, deci şi cerşitul.

Cine să-i înveţe să muncească dacă pot obţine şi aşa un ban? “mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană” La ieşirea din magazin, cumpărătorii cred că este un lucru bun să-i miluiască, chiar se bucură când pot să facă ceva în acest fel, oferindu-le bani sau mâncare. Solicită mila şi generozitatea trecătorului, un bine de moment, fără viitor.

În copilăria, naivitatea şi sărăcia lor ,,se dau” cu cărucioarele de la ,,Plus” şi nu în comediile viu colorate, amenajate de Primărie, în spaţiul ,,copiilor fericiţi”.

Locurile pentru a-şi arăta sărăcia s-au înmulţit şi funcţionează ca o instituţie, fără să ţină cont de această lume veche, cât ar fi ea de nouă.

Firesc ar fi, ca responsabilii cu asistenţa socială de pe raza urbei, să-i monitorizeze şi să încerce să găsescă o soluţie ,,micilor cerşetori” care stingheresc nu numai pe locuitori ci şi pe cei care tranzitează şi care se miră că nu scapă de ei nici aici, departe de Capitală.

Poate interesându-se, ar contacta companii avizate, Salvaţi Copii, Direcţia pentru Protecţia Copilului etc, ar iniţia aici proiecte şi le-ar implementa, spre cinstea şi binele oraşului, dar şi spre educaţia unei generaţii care trăieşte din mila zilnică.

Cui revine responsabilitatea acestor,, muncitori cu ziua”? Cine să abă grija lor, şi să-i integreze în societate? Familia, şcoala, biserica, polţia, comunitatea locală sau FMI ? Cetăţenul anonim din Văleni şi-ar dori să vadă ONG-uri şi organizaţii care să militeze pentru acţiuni concrete, profesionişti în asistenţă socială care coboară din turnul de fildeş, amestecându-se cu realitatea şi nu cu eroii din carton.

Cert este, că până la vreo măsură concretă ne vom întâlni mereu cu ei şi ne vom întreba retoric cine este prinţ şi cine cerşetor.

Deocamdată avem ,,Plus” şi în plus, ,,micii cerşetori ai micului oraş” .

Camelia NEAGU

SCRISOARE LA LUMINĂ

Consider că este de bun augur să vă fac cunoscut un rapper ce dispune de talent, Cedry2k, numit de unii rezultatul ,,liric explozibil al interacţiunii dintre microfonul deschis şi starea de veghe necontenită a raţiunii” pe numele său adevarat, Marian Crăciun din Bucureşti.

Este un tânăr care ştie să se facă înţeles şi astfel capătă încrederea oamenilor care îl ascultă, iar textele transmise pe un ton foarte agresiv contribuie la accentuarea acţiunii de corecţie. În zilele obişnuite are un job din care îşi câştigă existenţa deoarece rappul nu aduce beneficii materiale.

Piesele sale au mesaje contemporane: critica regimului politic, superficialitatea altor artişti, părerile neconstructive din faţa calculatorului etc.

Face acest lucru pentru a deschide ochii celor care încă nu au înţeles felul în care stau lucrurile în ţară, faptul că hoţii îşi ascund identitatea în spatele costumelor plimbate în maşinile scumpe, iar omul de rând se luptă pentru banii de întreţinere.

Textele sale şi muzica pe care o promovează, arată că deşi e o binecuvantare să te însori, să ai copii, te cuprinde teama ca nu ai cui să spui ,,nepoate”… unii au simţit abia acum noţiunea de criză, în timp ce pentru un bătrân deja e pre târziu.

Se adresează în acest mod, pentru a atinge pe cine se simte, iar mesajul ajunge la urechile celor vizaţi. Oamenii devin reprezentanţii unor vicii, unor slăbiciuni, promovează, defecte şi la un moment dat ei par că expediază o scrisoare de iluminare, către o societăte de consum. Muzica şi textul vor să corecteze să ţintească, să atragă atenţia, să ardă ca o lumânare într-o lume prea electrificată.

Cristian DRĂGOI

CARAGIALE DINCOLO DE CUVÂNT

,,Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească” afirma Federico Garcia Lorca.

Urmând cele spuse de acest poet, l-am ales pe Caragiale sa fie imbinarea perfectă a  poeziei din fiecare cuvânt, a culorii  fiecărui gest si fiecărei priviri.

De ce Caragiale? Spiritul său de observaţie psihologică, larga deschidere a curiozităţii către toate domeniile cunoaşterii, sensibilitatea acută faţă de întâmplările cu haz sau faţă de dramele individuale şi colective îl fac să înfăţişeze viaţa aşa cum este ea şi să ne impresioneze sufletul.

Ne-am gândit, ca anul  acesta  să ieşim din  tiparele cărtii si să-l simţim pe Caragiale altfel. Şi aşa am făcut… am pornit la drum cu trupa de teatru (ciclul gimnazial) a Grupului Şcolar Măneciu într-o zi de toamnă când ne-am adunat să citim Caragiale si să punem in scenă cateva secvenţe din opera sa. Piesa aleasă de trupa ,,Mir”-  cls a-VI-a A (coordonator prof. Georgeta Nicoleta Chiroiu) a fost ,,O noapte furtunoasă”.

Vă dezvăluim in continuare din culisele regizorale şi actoriceşti.  Prin sute de ore de  repetiţii, cu sprijinul părinţilor si al doamnei director Gabriela Despan, micii actori au înţeles că arta e mai mult dect a memora un text.

Mihaela Rodica  Despan  s-a îndrăgostit de teatru pe când era în clasa I şi ne mărturiseşte cu cea mai mare dezinvoltură: “Nu mi-e greu să intru în rol, pentru că îmi place să ies din realitate”.

Realitatea construita de noi toţi anul acesta s-a numit ,,O  noapte furtunoasă’’ şi a fost transpusă pe scena Concursului interjudeţean de interpretare artistică a personajelor caragialiene ,,Caragiale- contemporanul nostru” dintr-un 30 ianuarie  2011 după cum urmează:  Mihaela Rodica Despan (rolul Ziţei 1),  Ioana Antonia Taca (rolul Ziţei 2), Maria Teodora Pasculeţ (rolul Ziţei 3) Damian Cristian Mareş (Rică Venturiano),  Sorina Elena Iordache (Spiridon), Ştefania Luiza Terzea (Nae Ipingescu), George Victoraş Filip (Jupân Dumitrache 1), Ionuţ Sebastian Savu (Jupân Dumitrache 2), Maria Cremona Carstocea (Veta), Iustin Toceanu (Chiriac).

Prestigiosul juriu al  acestei editii, a-XIV-a, format din distinşii membrii: Ilie Galea, actor, preşedinte, Ionut Burlan, actor , membru, Cristina Tătaru, profesor, membru, Cristina Georgescu, muzeograf, membru si Laura Rădulescu, economist, membru, a hotărt ca  trupa MIR sa obţină locul al doilea din cele 32 de alte trupe de actori participante din ţară.

Talentul si frumuseţea  Mihaelei Rodica  Despan au fost răsplătite cu premiul intâi la interpretare pentru rolul Ziţei, in timp ce colegul ei de scenă, Damian Cristian Mareş  a primit tot   premiul intâi la interpretare pentru rolul lui Rică Venturiano. Scenografia integii echipe a fost apreciată cu un binemeritat loc întâi. Comitetul de organizare format din: dr.Lia Maria Voicu – director general, arhg. Marinela Peneş- director adjunct, ec. Valeria Anghel – director, sing. Nina Gabriela Nicolae – conservator coordonator al Muzeului ,,Ion Luca Caragiale” a oferit diplome şi premii câştigătorilor, feliciându-i pentru talentul, dezinvoltura şi costumaţia lor.

Prin dramatizare acesti copii devin mai siguri pe ei, citesc şi memorează, dar şi interpretează un rol, se transpun într-un personaj şi-l îndrăgesc, contopindu-se sufleteşte cu acesta, iar bucuria propiului succes îi face încrezători în forţele lor. Mulţi dintre ei ajung să fie uimiţi şi încântaţi de ceea ce ei înşişi au reuşit să realizeze.

Din buna colaborare, copiii înţeleg că fiecare în parte este ca o piesă dintr-un mecanism, care se va desfăşura bine numai dacă fiecare dintre ele, la locul şi la rândul ei va funcţiona bine.

Deşi nu avem sponsori, iar copii îşî  improvizează costumaţiile şi toată rechizita necesară unei asemenae activităţi, dragostea şi talentul  pentru artă ne-a făcut să mergem mai departe.

Un spectacol ce începe dintr-o piesă a cărei sorginte porneşte dintr-un fapt autentic, dintr-o “întâmplare” menită să ne releve o dramă umană. Noi am  transpus-o in registrul comic tocmai pentru a crea contrastul dintre două lumi care, dacă la un moment dat se află ,,sub acelaşi acoperiş”, nu comunică şi mai ales nu pot comunica. Piesa, una din comediile cele mai împlinite ale şcolii dramaturgice româneşti, fiind atât de ancorată in lumea autohtonă, n-a rămas doar o ilustrare a acelor timpuri, ci a căpătat autonomie estetică şi permanenţă spirituală. Şi aceasta deoarece Caragiale conferă intrigii valorile umane şi estetice care trec dincolo de anecdotică. E o lume care poartă cu voluptate o mască, o lume care îşî ascunde goliciunea şi urâţenia morală clamând necontenit sacrificiul de prea multă iubire. Ea reprezintă o soluţie care dă satisfacţie moralei publice şi interesului personal, dar şi o revoltă împotriva imoralităţii. Permanenţa piesei se explică prin faptul că darul observaţiei care l-a caracterizat pe I. L. Caragiale s-a convertit in creaţia de tipuri viabile peste timpuri, prin adevărul uman pe care piesa il degajă in totalitatea ei, vorbind celor de azi cum a vorbit celor de ieri şi cum are să vorbească celor de mâine.

Profesor, dir adj. Grup Şcolar Măneciu,

Georgeta Nicoleta CHIROIU

MĂMICI CU “PITICI”

Într-o eră a vicisitudinilor, când nu mai simţi că ceea ce faci  te valorifică, nerecompensat, ajungând să-ţi fie ruşine că eşti cadru didactic, eu sunt fericită că am ceea ce nu se cumpără, vinde sau fură – privilegiul de a fi mamă. Îmbrăţişările şi râsetele fiului meu, Luca, nu pot sta alaturi de tăieri salariale sau remunerări, de niciun joc dublu al celor ce se cred puternici şi nu pot fi egalate de nicio recompensare profesională.

Pe vremea studenţiei mele, funcţiona  expresia a avea pitici pe creier ceea ce echivala cu o stare maximă de nervozitate şi era recomandat să nu te afli în preajma deţinătorului de pitici. Astăzi, cel care face cunoştinţă cu piticiipe care îi acumulez după o zi de muncă, şi fără să aibă nicio vină, este Luca.

…şi mă întreb, cum să scap de micii invadatori?! La clase, mă ocup zilnic de educaţia a cel puţin o sută de copii şi statul se gândeşte că un cadru didactic poate mult mai mult -  aşa că… mai puţini profesori şi mai mulţi elevi, să fie! Devotată serviciului şi cu unele regrete, am hotărât să mă întorc la catedră după ce Luca a împlinit două luni – aşa că am lăsat alte mămici să sufere în urma reducerii indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Sincer… nici mie nu mi-a fost prea bine după tăierea salarială de 25%. Are cineva vreo vină?! Cu siguranţă, dar până se va găsi acel cineva, cel care pătimeşte zilnic este tot preaiubitul meu fiu.

Dragile mele colege de suferinţă, mămici cu pitici, vă apreciez pentru sacrificiul de a pleca în fiecare dimineaţă de acasă deşi auziţi în urmă Mami, iar pleci? şi sper ca de Ziua Mamei să vă bucuraţi din plin. Doresc în dificultăţile vieţii să nu descurajaţi! Oricât ar fi de greu, nu uitaţi în ceea ce constă valoarea, bucuraţi-vă de toată iubirea sinceră şi necondiţionată a copilaşilor dvs. La mulţi ani!

Prof. Alina ARDELEANU

VIAŢĂ DE ELEV

Poate că cel mai greu în viaţă, este uneori să  accepţi realitatea aşa cum este fără a o modela dupa propriile tale gânduri lăsându-te purtat de soartă, printre clipele anotimpurilor.

Să fii elev, în prezent, înseamnă doar acea perioadă în care libertatea îţi este frântă şi viitorul tău pare unul lipsit de speranţă într o societate care lasă de dorit în vreme de criză economică dar şi socială.Însă, adevăratul rol al nostru, ca viitori cetăţeni ai unei ţări a carei frumuseţe nu se regăseşte în maşini de lux şi locuinţe mastodont, este acela de a învăţa să preţuim frumosul din fiecare oră petrecută la şcoală, şi nu numai.

Falsa concepţie pe care unii o au şi anume,, Şcoala nu aduce niciun beneficiu ‘’ este cred eu ,,slăvită’’ doar de cei care s-au lăsat bătuţi în a lupta spre dobândirea de cunoştinţe ce ne vor servi mai târziu în viaţa, ca trepte bune de urcat spre perfecţiune.

Un element cu care fiecare elev se confruntă este anturajul .Încă din momentul în care ai păşit pentru prima data în curtea şcolii fie că vrei, fie că nu, faci parte dintr-un anturaj pe care tu ţi-l faci şi care îţi va guverna o mică sau mare parte din viaţa ta pe o perioada nedeterminată, hotărându-ţi soarta uneori într-un mod distructiv.

Realitatea pe care o vedem şi simţim în momentul de faţă este reflexia noastră ,reflexie ce pare a fi din ce în ce mai întunecată asemeni gândurilor noastre. Bineînteles ,că sunt persoane care au demonstrat deja că au principii bine stabilite.

Ceea ce mă revoltă cel mai mult este faptul că numărul elevilor cărora nu le pasă de lumea din jur este în creştere şi nimic nu pare a-i stopa din această ascensiune ,,negativă,,.

Din punctul meu de vedere, viaţa de elev ar trebui să fie unică, brăzdată de clipe memorabile în care să uiţi ce înseamnă a jigni pe cineva sau a marginaliza şi în care să înveţi să ajuţi, să ierţi, să iubeşti şi să zâmbeşti necondiţionat .

Ciprian MARIN

CE ESTE ÎNVĂŢĂMÂNTUL TEHNOLOGIC ? AVANTAJELE ABSOLVIRII ACESTUI TIP DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Eşti elev absolvent al clasei a VIII-a, adică al învăţământului gimnazial. Cu siguranţă te interesează la ce formă de învăţământ vei studia începând cu clasa a IX-a. Ştim că ai interese, dorinţe, aşteptări, dar şi multe nelămuriri, atât tu cât şi părinţii tăi. Mai ştim că ai discutat despre viitorul tău educaţional atât acasă, dar şi cu colegii, prietenii şi chiar cu profesorii tăi. Mai ştim că se poate ca tu, dar şi alţi oameni să aveţi diferite idei preconcepute despre o formă de învăţământ sau despre alta. Noi dorim să te ajutăm să treci peste aceste idei, dorim să fii bine informat, pentru ca din clasa a IX-a să urmezi forma de învăţământ pentru care ai cele mai multe abilităţi, înclinaţii.

După cum cunoşti deja, în România învăţământul obligatoriu este de zece ani. Dacă nu îţi continui studiile după terminarea clasei a VIII-a – cel puţin până la terminarea clasei a X-a – nu vei avea posibilitatea să lucrezi ca muncitor calificat nici în ţară, dar nici altundeva. După terminarea clasei a X-a poţi continua studiile doar dacă doreşti, legislaţia nu te poate obliga să îţi continui studiile dacă nu doreşti, însă decizia este a părinţilor tăi. De altfel, de la 16 ani poţi să ai deja un serviciu ca şi angajat, ceea ce nu se poate în mod legal până la această vârstă.

După absolvirea clasei a VIII-a, sistemul de învăţământ ţi se prezintă în trei mari direcţii numite FILIERE: învăţământul teoretic (unde trebuie să ai înclinaţii spre ştiinţele exacte, sau ştiinţele umaniste şi e necesar să ai în vedere că trebuie să urmezi şi studiile universitare – de fapt fiecare filieră are facultăţiile de profil); învăţământul vocaţional – arte, sport, teologie (unde nu poate merge orice elev, ci doar cei care au înclinaţii clare spre unul dintre cele trei domenii); învăţământul tehnologic (tehnic), cum sunt grupurile şcolare sau colegiile tehnice. Aici trebuie să ai înclinaţii spre diferite operaţiuni tehnice, care ţin de o anumită meserie, abilităţi de coordonare a mai multor oameni, abilităţi pentru munca în echipă, abilităţi pentru manevrarea unor echipamente specifice.

Învăţământul tehnologic se continuă în mod firesc în învăţământul superior în cadrul unei universităţi politehnice, dar în principiu, după examenul de Bacalaureat, absolventul poate merge la ce facultate doreşte.

Învăţământul tehnologic se desfăşoară – ca şi la celelalte filiere – în două cicluri, ciclul inferior de învăţământ (clasele a IX-a şi a X-a) şi ciclul superior de profesionalizare tehnică despre care vom vorbi mai târziu. Aici înveţi teoretic şi practic o meserie, în diferitele ei aspecte. Meseria studiată şi învăţată o poţi perfecţiona până în cadrul învăţământului superior.

Trebuie să mai ştii că în această filieră tehnologică regăsim trei profiluri, pe care tu de fapt le vei regăsi în broşura în care bifezi opţiunile. Dar trebuie să fii atent la faptul că liceele îşi promovează mai ales specializările, adică specialitatea pe care o poţi dobândi la finalul studiilor. Specializările le regăseşti în materialele de prezentare ale ofertelor educaţionale primite de la licee, dar în broşura cu opţiuni vei regăsi doar profilurile. Te avertizăm să nu faci confuzie între profil şi specializare.

Cele trei profiluri ale învăţământului tehnic sunt:

• Tehnic;
• Servicii;
• Resurse naturale şi protecţia mediului.

Clasa a IX-a şi a X-a fac parte din ciclul inferior în care se studiază la modul general nu specializarea, ci profilul. Nu trebuie să facem confuzie între învăţământul tehnologic şi Şcoala de Arte şi Meserii, care începând cu anul şcolar 2009-2010 nu mai există, sau cu Şcoala Profesională, care nu mai există din anul 2004.

Pentru a accede la învăţământul tehnologic este necesar să ai o medie de admitere, să completezi cu mare atenţie codul profilului din cadrul unui liceu tehnologic, în ordinea aleasă de tine şi să aştepţi rezultatele repartizării electronice.

În măsura în care optezi pentru liceul tehnologic, trebuie să ştii că e important să şi finalizezi cei patru ani. Dacă, din diferite motive renunţi la şcolarizare, să spunem la finalul clasei a XI-a, nu îţi va fi recunoscută nicio calificare profesională, deoarece nivelul de calificare se primeşte la absolvirea clasei a XII-a. Într-o astfel de situaţie, tânărul va fi nevoit mai devreme sau mai târziu să-şi completeze studiile prin cursuri serale şi va fi mai dificil de absolvit.

La finalul clasei a X-a  primeşti un certificat de recunoaştere a finalizării învăţământului obligatoriu, document recunoscut în cadrul Uniunii Europene. Pentru a dobândi certificatul de calificare profesională  nivel 2  trebuie sa efectuezi 720 ore (6 luni) de stagii de practică după terminarea clasei a X-a, iar la finalul clasei a XII-a primeşti nivelul 3 de calificare, nivel maxim pentru studiile preuniversitare. Nivelul 3 de calificare corespunde denumirii de TEHNICIAN.

După cum am mai spus, accentul se pune pe dobândirea competenţelor, adică ce anume ştii să faci din ceea ce ai fost pregătit.

Dacă doreşti, absolvirea liceului tehnologic prin ruta directă îţi dă posibilitatea să te înscrii la examenul de Bacalaureat, prima condiţie pentru accederea în învăţământul superior.

Fiecare elev care termină liceul tehnologic, având un anumit nivel de calificare profesională (la finalizare – nivel 3), dar care nu va munci în calificarea pentru care s-a pregătit, ci într-o altă calificare pentru care nu are competenţe recunoscute, va fi considerat şi plătit ca muncitor necalificat în cele  mai multe cazuri. De aceea este foarte important să te gândeşti cam spre ce domeniu ai abilităţi, însuşiri şi pe acesta să îl alegi. Mai târziu va fi greu să faci o schimbare radicală în cariera ta.

Mai ştim că foarte mulţi elevi doresc să acceadă la liceele teoretice, deşi nu au abilităţi spre ştiinţele exacte sau spre ştiinţele umaniste. Vor acolo pentru că aşa dă bine, aşa spune unul sau altul. Este momentul să fii foarte bine informat, să discuţi cu părinţii tăi, poţi discuta chiar şi cu psihologul din şcoala ta, căruia poţi să-i ceri să-ţi aplice un chestionar de interese şi aptitudini profesionale.

Absolventii unui liceu tehnologic obţin o dublă calificare, atât una cu scop academic, în aşa fel încât să poată să-şi continue  studiile, dacă vor, dar să poată fi şi calificaţi, şi să obţină un loc de muncă.

Ing. Raluca POPESCU

Grup Şcolar Agromontan ,,Romeo Constantinescu’’, Vălenii de Munte