(Interviu cu domnul MARIAN COSTOVICI)Reporter: V-aţi născut la ţară sau la oraş, stimate domnule Marian Costovici? Vă pun această întrebare, în acest mod, atât pentru a vă cunoaşte oamenii mai bine, cât şi pentru a vedea dacă pentru dumneavoastră are importanţă locul unde te-ai născut, aşa cum are pentru actualul primar PSD, Mircea Niţu?!
În primul rând vă salut pe dumneavoastră şi vă mulţumesc pentru ocazia de a spune gândurile mele în ziarul dumneavoastră şi totodată îi salut pe cei care vor citi aceste rânduri. M-am născut şi am crescut în oraşul Vălenii de Munte, din părinţi vălenari – mama fiind din cartierul Valea Gardului, iar tata din cartierul Moarea. Am absolvit Liceul Electromecanic Bucureşti, în 1977, şi Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea de Inginerie Mecanică, în anul 1981. Am efectuat repartiţia guvernamentală după absolvirea facultăţii la actualul combinat cu capital francez “La Farge”, unde am ocupat funcţia de dispecer, într-un combinat în care lucrau 2000 de oameni. Din anul 1984 până în anul 1998, am lucrat la Uzina Mecanică din Vălenii de Munte, promovând, în timp, de la simpla funcţie de tehnolog până la cea de şef de secţie. Aici mi s-au intersectat drumurile cu regretatul Stelian Manolescu care pe vremea aceea era contabilul secţiei respective. Din anul 1998 şi până în anul 2008 am lucrat la Primăria Vălenii de Munte, la început ca simplu diriginte de şantier, autorizat, unde controlam tehnic şi decontam situaţiile de lucrări la absolut toate investiţiile Primăriei. De exemplu: primele blocuri ANL, asfaltările şi betonările tuturor străzilor şi trotuarelor, renovarea Casei de Cultură, renovarea Muzeului de Artă Religioasă, renovarea Bibliotecii M. R. Paraschivescu, alimentarea cu apă potabilă şi gaz metan pe aproape toate străzile oraşului, renovarea fostului sediu al Primăriei, extinderea Spitalului Orăşenesc, renovarea şcolilor şi lista poate continua.Timp de trei ani am lucrat în postul de arhitect şef al Primăriei unde am elaborat şi emis peste 3000 de autorizaţii de construire la nivelul oraşului. Am fost promovat ca şef serviciu întreţinere străzi, drumuri, spaţii verzi, parcuri sere, cimitir, unde împreună cu muncitorii primăriei executam absolut toate lucrările gospodăreşti de pe raza oraşului, inclusiv curăţenia albiilor pârâurilor Văleanca, Parasca, Tarsica şi a râului Teleajen, nu ca în prezent când multe din aceste lucrări se efectuează cu firme private pe bani grei. Din anul 2005, datorită volumului mare de lucrări s-a înfiinţat Direcţia ADPP – Patrimoniu, unde prin concurs am obţinut postul de director. Din această poziţie şi până la alegerile locale din 2008, am colaborat foarte bine cu regretatul primar Stelian Manolescu, reuşind să menţinem ordinea şi curăţenia în oraş, iar prin proiectele bugetelor locale dezbătute împreună am reuşit să realizăm investiţiile de care beneficiează cetăţenii acestui oraş.
Aţi fost un candidat incomod pentru adversarii dumneavoastră politici?
Da. Din motivele prezentate mai sus, am fost cel mai incomod candidat la funcţia de primar pentru contracandidaţii mei care în campania electorală din anul 2008, spuneau “să nu-l votaţi pe gunoierul şef al oraşului care cerşeşte voturi din scară în scară prin blocuri”. Astăzi uitaţi-vă şi dumneavoastră cum arată străzile oraşului cu actualii gospodari: pline de gropi, praf, mizerie, buruieni, câini fără stăpân, transversări pentru utilităţi neasfaltate, marcaje şterse sau inexistente, trotuare cu bălăriile răsărind din asfalt etc. Ca o paranteză, în anii 2010 – 2011 nu s-a realizat absolut niciun metru pătrat de trotuar, la ora actuală fiind în această situaţie. şi amintesc: Str. “Valea Gardului”, Str. “Dr. Istrate”, Str. “George Enescu”, Str. “Mihai Bravu”, Str. “Cuza Vodã”, Str. “Ştefan cel Mare”, Str. “Cismari”, Str. “Trăistari”, Str. “Ecaterina Varga”, Str. “Nicolae Bălcescu”, Str. “Pajiştei”, Str. “Odobescu” etc. După ce noua conducere a venit la putere, chiar în prima lună, prin hotarâre de Consiliu Local, a desfiinţat postul de director patrimoniu. Eu prevăzând acest lucru, mi-am dat demisia de onoare înainte cu o lună ajungând, pur şi simplu, şomer. Am rămas consilier local timp de 6 luni. Din această cauză nici indemnizaţia de şomaj nu am primit-o. Fiind incomod şi prea vulcanic, pentru atitudinea mea din Consiliul Local, unde reprezentam cetăţenii şi nu interesele de grup, am fost eliminat. În prezent sunt angajat în funcţia de şef atelier me-canic şi locţiitor al şefului de sistem hidrotehnic Văleni-Măneciu, de aproape un an şi jumătate.
Ca cetăţean al oraşului Vălenii de Munte, cum credeţi că gândesc concetăţenii dumneavoastră raportându-ne la modul în care înţelege actuala conducere a Primăriei să-şi facă datoria?
Concetăţenii sunt total dezamăgiţi de aleşii din anul electoral 2008 care s-au lăudat cu platforme-program inexistente în practicã la ora actualã. Sunt semnale evidente de nemulţumire ale oamenilor. şi în prezent vãd cã sunt foarte mulţi candidaţi pentru Primãria Vãleni, dar mulţi dintre ei habar nu au ce înseamnã administrarea unui oraş, ce înseamnã, cum se întocmeşte şi cum se executã un buget local care sã fie în interesul cetãţenilor. La întocmirea bugetului local anual trebuie sã se ţinã cont în primul rând de interesele prioritare ale cetãţenilor şi nu de interesele personale ale unora. De exemplu: pentru strada “Nicolae Bãlcescu”, Consiliul Local a propus construirea unei fântâni arteziene, iar cetãţenii care locuiesc acolo au nevoie de canalizarea apelor pluviale şi menajere. Vizavi de ceea ce gândesc cetãţenii oraşului cu privire la buna gospo-dãrire pun 4 întrebãri administraţiei publice locale:
1. Ce aţi avut cu fosta clãdire a Primãriei, simbolul oraşului, care fusese recent renovatã?
2. Ce aţi avut cu brazii seculari din aceeaşi zonã? De ce nu i-aţi protejat şi la ora aceasta înfrumuseţau şi ţineau umbrã Magazinului “Plus”?
3. Recent aceeaşi greşealã s-a repetat prin tãierea brazilor din faţa fostei Fabrici de Mãtase. Mai ales ca actualul primar a fost director la aceastã unitate desfiinţatã;
4. De ce s-a schimbat pavajul gri din centrul oraşului cu pavajul verde, pe miliarde de lei vechi? Aceşti bani puteau fi folosiţi mult mai eficient dacã se ţinea cont de propunerile majoritare ale cetãţenilor oraşului. Personal, mã durea sufletul când vedeam cã bordurile şi pavelele montate doar cu doi ani înainte erau scoase şi aruncate la gunoi pe Valea Stâlpului sau cine mai ştie pe unde. De ce nu au fost folosite la construirea de trotuare pe strãzile menţionate mai sus, strãzi care nu au trotuare la ora actualã?
Cum va trebui să arate, în viziunea dumneavoastră, “profilul” noului primar care va rezulta din alegerile locale ce vor avea loc în anul 2012? Va trebui să fie mult diferit de actualul primar sau va trebui să semene cu acesta pe care-l avem acum?
În legãturã cu “profilul” noului primar aş vrea sã revin un pic în trecutul nu prea îndepãrtat. “Nea Stelicã” (aşa îi spuneam eu regretatului primar, Stelian Manolescu), pânã sã câştige alegerile de primar în anul 1992, mi-a cerut sprijinul pe care i l-am acordat cu toatã încrederea. Timpul mi-a dovedit cã nu am greşit. De la dânsul învãţând în timp cum se gospodãreşte un oraş ca Vãlenii de Munte. Revenind la “profilul” primarului anului 2012, acesta trebuie sã fie gospodarul şef al oraşului. Biroul lui sã fie strãzile, punctele de lucru ale Primãriei, investiţiile Pri-mãriei, şcolile, Spitalul, celelalte instituţii de stat şi chiar private, sã aibã legãturã în permanenţã cu cetãţenii, cu nevoile, cu lipsurile, necazurile şi cu framântãrile lor. Audienţele sã aibã loc acolo unde sunt probleme de rezolvat. Problemele oamenilor sã fie constatate şi rezolvate în regim de urgenţã la locul faptei, şi nu în biroul oval al primarului, o datã pe sãptã-mânã, atunci când sunt programate aşa numitele audienţe de 2 ore. Revin la vorbele fostului primar Manolescu care spunea cã “pentru a fi un bun primar trebuie sã ai cel puţin 10 ani experienţã în administraţia publicã, sã fii un bun familist şi sã nu ai afaceri private paralele care te abat de la drumul pe care trebuie sa-l parcurgi, 4 ani, numai şi numai în interesul cetãţenilor”. Şi avea dreptate.
Dacã vi s-ar propune şi veţi fi susţinut de partidul dumneavoastră, veţi candida pentru această funcţie?
Da! Categoric da! Chiar dacã prin absurd, sã zicem, nu aş fi susţinut pentru a candida la funcţia de primar din partea partidului din care fac parte din anul 2007, eu cred cã tot voi candida pentru aceastã funcţie. Şi aici fac o micã parantezã: când am candidat la funcţia de primar în anul 2008, am fost împins şi susţinut din spate de cetãţenii acestui oraş care zi de zi mã vedeau pe strãzi, acolo unde aveam diferite lucrãri sau intervenţii cu muncitorii sau funcţionarii Primãriei. Vreau sã menţionez cã este pentru prima datã în istoria acestui oraş, când un alt candidat, de la alt partid, cu excepţia PSD, a câştigat alegerile locale. Din pãcate jocurile pentru câştigarea alegerilor din anul 2008 au fost influenţate în prealabil şi din acest motiv, pentru cã oamenii au încredere în mine şi eu în ei, voi candida la funcţia de primar în anul 2012. Atrag atenţia tuturor acelora care vor sã mã scoatã din cãrţi, cã am în spate miile de oameni simpli care nu vã vor lãsa sã vã bateţi joc de acest oraş care trebuie sã fie al tuturor, nu al grupurilor de interese ca pânã acum.
Dacã aţi fi fost primar ce aţi fi făcut dumneavoastră pentru Vălenii de Munte? Care ar fi fost acţiunile prioritare?
Dacã eram primar aş fi dorit ca toatã lumea pe care o întâlnesc pe stradã sã o vãd zâmbind şi nu tristã şi abãtutã cum este în prezent. M-aş fi dedicat total oamenilor acestui oraş în care m-am nãscut şi am crescut, fãrã a face diferenţa de religie, etnie, partid aşa cum se procedeazã în prezent. Toţi agenţii economici, persoane fizice sau juridice care vor sã ajute, sã înfloreascã acest oraş prin investiţiile lor, sunt bine veniţi. Însã fãrã comisioane, fãrã licitaţii dubioase, fãrã legãturi naş-fin, fãrã protejaţi etc. În concepţia mea economico-socialã este loc pentru toatã lumea, chiar şi pentru cei care m-au hulit în anul 2008 fãrã ca eu sã le fi fãcut ceva rãu. Poate vã întrebaţi care este platforma mea program pe viitor? Îmi pare rãu cã nu pot sã o dezvãlui, dar nu mai vreau sã dau idei actualei puteri locale şi nu mai vreau sã fac gratuitãţi. O parte din platforma-program pe care am prezentat-o cetãţenilor când am candidat în 2008 la funcţia de primar a fost urmãritã şi executatã, bineînţeles total greşit, de actualul primar. De exemplu, pentru mine centrul civic, finanţat conform acelor tãbliţe indicatoare de la “fondul de mediu” şi subliniez, adicã de la bugetul de stat, reprezenta cu totul altceva, nu un amãrât de pãrculeţ. Dacã voi ajunge primar voi demonstra ce înseamnã adevaratul centru civic al oraşului Vãlenii de Munte. În concluzie, prioritãţile mele ar fi fost:
a) aducerea investitorilor pentru crearea de locuri de muncã plãtite decent, nu ca în prezent;
b) extinderea, modernizarea şi dotarea Spitalului Orãşenesc prin înfiinţarea secţiilor medicale inexistente acum, care sã ofere servicii medicale complete şi urgente fãrã a mai fi nevoie ca pacienţii sã se mai deplaseze la alte spitale;
c) extinderea totalã a reţelelor de canalizare ale oraşului;
d) revigorarea activitãţii cultural-sportive;
e) încurajarea şi stimularea învãţãmântului şcolar pe plan local.
Stimate domnule Marian Costovici, vă pun şi dumneavoastră aceeaşi întrebare pe care am pus-o şi altor intervievaţi: primarul oraşului, Mircea Niţu, acuzã Partidul Democrat Liberal, că “este împotriva oraşului”. Afirmaţia o face în fiţuica “Vălenii de Munte” pe care o editează pe banii cetăţenilor, din bani publici. Rezultă că şi dumneavoastră, ca membru PDL sunteţi împotriva oraşului. De ce sunteţi împotriva oraşului, domnule Marian Costovici?
Cred cã prin ceea ce am afirmat anterior demonstrez cã sunt întrutotul pentru acest oraş şi-mi doresc sã am o contribuţie importantã pentru dezvoltarea lui pe toate planurile. Trebuia sã mã zbat şi mai mult pentru a fi primarul celor mulţi şi nevoiaşi. Sã ştiţi cã şi acum mi se cere ajutorul destul de des pentru a rezolva diverse probleme ale cetãţenilor şi mã doare cã nu pot sã-i ajut pe toţi. Jumãtate din oamenii care au votat în anul 2008 la alegerile locale din Vãlenii de Munte şi-au pus speranţe în viitorul lor atunci când mi-au dat votul. Sper ca în anul 2012, împreunã cu votanţii mei şi cu cei dezamãgiţi de actuala conducere a oraşului sã îndreptãm lucrurile spre foarte bine. Mi se reproşeazã uneori cã sunt o persoanã prea vulcanicã. Credeţi cã dacã vorbesc pe un ton rãspicat şi hotãrât sunt împotriva oraşului? Din punctul meu de vedere aşa trebuie sã fie un primar: foarte energic, plin de iniţiative şi de realizãri în acelaşi timp. Domnilor din actuala conducere a oraşului, nu mã deranjeazã faptul cã vã plimbaţi în maşini luxoase, dar coborâţi din ele şi nu mai vorbiţi din vârful limbii cu oamenii, nu mai ignoraţi cetãţenii ci puneţi-vã în slujba lor. La aceastã întrebare fac o micã parantezã: Marian Costovici este un om prea sincer şi deschis faţã de oameni, ceea ce nu primesc la fel din partea unora, ba dimpotrivã. Atrag de partea mea şi ridic din neant oameni care nu meritã, deorece din momentul în care îi fac cunoscuţi, mã uitã, spunând cã ei sunt mai deştepţi şi mai importanţi decât mine şi chiar mã denigreazã în anumite cercuri. Aşa cã oameni de bine şi cu suflet, veniţi lângã mine, dar nu cei care nu ştiu altceva decât sã profite de moment. Greşeli din acestea împotriva oraşului nu am sã mai comit vreodatã.
Vi se pare corectã, morală şi justificată acţiunea
primarului de a edita o publicaţie pe bani din bugetul oraşului, ai cetăţenilor contribuabili, pentru a se lăuda de unul singur şi pentru a-i ataca pe toţi aceia care nu sunt de acord cu el? În legãturã cu fiţuica de care pomeniţi şi care este editatã pe banii publici, las concetãţenii mei sã judece aceastã situaţie în actuala conjuncturã de crizã economicã mondialã, când mulţi dintre noi nu au ce sã punã pe masã la copii, când pensionarii mor pentru cã nu mai au bani de medicamente, când salariaţii nu mai fac faţã la facturile de utilitãţi sau la împrumuturile din bãnci. Este o regulã la Primãria Vãleni sã risipeşti banul public. A fost recent ziua oraşului când bani grei au fost aruncaţi pentru masa de protocol, pentru acel foc de artificii care costã zeci de milioane, când bani grei i-au fost daţi lui Ionuţ Dolãnescu ca sã cânte pentru o orã. Mã întreb ce crizã e la Vãlenii de Munte dacã ne permitem asemenea luxuri? La toate acestea se aliniazã şi aceastã fiţuicã editatã din banii publici.
Daca aţi fi fost primar aţi fi fãcut aceeaşi dicriminare pe care o face actualul primar PSD: copii de la ţară, copii de la oraş, oameni care au sau care nu au legătură cu oraşul, oameni care au drepturi, oameni care nu au drepturi etc. Aţi fi tratat ora-şul ca fiind propria dumneavoastră moşie?
Nicidecum! Aşa ceva nu s-ar fi întâmplat dacã eram eu primar. Aceste inexplicabile carenţe (ca sã le zic aşa) din partea unui primar nu trebuie sã continuie. Mã repet, eu nu fac discriminare de etnie, de religie, de partid, de om de la ţarã sau de la oraş. Toţi trebuie sã fim trataţi la fel, fiindcã valorile pot sã fie şi printre oamenii care sunt ortodocşi şi printre oamenii care sunt catolici sau musulmani şi printre rromi şi printre români şi printre cei care s-au nãscut la ţarã şi printre cei care s-au nãscut la oraş.
Cum vedeţi rezolvatã problema câinilor maidanezi. Dar a comerţului stradal?
Dacã vã duceţi în Plopeni sau în Slãnic, oraşele cele mai apropiate, sau în Comuna Mãneciu n-o sã vedeţi câini maidanezi pe strãzi. Nici acel comerţ stradal, adicã trotuarele blocate de marfa unora care constituie clientela politicã a actualei puteri locale. Explicaţia acestei stãri de fapt stã în neaplicarea hotãrârilor de consiliu date de Consiliul Local. Dupa cum ştiţi şi dumneavoastrã, legislaþie existã. Trebuie ca executivul s-o punã în practicã!
Ce aţi dori să le spuneţi concetãţenilor dumneavoastră?
Cea mai mare ambiţie a mea este ca toţi concetãţenii mei sã aibã servicii bune, sã devinã primul oraş din România fãrã şomeri. Poate cã o sã li se parã unora un vis, însã mie personal nu, şi am pârghiile necesare pentru a-mi vedea visul cu ochii. Cunosc investitori foarte influenţi şi puternici care ar dori sã mã ajute şi sã investeascã în Vãlenii de Munte, însã deocamdatã nu se poate. Ce aţi spune dacã aş aduce firma Siemens în oraşul nostru? În final le promit tuturor concetãţenilor mei cã le voi aduce zâmbetul pe buze. Dacã voi fi primar mã voi pune numai şi numai în slujba lor şi nu voi da afarã din servicii funcţionarii Primãriei sau profesorii din şcoli aşa cum au scornit adversarii mei în campania electoralã din anul 2008. Din contrã. Aşa sã mã ajute Dumnezeu!
Va mulţumesc pentru timpul acordat.
Şi eu vă mulţumesc.
viceprimar, iar noi îl susţinem. Acesta va fi sigur membru PSD, dar încă n-a fost nominalizată persoana”, declara în presa locală Graţiela Gavrilescu, vicepreşedinte în Biroul Judeţean PNL Prahova, la începutul lunii aprilie. Între timp, candidatul a venit din partea PNL, în persoana lui Iulian Barbu. La acţiunea electorală a Uniunii Social-Liberale a fost anunţată prezenţa lui Victor Ponta şi a lui Crin Antonescu la Scorţeni. Crin Antonescu nu a mai ajuns însă la acţiunea de sprijinire a candidatului USL. Ponta a motivat absenţa li-derului PNL prin faptul că acesta s-ar fi aflat la o altă acţiune într-un alt judeţ. PDL a reuşit în anul 2011 să câştige cinci din şase competiţii electorale parţiale, respectiv cele de la Baru (Hunedoara), Corni (Botoşani), Cernăteşti (Buzău), Horia (Tulcea) şi Scorţeni (Prahova). Şi în 2010, PDL a câştigat aproape toate alegerile parţiale din ţară, inclusiv în localitatea Secaş, din judeţul Timiş, cunoscută ca fief al PSD. PDL a mai obţinut funcţiile de primar şi în alte localităţi aflate în situaţii similiare celei din Timiş, respectiv Vultureşti (Argeş), Adamclisi (Constanţa), Răchiţi (Botoşani).
Pe data de 20 Mai, 2011, a vut loc la Ploieşti un eveniment pozitiv pentru judeţul Prahova: semnarea contractului privitor la extinderea şi modernizarea reţelelor de canalizare din oraşele judeţului. Evenimentul semnării contractului s-a desfăşurat la Hotel Central din Ploieşti. În mod firesc a fost invitat şi primarul oraşului Vălenii de Munte. Primarul nostru, însă, aşa cum îl ştim, în loc să se prezinte la Hotel Central în vederea semnării contractului, s-a prezentat la mult mai cunoscutul Hotel Prahova. Deh! Fiecare după propria sa putirinţă de orientare în spaţiu. L-o fi derutând înălţimea clădirii Hotelului Prahova… Nimic de zis, acesta se vede de la distanţă şi poate fi nimerit cu mai multă uşurinţă. Dacă s-ar fi născut la oraş ar fi putut face mai lesne deosebirea între cele două unităţi hoteliere. Aşa, de la Slon-Ceraşu, te duci acolo unde clădirea e mai cu moţ. Personal, îmi este teamă că, la un moment dat, va încurca şi drumul către Primărie…
faptului că domnul deputat al Colegiului 5 (Valea Teleajenului), Mihai Cristian Apostolache s-a implicat în mod activ în menţinerea şi modernizarea acestei unităţi medicale, în relaţia nemijlocită cu Direcţia de Sănătate, Casa de asigurări şi Ministerul Sănătăţii.
Nu mi-am propus să vă ţin o lecţie despre comunicare, ci pur şi simplu doresc să lansez o provacare, astfel încât fiecare dintre noi să-şi auto-evalueze comportamentul şi stilul de a comunica în cadrul grupului de apartenenţă, să adopte o atitudine care să permită să ne simtim cât mai confortabil şi fericiţi în colectivitatea din care facem parte.
Pentru-o societate utilitaristă, pragmatică, librăria a ajuns ceva de domeniul trecutului, neprofitabil comparativ cu deschiderea unei crâşme ori a unei bănci. Cartea şi implicit librăria sunt înlocuite cu obstinaţie de un (ex)cititor căzut pradă tabloidelor, ziarelor sau televiziunilor de nişă, iar sfârşitul comerţului cu cartea a venit firesc.
Poate părea o întrebare destul de obişnuită, dar ni s-a răspuns vreodată cu sinceritate la ea? Mereu este ocolită, avem doar răspunsuri simple sau altele greu de înţeles.
Pierdut in procesul de modernizare, oraşul nostru, aflat într-o continuă schimbare işi păstrează umbrele triste ale vremurilor apuse. Deşi poartă o haină nouă alcatuită minuţios din clădiri, parcuri colorate şi borduri moderne, pe alocuri frânturi din scheletul vechiului oraş încă păstreaza vie atmosfera anilor ’90. Uitată în tărâmul taximetriştilor, gara din Văleni arată ca după război. Dacă nu ai zări oamenii pierduţi de-a lungul peronului ai spune că e părăsită.