miercuri, 1 iunie 2011

PDL A ZDROBIT USL LA SCORŢENI

EDITORIAL 32
Primul candidat comun al USL (PSD, PNL plus PC) a eşuat la alegerile locale din comuna Scorţeni, judeţul Prahova. Pe lângă nelipsita mită electorală care se aduce în discuţie la fiecare scrutin de alegeri, se pare ca eşecul a fost cauzat în mare parte de disputa dintre PNL şi PSD. De altfel, Crin Antonescu, liderul PNL, a lipsit de la Scorţeni. Candidatul PDL Mihai Neacşu a obţinut 67,5% dintre voturi, prezenţa la urne fiind de 72%. De ce un candidat propus şi susţinut de un partid aflat într-o evidentă cădere electorală (PD-L) scoate un scor aproape dublu în faţa celui susţinut de USL? Se pare că PSD şi PNL nu prea s-au înţeles ca fraţii. “PSD va propune un viceprimar, iar noi îl susţinem. Acesta va fi sigur membru PSD, dar încă n-a fost nominalizată persoana”, declara în presa locală Graţiela Gavrilescu, vicepreşedinte în Biroul Judeţean PNL Prahova, la începutul lunii aprilie. Între timp, candidatul a venit din partea PNL, în persoana lui Iulian Barbu. La acţiunea electorală a Uniunii Social-Liberale a fost anunţată prezenţa lui Victor Ponta şi a lui Crin Antonescu la Scorţeni. Crin Antonescu nu a mai ajuns însă la acţiunea de sprijinire a candidatului USL. Ponta a motivat absenţa li-derului PNL prin faptul că acesta s-ar fi aflat la o altă acţiune într-un alt judeţ. PDL a reuşit în anul 2011 să câştige cinci din şase competiţii electorale parţiale, respectiv cele de la Baru (Hunedoara), Corni (Botoşani), Cernăteşti (Buzău), Horia (Tulcea) şi Scorţeni (Prahova). Şi în 2010, PDL a câştigat aproape toate alegerile parţiale din ţară, inclusiv în localitatea Secaş, din judeţul Timiş, cunoscută ca fief al PSD. PDL a mai obţinut funcţiile de primar şi în alte localităţi aflate în situaţii similiare celei din Timiş, respectiv Vultureşti (Argeş), Adamclisi (Constanţa), Răchiţi (Botoşani).
Gh. BURDUJAN

PRIMARUL NOSTRU ÎNCURCĂ DRUMURILE

Pe data de 20 Mai, 2011, a vut loc la Ploieşti un eveniment pozitiv pentru judeţul Prahova: semnarea contractului privitor la extinderea şi modernizarea reţelelor de canalizare din oraşele judeţului. Evenimentul semnării contractului s-a desfăşurat la Hotel Central din Ploieşti.  În mod firesc a fost invitat şi primarul oraşului Vălenii de Munte. Primarul nostru, însă, aşa cum îl ştim, în loc să se prezinte la Hotel Central în vederea semnării contractului, s-a prezentat la mult mai cunoscutul Hotel Prahova. Deh! Fiecare după propria sa putirinţă de orientare în spaţiu. L-o fi derutând înălţimea clădirii Hotelului Prahova… Nimic de zis, acesta se vede de la distanţă şi poate fi nimerit cu mai multă uşurinţă.   Dacă s-ar fi născut la oraş ar fi putut face mai lesne deosebirea între cele două unităţi hoteliere. Aşa, de la Slon-Ceraşu, te duci acolo unde clădirea e mai cu moţ. Personal, îmi este teamă că, la un moment dat, va încurca şi drumul către Primărie…

SPITALUL ORĂŞENESC VĂLENII DE MUNTE – PRIMUL SPITAL DIN JUDEŢUL PRAHOVA CARE A PRIMIT AVIZUL DE PRINCIPIU DIN PARTEA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII

SPITALUL ORĂŞENESC  din VĂLENII DE MUNTE este una dintre puţinele unităţi medicale din judeţul Prahova care a fost acreditată, fiind primul spital din judeţ care a primit avizul de principiu din partea Ministerului Sănătăţii pentru o nouă structură a sa care să includă şi o secţie de fizio-terapie, pe lângă cele deja existente. Acest lucru a fost posibil datorităfaptului că domnul deputat al Colegiului 5 (Valea Teleajenului), Mihai Cristian Apostolache s-a implicat în mod activ în menţinerea şi modernizarea acestei unităţi medicale, în relaţia nemijlocită cu Direcţia de Sănătate, Casa de asigurări şi Ministerul Sănătăţii.

COMUNICAT DE PRESĂ/PDL PRAHOVA/12.05.2011

I. Parlamentarii PDL Prahova au depus în această săptămână mai multe interpelări adresate ministrului administraţiei şi internelor precum şi ministrului dezvoltării regionale şi turismului cu privire la o serie de abuzuri şi ilegalităţi extrem de grave la nivelul Consiliului Judeţean Prahova. Deputaţii Roberta Anastase, George Ionescu, Florin Anghel, Cristian Burlacu, Mihai Apostolache, Andrei Sava şi Sever Voinescu au sesizat o serie de acţiuni care scot în evidenţă dispreţul legii şi al cheltuirii banului public, dar şi transformarea CJ Prahova, în mandatul lui Mircea Cosma, într-o afacere de interes privat:
1. Într-o singură zi de la semnarea unui contract de asfaltare de 60.000 de metri pătraţi, preşedintele CJ Prahova a recepţionat lucrarea şi a plătit 500.000 de euro deşi în ziua aceea datele meteo indicau că nu se putea turna asfalt.
Consiliul Judeţean Prahova, prin reprezentantul Mircea Cosma, preşedinte C.J. Prahova, încheie în data de 11.11.2008 contractul cu nr. 17712, pentru Lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice, covoare bituminoase pe DJ 101 A Şirna – Perşunari, în valoare estimată de 2.136.180 lei, inclusiv TVA, cu SC CAST SRL Băneşti. Suprafaţa acestor lucrări este estimată la 60.000 de metri pătraţi.
Incredibil, dar adevărat, în nici 24 de ore de la data încheierii contractului este făcută recepţia lucrărilor prin procesul verbal nr. 279/12.11.2008. Mai mult, instantaneu este emisă factura 873/12.11.2008 prin care se plăteşte integral această sumă.
Menţionăm că este imposibil ca această lucrare să fie executată într-o singură zi, cantitatea de asfalt turnat depăşind cu mult producţia de asfalt a întregului judeţ Prahova, precum şi capacitatea de lucru a firmei respective. Totodată, atât în data de 11.11.2008 cât şi în data de 12.11.2008 condiţiile meteo nu permiteau turnarea asfaltului, în ambele zile temperaturile fiind, conform Centrului Meteorologic Muntenia, cuprinse între 1 şi 4 grade.şi nu de peste 10 grade aşa cum este specificat în caietul de sarcini pentru această lucrare.
2. Preşedintele CJ Prahova a votat o hotărâre prin care şi-a despăgubit familia cu 400 de milioane lei vechi periclitând astfel accesarea unor fonduri europene.
Preşedintele CJ Prahova este protagonistul despăgubirii din banii judeţului a propriilor copii cu suma de 40.296 lei. Prin Hotărârea 55/2009, CJ Prahova a declanşat procedurile de expropiere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării drumului judeţean de centură DJ 236, judeţul Prahova. Printre proprietarii despăgubiţi în urma acestor expropieri se numără şi cei doi copii ai preşedintelui CJ Prahova, şi anume Cosma Andreea Oana şi Cosma Vlad Alexandru. Menţionăm că Mircea Cosma nu numai că a luat parte la deliberările privind adoptarea acestei hotărâri (55/2009 CJ Prahova), dar a şi votat pentru, deşi era într-un evident conflict de interese. Ceea ce este şi mai grav este că finanţarea reabilitării DJ 236 Prahova este din bani europeni ceea ce poate afecta crdibilitatea României în ceea ce priveşte accesarea acestor fonduri.
3. Pe timp de criză, 180 de oameni din CJ Prahova şi instituţii subordonate din punct de vedere administrativ sau politic s-au deplasat la Roma pe bani publici. Nota de plată: 800.000 lei.
Consiliul Judeţean Prahova a dispus cheltuirea unor sume exorbitante pentru deplasarea la Roma a unei delegaţi de peste 180 de persoane din cadrul CJ Prahova şi a instituţiilor din subordine la o aşa-zisă acţiune de promovare a judeţului. Suma de peste 800.000 de lei nu poate fi justificată în niciun fel, mai ales într-o perioadă de criză. Trecem peste faptul că printre persoanele participante s-au numărat şi secretara preşedintelui CJ, consilieri personali şi alte persoane din cadrul instituţiei consiliului care nu aveau nicio legătură cu evenimentul respectiv şi ne întrebăm de ce s-au cheltuit o asemenea sumă în condiţiile în care această acţiune a fost stabilită încă de anul trecut, iar costurile în mod normal trebuiau să fie la cel puţin jumătate faţă decât s-a facturat şi plătit. Nu trebuie neglijat nici faptul că atât Consiliul Judeţean, cât şi celelalte instituţii participante aflate în relaţie directă cu Consiliul Judeţean Prahova au contractat serviciile aceleiaşi agenţii de turism, care în mod firesc nu trebuia să “umfle” facturile, ci trebuia să facă reduceri semnificative pentru aceste servicii. Ne-am interesat şi noi cât costă o deplasare de 7 zile la Roma care include cazare şi transport cu avionul şi a reieşit faptul că o astfel de deplasare pentru o persoană nu trebuia să depăşească 600 euro. Ori dacă analizăm una din facturile emise pentru această deplasare pentru unul din parcurile industriale solicitate pentru a participa la această acţiune, vom constata că pentru 2 persoane respectivul parc industrial a plătit 12.000 lei, deşi iniţial factura fusese de 18.000 lei, adică 1500 euro de persoană, aspect care, din punctul nostru de vedere, trebuie verificat pentru toate facturile primite şi plătite de instituţiile participante. Este evidentă risipa de bani publici, aşa-zisa promovare a judeţului fiind, de fapt, paravanul sub care s-a ascuns o adevărată afacere şi prin care s-au mulţumit şi anumite persoane pentru serviciile prestate în slujba “conducătorului iubit”.
4. Colectare de fonduri pentru partid în sediul Consiliului Judeţean
Rareş Enescu, consilierul personal al preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, este reclamat în presă de mai mulţi dintre colegii de partid că le-a solicitat să cotizeze cu sume cuprinse între 1.000 lei şi 4.000 lei pentru “mielul de Paşte pentru campania electorală de la Scorţeni”. Rareş Enescu a confirmat această informaţie, privitoare la strângerea de fonduri, nu pentru “miel” ci pentru campania electorală de la Scorţeni.  Ceea ce este mai grav este faptul că a transformat instituţia CJ Prahova în sediu de partid, colecta făcându-se chiar la sediul Consiliului Judeţean Prahova, în biroul consilierului personal al lui Mircea Cosma.
II. Consiliul de Coordonare Judeţean al PDL Prahova a hotărât excluderea din partid a lui Auraş Dragomir, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Prahova.
La propunerea Biroului Permanent Judeţean, Consiliul de Coordonare al PDL Prahova a luat în discuţie, în cursul acestei săptămâni, propunerea de excludere din PDL a lui Auraş Dragomir, vicepreşedinte al Consilului Judeţean Prahova.
Lui Auraş Dragomir i s-a reproşat lipsa de activitate la nivelul Consiliului Judeţean Prahova, rezultatele slabe din punct de vedere politic în ceea ce priveşte zona de care este reponsabil, precum şi încălcarea mai multor hotărâri ale BPJ PDL Prahova.
Deşi a fost invitat la şedinţă, Auraş Dragomir nu a fost prezent. Hotărârea a fost luată cu unanimitate de voturi. Prin această excludere Auraş Dragomir îşi pierde şi calitatea de consilier judeţean.

Dreptul la replică: “Ştiinţa” obiectivităţii şi “arta” denigrării

Într-un articol intitulat “Dictatura din şcoli şi celebritatea internaută a oraşului Vălenii de Munte”, publicat în ziarul Vălenii, nr. 35, aprilie, 2011, autorul (bine intenţionat???) transformă (ca şi alţi colegi de presă) o păruială între două eleve ale Colegiului Naţional “Nicolae Iorga” într-un eveniment epocal şi mondial omiţând să spună (tot bine intenţionat???) că violenţa, în şcolile din lumea întreagă, este un fenomen frecvent, că şcoala (cel puţin cea românească) este importatoare de violenţă şi nu generatoare şi că asemenea lucruri nedorite, la Colegiul Naţional “Nicolae Iorga”, sunt foarte rare, poate şi datorită “adevaratei dictaturi instaurate” de directorul instituţiei amintite.
Am revăzut sensurile din DEX pentru termenul dictatură şi m-am liniştit. Comportamenul meu ca director n-are nicio legătura cu “adevărata dictatură”. Ba dimpotrivă, încurajez opiniile bine întemeiate, realizarea de acţiuni serioase şi responsabile, respectarea legislaţiei şcolare în vigoare şi cer să fim consecvenţi în stabilirea şi respectarea regulilor.
Consider că autorul anonim al articolului invocat (oare de ce n-a avut demnitatea să semneze şi să-şi asume afirmaţiile “corecte şi bine documentate”?), plecând de la comportamentul meu real, nutreşte speranţa de a fi descoperitorul unui nou sens, diametral opus celor acceptate şi consacrate, pentru termenul dictatură. Dacă aşa stau lucrurile, nu pot decât să mă bucur că îl ajut sa devină “celebru”. Sper să mă invite la decernarea unui eventual premiu al Academiei Române pentru “geniala” sa descoperire. În rest, poate că n-ar strica probarea unei adevărate deontologii ziaristice şi un surplus de morală autentică.
prof. Petre Vulpe

AM FOST CEL MAI INCOMOD CANDIDAT LA FUNCŢIA DE PRIMAR, PENTRU CONTRACANDIDAŢII MEI, ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ DIN ANUL 2008

(Interviu cu domnul MARIAN COSTOVICI)
Reporter: V-aţi născut la ţară sau la oraş, stimate domnule Marian Costovici? Vă pun această întrebare, în acest mod, atât pentru a vă cunoaşte oamenii mai bine, cât şi pentru a vedea dacă pentru dumneavoastră are importanţă locul unde te-ai născut, aşa cum are pentru actualul primar PSD, Mircea Niţu?!
În primul rând vă salut pe dumneavoastră şi vă mulţumesc pentru ocazia de a spune gândurile mele în ziarul dumneavoastră şi totodată îi salut pe cei care vor citi aceste rânduri. M-am născut şi am crescut în oraşul Vălenii de Munte, din părinţi vălenari – mama fiind din cartierul Valea Gardului, iar tata din cartierul Moarea. Am absolvit Liceul Electromecanic Bucureşti, în 1977, şi Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea de Inginerie Mecanică, în anul 1981. Am efectuat repartiţia guvernamentală după absolvirea facultăţii la actualul combinat cu capital francez “La Farge”, unde am ocupat funcţia de dispecer, într-un combinat în care lucrau 2000 de oameni. Din anul 1984 până în anul 1998, am lucrat la Uzina Mecanică din Vălenii de Munte, promovând, în timp, de la simpla funcţie de tehnolog până la cea de şef de secţie. Aici mi s-au intersectat drumurile cu regretatul Stelian Manolescu care pe vremea aceea era contabilul secţiei respective. Din anul 1998 şi până în anul 2008 am lucrat la Primăria Vălenii de Munte, la început ca simplu diriginte de şantier, autorizat, unde controlam tehnic şi decontam situaţiile de lucrări la absolut toate investiţiile Primăriei. De exemplu: primele blocuri ANL, asfaltările şi betonările tuturor străzilor şi trotuarelor, renovarea Casei de Cultură, renovarea Muzeului de Artă  Religioasă, renovarea Bibliotecii M. R. Paraschivescu, alimentarea cu apă potabilă şi gaz metan pe aproape toate străzile oraşului, renovarea fostului sediu al Primăriei, extinderea Spitalului Orăşenesc, renovarea şcolilor şi lista poate continua.Timp de trei ani am lucrat în postul de arhitect şef al Primăriei unde am elaborat şi emis peste 3000 de autorizaţii de construire la nivelul oraşului. Am fost promovat ca şef  serviciu întreţinere străzi, drumuri, spaţii verzi, parcuri sere, cimitir, unde împreună cu muncitorii primăriei executam absolut toate lucrările gospodăreşti de pe raza oraşului, inclusiv curăţenia albiilor pârâurilor Văleanca, Parasca, Tarsica şi a râului Teleajen, nu ca în prezent când multe din aceste lucrări se efectuează cu firme private pe bani grei. Din anul 2005, datorită volumului mare de lucrări s-a înfiinţat Direcţia ADPP – Patrimoniu, unde prin concurs am obţinut postul de director. Din această poziţie şi până la alegerile locale din 2008, am colaborat foarte bine cu regretatul primar Stelian Manolescu, reuşind să menţinem ordinea şi curăţenia în oraş, iar prin proiectele bugetelor locale dezbătute împreună am reuşit să realizăm investiţiile de care beneficiează cetăţenii acestui oraş.
Aţi fost un candidat incomod pentru adversarii dumneavoastră politici?
Da. Din motivele prezentate mai sus, am fost cel mai incomod candidat la funcţia de primar pentru contracandidaţii mei care în campania electorală din anul 2008, spuneau “să nu-l votaţi pe gunoierul şef al oraşului care cerşeşte voturi din scară în scară prin blocuri”. Astăzi uitaţi-vă şi dumneavoastră cum arată străzile oraşului cu actualii gospodari: pline de gropi, praf, mizerie, buruieni, câini fără stăpân, transversări pentru utilităţi neasfaltate, marcaje şterse sau inexistente, trotuare cu bălăriile răsărind din asfalt etc. Ca o paranteză, în anii 2010 – 2011 nu s-a realizat absolut niciun metru pătrat de trotuar, la ora actuală fiind în această situaţie. şi amintesc: Str. “Valea Gardului”, Str. “Dr. Istrate”, Str. “George Enescu”, Str. “Mihai Bravu”, Str. “Cuza Vodã”, Str. “Ştefan cel Mare”, Str. “Cismari”, Str. “Trăistari”, Str. “Ecaterina Varga”, Str. “Nicolae Bălcescu”, Str. “Pajiştei”, Str. “Odobescu” etc. După ce noua conducere a venit la putere, chiar în prima lună, prin hotarâre de Consiliu Local, a desfiinţat postul de director patrimoniu. Eu prevăzând acest lucru, mi-am dat demisia de onoare înainte cu o lună ajungând, pur şi simplu, şomer. Am rămas consilier local timp de 6 luni. Din această cauză nici indemnizaţia de şomaj nu am primit-o. Fiind incomod şi prea vulcanic, pentru atitudinea mea din Consiliul Local, unde reprezentam cetăţenii şi nu interesele de grup, am fost eliminat. În prezent sunt angajat în funcţia de şef atelier me-canic şi locţiitor al şefului de sistem hidrotehnic Văleni-Măneciu, de aproape un an şi jumătate.
Ca cetăţean al oraşului Vălenii de Munte, cum credeţi că gândesc concetăţenii dumneavoastră raportându-ne la modul în care înţelege actuala conducere a Primăriei să-şi facă datoria?
Concetăţenii sunt total dezamăgiţi de aleşii din anul electoral 2008 care s-au lăudat cu platforme-program inexistente în practicã la ora actualã. Sunt semnale evidente de nemulţumire ale oamenilor. şi în prezent vãd cã sunt foarte mulţi candidaţi pentru Primãria Vãleni, dar mulţi dintre ei habar nu au ce înseamnã administrarea unui oraş, ce înseamnã, cum se întocmeşte şi cum se executã un buget local care sã fie în interesul cetãţenilor. La întocmirea bugetului local anual trebuie sã se ţinã cont în primul rând de interesele prioritare ale cetãţenilor şi nu de interesele personale ale unora. De exemplu: pentru strada “Nicolae Bãlcescu”, Consiliul Local a propus construirea unei fântâni arteziene, iar cetãţenii care locuiesc acolo au nevoie de canalizarea apelor pluviale şi menajere. Vizavi de ceea ce gândesc cetãţenii oraşului cu privire la buna gospo-dãrire pun 4 întrebãri administraţiei publice locale:
1. Ce aţi avut cu fosta clãdire a Primãriei, simbolul oraşului, care fusese recent renovatã?
2. Ce aţi avut cu brazii seculari din aceeaşi zonã? De ce nu i-aţi protejat şi la ora aceasta înfrumuseţau şi ţineau umbrã Magazinului “Plus”?
3. Recent aceeaşi greşealã s-a repetat prin tãierea brazilor din faţa fostei Fabrici de Mãtase. Mai ales ca actualul primar a fost director la aceastã unitate desfiinţatã;
4. De ce s-a schimbat pavajul gri din centrul oraşului cu pavajul verde, pe miliarde de lei vechi? Aceşti bani puteau fi folosiţi mult mai eficient dacã se ţinea cont de propunerile majoritare ale cetãţenilor oraşului. Personal, mã durea sufletul când vedeam cã bordurile şi pavelele montate doar cu doi ani înainte erau scoase şi aruncate la gunoi pe Valea Stâlpului sau cine mai ştie pe unde. De ce nu au fost folosite la construirea de trotuare pe strãzile menţionate mai sus, strãzi care nu au trotuare la ora actualã?
Cum va trebui să arate, în viziunea dumneavoastră, “profilul” noului primar care va rezulta din alegerile locale ce vor avea loc în anul 2012? Va trebui să fie mult diferit de actualul primar sau va trebui să semene cu acesta pe care-l avem acum?
În legãturã cu “profilul” noului primar aş vrea sã revin un pic în trecutul nu prea îndepãrtat. “Nea Stelicã” (aşa îi spuneam eu regretatului primar, Stelian Manolescu), pânã sã câştige alegerile de primar în anul 1992, mi-a cerut sprijinul pe care i l-am acordat cu toatã încrederea. Timpul  mi-a dovedit cã nu am greşit. De la dânsul învãţând în timp cum se gospodãreşte un oraş ca Vãlenii de Munte. Revenind la “profilul” primarului anului 2012, acesta trebuie sã fie gospodarul şef al oraşului. Biroul lui sã fie strãzile, punctele de lucru ale Primãriei, investiţiile Pri-mãriei, şcolile, Spitalul, celelalte instituţii de stat şi chiar private, sã aibã legãturã în permanenţã cu cetãţenii, cu nevoile, cu lipsurile, necazurile şi cu framântãrile lor. Audienţele sã aibã loc acolo unde sunt probleme de rezolvat. Problemele oamenilor sã fie constatate şi rezolvate în regim de urgenţã la locul faptei, şi nu în biroul oval al primarului, o datã pe sãptã-mânã, atunci când sunt programate aşa numitele audienţe de 2 ore. Revin la vorbele fostului primar Manolescu care spunea cã “pentru a fi un bun primar trebuie sã ai cel puţin 10 ani experienţã în administraţia publicã, sã fii un bun familist şi sã nu ai afaceri private paralele care te abat de la drumul pe care trebuie sa-l parcurgi, 4 ani, numai şi numai în interesul cetãţenilor”. Şi avea dreptate.
Dacã vi s-ar propune şi veţi fi susţinut de partidul dumneavoastră, veţi candida pentru această funcţie?
Da! Categoric da! Chiar dacã prin absurd, sã zicem, nu aş fi susţinut pentru a candida la funcţia de primar din partea partidului din care fac parte din anul 2007, eu cred cã tot voi candida pentru aceastã funcţie. Şi aici fac o micã parantezã: când am candidat la funcţia de primar în anul 2008, am fost împins şi susţinut din spate de cetãţenii acestui oraş care zi de zi mã vedeau pe strãzi, acolo unde aveam diferite lucrãri sau intervenţii cu muncitorii sau funcţionarii Primãriei. Vreau sã menţionez cã este pentru prima datã în istoria acestui oraş, când un alt candidat, de la alt partid, cu excepţia PSD, a câştigat alegerile locale. Din pãcate jocurile pentru câştigarea alegerilor din anul 2008 au fost influenţate în prealabil şi din acest motiv, pentru cã oamenii au încredere în mine şi eu în ei, voi candida la funcţia de primar în anul 2012. Atrag atenţia tuturor acelora care vor sã mã scoatã din cãrţi, cã am în spate miile de oameni simpli care nu vã vor lãsa sã vã bateţi joc de acest oraş care trebuie sã fie al tuturor, nu al grupurilor de interese ca pânã acum.
Dacã aţi fi fost primar ce aţi fi  făcut dumneavoastră pentru Vălenii de Munte? Care ar fi fost acţiunile prioritare?
Dacã eram primar aş fi dorit ca toatã lumea pe care o întâlnesc pe stradã sã o vãd zâmbind şi nu tristã şi abãtutã cum este în prezent. M-aş fi dedicat total oamenilor acestui oraş în care m-am nãscut şi am crescut, fãrã a face diferenţa de religie, etnie, partid aşa cum se procedeazã în prezent. Toţi agenţii economici, persoane fizice sau juridice care vor sã ajute, sã înfloreascã acest oraş prin investiţiile lor, sunt bine veniţi. Însã fãrã comisioane, fãrã licitaţii dubioase, fãrã legãturi naş-fin, fãrã protejaţi etc. În concepţia mea economico-socialã este loc pentru toatã lumea, chiar şi pentru cei care m-au hulit în anul 2008 fãrã ca eu sã le fi fãcut ceva rãu. Poate vã întrebaţi care este platforma mea program pe viitor? Îmi pare rãu cã nu pot sã o dezvãlui, dar nu mai vreau sã dau idei actualei puteri locale şi nu mai vreau sã fac gratuitãţi. O parte din platforma-program pe care am prezentat-o cetãţenilor când am candidat în 2008 la funcţia de primar a fost urmãritã şi executatã, bineînţeles total greşit, de actualul primar. De exemplu, pentru mine centrul civic, finanţat conform acelor tãbliţe indicatoare de la “fondul de mediu” şi subliniez, adicã de la bugetul de stat, reprezenta cu totul altceva, nu un amãrât de pãrculeţ. Dacã voi ajunge primar voi demonstra ce înseamnã adevaratul centru civic al oraşului Vãlenii de Munte. În concluzie, prioritãţile mele ar fi fost:
a) aducerea investitorilor pentru crearea de locuri de muncã plãtite decent, nu ca în prezent;
b)  extinderea, modernizarea şi dotarea Spitalului Orãşenesc prin înfiinţarea secţiilor medicale inexistente acum, care sã ofere servicii medicale complete şi urgente fãrã a mai fi nevoie ca pacienţii sã se mai deplaseze la alte spitale;
c) extinderea totalã a reţelelor de canalizare ale oraşului;
d) revigorarea activitãţii cultural-sportive;
e) încurajarea şi stimularea învãţãmântului şcolar pe plan local.
Stimate domnule Marian Costovici, vă pun şi dumneavoastră aceeaşi întrebare pe care am pus-o şi altor intervievaţi: primarul oraşului, Mircea Niţu, acuzã Partidul Democrat Liberal, că “este împotriva oraşului”. Afirmaţia o face în fiţuica “Vălenii de Munte” pe care o editează pe banii cetăţenilor, din bani publici. Rezultă că şi dumneavoastră, ca membru PDL sunteţi împotriva oraşului. De ce sunteţi împotriva oraşului, domnule Marian Costovici?
Cred cã prin ceea ce am afirmat anterior demonstrez cã sunt întrutotul pentru acest oraş şi-mi doresc sã am o contribuţie importantã pentru dezvoltarea lui pe toate planurile. Trebuia sã mã zbat şi mai mult pentru a fi primarul celor mulţi şi nevoiaşi. Sã ştiţi cã şi acum mi se cere ajutorul destul de des pentru a rezolva diverse probleme ale cetãţenilor şi mã doare cã nu pot sã-i ajut pe toţi. Jumãtate din oamenii care au votat în anul 2008 la alegerile locale din Vãlenii de Munte şi-au pus speranţe în viitorul lor atunci când mi-au dat votul. Sper ca în anul 2012, împreunã cu votanţii mei şi cu cei dezamãgiţi de actuala conducere a oraşului sã îndreptãm lucrurile spre foarte bine. Mi se reproşeazã uneori cã sunt o persoanã prea vulcanicã. Credeţi cã dacã vorbesc pe un ton rãspicat şi hotãrât sunt împotriva oraşului? Din punctul meu de vedere aşa trebuie sã fie un primar: foarte energic, plin de iniţiative şi de realizãri în acelaşi timp. Domnilor din actuala conducere a oraşului, nu mã deranjeazã faptul cã vã plimbaţi în maşini luxoase, dar coborâţi din ele şi nu mai vorbiţi din vârful limbii cu oamenii, nu mai ignoraţi cetãţenii ci puneţi-vã în slujba lor. La aceastã întrebare fac o micã parantezã: Marian Costovici este un om prea sincer şi deschis faţã de oameni, ceea ce nu primesc la fel din partea unora, ba dimpotrivã. Atrag de partea mea şi ridic din neant oameni care nu meritã, deorece din momentul în care îi fac cunoscuţi, mã uitã, spunând cã ei sunt mai deştepţi şi mai importanţi decât mine şi chiar mã denigreazã în anumite cercuri. Aşa cã oameni de bine şi cu suflet, veniţi lângã mine, dar nu cei care nu ştiu altceva decât sã profite de moment. Greşeli din acestea împotriva oraşului nu am sã mai comit vreodatã.
Vi se pare corectã, morală şi justificată acţiunea primarului de a edita o publicaţie pe bani din bugetul oraşului, ai cetăţenilor contribuabili, pentru a se lăuda de unul singur şi pentru a-i ataca pe toţi aceia care nu sunt de acord cu el?
În legãturã cu fiţuica de care pomeniţi şi care este editatã pe banii publici, las concetãţenii mei sã judece aceastã situaţie în actuala conjuncturã de crizã economicã mondialã, când mulţi dintre noi nu au ce sã punã pe masã la copii, când pensionarii mor pentru cã nu mai au bani de medicamente, când salariaţii nu mai fac faţã la facturile de utilitãţi sau la împrumuturile din bãnci. Este o regulã la Primãria Vãleni sã risipeşti banul public. A fost recent ziua oraşului când bani grei au fost aruncaţi pentru masa de protocol, pentru acel foc de artificii care costã zeci de milioane, când bani grei i-au fost daţi lui Ionuţ Dolãnescu ca sã cânte pentru o orã. Mã întreb ce crizã e la Vãlenii de Munte dacã ne permitem asemenea luxuri? La toate acestea se aliniazã şi aceastã fiţuicã editatã din banii publici.
Daca aţi fi fost primar aţi fi fãcut aceeaşi dicriminare pe care o face actualul primar PSD: copii de la ţară, copii de la oraş, oameni care au sau care nu au legătură cu oraşul, oameni care au drepturi, oameni care nu au drepturi etc. Aţi fi tratat ora-şul ca fiind propria dumneavoastră moşie?
Nicidecum! Aşa ceva nu s-ar fi întâmplat dacã eram eu primar. Aceste inexplicabile carenţe (ca sã le zic aşa) din partea unui primar nu trebuie sã continuie. Mã repet, eu nu fac discriminare de etnie, de religie, de partid, de om de la ţarã sau de la oraş. Toţi trebuie sã fim trataţi la fel, fiindcã valorile pot sã fie şi printre oamenii care sunt ortodocşi şi printre oamenii care sunt catolici sau musulmani şi printre rromi şi printre români şi printre cei care s-au nãscut la ţarã şi printre cei care s-au nãscut la oraş.
Cum vedeţi rezolvatã problema câinilor maidanezi. Dar a comerţului stradal?
Dacã vã duceţi în Plopeni sau în Slãnic, oraşele cele mai apropiate, sau în Comuna Mãneciu n-o sã vedeţi câini maidanezi pe strãzi. Nici acel comerţ stradal, adicã trotuarele blocate de marfa unora care constituie clientela politicã a actualei puteri locale. Explicaţia acestei stãri de fapt stã în neaplicarea hotãrârilor de consiliu date de Consiliul Local. Dupa cum ştiţi şi dumneavoastrã, legislaþie existã. Trebuie ca executivul s-o punã în practicã!
Ce aţi dori să le spuneţi concetãţenilor dumneavoastră?
Cea mai mare ambiţie a mea este ca toţi concetãţenii mei sã aibã servicii bune, sã devinã primul oraş din România fãrã şomeri. Poate cã o sã li se parã unora un vis, însã mie personal nu, şi am pârghiile necesare pentru a-mi vedea visul cu ochii. Cunosc investitori foarte influenţi şi puternici care ar dori sã mã ajute şi sã investeascã în Vãlenii de Munte, însã deocamdatã nu se poate. Ce aţi spune dacã aş aduce firma Siemens în oraşul nostru? În final le promit tuturor concetãţenilor mei cã le voi aduce zâmbetul pe buze. Dacã voi fi primar mã voi pune numai şi numai în slujba lor şi nu voi da afarã din servicii funcţionarii Primãriei sau profesorii din şcoli aşa cum au scornit adversarii mei în campania electoralã din anul 2008. Din contrã. Aşa sã mã ajute Dumnezeu!
Va mulţumesc pentru timpul acordat.
Şi eu vă mulţumesc.

Cum doreşti să fii –Agresiv, Asertiv sau Pasiv?

Nu mi-am propus să vă ţin o lecţie despre comunicare, ci pur şi simplu doresc să lansez o provacare, astfel încât fiecare dintre noi să-şi auto-evalueze comportamentul şi stilul de a comunica în cadrul grupului de apartenenţă, să adopte o atitudine care să permită să ne simtim cât mai confortabil şi fericiţi în colectivitatea din care facem parte.
Comunicarea este un element fundamental al existenţei umane, încă din antichitate întelepţii ocupându-se de arta retoricii. “Communis” din latină înseamna “a pune de acord, a fi în legătură cu…, a fi în relaţie cu…”.
Pentru o comunicare corectă este necesar să respectăm două reguli de bază:
1. transmiterea mesajului clar şi concis;
2. ascultarea activă şi întelegerea mesajului pe care celălalt îl transmite.
Iar pentru ca aceasta să fie şi eficientă este necesar să avem un comportament şi ocomunicare asertivă.
Conceptul acesta este de fapt o “găselniţă americăneasca” ce se refera la curajul de a spune lucrurilor pe nume într-o manieră de respect faţă de celălalt. Este de fapt un concept foarte abstract, asertivitatea nu este un lucru ci un proces, nu este un obiect de studiu ci mai curând un subiect de practică.
Ce înseamnă să fii asertiv ?
Manifestarea asertivă poate fi asemănată cu o atitudinea ponderată, echilibrată sau înţeleaptă, fiind definită ca tipul de comportament care se gaseşte la jumatatea distanţei dintre polii comunicării: agresiv şi pasiv.
Asertivitatea este cea mai eficientă modalitate de soluţionare a problemelor interpersonale.Comunicarea directă, deschisă şi sinceră permite recepţionarea mesajelor fără blocaje şi distorsiuni, ceea ce menţine şi îmbunătăţeşte relaţiile cu ceilalţi. Capacitatea de a comunica în mod asertiv sentimentele, emoţiile şi gândurile fără a leza integritatea celorlalţi, reprezintă un mod eficient de comunicare.
Comportamentul asertiv inhibă anxietatea şi reduce depresia, conducând la o îmbunătăţire a imaginii de sine. Acesta este întărit şi de o serie de elemente non-verbale cum ar fi:contactul vizual,  tonul vocii, mimica (componente ale comunicării nonverbale şi paraverbale).
Stilul de comunicare asertiv este caracterizat printr-o serie de elemente:
  • ai convingerea că toate persoanele îţi sunt egale;
  • acorzi importanţă părerilor şi intereselor celorlaţi;
  • există o concordanţă între mesajul verbal transmis, mimică şi gestică;
  • mesajele utilizate sunt de genul „eu cred că…, mă simt…”;
  • susţinerea privirii interlocutorului.
Să fii asertiv înseamnă să comunici autentic şi eficient, construind în timp real o relaţie pe termen lung.
Comunicarea şi comportamentul asertiv cresc stima de sine, aduc respect pentru ceilaţi şi din partea celorlalţi.
Ce poţi face pentru a a avea un comportament şi o comunicare asertivă?
  • exprimă-te clar şi concis;
  • evită să fii sarcastic;
  • evită să faci generalizări;
  • evită să foloseşti etichete;
  • cere feed-back;
  • evită comportamentul agresiv;
  • evită reacţiile impulsive;
  • evită monopolizarea discuţiei;
  • evită să faci presupuneri;
  • conştientizează ce tip de comunicare foloseşti (agresivă, asertivă, pasivă sau agresiv-pasivă).
Asertivitatea este compromisul între o comunicare pasivă, unde eşti de acord cu tot ceea ce spune interlocutorul tău, şi una agresivă, când contracarezi orice replică, din dorinţa de a te impune.
ATENŢIE!

O comunicare asertivă presupune o sinceritate care, în cazul presoanelor agresive, poate avea efecte negative prin interpretări eronate, ghidate de furie şi impulsivitate. În aceste condiţii, însoţeşte comunicarea asertivă de argumente solide, expuse pe înţelesul tuturor pentru a fi acceptate. Totodată, stabileşte clar ce este negociabil şi ce nu, în comunicare. Păstrează tot timpul un comportament cooperant şi prietenos, dar fii ferm – respectă-ţi poziţia clar şi fără supărare. Negociază ca între egali! Cere sugestii, controlează-ţi emoţiile şi nu răspunde cu agresivitate, nici supunere în situaţii de stres.
O persoană asertivă este admirată de toată lumea şi are relaţii de calitate cu ceilalţi, şi asta nu  ţine de felul în care arată, de inteligenţa, de funcţia ocupată etc, ci de abilitatea ei de a se exprima la momentul potrivit, de a-şi cere scuze şi de a-şi asuma responsabilităţi când trebuie.
În tabara opusă, în contrast cu asertivitatea, este agresivitate. Adică, să spui ce ai de spus fără să îţi pese de reacţia celuilalt, dominându-l psihic, emoţional şi uneori chiar fizic.
Asertivitatea afectează aproape toate laturile vieţii. Oamenii care-şi însuşesc această abilitate au mai puţine conflicte, deci mai puţin stres, reuşesc să-şi îndeplinească necesităţile şi îi ajută şi pe ceilalţi să le îndeplinească pe-ale lor, au relaţii puternice şi pe care se pot baza. Toate astea duc la o stare mentală mai bună şi la o sănătate considerabil îmbunătăţită. Ce ziceţi, merită efortul de a învăţa să fim asertivi ?
Unii oameni confundă asertivitatea cu agresivitatea, considerând că ambele comportamente implică faptul de a-ţi exprima nevoile şi a-ţi cere drepturile. Diferenţa majoră între ele este respectul pentru ceilalţi pe care îl întâlnim doar în cazul persoanelor asertive. Ele se respectă pe sine şi pe ceilalţi şi gândesc întotdeauna în termeni de “câstig-câstigi.”
Agresivii folosesc tactici de manipulare, abuzive şi nu au respect pentru ceilalţi. Gândesc negativ despre cei din jur şi nu iau în considerare punctul de vedere al celuilalt. De cele mai multe ori, creeaza conflicte gratuite.
Pasivii nu stiu cum să-şi comunice sentimentele şi nevoile. Se tem de conflicte atât de mult încât preferă să-şi ascundă adevaratele sentimente şi nevoi, pentru a păstra pacea cu cei din jur. Îi lasă pe ceilalţi să iasă câstigători din orice conflict întotdeauna şi asta duce la pierderea totală a respectului de sine.
Decizia de  a avea, sau nu, un comportament „cum se cuvine” este numai a ta. Nici nu e greu, când ai doar trei variante: Agresiv, Asertiv sau Pasiv. Mulţi sunt cei care, necunoscându-se pe ei înşişi, ar da cu banul, sau cu zarul.
După cum am spus la începutul articolului, reînnoiesc provocarea şi te instig să te cunoşti pe tine. Doar prin comunicare putem fi mai buni şi numai cu ajutorul acestui „tool”, cum ar spune americanii, sau instrument, putem ajunge să avem un cuvânt de spus în faţa celorlalţi. Fiecare din voi are o voce, care vrea să fie auzită, comunicaţi inteligent şi cerul va fi mai albastru, soarele mai blând, iar calea către succes va fi mult mai uşoară.
Prof. ing. Nicolae GHENCEA

LIBRĂRIE DE VISE

Pentru-o societate utilitaristă, pragmatică, librăria a ajuns ceva de domeniul trecutului, neprofitabil comparativ cu deschiderea unei crâşme ori a unei bănci. Cartea şi implicit librăria sunt înlocuite cu obstinaţie de un (ex)cititor căzut pradă tabloidelor, ziarelor sau televiziunilor de nişă, iar sfârşitul comerţului cu cartea a venit firesc.
Borges vedea în bibliotecă, deci în librărie „acel univers benefic care alină sufletul şi incită spiritul”. Cu alte cuvinte, spune-mi câte librării are oraşul, să-ţi spun valoarea spirituală şi mai ales umană a localităţii respective.
Câte librării mai există în orăşelul lui Iorga? Cine ar putea să susţină acest comerţ neprofitabil care ar da bine într-un spaţiu cu intelectuali recunoscuţi, atenuând astfel degradarea spirituală a urbei prin absenţa cărţii la vedere?
Este adevărat că marketingul cu cartea nu este la îndemâna oricui şi o carte nu se vinde precum un kilogram de cârnaţi iar invazia supermarketurilor din altă parte, a adus o oarecare compensare a lipsei de carte prin raioanele speciale din incinta lor. Comerţul cu căruciorul printre macaroane şi detergenţi doi-în-unul a insistat să compenseze această nevoie.
În Vălenii de Munte există scriitori dar nu există cărţi iar nostalgia unei librării rămăne un vis doar pentru o încăpăţânată patroană de semilibrărie care mai iubeşte încă rafturile cu cărţi, şi nu etajerele virtuale ale internetului. Imaginea unui spaţiu modern, cu un librar ospitalier în ambient exotic, împărtăşind bucuria cărţii care nu este în lista cu lecturi obligatorii, rămăne o soluţie la supraviţuirea spirituală a lumii în care trăim. Poate se va gasi cineva de oriunde care să readucă intelectualul în librărie şi să exploreze cartea, în folosul şi spre binele generaţiei internaute. Un mod simplu legal şi accesibil.
,,Carte iubită, fără de folos, /tu nu răspunzi la nici o întrebare”
Camelia NEAGU

SIMPOZION NAŢIONAL LA ECO – GRUPUL ŞCOLAR MĂNECIU-UNGURENI

Moto: „A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât de ameninţată astăzi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.” (Academician Eugen Pora)
Vineri, 6 mai 2011, s-a desfǎşurat, la Gupul Şcolar Mǎneciu, Festivitatea de încheiere a SIMPOZIONULUI NAŢIONAL ŞI SESIUNII DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE cu tema “Modalităţi şi mijloace de includere a problemelor  de mediu în cadrul diferitelor arii curriculare”, EDIŢIA a II-a 2011, eveniment înscris în calendarul activităţilor MINISTERULUI EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI, având ca principal coordonator, director, profesor Gabriela Despan  şi coordonatori pe secţiuni: director adjunct, profesor Camelia Petcu (învăţământ liceal teoretic), profesor Constantin Dan (învăţământ liceal tehnic), director adjunct, profesor Georgeta Nicoleta Chiroiu (învăţământ gimnazial), profesor Marieta Dan şi profesor Elena Dragomir (învăţământ primar), educator Daniela Cursaru şi profesor Elena Luminiţa Ghencea (învăţământ preşcolar).
Ne-au onorat prin sprijinul deosebit acordat demersului nostru educaţional: profesor Gheorghe BOROVINǍ, inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judetean Prahova, profesor Magdalena-Maria GEORGESCU  inspector şcolar al Inspectoratului Şcolar Judetean Prahova, profesor  universitar doctor inginer Paul ROŞCA, din cadrul Universitǎţii Petro Gaze Ploieşti, profesor Mariana CAZACU, director al Casei Corpului Didactic al Judeţului Prahova.
Printre obiectivele acestei manifestǎri menţionǎm:
  • Crearea premiselor pentru parteneriate de succes, pe de o parte între instituţii guvernamentale şi neguvernamentale care pot influenţa educaţia ecologică a copiilor, iar pe de altă parte între şcoală, familie şi comunitatea locală;
  • Încurajarea implicării cadrelor didactice şi elevilor pentru găsirea unor modalităţi şi mijloace de introducere a problemelor de protejare a mediului înconjurător în diferite arii curriculare;
  • Raportarea elementelor semnificative din societate, ştiinţă şi tehnologie la mediul înconjurător ca întreg şi la sistemele sale componente;
  • Adoptarea unui comportament ecologic adecvat prin implicarea în acţiuni concrete de protecţia mediului.
Şi pentru cǎ adevǎratul domeniu al educaţiei este posibilul, trebuie sǎ fim mereu pregǎtiţi ca lucrurile sale sǎ se nascǎ, apoi sǎ le îmbogǎţim şi sǎ le aşezǎm în rosturile culturii, dacǎ avem chemarea de a realiza aceasta. Astfel, vineri, 6 mai 2011, la Grupul Şcolar Mǎneciu a fost înfǎptuit încǎ un pas important pentru aşezarea în rosturile menirii sale culturale: inaugurarea primului Centru de Promovare a Culturii Tehnice din judeţul Prahova.
Spunem „încǎ un pas” deoarece existǎ mereu posibilitatea de a ne desǎvârşi şi pentru cǎ, aşezatǎ cultural, fiinţei umane îi va fi indiferent locul lumeştii treceri.
Profesor  Camelia Petcu

De ce nu ne înţeleg ceilalţi?

Poate părea o întrebare destul de obişnuită, dar ni s-a răspuns vreodată cu sinceritate la ea? Mereu este ocolită, avem doar răspunsuri simple sau altele greu de înţeles.
Un copil vede lumea cu alţi ochi, lui nu-i putem cere prea multe lucruri şi nu trebuie să aibă multe responsabilităţi. Unii copii o duc bine, sunt frumos trataţi şi se pot considera fericiţi, dar ce se întâmplă cu cei care sunt bătuţi de părinţii lor, trimişi la cerşit sau poate chiar alungaţi de acasă la o vârstă destul de fragedă? Pe ei cine îi înţelege? Cine îi ajută? Ar putea avea şi ei un viitor mai frumos…
Alţii au încercat de atâtea ori să vorbească cu părinţii lor, să le spună că… oricât de mici ar fi ei, au un suflet, au o inimă… Ce mai! Au sentimente la fel ca toţi ceilalţi, sunt oameni! Dar părinţii, de fiecare dată, le-au spus că sunt prea mici, că nu ştiu ei ce este viaţa, că nu au greutăţi, probleme şi că ar trebui să le mulţumească pentru bucăţica de pâine pe care o primesc… Şi totuşi… nu! Nu este aşa! Toţi copiii au nevoie de dragostea unei mame, de căldură sufletească şi de multe alte lucruri. Nu e nimeni de piatră! Un copil suferă pentru tot ce se întâmplă în familia lui, pentru tot ce vede şi… gândeşte. Plânge, plânge… cu lacrimi cristaline ce strălucesc pline de durere. Ceilalţi nu îl văd, dar el suferă. A încercat de atâtea ori să pună cuvintele pe hârtie, să simtă că-l ascultă cineva din spatele acelei foi, dar e pustiu. Mâine se va trezi cu aceeaşi tristeţe în ochi, în ochii lui de copil. Şi pentru ce? De ce? Oare nimeni nu îi va putea înţelege?
“De ce nu ne aud cei mai mari ca noi? De ce întotdeauna vorbim singuri, chiar şi atunci când pare că suntem ascultaţi? “Sunt întrebări pe care copiii şi le pun foarte des, dar la care nu primesc nici un răspuns.
Pentru că nu sunt luaţi în seamă, unii încep să facă fapte care să-i scoată în evidenţă. Fac fapte bune sau, dimpotrivă, fapte rele. În ochii multora, aceste fapte nu au nici o justificare. „Ai făcut acest lucru pentru că aşa ai vrut” – este replica pe care o aud de la cei mari. Dar niciodată: „Ai făcut acest lucru pentru a fi auzit, pentru a fi luat în seamă”.
Întotdeauna vinovaţii sunt ei, copiii. Nimeni nu îşi recunoaşte vina, nimeni nu spune: „A făcut acest lucru pentru că de fiecare dată l-am lăsat să vorbească singur, de fiecare dată l-am contrazis, niciodată nu l-am ascultat. Acum a vrut doar să se facă auzit”.
Câţi copii nu şi-au pus capăt zilelor doar pentru că au fost marginalizaţi, pentru că s-au simţit singuri, pentru că nu a avut cine să-i audă atunci când au plâns, când au râs, când au vrut să destăinuie un secret? Zeci, sute chiar. Nici măcar acest lucru nu i-a făcut pe oameni mai buni, mai înţelegători…
Fericirea şi buna înţelegere au ajuns să fie o utopie în zilele noastre. Să sperăm că acest lucru se va schimba în curând. Doresc tuturor persoanelor care nu se fac auzite să îşi impună punctul de vedere fără să facă fapte pe care mai târziu să le regrete. Timpul este neiertător…
Prof. Alina IONESCU

POFTIŢI ÎN “GARA NOASTRĂ MICĂ”!

Pierdut in procesul de modernizare, oraşul nostru, aflat într-o continuă schimbare işi păstrează umbrele triste ale vremurilor apuse.  Deşi poartă o haină nouă alcatuită minuţios din clădiri, parcuri colorate şi borduri moderne, pe alocuri frânturi din scheletul vechiului oraş încă păstreaza vie atmosfera anilor ’90. Uitată în tărâmul taximetriştilor, gara din Văleni arată ca după război. Dacă nu ai zări oamenii pierduţi de-a lungul peronului ai spune că e părăsită.
În incinta clădirii nu descoperi ceva spectaculos: o casă de bilete prăfuită peste care trecerea timpului şi-a lăsat amprenta şi o sală de aşteptare, un martor tăcut ce poartă scrijelit de-a lungul său puternic imprimat in pereţi numele vandalilor ce s-au abătut din călătoria lor pentru a lăsa un omagiu.
Peronul te intâmpină fără urmă de ospitalitate, îţi oferă un peisaj rupt parcă dintr-un film vechi ce te trimite către un tărâm aparţinând altor timpuri.
Oamenii încep să se agite, in zare trenul îşi anunţă sosirea. Locomotiva greoaie din 1973 poartă călătorii spre alte gări prăfuite, uitate in paragină. Dupa cinci minute un sunet puternic anunţă plecarea. Priveşti cum trenul se pierde in zare.  Te intorci in staţia de maxi-taxi şi pătrunzi într-o altă lume ce a evoluată şi modernă. O imagine ce iţi lasă un gust amar îţi rămâne intipărită in minte, imaginea gării.  Trist porneşti spre alte locuri mai vesele. Te intrebi însă: cui ar trebui să îi pese de “gara noastră mică”? De ce nu face nimeni  ceva să o schimbe?
Alexandra ZANIE