NOUĂ NE PASĂ

Lumea în care trăim este extrem de complicată şi în veşnică agitaţie, având numeroase surse de informaţie, dar şi de violenţă ori de nervozitate. Ne creştem copiii încercând să le oferim cât mai mult, dar în primul rând confort şi siguranţă. Facem de multe ori eforturi, ne lăsăm deoparte pe noi înşine în vajnica încercare de a-i feri de tot ce-i poate răni sau afecta în vreun fel. Până la un punct chiar reuşim să le oferim ceea ce dorim, dar soseşte şi momentul când ne vedem neputincioşi, depăşiţi fiind de mediul complex în care păşesc mult iubiţii noştri copii. Ce soluţii avem atunci? Ce mai putem face? Poate fi combătută violenţa din jurul nostru? Îi putem feri pe cei dragi de efectele acesteia?

Răspunsul nu e simplu, dar totul depinde doar de noi înşine. Suntem cei care costruim lumea din jurul nostru, aceia care pot lua atitudine pentru a face lucruri lăudabile şi a demola răul şi urâtul din jur. Iar copiii noştri, florile viitorului, sunt temelia acestei lumi ce va fi. Familia şi şcoala trebuie să-şi unească forţele în acest demers, iar rezultatele vor fi rodul efortului nostru comun.

Iată de ce, GRUP ŞCOLAR AGROMONTAN a considerat necesar să se implice, alături de Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 3, Inspectoratul Şcolar, Casa Corpului Didactic şi Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Psihopedagogică  din judeţul Ialomiţa, dar şi de licee din diverse regiuni ale ţării, precum: Ialomiţa, Olt, Brăila, Bucureşti, Buzău, Caraş Severin, Ploieşti, Boldeşti Scăieni, în PROIECTUL EDUCATIV REGIONAL ,,Toleranţă zero faţă de violenţă!”.

Proiectul îşi propune să realizeze, într-o primă fază, aplicarea unui chestionar de evaluare a nivelului de violenţă verbală şi fizică din rândul elevilor, apoi realizarea unor activităţi prin care să se materializeze mesajul din titlu, precum: crearea unor colaje foto, filmuleţe şi PPT-uri pe teme antiviolenţă, a unui imn al proiectului ,,Toleranţă zero faţă de violenţă!”, a unei expoziţii locale pe tema antiviolenţei, interpretarea unei piese de teatru jucată de elevi în baza unor colaje literare cu exemple de comportamente negative ale unor personaje cunoscute din literatură, scrierea unor compuneri, eseuri având ca temă lupta împotriva violenţei şi măsurile ce se impun, participarea unor elevi şi cadre didactice, pe data de 2 iunie 2011, la activitatea de prezentare a unor modele de bună practică din şcolile partenere, desfăşurată la Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 3, Slobozia, urmată de  realizarea unei publicaţii electronice cu toate aceste intervenţii.

Prin astfel de activităţi, elevii se vor familiariza cu modalităţile de prevenire a relaţiei bazate pe violenţă, fie că aceasta este fizică, emoţională, economică, psihologică ori sexuală.

Cadrele didactice implicate în proiect pornesc de la realitatea că toţi copiii vor să ştie, de la vârste din ce în ce mai fragede, despre lumea înconjurătoare.  Au la dispoziţie surse variate, apelând la părinţi, profesori, prieteni, dar şi la informaţiile din cărţi sau din media. Deşi aceste suporturi mediatice constituie o bază informaţională valoroasă, trebuie să ţinem cont de faptul că, de foarte multe ori, sunt prezentate fie ştiri agresive, caracterizate de violenţă, fie unele care tratează teme foarte delicate. Catastrofele naturale, răpirile, omuciderile, atacurile grupărilor teroriste ori alte ştiri de acest gen pot avea drept consecinţă crearea unei stări de confuzie în mintea copiilor, care ajung, treptat, să aibă o percepţie deformată asupra societăţii, considerând-o un mediu confuz şi ostil.

Atât abordarea acestui gen de relatări şi a imaginilor care le însoţesc, precum şi a modului de a reacţiona la diversele forme ale violenţei vor constitui subiecte ale dialogului şi cunoaşterii. Copiii sunt extrem de receptivi şi primele roade ale activităţii noastre au prins deja contur: imnul antiviolenţă al şcolii, expoziţia de afişe şi desene.

Mesajul nostru este unul clar:

Ne dorim o lume mai bună şi noi suntem aceia care o construim astfel. Să spunem NU cu toată forţa violenţei fizice ori verbale, domestice, din media sau din sport! Toţi cei care gândesc şi acţionează ca noi, copii, părinţi ori bunici, ni se pot alătura: DORIM O LUME MAI CURATĂ, MAI FRUMOASĂ, MAI LINIŞTITĂ!

Prof. Magdalena BUZEA

FRACTURĂ DE SUFLET

Peste oraş lumina zilei se vindea încă o data întunericului ca să fie răscumpărată din nou în zori.

Grupuri, grupuri de adolescenţi, ca o adiere proaspătă de primăvară dădeau un freamăt aparte străzii. Îi priveam când ieşeau de la cursuri. Treceau în pas dezinvolt, cum le şedea bine. Îi urmăream cu privirea îndelung, îndelung până la contemplare. Îi vedeam exuberanţi şi tandri, agreabili şi teribilişti, nimic însă în afara bunului simţ. În preajma colegelor încercau fiecare, în felul lui, sa-şi definească cât mai complet cu putinţă personalitatea. Apropierea lor era amicală, dar condescendentă. Unii se priveau cu discreţie tandră, alţii cu dragoste respectuoasă, şi treceau…treceau…ca o revărsare de ape.

Cam aşa cugetam, într-o seară, când aşteptam autobuzul, pe strada sufletului. Într-adevăr o revărsare, dar ce dezlanţuită revărsare!! În câteva minute aleea nu mai este loc public. Cota noastră de stăpânire asupra ei este anulată de grupuri indecente care fac schimburi de replici, în gura mare, de la un capat la altul al străzii. Hohote de râs rănesc auzul şi un vocabular dincolo de pitoresc sfâşie dureros aerul primăvăratic. Unele fete nu-şi mai strigă colegii pe nume, ci folosesc epitete care de care mai picante… şi la care primesc răspunsuri pe care nu îndrăznim nici măcar a le reproduce.

Şi aceste flori umane, marcate de vulgaritate vor fi viitorii intelectuali ai acestui urgisit pământ?!! Vor fi părinţii de mâine care vor dărui urmaşi acestui mileniu?!!

Flori pistruiate, unde sunt oare grădinarii voştri? Oare ei să nu sesizeze cât de strâmb creşte lujerul vieţii voastre în acest fertil timp al formării? Ei nu simt cum se risipeşte în neant miresma suavă a purităţii voastre? Dacă aţi epuizat modelul uman, priviţi în jur şi învătaţi de la Natură cum să vă păstraţi nealteraţi. “Oare din aceaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apa dulce şi apa amară?”

Copilaria este cel mai mare profesor pentru lecţiile de mai târziu ale vieţii. Cine îi pune piedici copilăriei va merge şchiop toată viaţa.

Dacă eşti părinte şi citeşti aceste rânduri, găseşte mai mult timp pentru copilul tău.

Dacă sunteţi copii, adolescenţi sau tineri umpleţi vidul în care aţi căzut cu Absolutul divin în care veţi afla un izvor nesecat de putere pentru suflet. Acum sunteţi mugurii ce dau în floare, dar floarea va face fruct şi fructul va emana arome delicate, nu miasme otrăvitoare. Este un act de nobleţe.

Cugetaţi, mai este înca timp să vindecaţi fracturile din suflet!

Prof. Claudia PISĂU

O-POZIŢIA PE POZIŢII

Editorial (28)

Se anunţă hotărâri capitale la nivelul partidelor de opoziţie. Bâjbâielile PNL-iştilor şi ale PSD-iştilor lasă impresia că te afli în preajma unui ring de box în care boxerul cel mai bine cotat etalează numai eschive şi joc de picioare, nereuşind să mai şi puncteze. Lipsa de şansă este obsesia care le bântuie conştiinţele şi le face viaţa grea şi nopţile de nedormit. Nu ştiu de ce (sau poate că ştiu !) actuala coaliţie începe să semene din ce în ce mai mult  cu vechea (şi de tristă amintire) Convenţie Democrată. Simptomele pe care le manifestă cei doi lideri de partide, Crin şi Victor, sunt incoerenţa şi inconsistenţa. Acţiunile lor au un pronunţat caracter divergent, individualist… Crin Antonescu e semeţ, arogant şi, în esenţă, rupt de popor. Se şi vede în fruntea statului.
Poziţia lui în opo-ziţie este una alunecoasă, profund interesată lăsând impresia că se înţelege cu toată lumea, dar nutrind sentimente absconse de trădare şi înjunghiere pe la spate a tovarăşilor politici de care s-ar debarasa fără nicio remuşcare o dată ajuns la putere. De cealaltă parte, “Micu-ţul Titulescu” se lasă tras de sfori de către “maturii” partidului şi lasă o jalnică impresie de şef, pe când, în fapt este un om de paie, cu limbă ascuţită în scopul obţinerii unui ciolan mai arătos.  Ei nu reuşesc să facă măcar trei prozeliţi din rândul majorităţii, din rândul celor care duc totuşi ţara asta pe umeri. Se macină în lupta pentru Putere, se pierd în mărunţişuri, scăpând din vedere esenţialul: consensul în problemele majore (care nu au culoare partinică), orientarea pe direcţii esenţiale, fiind nu o dată cu un pas, dacă nu cu cinci, în urma evenimentelor.

Gh. BURDUJAN

DIN “JMECHERIILE” PRIMARULUI “CARE ESTE” LA VĂLENII DE MUNTE

Băiatul fin de Slon-Ceraşu, fostul director al Fabricii de Mătase (vă mai amintiţi de ea? – o clădire falimentată şi pustiită din care s-a furat şi vândut tot), şcolit la rădăcinile limbii române astfel încât i se scriu textele de către altcineva (“nu spui cine, persoană importantă”) – precum fostului dictator – deh!, obiceiuri comuniste!, texte pe care le publică în fiţuica proprietate personală, dar plătită din banul public al cetăţenilor acestui oraş – “Vălenii de Munte” – , sau le rosteşte pe gură cu diverse ocazii “oficiale” a ajuns primar la Vălenii de Munte numai pentru că aşa a vrut regretatul Stelian Manolescu! Şi nici aşa n-ar fi ajuns dacă nu l-ar fi ajutat din greu subsemntaul şi publicaţia VĂLENII pe care o conduc. Pentru că rezultatele primului tur al alegerilor l-au dat câştigător pe Marian Costovici. Mezalianţa PSD-PNL (şi cu ajutorul subsemnatului – iată repet, dar trebuie s-o fac, pentru că primarul “care este” are memoria scurtă -) a reuşit, în final, să-l înscăuneze în fotoliul de edil şef al oraşului.

RECUNOŞTINŢA PRIMARULUI

Primul lucru pe care l-a făcut, o dată ajuns în “biroul oval” a fost să pună în practică înţelegerea pe care PSD a făcut-o cu PNL de a face astfel încât pe funcţia de viceprimar să fie ales un reprezentant al PNL, respectiv domul Ilie Mihai, mai apoi (acesta renunţând la “onoarea” ce i s-a făcut),  actualul viceprimar PNL, Vasile Gheorghe. Al doilea lucru pe care l-a făcut, sub influenţa fostului secretar de tristă amintire, Paul Inţă şi a acoliţilor săi – cunoştinţe şi rubedenii – a fost să desfiinţeze, drept mulţumire, redacţia ziarului VĂLENII care i-a fost alături în timpul campaniei electorale! A procedat aşa pentru a face loc jucăriei sale de suflet, fiţuicii “Vălenii de Munte”, pentru că subsemnatul nu a mai înţeles să joace rolul de pupincurist al primarului şi al Primăriei (pe care o admi-nistrează ca pe o feudă personală, în loc s-o pună în slujba cetăţenilor), pe banii proprii şi/sau ai sponsorilor pe care cu mare greutate şi umilinţe i-am găsit. Pentru a-şi edita fiţuica în care sã-şi ridice singur osanale, primarul Mircea Niţu recurge la “jmecheria” de a NU propune spre aprobare Consiliului Local un proiect de hotărâre (aşa cum ar fi fost normal când e vorba de banul public), ci semnează direct un contract anual în valoare de 180.000.000 lei. Contract pe care, printr-un tertip (de data aceasta propus Consilului Local) a încercat să-l dubleze la 360.000.000 lei pentru un tiraj de 3.000 de exemplare. Spre cinstea lor distinşii consilieri locali au respins această propunere. 

RĂSFOIND FIŢUICA   “VĂLENII DE MUNTE”

Zice primarul, în ultimul număr al fiţuicii sale: “Vălenarii sunt în măsură să aprecieze modul în care se prezenta oraşul la începutul mandatului meu şi cum arată astăzi”. Cu alte cuvinte regretatul primar Stelian Manolescu a lăsat în urma sa un oraş în paragină, adică oraşul se prezenta jalnic în faţa ilustrului primar de astăzi. Cu aroganţă şi fără pic de recunoştinţă faţă de înaintaşul său datorită căruia este în exclusivitate ceea ce este astăzi, Mircea Niţu se laudă cu “realizări de faţadă”, “de ochii lumii” (lume care trebuie să aprecieze, nu-i aşa?). Uită domnia sa că lucrările la şcoli, spital, parcuri şi străzi erau începute în timpul mandatului primarului anterior, Stelian Manolescu, şi că oricum ele ar fi continuat, indiferent cine ar fi fost primar, pentru că societatea merge înainte, nu înapoi, principiul dezvoltării se orientează către viitor nu către trecut. Mai zice că a “gospodărit eficient fondurile existente”. Sigur că da, orientându-le, clientelar, către aceeaşi “oameni de afaceri”, către aceleaşi firme-căpuşe care au contractat lucrări cu Primăria prin încredinţare directă (majoritatea), şi nu prin licitaţie publică. A scos o fiţuică-ziar obedientă care să-l laude chiar şi atunci când nu face nimic (că doar o plăteşte din banii cetăţenilor pentru asta), a finanţat o monografie (deşi mai exista una) cu 600.000.000 lei, a dirijat sume importante către Casa de Cultură şi Către Sala de Sport a oraşului (locuri unde li se pierd urma banilor alocaţi ca apa în nisipul arid), a dirijat sume importante (câte 350.000.000 lei) pentru distrugerea Parcului Central, pentru că asta s-a urmărit prin organizarea în Parcul Central al oraşului a Serbărilor Toamnei – Festivalul Ţuicii, în loc ca această manifestare să fie organizată în Piaţa Oraşului. Diferenţa dintre frumos şi util nu ştie s-o facă. Partea cea mai grea a necesităţilor acestui oraş (adică UTILUL) a fost realizată în timpul mandatului fostului primar, Stelian Manolescu. Vine acum Mircea Niţu şi se laudă cu ceea ce se face în timpul madatului său (adică înfrumuseţarea a ceea ce făcut predecesorul). Astfel, normalitatea capătă valenţe de excepţional. Ridică, în capul domniei sale, normalul la rangul de excepţie. “Cel mai mare ajutor este acela pe care ţi-l dai singur” mai zice dumnealui în fiţuica mai sus pomenită. Bineînţeles, la asta se pricepe foarte bine domnul primar atâta vreme cât are pe mâna sa bugetul local al oraşului. Îşi dă sieşi (şi grupului său de interese) nenumărate “ajutoare” din banul public. Şi “nimic nu se obţine gratuit” mai zice cu multă subtilitate domnul primar. La ce/cine o fi făcând aluzie?…

PARCUL CENTRAL

O altă “jmecherie” este Parcul Central al oraşului Vălenii de Munte. Doi ani la rând s-au desfăşurat aici Serbările Toamnei – Festivalul Ţuicii. Astfel Parcul Central a fost călcat în picioare la propriu şi la figurat. A fost distrus. După Festivalul Ţuicii arăta ca un câmp pustiit. Şi pentru asta s-au alocat sume importante – câte 350.000.000 lei! De ce? Unde stă “jmecheria” primarului? În faptul că acum vine cu propunerea şi cu proiectul de hotărâre pentru reabilitarea Parculu Central. Alţi bani de la bugetul local, altă distracţie. Nu vi se pare că aţi mai auzit partitura asta? Astfel se asigurã nişte tovarăşi-clienţi de contracte grase cu Primăria (pe banii cetăţenilor). Normal şi moral ar fi ca domnul primar să bage mâna în buzunarul propriu şi nu al cetăţenilor, pentru a repara ceea ce s-a distrus la dispoziţia sa şi apoi să vină, în legislativul local, cu proiecte de hotărâri care să scoată alţi bani de la bugetul oraşului.

IMOBILUL DIN STRADA GEORGE ENESCU Nr. 36 A

Încă o “jmecherie” a domnului edil şef este imobilul situat pe Strada George Enescu nr. 36 A, imobil pe care a încercat, în repetate rânduri, prin proiecte de hotărâri să-l scoată la vânzare. Consiliul Local, spre cinstea lui, a respins acest proiect de hotărâre. Poate vă întrebaţi care-i “jmecheria” aici? Ei bine la adresa respectivă se află sediul unei societăţi comerciale, S.C. CONCRIS S.R.L., al cărei patron este cel mai drag prieten şi sponsor al primarului în funcţie: Constantin Florin, cunoscut sub numele de Bebe Moacă. Credeţi dumneavoastră că ar fi reuşit altcineva din oraşul acesta sau de oriunde, să cumpere acel imobil? Nici vorbă! Licitaţia care s-ar fi organizat şi care, chipurile, ar fi fost corectă, era de ochii lumii ca să se păstreze o brumă de legalitate. Intenţia era să i se dea în proprietate, prin vânzare, acestui “om de afaceri” imobilul în care-şi are sediul firma sa.   Despre alte “jmecherii” în ediţia viitoare.

P.S: Domnule primar, în timpul mandatului dumneavoastră oraşul arată ca un talcioc, datorită comerţului stradal. Nu mai priviţi în pământ, la trotuarele din centru, ci ridicaţi privirea şi vedeţi ce se întâmplă de-a stânga şi de-a dreapta Bulevardului “Nicolae Iorga”.

NU NE DORIM – CA PRIMAR – O PERSOANĂ CĂREIA SĂ-I ADUCĂ POȘTAȘUL PENSIA SAU O PERSOANĂ CARE SĂ PIARDĂ, LA POKER, PRIMĂRIA ORAŞULUI VĂLENII DE MUNTE

(Interviu cu domnul deputat MIHAI CRISTIAN APOSTOLACHE)

Gheorghe Burdujan: – Stimate domnule deputat, într-un interviu acordat publicaţiei judeţene “Altphel”, actualul primar P.S.D. al oraşului Vălenii de Munte, Mircea Niţu, v-a atribuit calificativul de “copil obraznic”! Cum vă simţiţi în această postură? Sunteţi un “copil obraznic”?

Această afirmație a primarului Nițu o pun pe seama vârstei înaintate. De 5 ani de zile sunt tată, deci în niciun caz nu mai pot fi un copil. Sunt o persoană aleasă de cetățenii din Colegiul 5 Valea Teleajenului care are dreptul la opinie, indiferent dacă aceasta este sau nu pe placul unora sau altora. În calitate de deputat al acestei zone am adus de la bugetul de stat 100.000 euro, fonduri care au fost investite în modernizarea Spitalului Orăsenesc Vălenii de Munte, unitate medicală care deservește înteaga zonă a Văii Teleajenului, am sprijinit construirea locuințelor ANL a căror finanțare este asigurată de Ministerul Dezvoltării Regionale prin Compania Națională de Investiții, am adus 1 miliard lei vechi pentru Grupul Școlar “Romeo Constantinescu” și 850 milioane lei vechi pentru începerea lucrărilor la noul sediu al Protoieriei Văleni. Dacă pentru aceste lucruri sunt considerat “obraznic”, atunci vreau să rămân așa și să ofer în continuare sprijin pentru acest oraș.

Legat de spitalul din Văleni, anul trecut ați intervenit pentru ca acesta să nu fie transformat în centru de sănătate?

Așa este. Anul trecut s-a pus problema închiderii anumitor spitale din țară, iar în cazul altora s-a propus transformarea lor în centre de sănătate. Această soartă o avea și spitalul din Văleni dacă nu interveneam la Ministerul Sănătății împreună cu prefectul județului, argumentând necesitatea menținerii lui. Am propus totodată și o asociere între localitățile din zonă în vederea susținerii din punct de vedere financiar a activității acestei unități medicale, cunoscându-se faptul că spitalul a trecut de la Ministerul Sănătății în administrarea Primăriei Vălenii de Munte, iar pacienții nu sunt numai din Văleni, deci este normal ca și celelalte administrații locale să susțină cheltuielile de funcționare ale acestui spital.

Ca locuitor al Orașului Vălenii de Munte am constatat că ați fost singurul care v-ați implicat efectiv și ați realizat ceva pentru spital. În ultimul timp sunt și alte persoane care vorbesc de necesitatea susținerii spitalului. Cum catalogați o asemenea situație?

Mă bucur că am reușit să-mi țin promisiunea din campania electorală și că am reușit, iată, așa cum spuneți, să determin și alte persoane să se implice în problematica spitalului. Mulți au fost sceptici la început în legătură cu capacitatea mea de a sprijini acest obiectiv, dar au constatat că, în anii 2009 și 2010, am investit 100.000 euro în modernizarea spitalului. Prin asta am creat valul și probabil doresc să se suie și dânșii pe el.

Există anumite voci care susţin că trecerea dumneavoastră de la P.S.D. la P.D.L. a fost o “mişcare interesantă”. Alţii spun că aţi urmărit anumite interese. Care este adevărul? Ce aţi urmărit cu această “reorientare politică”?

Plecarea mea din PSD a fost una forțată și nu dorită. A fost forțată din cauza faptului că, în urma alegerilor din PSD din primăvara anului 2010, la conducere a venit un alt președinte care, cu ceva timp în urmă, solicitase organizației județene excluderea mea din partid, pe motiv că la alegerile de la tineret de la nivel național am susținut un alt coleg și nu pe cel care îl dorea el drept președinte la această organizație. Organizația județeană nu a luat decizia excluderii mele, deoarece la acel moment am fost susținut de Mircea Geoană, care exercita funcția de președinte al partidului și din a cărui echipă am făcut parte.

Vreți să spuneți că Victor Ponta a vrut să scape de dumneavoastră din partid cu mult timp înainte de a ajunge președintele acestui partid?

Ați înțeles exact cum stau lucrurile. Vă întreb și eu pe dumneavoastră: cum ați fi procedat în situația în care știați că cel care a preluat conducerea partidului nu vă agreează și că, oricând, atât el, cât și cei din conducerea județeană puteau să vă sancționeze pentru orice numai ca să scape de dumneavoastră? De asemenea, cum v-ați fi simțit ca parlamentar care a promis anumite lucruri oamenilor în campania electorală și constată că nu are spijinul necesar pentru a realiza acele lucruri sau, mai mult, când punctul dumneavoastră de vedere în partid nu mai contează?

Aveți și răspunsul la întrebările mele, domnule Burdujan, în gestul pe care l-a făcut Victor Ponta de a-l sancționa cu suspendarea din partid pe o perioadă de 6 luni pe Mircea Geoană, Președinte al Senatului și omul care l-a desemnat pe Ponta ministru în guvernarea PSD-PDL. Și-a permis să facă acest abuz cu Mircea Geoană, de ce nu-și permitea cu Mihai Apostolache?!

Și vreau să mai lămurim ceva. Nu eu m-am dus la PDL, PDL-ul a venit la mine, asigurându-mă de sprijin pentru proiectele zonei precum: continuarea modernizării Spitalului Orășenesc Vălenii de Munte, realizarea șoselei ocolitoare pentru zonă, promovarea și dezvoltarea  zonei Văii Teleajenului din punct de vedere turistic, dezvoltarea intrastucturii din localitățile din această zonă. Și care om normal nu ar fi avut în vedere această oportunitate care să-i permită punerea în practică a proiectelor zonale?

Totuși tatăl dumneavoastră a condus organizația județeană a PSD o lungă perioadă de timp? Nu v-a fost greu să vă despărțiți de PSD?

Mi-a fost foarte greu să mă despart de membrii simpli din acest partid care m-au sprijinit întotdeauna, în special de cei din zona Văii Teleajenului, însă de cei din conducere nu, deoarece, în timp ce tatăl meu și-a sacrificat o mare parte din viață pentru a construi organizația județeană, cei care au pus mâna astăzi pe conducerea organizației județene a PSD  își urmăresc numai propriile interese.

Ce vreți să spuneți?

Spun că, de când tatăl meu sau alte personalități de marcă ale PSD-ului au trecut în lumea celor drepti, cum ar fi de pildă, regretatul primar al Orașului Vălenii de Munte, Stelian Manolescu, PSD-ul la nivel de Prahova și la nivel local s-a schimbat în rău, predominând interesele personale în detrimentul celor generale. Oricum, decizia de plecare din PSD am luat-o după consultarea familiei.

A trecut aproape un an de când sunteți membru PDL. Cum vă simțiti făcând parte din acest partid care deţine majoritatea parlamentară?

Simt că am susținerea necesară pentru realizarea proiectelor cu care am venit în fața oamenilor. Am deplină libertate de mișcare și posibilitatea de a construi în întreaga zonă echipe dinamice cu oameni puternici, dornici de reușită. Menirea unui om politic ales uninominal este aceea de a face ceea ce a promis oamenilor care l-au ales, indiferent că este de stânga sau de dreapta. Iar legat de lucrurile care le-am promis oamenilor, vreau să vă anunț că am depus la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului solicitarea pentru realizarea șoselei ocolitoare pentru Orașul Vălenii de Munte, proiect care se va realiza prin Programul Național Pentru Dezvoltarea Infrastructurii, program gestionat de acest minister.

Domnule deputat, anul viitor vor fi alegeri locale. Doresc să
vă întreb  care va fi candidatul P.D.L. pentru fotoliul de primar al oraşului Vălenii de Munte la alegerile viitoare. Ce “profil” ar trebui să aibă el? Căror “grupuri de interese” ar trebui să fie el aservit şi cam până unde ar trebui să bage el mâna în bugetul local pentru a se îmbogăţi şi pentru a-şi servi clienţii politici şi prietenii din umbră, aşa cum face actualul primar P.S.D.?

În niciun caz o persoană căreia să-i aducă poștașul pensia sau care să piardă Primăria Văleni la o partidă de poker. Trebuie să dăm șansă unei persoane dinamice, active, care să reprezinte cu adevărat interesele locuitorilor acestui oraș. Candidatul PDL-ului va fi candidatul oamenilor din Văleni, nu candidatul unui grup de interese. Primăria este a cetățenilor și nu a grupurilor de interese din oraș.

Vreau să scot Primăria Vălenii de Munte din mâinile grupului de interese din fruntea ei și să o redau cetățenilor. De aceea, candidatul la funcția de primar va fi stabilit de către cetățenii orașului, pentru că Orașul Vălenii de Munte merită mai mult, iar cu această ocazie îi invit pe toți cei care cred în acest proiect să mi se alăture, indiferent de opțiunile politice anterioare.

“Grupurile de interese”! Iată o vorbă care a prins rădăcini adânci în Vălenii de Munte. Are, deja, o tradiţie bine definită aici. Prin atitudinea dumneavoastră intransigentă şi prin luările de poziţie în mod public, atât în presă cât şi la tribuna Parlamentului României, aţi deranjat în mod vizibil anumite grupuri şi grupuscule de interese din oraş. Nu vă este teamă?

Am ajuns în Parlamentul României pentru al doilea mandat pentru că oamenii din Văleni si din celelalte localități ale Colegiului 5 au avut încredere în mine și în proiectele mele și pentru acest lucru le mulțumesc încă o dată. Prin urmare, pe mine m-au susținut oamenii din Văleni pe care trebuie să- reprezint și să-i apăr, și nu grupurile de interese. Când vrei să așezi lucrurile în ordinea lor firească, desigur că deranjezi.

Se aude că strategia adversarilor dumneavoastră este aceea de a vă discredita. Vă sperie? Cum veţi răspunde?

Am auzit și eu că vor să inventeze fel de fel de lucruri despre mine, dar oamenii știu cine sunt și ce fac pentru ei, așa că nu este nicio problemă.

Nu eu am căpușat bugetul local, ci firmele unor reprezentanți ai PSD și PNL. Banii din bugetul local provin în mare parte din taxele și impozitele plătite de cetățenii din oraș și ei trebuie folosiți tot pentru cetățeni, nu doar de “unii cetățeni”. Există documente care arată câți bani au intrat în buzunarele unor reprezentanți ai PSD și PNL prin intermediul firmelor pe care le controlează. Dacă în cazul meu vor exista vorbe plimbate de colo-colo de persoane interesate, în cazul lor există documente.

Mie sincer îmi pare rău că simplii membri PSD au ajuns să fie conduși de oameni care își văd doar de propriile interese.

După cum ați văzut și dumneavoastră, așa-zisele proiecte de dezvoltare ale orașului sunt făcute, în mare parte, nu după necesități, ci după firmele care urmează să execute acele proiecte. Această stare de lucruri trebuie să înceteze.

Revenim la chestiunea alegerilor viitoare. Ce părere aveţi despre posibilii candidaţi ai celorlalte două partide importante: P.S.D. şi P.N.L.? Dacă aceste partide au “aşi în mânecă”, oameni providenţiali meniţi să spulbere candidatul partidului din care faceţi parte?

Înțeleg că de la PSD dorește să candideze domnul Pușkin, iar de la PNL, Ilie Mihai sau viceprimarul Gheorghe. Toți se află, din păcate, în sfera de influența a omului de afaceri Constantin Florin, cunoscut sub numele de Bebe Moacă. Spun, din păcate, pentru că de exemplu, pe domnul Pușkin îl apreciam până să aflu acest lucru. Prin urmare nu se va schimba nimic la primărie dacă unul din ei ajunge primar. De altfel, strategia era făcută ca și de la PDL să candideze tot un om susținut din umbră de același om de afaceri, dar prin trecerea mea la acest partid, planurile au sărit în aer.

Ce vreţi să spuneţi prin asta?

Vreau să spun că după strategia lor, indiferent cine ieșea primar tot bine era pentru ei pentru că, nu-i așa, afacerile cu Primăria Vălenii de Munte ale omului de afaceri anterior menționat trebuie să continue și în mandatul viitor.

Aveţi ceva personal cu “omul de afaceri” Constantin Florin care este cunoscut de toată lumea sub numele de Bebe Moacă?

Nu am nimic personal cu nimeni. Însă atât timp cât decizia în Primăria Văleni este luată în multe situații de persoane care nu au fost alese de cetățenii orașului (vezi relația naș-fin), deja este o problemă care atentează la siguranța națională, iar eu, ca parlamentar, trebuie să aduc în atenție aceste lucruri.

În timp ce eu mă lupt să dezvolt zona, să aduc fonduri de la nivel central pentru spital, pentru dezvoltarea infrastructurii zonei, pentru promovarea ei, ceilalți au numai interese mărunte.

Legat de interese, în prima ședintă a legislativului local din acest an, primarul Nițu a acuzat consilierii PDL și pe dumneavoastră că sunteți împotriva orașului. De ce?

Petru că cine nu-i împărtășește punctele de vedere și are o părere proprie întemeiată este, în opinia domnului primar Nițu, împotriva orașului. Să luăm doar două situații apărute în ședința din data de 21 ianuarie 2011 a Consiliului local: Prima se referă la propunerea de reamenajare a parcului central și cea de-a doua la propunerea de trecere a unor bunuri din domeniul public al localității în domeniul privat al acesteia în vederea construirii unei săli de sport. În prima situație este vorba de cheltuirea de fonduri pentru refacerea unei zone care la inițiativa actualului primar a fost distrusă prin organizarea Festivalului Toamnei în parcul central, în condițiile în care acest eveniment putea să fie organizat foarte bine în zona pieței orașului. Dacă tot a avut inițiativa de a distruge parcul, trebuie să aibă inițiativa să plătească din banii personali refacerea lui. În cea de-a doua situație problema a intervenit deoarece pentru realizarea viitorului proiect, respectiv sala de sport la SAM nu era prevăzută sursa de finanțare, ori cât timp nu ai stabilită sursa de finanțare pentru că bugetul orașului încă nu este votat nu poți să aprobi un astfel de proiect, lucru recunoscut și de Președintele Consiliului Județean Prahova și președinte PSD prezent și dânsul la ședința respectivă.

Deci, cine este împotriva orașului?

Se aude, “pe surse” că aceste partide – P.S.D. plus P.N.L. – şi viitorii lor candidaţi, au de gând să cumpere voturi. Ce ziceţi de treaba asta?

Dacă tot au strâns bani prin căpușarea bugetului local susținut din taxele si impozitele cetățenilor din oraș, probabil vor folosi o parte din ei și în acest scop. Dar eu cred că pe vălenari nu o să-i păcălească. Omul primește ce i se oferă și votează tot cu cine știe.

Aveţi de gând să mai candidaţi pentru un nou mandat?

Ne aflăm la jumătatea mandatului parlamentar. În acest moment sunt preocupat de atingerea obiectivelor stabilite în campania electorală din anul 2008. Candidatura nu o stabilesc eu, ci oamenii pe care îi reprezint. Dacă oamenii mă susțin în continuare, voi candida, pentru că am înțeles că politica trebuie făcută cu prefesionalism, pe termen lung și în interesul oamenilor. Nu întâmplător am urmat cursurile unei școli de administrație, a unei școli de diplomație, precum și Colegiul Național de Apărare. Dacă priviți în occident, majoritatea oamenilor politici au o astfel de pregătire. Acest lucru trebuie să se generalizeze și la noi.

Politica trebuie făcută de oameni pregătiți și dedicați unei asemenea activități și nu de amatori.  Iar pentru a vă convinge, comparați clasa politică din diverse țări europene și clasa politică din Romănia și o să-mi dați dreptate.

Vă mulțumesc domnule deputat pentru timpul acordat.

Vă mulțumesc și eu și vă felicit pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume!

LA GRUPUL ŞCOLAR MĂNECIU – TRADIŢIONALA „SĂRBĂTOARE A COLINDELOR” CU IZ DE BRAD ŞI VOIE BUNĂ

Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sărbătorirea Naşterii Domnului.

Crăciunul – Sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului pretutindeni în lume, popoarele creştine, între care şi românii, celebrează de secole la rând Naşterea Domnului, a Crăciunului, la 25 Decembrie, sarbătoare marcată de manifestări religioase, de colinde, obiceiuri şi tradiţii specifice fiecărui popor.

Relevă în întreaga sa dimensiune însemnătatea crucială pe care a avut-o şi o are în evoluţia umanităţii, pe calea Mântuirii, Naşterea lui Hristos, trimisul lui Dumnezeu, luminându-ne calea spre iubire şi adevăr. Crăciunul este sărbătoarea bunătăţii lui Dumnezeu, care prin Fiul Său, îl salvează pe om, îl eliberează din starea de sclavie şi de singurătate, aducându-l la bucuria comuniunii cu Dumnezeu.

Şi-au împreunat glasurile cu ale îngerilor şi au cântat colinde copiii  claselor a IV-a A şi a VI-a B, coordonaţi de prof. Adina Zaharia, prof. Corina Matei şi înv. Elena Mătuşn, care au şi deschis programul.

Impresionantă a fost piesa de teatru în limba engleză prezentată de copii clasei a IV-a A, în rolul principal „Crăiasa Zăpezii” fiind eleva Mihaela Rodica Despan – îndrumaţi de prof. Adina Zaharia .

Ne-au umplut inimile bucurie elevii de la clasele a X-a A, a XI-a B şi a XII-a A care au colindat in franceză, engleză şi româna, coordonaţi de prof. Alina Preda, prof.Ondina Jercan şi prof. Egina Maria Buftea Jercan. Sărbătoarea Crăciunului este prin excelenţă sărbătoarea familiei crestine, de la care se izvorăşte binecuvantare, lumină şi căldură pentru fiecare familie. De acest lucru ne-au amintit elevii claselor a IV-a A şi a X-a B prin colindele prezentate, coordonaţi de  prof. Traian Soare, şi de elevii  clasei a X-a C, care au prezentat o scenetă tematică, coordonaţi de prof. Elena Dănilă şi prof. Elena Stan.

Felicitam in mod special elevii Ansamblului de dansuri populare ai Scolii coordonati prof. Traian Soare .

Sărbătoarea i-a reunit în jurul bradului frumos împodobit pe elevii claselor a V-a B şi a VIII-a B, coordonaţi de prof. Adina Baciu şi prof. Julieta Florentina Jercan, elevii claselor a II-a B şi a III-a, coordonaţi de înv. Stefan Baciu şi înv. Tatiana Drugă, elevii de la clasele a IX-a C, a X-a E şi a XII-a B îndrumaţide prof. Lorena Agapie, Adriana Cârstocea şi Adina Simion, corul şcolii sub îndrumarea prof. Maria Muşa şi nu în ultimul rând copiii de la grădiniţă coordonaţi de ed. Gabriela Cârstocea, pentru a cugeta la minunea petrecută acum aproape 2000 de ani şi învăţată de la dumezeiescul prunc Iisus: smerenia, bunătatea şi iubirea.

Ca de fiecare dată, aşa cum ne-am obişnuit, şi în acest an Moş Crăciun a fost alături de micii şi marii colindători. Prin bunăvoinţa domnului Auraş Dragomir – Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova unul din sponsori a fost S.C. PETROM.SA

Sponsorii : – S.C.Petrom SA: Dir. Michael Stairs

- S.C. Nicons SRL – Dir.Eugen Văsii;

- S.C. Radbomi COM SRL – Dir.Radu Ion;

- S.C. Moniserv SRL – Dir.Onuţ Miclea.

Dintre invitaţi ne-au onorat cu prezenţa:

Jurist Florin Auraş Dragomir – Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Prahova,

Ing. Ştefan Lupu – Primarul Comunei Măneciu,

Ing. Michael Stairs –director zonă de producţie Muntenia Est, S.C. Petrom S.A.

Ing. Adrian Voicu – manager HSEQ – S.C. Petrom S.A.

Ing. Mădălina Dumitru – Bisness Officer, S.C. Petrom S.A.

Radu Ion – S.C.Radbomi S.R.L.

În speranţa unui an mai bun, profesorii Grupului Şcolar Măneciu, vă urează sănătate bucurii şi un călduros LA MULŢI ANI!

Prof. Gabriela DESPAN -  Director Grup Scolar

Profesor, Julieta Florentina JERCAN

PITORESC DIN ALTE VREMI (II)

Cu luciditate Miron Radu Paraschivescu evită idealizarea şi capcanele nostalgiei, îngrădind  idilicul vieţii de altădată de la ţară prin contrapuncte din viaţă atât de misterioasă  şi a şatrei: „Candva demult, un crang de brazi/ Pazea un vechi castel;/O satra de tigani nomazi/A poposit in el…./Tiganie,tiganie,/doar cin’ te-a vazut te stie!/Tiganie ,neagra-sluta,/cin’ te vede nu te uita.” („Cantic de paj”). Se pare ca cititorul primeste de-a gata, numai bună de aplicat, reţeta fericirii. Suferinţa, sacrificiul, bucuria, gratitudinea, dragostea împărtăşită sau neimplinita , iată tot atâtea premise ale fericirii, căi înspre ea şi ceva inefabil din modul simplu, franc, de altfel, de a ni le pune în faţă ne îndreptăţeşte să credem că autorul le-a trăit, că le transmite din „privilegiata” poziţie a omului fericit. Ciudat este că această fericire  din şatra este amestec de bine si de rau , de rosu pasional si de suflet  negru, de focuri aprinse in fapt de seara si de ochi din care fulgera scantei, de sentimente antitetice traite cu o furie mai greu de inteles: ”In pridvor sta visatoare/fata neagra,neagra floare,/paru-i rosu ca de sange/ochii-n roua parc-ar plange.” („Cantic de fata neagra”) E furia omului liber,nesupus unor conventii. Satra e lumea sentimentelor traite pana la epuizare, e spatiul razbunarilor, al descantecelor si blestemelor ce fac si desfac bariere intre personajele ce o populeaza. Aflam că asa cum spune Alexandru Paleologu  „realitatea cea mai de preţ, «realitatea », repet, este sufletul. A nu ţi-l ’pierde’, a ţi-l salva, a ţi-l mântui, e dintotdeauna marea temă a conduitei morale, fie de natură laică, fie religioasă. Nu există nenorocire mai mare decât cea de a-ţi pierde sufletul, e pur şi simplu imbecilitate; imbecilitatea nu e niciodată o scuză, ci o circumstanţă agravantă.” (Alexandru Paleologu „Despre lucrurile cu adevărat importante Polirom, Iaşi, 1997). Si oamenii din „Baladele”lui M.R.Paraschivescu nu isi pierd sufletul.
Iată-mă astfel în căutarea nu atât a lucrurilor cu adevărat importante cât a autorului ce le propune, a eu-lui care îşi reclamă o atare autoritate, a subiectivităţii ajunse la acea stare de conştienţă în care abordarea unei asemenea teme nu este un act de bravadă intelectuală sau un joc periculos (cu mărgelele de sticlă?), ci o necesitate a spiritului, o (disperată) încercare de a aşeza esenţele şi valorile în matca lor firească de repere universale şi eterne.

Nu e oare acolo (în aceste texte) concentrată o parte din înţelepciunea, suferinţa, cunoaşterea, iubirea lumii? Şi nu este poetul cel care au pus de fiecare dată la îndoială limitele sensibilităţii noastre, cel care a împins aceste limite mereu mai aproape de esenţe, de frumos, de adevăr?

Îmi pare că Miron Radu Paraschivescu nu e niciodată în „afara” subiectelor pe care le abordează, că demersul lui trece materialul investigat prin toată fiinţa lui, că nimic din sine nu rămâne indiferent sau letargic la ceea ce îi este pus în faţă, că astfel înţelegerea celuilalt devine implicit cunoaştere de sine:” Tiganie,tiganie,/doar cin’ te-a iubit te stie!/Doar in mine mai traiesti/dantuind negre povesti” (Cantic  de paj”).        Totuşi, sau poate tocmai de aceea, aceasta parte a operei poetului îşi are ezitările ei, căci pare construită într-un ritm organic, cu excepţionale intuiţii, dar şi cu slăbiciuni, dar e mereu plină de viaţă, degajată, alertă, amendând, chiar şi printre rânduri, închistarea, „lenea minţii”, acomodarea cu răul, barbaria, teroarea, ipocrizia, minciuna; proclamând bucuria de a trăi, de a simţi, de a cunoaşte, de a înţelege, de a-ţi găsi cu onestitate şi modestie propriul loc.M.R.Paraschivescu  impune in lirica romaneasca, un topos securizant in care eu-l se refugiaza din calea agresiunii istoriei.

Prof. Georgeta Nicoleta  CHIROIU

Bibliografie

1. R.Paraschivescu, Declaratie patetica. Cantice tiganesti. Laude si alte poeme. (Biblioteca pentru toti,1963).

2. M.RParaschivescu, Scrieri, vol. I – II, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969. 
3. Alexandru Paleologu „Despre lucrurile cu adevărat importante” Polirom, Iaşi, 1997

CALEA CĂTRE ELEV

“Nu e destul sã ştii, trebuie sã şi aplici, nu e destul sã vrei, trebuie sã şi faci”. (J. W. Goethe)

Prin aplicaţiile sale, prin profesorii care trebuie sã o practice, predarea este mai mult o artă decât o ştiinţă. Din împletirea aceasta a artei cu ştiinţa, ca atribut al contemporaneităţii, se naşte ceea ce pentru mine, ca profesor, înseamnă măiestrie în a dărui ştiinţă prin artă, înseamnã METODĂ. Forma de lucru cu clasa de elevi, metoda de predare, este răspunsul la protestele privind volumul crescut de informaţii, ce nu poate fi însuşit prin memorare, ci doar prin învăţare conştientã. Se impune să i se arate elevului şi totodată să i se spună “cum trebuie făcut”. Stimulative, activizante, formele de lucru şi metodele moderne reuşesc să creeze nivelul necesar de conştientizare, de “prezenţă cu mintea” din partea acestuia, mai ales atunci când există o armonie între alegerea metodei şi ceea ce avem de transmis şi demonstrat. Iar dacă metoda este calea prin care stadialitatea dezvoltării gândirii este acceleratã, de ce n-ar reuşi ea să propulseze şi aşa-numiţii elevi “rămaşi în urma clasei”?! Chiar în condiţiile în care, noţiunea de “curriculum”, rămâne străină de preocupările noastre imediate, “insensibilă” la ceea ce profesorul “se străduie să facă” pentru educabilul său, transformându-l într-un veşnic tributar în faţa cerinţelor educaţionale ale elevului, METODA, ca libertate de a acţiona într-un cadru “legal constituit”, permite transfigurarea   elevului şi profesorului într-un “cuplu cultural “, construit din imaginea în oglindă a celui ce ştie să dăruiască, alături de cea a aceluia ce învaţă să primească pentru a putea dărui, la rându-i.

Director adjunct, Camelia PETCU

(Grup Şcolar Mãneciu)

MARGINALIZAREA SOCIALĂ (III)

În vederea accesului la o locuinţă al tinerilor cu vârste până 35 ani, aflaţi în imposibilitatea cumpărării unei locuiţte cu forţe proprii, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,  vor aloca sume prevăzute direct în Legea bugetului de stat .  Aceste sume se constituie din  următoarele surse :

*  sume sau cote defalcate din veniturile ce se cuvin  bugetului de stat;

* cotă parte stabilită anual din bugetul consiliului judeţean , respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti;

* o taxa stabilită anual, prin lege, pentru persoanele fizice deţinătoare de locuinţe neînchiriate, altele decât cele de domiciliu;

* donaţii, sponsorizări sau alte asemenea surse, acceptate conform prevederilor legale.

Aceste fonduri se administrează de către consiliul judeţean, respectiv, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi vor acoperi integral valoarea estimată a avansului ce urmează  să fie plătit pentru dobândirea unei locuinţe, sau chiria pe o perioadă de până la 3 ani pentru o locuinţă închiriată.

Pentru  cumpărarea unei locuinţe de pe piaţa liberă, suma acordată trebuie să reprezinte cel puţin o treime din valoarea contractului de vânzare-cumpărare.

Criteriile de acordare ale acestor beneficii se stabilesc  de către consiliile judeţene, respectiv, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, iar principalele categorii de beneficiari sunt:

*Tinerii proveniţi din centrele de plasament şi centrele de primire  a copilului din cadrul serviciilor publice specializate şi al organizaţiilor private autorizate în domeniul protecţiei copilului;

* familiştilor în vârstă de până la 35 ani cu sau fără copii în întreţinere;

* altor persoane în vârstă de până la 35 ani.

Pentru a beneficia de una din facilităţile amintite, persoanele se adresează primarului din localitatea de domiciliu cu o cerere însoţită de o serie de documente justificative.  Pentru a verifica aspectele care rezultă din documentele justificative primarii au obligaţia de a dispune efectuarea unor anchete  sociale pe baza cărora intocmesc o situaţie a persoanelor indreptăţite sa beneficieze de accesul la o locuinţă  in conformitate cu prevederile legale. Aceasta situaţie va fi transmisă Consiliului judeţean, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care la randul lor, intocmesc o situaţie in vederea stabilirii fondurilor necesare.

Pentru limitarea fenomenului de marginalizare socială, potrivit legii, primarii asigură semestrial reverificarea şi actualizarea situaţiilor persoanelor care solicită sprijin pentru facilitarea accesului la o locuinţă.

Cătălina NEDELCU (fostă MIHAI)

Prezentarea misiunii SES-Germania la Gr. Şc. Agromontan „R. Constantinescu”, Vălenii de Munte, Prahova

Senior Experten Service (SES) este Fundaţia Industriei Germane pentru Cooperare Internaţională, are sediul in Bonn si a fost infiintată în anul 2003. Aceasta fundaţie oferă experţi profesionişti  voluntari care asigură asisiţenţa şi consultanţa de înalt nivel pe diferite domenii, atât în străinătate, cât şi în Germania.

Din decembrie 2005, SES a pus bazele unui program numit “Noi inţtiative pentru elevi” realizat in colaborare cu Fundaţia Robert Bosch (S.R. Bosch, 1861-1942). În cadrul acestui program, experţii au sarcina de a le oferi elevilor şi profesorilor – în plus faţă de programa şcolară – cunoştinţe specifice de practica profesională aplicată pe domenii vocaţionale variate:

• agricultura, construcţii, prelucrarea lemnului;
• alimentaţie publică, textile, proiectare pe calculator;
• mecanică, electronică, robotică;
• predare didactică în sistem european – moderator;
• consolidarea competenţelor interculturale etc.;

Acest proiect se adresează în special liceelor şi colegiilor tehnice şi tehnologice care pregătesc elevi în domeniile ce se regăsesc pe lista prezentată mai sus. Costurile misiunilor experţilor germani în România sunt asigurate de către Fundaţia Robert Bosch care plăteşte biletul de avion, căzarea şi masa acestora, cu menţiunea ca perioada minima de consultanţă trebuie sa fie de minim 20 zile.

Informaţii suplimentare se pot obţine dacă vizitaţi pagina web a Fundaţiei Bosch:

http://www.ses-bonn.de/en/contacts/representatives-abroad/iso/RO/land/Romania.htm

La noi în şcoala, programul s-a desfaşurat în perioada 4-28 octombrie 2010 şi a cuprins domeniile: agricol, alimentaţie publică, prelucrarea lemnului, mecanic, textile şi pielarie. Experţii au fost cazaţi în oraş, la Hotelul Ciucaş, iar orele de curs şi instruire practică s-au desfăşurat în şcoala sau în atelierele de specialitate. În majoritatea cazurilor s-a impus şi folosirea unui interpret, iar aici le muţumim colegelor de la catedra de limba engleză care ne-au ajutat foarte mult atât pe aspecte legate de comunicare, cât şi cu traducerea documentelor oficiale.

Expertul pentru domeniul prelucrarea lemnului, RUDIGER ZILSKE, este un foarte bun vorbitor de limba engleză, cu o bogată experienţa profesională şi cu expertiza pe domeniile: arhitectura şi design de interior, prelucrarea lemnului, design de mobilier, fabricarea mobilei, decoraţii interioare.

Ţintele pe care noi am dorit să le atingem în timpul misiunii SES pe acest domeniu  au fost:

• prezentarea tendinţelor europene moderne specifice design-ului de mobilier şi decoraţiunilor interioare;
• implementarea tehnicilor avansate de predare specifice dobândirii abilităţilor din domeniul prelucrării lemnului;
• realizarea unor lecţii demonstrative cu elevii claselor de profil pentru familiarizarea cu experienţa germana în acest domeniu;

Clasele şi profesorii care au participat la acest program de parteneriat cu SES Germania  pe domeniul prelucrării lemnului, precum şi temele abordate la orele de curs se regăsesc mai jos:

• XII-C, Tehnician designer mobila şi amenajări interioare – prof. LAVINIA LUP, aici fiind realizate desene în perspectiva paralelă şi dintr-un punct, respectiv două puncte;
• XII-G r.p., Tehnician prelucrarea lemnului – prof. MARIUS IONESCU, ore aplicative privind retezarea buştenilor şi debitarea panourilor de PAL;
• X-H, Tehnician prelucrarea lemnului – prof. MIHAELA STOINESCU, ore la care s-au facut determinări ale umidităţii lemnului, dar şi reprezentări ale diverselor produse de mobilier;

Activităţile derulate pe parcursul acestei misiuni au fost instructive şi atractive pentru elevi, aceştia dovedindu-se deosebit de receptivi la toate sfaturile şi propunerile domnului Rudiger. Chiar daca principală constatare a experţilor din Germania a fost aceea că la noi in ţara încă nu funcţionează principiul „învăţăm făcând” şi că lipsesc multe din mijloacele necesare materializării acestui concept, putem spune că, în cazul domeniului ”Prelucrarea lemnului”, atelierul de la Miuleşti are o dotare minimă care îi ajută pe elevi să dobândească abilităţile specifice acestor meserii în cadrul orelor de laborator tehnologic şi instruire practică.

De asemenea, tot în cadrul acestui program şi prin bunăvoinţa domnului Gavrilă Mihai, patronul firmei GILMET-Drajna, a fost efectuată şi o vizită de specialitate la această firmă care lucrează cu marele concern IKEA. Aici ne-a fost prezentat fluxul de fabricaţie pentru produse ce se  regăsesc în întreaga lume şi s-au purtat discuţii la o masa rotundă cu privire la problemele învăţământului actual din România, total diferit de cel din Germania unde pregătirea elevilor se face în parteneriat direct cu marile companii de la ei din ţară.

ERICH PETERS, expertul pentru domeniul mecanic, specializat in programarea CNC şi având o vastă experienţă internaţională în domeniu, a participat la  orele de teorie, laborator tehnologic şi instruire practică cu următoarele clase de elevi:

• XIII-C si XII-F,  Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii, ore susţinute de prof. EUGENIA STOICA în sala de curs şi în cabinetul de informatică;
• XI-C a.c., calificarea „strungar”, ore de instruire practica susţinute de prof. GHEORGHE STOIAN şi ms. GHEORGHE STATE în atelierul şcoală şi la firma S.C. INFO SERV MILENIUL III S.R.L., VĂLENII DE MUNTE;

Împreună cu domnul Erich Peters s-au făcut vizite şi la alţi agenţi economici cu care şcoala colaborează benefic de foarte mulţi ani: S.C. DACIA LCD S.R.L. şi S.C. DOCIREX S.R.L., Vălenii de Munte.

Domnul Erich Peters le-a prezentat profesorilor din catedră sistemul de învăţământ profesional şi tehnic din Germania, exemple de lecţii în conformitate cu competenţele profesionale ale strungarilor şi mecanicilor de întreţinere şi reparaţii, precum şi manualele elevilor şi profesorilor după care se studiază. Expertul SES a donat profesorilor un CD cu exemple de lecţii, un dosar cu fişe de lucru, un exemplar din manualul elevului şi al profesorului şi o carte cu extrase din STAS–urile folosite în domeniul mecanic.

LISELOTTE SOBECK, expertul pentru domeniul textile, este specializată în design vestimentar pentru femei şi a lucrat în cadrul unor firme de renume cum ar fi: Prima Dona, Marie Jo etc. A participat la activităţi demonstrative atât de instruire teoretică, cât şi de instruire practică, unele dintre ele fiind amintite mai jos:

• XIII-B r.p., Tehnician in industria textila, tema ,, Metode de reprezentare a tricoturilor simple cu legaturi de baza’’, prof. RALUCA POPESCU;
• XII-E r.p., Tehnician in industria textila, tema ,,Confectionarea fustei clasice’’, ms. instr. ELIZA BASCAU
• XI-B-a.c., Confectioner produse textile, tema ,,Aplicarea buzunarului la bluza de pijama’’, ms. instr. VIORICA STANCIU;
• XII-E r.p., Tehnician in industria textila, tema ,, Prelucrarea si montarea gulerului la bluza pentru femei’’, ms. instr. CRINA SERSEA;

Liselotte Sobeck a mai participat si la o activitate a invăţământului primar pe tema realizării articolelor decorative din sfoara de canepa, coordonata de inv. Cristina Iordache, unde cei mici s-au întrecut la indemanare şi fantezie în cadrul atelierelor de lucru. De asemenea, în afară orelor de curs, s-au vizitat firma de confecţii S.C. SMART S.R.L. din Vălenii de Munte şi Centrul de Plasament “Sfânta Maria”, loc de adăpost pentru sufletele fără alinare ale multor copii…

Doamna Sobeck, fiind specializată în design vestimentar, ne-a învăţat diferite metode şi tehnici de proiectare a tiparelor şi de transformare a acestora în model, punându-ne la dispozitie o bogată colecţie de reviste Burda precum şi un manual de proiectare a tipărelor după metoda germana Müller.

Domeniul alimentaţie publică s-a bucurat de prezenţa doamnei SIGRID PFAFFELcare, în cadrul unei activităţi demonstrative ne-a împărtăşit din secretele bucătăriei franceze, mai exact ne-a prezentat specialitatea Quische Lorraine, un aperitiv delicios şi apetisant care se serveşte cald.

Elevii claselor XIII-D (Tehnician în gastronomie) şi IX-A,   sub îndrumarea profesoarelor Ana Demetrescu şi Rodica Dedu, au pregătit expoziţii culinare cu preparate de patiserie-cofetărie, dar şi de specific pur romănesc, în cadrul orelor de laborator tehnologic. Pentru orele de teorie au fost abordate subiecte de dezbatere cu tema „O alimentaţie sănătoasă”, respectiv „Analiza calitaţii legumelor radăcinoase”, aspecte care ating puncte sensibile ale educaţiei noastre culinare.

Expertul pentru domeniul agricol, MANFERD NEUMANN, a participat la orele de curs susţinute de  profesorii Viorel Alexe, respectiv Toma Mărgărit, unde au fost aprofundate teme privind clasificarea ecosistemelor sau particularităţile raselor de taurine şi de bovine. Clasele cu care s-a lucrat au fost IX-C, X-C si XI-A a.c. (lucrator în agroturism).

Tot colegii din cadrul acestei catedre au organizat şi o vizită la o stână mioritică din împrejurimile montane, precum şi una la Colegiul Agricol din Valea Calugărească, şcoala de tradiţie pentru zona viticolă a judeţului Prahova.

Pe langă toate aceste activităţi tematice, în timpul liber am căutat să le oferim oaspeţilor noştri şi o altă perspectivă a României prin vizitarea unor locuri speciale de la noi din tară: Castelul Peleş, Castelul Bran, Biserica Neagră şi oraşul Braşov, centrul istoric din Bucureşti, staţiunea Cheia, diverse mânăstiri şi locuri încărcate de tradiţie şi istorie.

În calitate de gazde am organizat şi o cină festivă românească unde domnul director Cursaru Nicolae le-a mulţumit experţilor pentru munca depusă alături de elevi şi profesori în atingerea ţintelor propuse şi, totodată, le-a înmânat căte o diplomă – simbol de apreciere şi aducere aminte a clipelor trăite la Vălenii de Munte.

Deşi experţii au efectuat misiuni în multe zone din lume – India, Cambodgia, Coreea de Sud, Georgia, Ghana – au fost încantaţi să descopere aici oraşe cu o atmosferă şi un parfum aparte, oameni primitori şi zâmbitori, elevi inteligenţi şi buni vorbitori de limba engleză.

În final, putem spune că s-a legat o frumoasă prietenie între noi şi că misiunea a fost o reuşită în cea mai mare parte, experienţa acumulată fiind benefică de ambele părţi deoarece experţii au plecat cu frumoase impresii şi amintiri plăcute de la noi din ţară, iar noi am înteles că putem realiza lucruri măreţe împreună…

Prof. Lavina LUP

VIAŢA LA SECOND – HAND

Veştile proaste din domeniul economiei, efectele bugetului de austeritate, reeşalonarea priorităţilor şi dorinţelor afectează în mod direct buzunarul nostru, ne provoacă stres şi enervare. În aceste condiţii, hainele au devenit ultima noastră grijă, mai ales că banii destinaţi înnoirii garderobei sunt deseori redistribuiţi pentru alte probleme presante.

Am devenit preocupaţi de hrană, de plata ratelor, de asigurarea nevoilor primare. De aceea, cheltuielile pe care le făceam de obicei pentru satisfacerea “mofturilor” au dispărut din vocabularul şi practicile noastre.

Comerţul se adaptează din mers noilor situaţii, rezolvă problema cumpărătorului contemporan adaptabil şi vine cu o ofertă inimaginabilă acum treizeci de ani: second-hand.

În timp ce multe firme cunoscute de îmbracăminte şi încălţăminte îşi închid afacerile din cauza vânzărilor proaste, magazinele second-hand căpătă cetăţenie, accentuând ierarhia financiară. De când a început criza, vănzările scond hand au crescut cu peste 50 %, iar astfel de magazine au reuşit să-şi rafineze imaginea creând o atmosferă de butic. Dacă magazinul este amplasat bine şi are marfă de calitate, încasările cresc.

„ Săraci vor exista mereu. Şi apoi, în magazinul meu, nu intră doar săracii. Intră chiar intelectuali, contabili, profesori, chiar angajaţi ai băncilor. Şi lumea bună cumpără haine la mâna a doua. Şi nu e o ruşine. În Vest, magazinele second-hand au marfă nouă, iar printre clienţii lor sunt persoane cu vază”, a declarat , managerul unui magazin second-hand.

Criza economică i-a făcut şi pe vălenari să-şi îndrepte atenţia asupra magazinelor cu haine second-hand. „Buticurile“ cu haine la mâna a doua sunt luate cu asalt încă de la primele ore ale dimineţii, iar oamenii stau la coadă, mai ales dacă în geam sunt lipite afişe precum „Am primit marfă“„Reducere 50%“ sau ,,Orice produs 2 lei“.Vălenarii cumpără orice: lenjerie intimă, haine, încălţăminte, articole pentru casă, jucării.

Oamenii sunt prea săraci pentru a-şi cumpăra lucruri scumpe şi nu cheltuiesc nici măcar 1 leu pentru un obiect care nu le foloseşte la ceva, chiar dacă e foarte ieftin

Cu preţuri sub limita comerţului obişnuit, patronii magazinelor second-hand îşi freacă mâinile de bucurie: second-hand, o afacere care încă merge, pentru că şi din sărăcie se pot face averi.

Camellia NEAGU

INFLAŢIA CUVINTELOR

Cuvintele rostite sau cele lăsate nerostite formează atmosfera care ne înconjoară pe fiecare în parte. Puterea noastră asupra altora nu constă atât în ideile pe care le avem, ci mai mult în puterea de a le exprima. În Grecia antică erau nişte oameni numiţi pitagoreni. Cine dorea să intre în tovărăşia lor, trebuia să facă legământ că vreme de trei ani de zile nu va vorbi. Puteţi să vă daţi seama pentru ce era pusă condiţia aceasta? Fiindcă nimic nu este mai greu decât să fii stăpân pe limba ta. Cine n-a învăţat să tacă, n-a învăţat nici să gândească. Tăcerea trebuie să fie o îndrumare spre gândire, ca să judeci înainte de a rosti o vorbă. S-a constatat că un vorbitor pronunţă, în medie, cam 100 de cuvinte pe minut. Lingviştii americani au calculat că francezii au cel mai mare debit verbal: 350 de cuvinte pe minut. Ei sunt urmaţi în acest clasament de englezi, cu 220 de cuvinte pe minut. Cel mai lent vorbesc locuitorii Polineziei şi Microneziei, care pronunţă 50 de cuvinte pe minut. Dacă rămânem la media de 100 de cuvinte pe minut şi presupunem că vorbim cam patru ore pe zi, înseamnă un total de 24.000 de cuvinte în fiecare zi şi ar corespunde conţinutului unei broşuri de 48 de pagini, de format obişnuit. Cuvintele vorbite într-un an ar umple 17.520 de pagini sau 35 de volume de câte 500 de pagini fiecare. În 30 de ani ar fi umplute 1.050 de volume. Vorbim mult şi nu totdeauna conştienţi de responsabilitatea care ne revine, difuzând şi răspândind tot ce se referă la individ, zugrăvindu-i clişeul ambiguităţii pe care-l vrem confuz şi îndoielnic în faţa opiniei publice. Unul dintre scriitorii români spunea: “Omul este cea mai delicată făptură. Este o trestie cugetătoare. Fructul de aur pe care-l poartă este inima lui, iar rădăcina care întreţine viaţa de zi cu zi a acestui fruct este cuvântul. Ceea ce ne spunem unii altora  merge de-a dreptul la inimă, dar inima trăieşte cu sarea cuvintelor, cu bunătatea, cu frumuseţea şi cu limpezimea lor.”În vremuri de bucurie, în zile cu nori, în ceasul durerii sau al fericirii, avem nevoie vitală de cuvânt, alergăm la cuvânt ca la limanul dorit. Un lucru foarte important, pe care trebuie să-l cultivăm în sens pozitiv, este forţa magică a terapiei verbale. La aproape toate popoarele există proverbe care exprimă aceste idei, ca de exemplu: ”Cuvântul bun unge şi cel rău împunge”; “Cuvântul mângâios e ca un doctor milos”… Un vechi aforism medical spune: “Ceea ce nu vindecă medicamentul, vindecă vorba”. Cuvintele negative sunt la fel de nocive pentru organism ca şi un produs toxic. Infarctul este adesea provocat de cuvinte corosive. Cuvintele trebuie să inspire, să captiveze, să stimuleze, să consoleze, să înveselească, sã vindece o inimă, un suflet… În felul acesta, niciodată nu vom vorbi prea mult, niciodată nu trebuie să ne temem de o “inflaţie a cuvintelor”.

Prof. Claudia PISÃU

MUZEUL DE ETNOGRAFIE AL VĂII TELEAJENULUI (III)

„La început a fost cuvântul…”

În numerele anterioare am prezentat câteva dintre exponatele aflate în Sala cu ocupaţii şi meşteşuguri bărbăteşti. Tot aici se găsesc unelte pentru viticultură, pompă de stropit fierbătorul viticol şi teascul pentru zdrobit strugurii.

În atelierul de fierărie sunt exponate care uimesc prin simplitatea lor şi aduc un argument despre ingeniozitatea omului din popor, care a ştiut să-şi creeze uneltele de care avea nevoie: burduful de pilele, numit popular şifoale – folosit la înteţirea focului care trebuia să aibă forţa potrivită încălzirii metalelor până aproape de topirea lor, pentru a fi prelucrate, tocila pentru ascuţit, ciocanul şi nicovala. Mă întreb câţi dintre tineri mai înţeleg astăzi sensul expresiei „a fi între ciocan şi nicovală”, adică a fi într-o situaţie critică, din care nu există posibilitate de ieşire. Numai cel care ar vedea cum meşteşugarul  înroşeşte bucata de fier, apoi o aşază pe nicovală pentru a o prelucra ar putea fi convins de farmecul expresiei, ca şi cum ar fi cuprins de milă faţă de fierul înroşit care nu mai are scăpare, urmând să fie modelat de iscusitul meseriaş.

Atelierul de tâmplărie, atât de necesar în lumea satului, include sfredele, compas, metrul tâmplarului şi alte unelte necesare pentru realizarea roţilor de car, a doagelor pentru butoaie sau alte vase. Doagele sunt realizate din bucăţi de lemn încovoiate puţin şi strânse în cercuri. Legat de acest termen este expresia „a-i lipsi cuiva o doagă”, adică a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. Tot în atelierul de tâmplărie a fost lucrată şi lada de zestre care are încrustat motivul soarelui.

Un alt  sector important al ocupaţiilor bărbăteşti îl reprezintă păstoritul. Vizitatorul rămâne încântat  de spaţiul în care este reprodusă o stână în miniatură, cu tot ceea ce se află în ea. Locul unde ciobanul pregătea brânza se numeşte „fierbătoarea”, iar vasul în  care se scurgea caşul se numeşte „crintă”. Fiecare cioban avea „tiparul” său pentru caş, astfel încât bucata putea fi recunoscută după modelul imprimat pe ea, după ce stătea  în el.

Pe peretele din faţa stânei  sunt expuse obiecte legate de păstorit.

Bâtele ciobăneşti erau din lemn de corn, multe decorate cu motivul şarpelui.

În numerele anterioare v-am prezentat Sala cu ocupaţii şi meşteşuguri bărbăteşti: unelte agricole, păstoritul, atelierul de tâmplărie şi de fierărie. Continuăm seria cu ocupaţiile femeieşti.

În Sala cu ocupaţii femeieşti, ochiul vizitatorului este încântat de frumuseţea covoarelor, a cergilor (velinţelor) şi a tuturor produselor realizate cu migală, dar şi cu măiestrie. La loc de cinste se află războiul de ţesut cu ţeavă, mai apoi cu suveică. Este expus şi un război de ţesut vertical (gherghef). Covoarele din zona Munteniei au figuri geometrice frumos colorate, iar la cele din Moldova predomină negrul. Covoarele din Oltenia sunt lucrate pe trei chenare:  primul chenar este stilizat pentru ca formele să semene cu un pom, al doilea chenar, pe alb, este cu motive florale, iar la mijloc, printre flori, păsări şi animale, pot să apară fiinţe umane. Când sunt folosite numai animale (ţapul, măgarul, cocoşul sau vulpea), covorul este folosit la înmormântare, iar dacă apar numai flori sau fiinţe, covorul este folosit la nuntă. Cânepa era zdrobită cu meliţa pentru a fi curăţată de părţile lemnoase şi a obţine fuiorul. Pentru cel care vorbeşte mult, se foloseşte expresia „a da din meliţă”, adică a trăncăni, a flecări. Sunt prezentate şi diferite tipuri de furci pentru tors: furca plată, cu con, cu aripi, roata de depănat, maşină pentru scos seminţele de bumbac, trăgător pentru lână, roată de depănat  şi urzitor. Pentru ca o fată să se căsătorească, trebuia să aibă pregătită lada de zestre, iar în ea să se afle obiecte de îmbrăcăminte produse în casă  - ie, fotă, covoare, cearşafuri, ştergare, feţe de pernă, scoarţe şi altele, necesare în gospodărie. Ştergarele împodobeau pereţii sau erau puse la icoane.

Oricât de mult ar reuşi cuvântul să zugrăvească o lume îndepărtată, nimic nu se compară cu emoţia pe care o simţi când pătrunzi în Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului. Un gând pios, de recunoştinţă, se îndreaptă către Ana Baican, conservator muzeu, care a trudit pentru a-l înfiinţa, dar şi către cei care, astăzi, primesc  cu căldură grupurile venite din toată ţara pentru a întreţine vie legătura cu trecutul, cu o întreagă cultură populară pe cale de dispariţie, pentru că maşinăriile moderne au înlocuit-o. Vă invit să vizitaţi Complexul Muzeal de la Vălenii de Munte, aflat într-un loc binecuvântat, parcă, de Dumnezeu, să vă umpleţi sufletul de frumuseţe, să respiraţi aerul care, în urmă cu mai bine de şapte decenii, îl inspira pe Nicolae Iorga să-şi realizeze monumentala operă.

Complexul muzeal „Nicolae Iorga” vă aşteaptă şi, în mod sigur, veţi descoperi aici liniştea şi curăţenia spirituală a poporului român care a ştiut să trăiască simplu şi frumos pe meleagurile mioritice, descrise prin singurele metafore perfecte din literatura română, care pun în evidenţă înfrăţirea cu natura. Elementele corpului uman sunt asociate spaţiului  – „picior” şi „gură”/ „plai” şi „rai”:

„Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai”…

Se realizează, astfel, un paralelism surprinzător, care confirmă cuvintele lui Vasile Alecsandri: „Românul e născut poet!”

Mulţumesc d-rei Carmen Ionescu şi doamnei Tuţă Angelica, conservator la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”,  pentru sprijinul dat în realizarea acestui material.

Prof. Maria Visoschi

Grupul Şcolar Agromontan Vălenii de Munte