(Interviu cu domnul Gabriel CHIVÃRAN, manager al S.C. “CHIVÃRAN COM” S.R.L.)
Puţini sunt aceia care nu-l cunosc pe domnul Gabriel CHIVÃRAN. Amintim, totuşi, câteva date personale: este cetãţean al oraşului Vãlenii de Munte. S-a nãscut în comuna Ceraşu la data de 28.09.1969. Este cãsãtorit şi are doi copii. A absolvit liceul în Vãlenii de Munte şi a terminat o facultate la “Spiru Haret” în anul 2000. Ca şi pãrinţii sãi, Gabriel Chivãran este un om simplu, modest, uşor abordabil care îşi cunoaşte limitele, competenţele şi posibilitãţile. I-am solicitat acest interviu pentru a accentua acele laturi ale personalitãţii sale (şi ale realizãrilor sale) mai puţin cunoscute.
Gh. BURDUJAN: – Stimate domnule Gabriel Chivãran, oamenii, concetãţenii dumneavoastrã, vã cunosc în mai multe ipostaze: aceea de om de afaceri (în primul rând), de investitor, de “om de bine” care-i ajutã pe alţii (pe foarte mulţi!), de om politic şi, nu în ultimul rând, în calitate de consilier judeţean. Aveţi deja o carierã bine conturatã, pe mai multe planuri. Şi sunteţi încã un om tânãr, în plinã putere de muncã. Ceea ce puţinã lume ştie, însã, este cum aţi ajuns dumneavoastrã sã fiţi un om de succes, un om care oferã locuri de muncã şi salarii mulţumitoare altor oameni. Aş vrea sã vorbim, aşadar, despre evoluţia dumneavoastrã din punctul de vedere al realizãrilor economice, sociale şi mai puţin politice. Unde v-aţi nãscut, cine sunteţi şi cum aţi devenit ceea ce sunteţi?
Este o întrebare a tot cuprinzãtoare. Aţi fãcut o prezentare a întregii perioade pe care am parcurs-o de la intrarea pe forţe proprii în activitatea civilã cât şi economicã. Aşa cum aţi precizat şi dumneavoastrã, m-am nãscut la Ceraşu, o localitate de munte, nu departe de Vãleni (cam la 20 de kilometri distanţã). Este o localitate cu aproximativ 6.000 de locuitori, are 5 sate mai importante, cu alte cãtunuri mai mici, dar cu oameni minunaţi, statornici şi liniştiţi aşa cum sunt toţi muntenii. Îmi place sã cred cã şi eu am împrumutat aceste caracteristici de conduitã socialã. Bineînţeles cã în permanenţã am încercat sã-mi îmbunãtãţesc comportamentul, activitatea, sã avansez pe scara socialã, poate din nevoi, poate din ambiţie. Toate acestea la un loc au conlucrat pentru succesul meu, sã spun aşa, care încã este pe un drum ascendent.
Aţi avut o copilãrie fericitã, îndestulãtoare? Care a fost “traseul dumneavoastrã şcolar”?
Grãdiniţa şi şcoala primarã le-am fãcut în Ceraşu pânã în clasa a VIII-a. Dupã care am dat examenul de treaptã la Liceul “Nicolae Iorga” din Vãleni. A fost o perioadã în care am fãcut naveta (clasele a IX-a şi a X-a). Am dat examen pentru urmãtoarea treaptã (clasele a XI-a ºi a XII-a). Atunci m-am mutat cu chirie în Vãlenii de Munte. Dupã absolvirea liceului nu au mai fost posibilitãţi şi condiţii materiale şi financiare ca sã-mi pot continua studiile ţinând cont cã atunci vremurile erau foarte tulburi, fiind imediat dupã Revoluţia din 1989. Pentru a-mi câştiga existenţa, m-am angajat, dar nu am renunţat la ideea de a-mi continua studiile şi când s-a ivit momentul în anul 1996 am început o faculate la “cursuri fãrã frecvenţã” şi cu frecvenţă redusã, pentru cã între timp începusem afacerile şi apãruserã şi cei doi copii pe care îi am. Dupã ce am terminat facultatea a mai trecut o periodã de timp (cam 3-4 ani), dupã care am fãcut şi masteratul, obţinând diploma de masterat în urma lucrãrii de disertaţie, la Facultatea de Ecologie din Bucureşti.
Ce amintiri puternice aveţi în legãturã cu familia? Ce anume moşteniţi de la pãrinţii dumneavoastrã?
Familia mea a fost şi este o familie unitã şi apreciatã de cãtre comunitatea localã. Este o familie modestã, fãrã posibilitãţi materiale foarte mari, dar provenind dintr-o familie foarte numeroasã, cu foarte multe rude în localitate. O amintire mai puternicã în legãturã cu pãrinţii se referã la tata care, atunci când eram mic, mã lãsa sã merg cu vânãtorii din sat sã particip la vânãtoare. Astfel am cãpãtat şi eu aceastã pasiune, a vânãtorii, iar în momentul în care am îndeplinit toate condiţiile necesare şi legale am fãcut tot ce se poate pentru a deţine, în mod legal, o puşcã de vânãtoare. Aşa cã, aproximativ de 12 ani sunt şi vânãtor cu toate documentele în regulã. În schimb spiritul de întreprinzãtor despre care vorbiţi dumneavoastrã nu l-am moştenit din familie. Pãrinţii mei au lucrat ca simpli angajaţi la stat, dar printre rude, cele numeroase, erau câţiva care, imediat dupã Revoluţie, au luat calea afacerilor. Acest fapt m-a impulsionat şi am încercat, ca pe lângã, ei sã încep şi eu o afacere. Cum aţi pornit la drum pe acest nou traseu al vieţii dumneavoastrã. Iniţial am început ca orice întreprinzãtor în vremea tranziţiei: am fost simplu comerciant în Piaţa oraşului Vãlenii de Munte. În acelaşi timp eram şi angajat al fostei I.R.T.A. – Autobaza 4 Vãleni – lucram efectiv pe autobuz, ca şofer. Acolo, lucrând pentru alţii şi având contact cu diverse persoane, totdeauna îmi încolţea câte o idee, pe care ceilalţi nu o aveau sau o aveau, dar al cãrei potenţial de câştig economic nu-l sesizau, fie din neglijenţã, fie din nepricepere. Şi la un moment dat mi-am spus cã de ce sã nu încerc eu, de ce sã nu pun eu în aplicare acea idee. Mi-am zis cã nu trebuie sã mai aştept sã mi se spunã ceea ce am de fãcut, ci cã trebuie sã iau eu iniţiativa. Sã ştiţi cã oameni aşa zişi “întreprinzãtori” în adevãratul sens al cuvântului sunt foarte puţini care şi pot. Sã nu uitãm cã sunt mulţi care vor, dar puţini care şi pot. Se pare cã eu am reuşit sã îndeplinesc ambele condiţii în postura de întreprinzãtor şi am obţinut rezultatele care se vãd în ziua de azi.
În ce an aţi înfiinţat prima societate comercialã?
În anul 1996 am înfiinþat societatea comercialã, pe care o am şi acum, SC CHIVÃRAN COM SRL. Am fãcut comerţ prin pieţele din Vãleni şi din împrejurimi cam doi ani. Dupã doi ani mi-am achiziţionat primul autobuz, apoi al doilea şi tot aşa pânã în 2001. Abia în 2001 mi-am fãcut eu un plan de afaceri foarte clar şi bine documetat. Atunci am simţit cã se poate realiza mai mult şi am fãcut primul pas mai îndrãzneţ, chiar uriaş pentru acea perioadã: am încheiat primele contracte de leasing prin care am achiziţionat mai multe mijloace de transport persoane, devenind unul dintre cei mai importanţi transportatori de persoane de pe Valea Teleajenului.
Faceţi numai transport de persoane?
Nu numai. Asta a fost la început. Între timp m-am gândit şi la transportul de marfã şi în momentul actual avem şi câteva maşini de transport marfã pe care vrem sã-l dezvoltãm în continuare.
Eraţi singurul transportator de persoane din zonã?
Nu. La momentul când am început eu afacerea erau alte firme mult mai avansate şi mai bine poziţionate pe piaţa transportului de persoane, dar au rãmas în urmã, unele chiar au dispãrut
Unde se aflã sediul societãţii SC CHIVÃRAN COM SRL?
Încã de la început, din momentul înfiinţãrii ei, firma Chivãran a avut sediul la Ceraşu şi niciodatã nu l-am schimbat de acolo. şi în momentul acesta tot în Ceraşu se aflã. Este, dacã vreţi, o dovadã cã nu m-am rupt de aceastã localitate care este locul naşterii şi copilãriei mele, locul unde am început şi continuat activitatea şi niciodatã nu o sã-mi schimb opţiunile.
La câţi oameni asiguraţi un salariu decent în fiecare lunã?
La momentul acesta cifra medie ar fi 100 de persoane.
Criza aceasta economicã şi financiarã v-a afectat în vreun fel? Legislaţia actualã este beneficã desfãşurãrii unei activitãţi economice?
Criza a afectat pe toatã lumea! Dar orice afacere, chiar şi în momente grele, trebuie sã aibã soluţii de supravieţuire. Nu existã afaceri proaste, existã afaceri prost administrate. Şi-n momente de crizã se reorganizeazã activitatea, se reduce, se gãsesc alte soluţii, dar şi în acele momente se poate câştiga. Viaţa se bazeazã pe economie şi viaţa merge înainte. Deci, automat trebuie sã gãseşti acele variante, acele posibilitãţi prin care sã asiguri continuitatea activitãţii într-o firmã astfel încât sã trãieşti şi tu şi sã asiguri şi pentru restul salariaţilor veniturile lunare. În ceea ce priveşte legislaţia, întotdeauna sunt probleme. Poate şi datoritã faptului cã am fost într-o perioadã de tranziţie care, dupã pãrerea mea, se aflã în faza de stabilitate. Faptul cã acum România este membrã a Uniunii Europene, nu ne mai permite sã schimbãm legile de la o zi la alta.
Ce investiţii aţi fãcut, faceţi şi aveţi de gând sã faceţi?
Planuri şi proiecte sunt mai multe, dar tot datoritã acestei crize despre care am vorbit anterior, am amânat ducerea lor la bun sfârşit. Nu e vorba despre o renunţare, ci doar despre o amânare. Orice lucru început trebuie dus pânã la capãt. Nu trebuie uitat cã investiţia cea mai importantã de care trebuie sã ţinem cont o reprezintã oamenii, cãrora trebuie sã le asiguri un loc de muncã şi sã le oferi un salariu decent. Eu cred cã pentru fiecare om de acţiune existã un crez atunci când îţi asumi riscul de a face o investiţie în care sã angrenezi mai mulţi oameni. În momentul când intri într-o afacere, dacã nu crezi în reuşita ei este mai bine sã n-o începi. Din start am crezut în reuşita afacerii mele şi, deci, nu mi-e fricã de viitor, indiferent dacã e crizã sau nu.
Dumneavoastrã v-aţi remarcat în comunitatea Vãii Teleajenului şi prin faptul cã aţi ajutat şi continuaţi sã ajutaţi pe foarte mulţi oameni?
Într-adevãr. Nu cred cã existã instituţie sau persoane fizice din Vãlenii de Munte sau de pe Valea Teleajenului care sã fi apelat la mine şi sã nu fi gãsit o rezolvare sub forma sponsorizãrilor sau a donaţiilor. Poate cã ar fi trebuit mai mult, dar pe mãsura posibilitãţilor am încercat sã mulţumesc pe toatã lumea. Au fost şi sunt persoane care vin şi solicitã un sprijin şi pe care nu poţi sã-i refuzi, dar sunt şi persoane care am simţit şi am vãzut eu cã sunt necãjite din punct de vedere material şi m-am dus personal şi le-am oferit ajutorul de care aveau nevoie. Sunt foarte multe situaţii, atât în Vãlenii de Munte sau în Ceraşu, cât şi pe toatã Valea Teleajenului, în care m-am implicat sprijinind activitãţi culturale, sportive sau de altã naturã. Tot timpul am cãutat sã pun şi eu umãrul acolo unde vedeam cã într-adevãr oamenii au nevoie de ajutorul meu.
Fiindcã suntem la acest capitol, în ce mãsurã v-aţi implicat în organizarea şi desfãşurarea recentului Festival al Rododendronului care a avut loc la Cheia-Mãneciu în perioada 1-3 iulie a.c.?
Festivalul Rododendronului a fost o idee care a plecat de la câteva persoane printre care m-am numãrat şi eu. De toatã aceastã activitate m-am ocupat efectiv. Practic am manageriat Festivalul Rododendronului de la Cheia, susţinând material şi finaciar întreaga activitate. Bineînţeles cã şi cu sprijinul altor firme şi persoane din zonã.
Sã vorbim puţin şi despre “omul politic” Gabriel Chivãran. V-aţi implicat în politicã, aţi participat la nişte alegeri, aţi câştigat un post de consilier judeţean, deci, aţi mers pe o linie ascendentã şi din acest punct de vedere…
Aşa este. Pânã în momentul de faţã, recunosc cã nu am avut mari piedici, mari obstacole în evoluţia mea ca om politic. Poate şi pentru faptul cã am avut o bazã moralã, o bazã educaţionalã, un cerc de prieteni adevãraţi, toate astea m-au ajutat ca sã pot merge într-o linie ascendentã şi în planul politic. Într-adevãr, în 2008 am candidat la alegerile care au avut loc şi am câştigat un post de consilier judeţean.
Ce obiective economico-sociale aţi realizat sau vã propuneţi sã realizaţi în zona în care v-aţi nãscut. Aveţi de gând sã înfiinţaţi locuri de muncã şi în zona comunei Ceraşu?
Aş începe cu o frazã celebrã dintr-un scriitor clasic: “Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mã gândesc la locurile natale…” şi mai departe aş pune puncte-puncte şi aş completa de la mine: nu poţi sã uiţi şi sã nu simţi cã ai o datorie cãtre acele locuri, cãtre oamenii care au fost martorii copilãriei tale şi care ţi-au marcat, într-un fel sau altul, existenţa. Şi-atunci, undeva, în interiorul fiinţei mele se naşte acea dorinţã de a mã întoarce şi a face ceva pentru acei oameni minunaţi care au fost lângã tine şi care te-au ajutat în toate momentele cheie din aceastã perioadã a vieţii. Aşa cã eu consider a fi un gest normal ca şi eu sã mã gândesc sã ajut aceastã zonã, implicit localitatea Ceraşu, unde m-am nãscut. Aşa simt, aşa ştiu cã e bine şi aşa voi face.
Vã gândiţi sã înfiinţaţi locuri de muncã şi acolo?
Bineînţeles. Când mã gândesc sã ajut şi sã fac ceva şi pentru localitatea în care m-am nãscut, prin firea mea de întreprinzãtor, este normal sã intenţionez sã dezvolt şi acolo o activitate economicã şi sã mã gândesc la noi proiecte, la tot ce s-ar putea realiza pentru acea localitate.
Cam ce s-ar putea întreprinde în zona Comunei Ceraşu?
Localitatea are foarte multe resurse. Existã un potenţial al zonei. De exemplu sunt foarte multe pãduri în zonã. Se poate crea o oportunitate atât pe exploatare cât şi pe protejare a zonelor împãdurite. Deci, proiecte de împãduriri, proiecte de plantãri, atât material lemnos cât şi pomi fructiferi. De asemenea poate fi dezvoltatã şi latura turisticã a zonei. O altã sursã importantã care nu s-a exploatat este apa. Existã foarte multe izvoare, foarte multe surse de apã. Şi astea se pot exploata. Şi ar mai fi un domeniu: domeniul energetic, ţinând cont cã acolo existã mai tot timpul curenţi de aer existã, deci, şi posibilitatea obţinerii de energie neconvenţionalã şi ecologicã. Sunt doat 3 idei majore. Bineînţeles cã mai sunt şi altele, dar trebuie bine documentate.
Cum îşi câştigã existenţa locuitorii Comunei Ceraşu?
La momentul acesta oamenii din Ceraşu nu au activitãţi de amploare. Sunt mici meşteşugari, iar majoritatea celor care sunt angajaţi într-o activitate lucrativã fac naveta fiind salariaţi ai societãţilor comerciale din Vãlenii de Munte sau din Ploieşti unde sunt marile firme şi întreprinderi.
Ce proiecte-planuri de viitor aveţi?
Existã aceeaşi dorinţã de a face mai mult decât existã la momentul ãsta, de a veni cu noi proiecte, noi activitãţi atât în plan economic, cât şi politic. Am aceastã intenţie de a candida la viitoarele alegeri, de anul viitor, dar pentru ce va fi aceastã candidaturã, deocamdatã, nu pot sã spun, pentru cã nu este o hotãrâre pe care s-o iau de unul singur. Decizia va fi luatã în cadrul echipei de bazã cu care am plecat pe drumul acesta al activitãţii politice.
De la care partid?
Un partid în care cred, adicã Partidul Democrat Liberal.
Mai aveţi de adãugat ceva, în afara întrebãrilor din acest context?
Aş vrea sã mai adaug cã anul trecut am fost ales deputat în Adunarea Eparhialã a Mitropoliei Munteniei, Dobrogei şi Arhiepiscopiei Bucureştiului.
Pe finalul interviului ce vreţi sã transmiteţi concetãţenilor dumneavoastrã din Vãlenii de Munte, precum şi foştilor sau viitorilor dumneavoastrã consãteni din Comuna Ceraşu?
Cã nu am sã mã despart niciodatã de locurile unde m-am nãscut. Nu poţi sã uiţi şi sã negi cã nu aparţii unei comunitãţi. Aş vrea sã le spun cã am sã rãmân aceeaşi persoanã, apropiatã de consãtenii mei, de prieteni, de rude, de cunoscuţi şi de colegi. Nu o sã uit şi nu o sã dezamãgesc pe nimeni dintre cei care au crezut şi cred în continuare în mine. Împreunã o sã putem realiza şi alte lucruri la fel de bune sau şi mai bune pentru bunãstarea noastrã a tuturor, pentru localitatea mea natalã, pentru zona Comunei Ceraşu.
Vã mulţumesc pentru interviul acordat şi vã doresc ca ceea ca v-aţi propus sã realizaţi pentru consãtenii dumneavoastrã din Comuna Ceraşu sã se împlineaascã cu asupra de mãsurã.
Vã mulţumesc şi eu!
rezervate pensionarilor de lux ai Văleniului. Nu pot trece cu uşurinţă peste nepotismul care încă se mai practică cu înverşunare pe aceste minunate meleaguri. Nu pot trece cu uşurinţă peste abuzurile, peste discriminările, peste învârtelile care se fac cu banul public de către o gaşcă de înavuţiţi pe banii statului, deştepţi ori şmecheri care-şi fac firme oportuniste pentru a prinde un contract sau două cu Primăria, după care dispar în neant. Nu pot trece cu vederea fariseismul ridicat la rang de politică administrativă, peste oamenii cu mai multe feţe, peste bugetarii mercantili aflaţi în posturi cheie prin care se scurg banii bietului cetăţean contribuabil. Nu pot trece cu uşurinţă peste nesimţire, peste aroganţă sau pur şi simplu peste sfidare.
În PSD – Prahova există, de mai multă vreme, o boală care se ia, adică care-vasăzică (scuzaţi cacofonia, dar în acest context nu se poate evita), contagioasă. Se numeşte “molipsita paranoias”. Primul suferind este preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Cozma care se crede Mihai Viteazul. De la el s-a molipsit şi primarul “care este” la Vălenii de Munte, Mircea Niţu. Acesta îşi închipuie că este Vespasian (fost împărat roman!). “Vespasian a dispus construirea la Roma a sute de latrine publice (vespasiene), pentru care a perceput taxe de folosire. A fost criticat de unii senatori că scoate bani din ceva atât de murdar, la care Vespasian a replicat: „banii nu au miros” (Wikipedia). Aşa a gândit, cu siguranţă, şi primarul nostru atunci când a alocat 65.000 euro de la bugetul local, adică din banii noştri, ai tuturor, pentru construirea uneia dintre cele mai luxoase toalete publice care s-au construit vreodată în România. Raportat la numărul de locuitori ai oraşului Vălenii de Munte, la presupusele solicitări din partea cetăţenilor, la aşa zisul trafic de turişti prin Parcul Central, această sumă este o risipă fără precedent în “istoria bugetară” a vălenenilor. Risipă ce a scandalizat toată presa centrală şi locală. Facem precizarea că publicaţia noastră a susţinut în permanenţă (vezi arhiva -www.valenii.wordpress.com) necesitatea construirii unei toalete publice în Oraşul Vălenii de Munte. Dar nu în Parcul Central, nu la această dimensiune şi nu la aceste costuri. De ce 100 de metri pătraţi, de ce 8 cabine? Cel mult 50 de metri pătraţi (cât un apartament cu două camere) erau suficienţi, cel mult 4 cabine erau suficiente pentru un orăşel ca Vălenii de Munte.
demonstrează, dacă mai era nevoie, aroganţa, suficienţa şi lipsa de respect faţă de organul legislativ local, şi, prin extensie, faţă de locuitorii acestui oraş. Dacă în alte oraşe autorităţile locale au închiriat toalete ecologice pentru a face economii, Mircea Niţu consideră că acestea sunt focare de infecţie. “Am montat acum doi ani unele (adică 4-patru, n.r.), dar oamenii nu le utilizau” Dacă 4 toalete nu au fost utilizate, cum vor fi utilizate 8 cabine din noua toaletă subterană? Se vor buluci locuitorii oraşului şi turiştii (asta cu turiştii din parc este o găselniţă pentru proşti) să utilizeze cele 8 cabine ale noului WC, doar aşa, de dragul lui Niţu? “Toaletele ecologice nu satisfac normele de protecţie a mediului”, mai spune primarul. Atunci de ce au fost ele construite, de ce au fost achiziţionate 4 (care nu au fost utilizate, ele fiind mereu încuiate)? “Costurile mari sunt legate în primul rând de faptul că această toaletă este una subterană”. Nu, domnule primar, costurile mari sunt legate de obsesiile din capul domniei voastre. Pentru că aţi vrut 100 de metri pătraţi subterani şi 8 cabine.
gospodărie. Cum risipesc bătrânii noştri primari banul public în interese personale. Iată de ce avem nevoie de edili tineri, a căror minte nu este îmbâcsită de obiceiuri comuniste. Primari cum sunt cel de la Starchiojd (care a schimbat în bine localitatea) sau cel de Buşteni care a reuşit să atragă sute de mii de euro, bani europeni, pentru modernizarea oraşului.
Mircea Niţu, la un nou mandat?
Am plecat de la Cabana de Vânătoare Valea Stânii pe drumul forestier (fosta linie de decovil), am mers spre nord aproape o oră, şi am ajuns în Pasul Boncuţa (1078m). Pe linia de creastă a Carpaţilor am urcat spre Muntele Tătaru pe un drum la limita pădurii, bucurându-ne de priveliştea Munţilor Ciucaş şi a Vãii Buzăului. Am ieşit la golul alpin in Pasul Tabla Buţii, de unde poteca marcata continuă pe culmea Munţilor Tătaru.
