marți, 28 februarie 2012

UN TALENT REMARCABIL

- IULIA ŞTEFANIA MICU - 
 Pe zăludul de unchiu-meu nu l-aş fi văzut plângând niciodată, credeam că Dumnezeu i-a dat forma aerodinamică pentru a trece cu nepăsare prin viaţă ca să nu-l atingã nimic…
…cu ceva ani în urmă (lucra în staţiune, la cantina 2, ca bucătar – ăsta face un cazan de mâncare şi dacă-i dai numai două paie într-o zi, zarvă mare în sala de mese) se repezi şi el crezând că-i ceva rost de cafteală… sub o masă, o ditamai namilă de dulău german mârâia şi nu lăsa pe nimeni să se apropie să debaraseze, fildeşii lui impuneau distanţă şi respect, îl uitaseră setat pe comanda şezi! – şi el nu se mişca din loc.
Tembelul de Juju şi-a scos cureaua de la pantaloni, s-a stropşit de câteva ori la el şi i-a pus laţul de gât, l-a urmat cu privirea-n pământ. L-a furat, da, l-a furat!
L-au căutat băieţii toată vara prin anunţuri la radiovacanţa, de acolo a aflat că-l cheamă Nero. Nu l-a tentat nicio recompesă. şi l-a dorit!
- Hai, bărbate, la pescuit! Juju îşi lua sculele şi el îl aştepta, neclintit, lângă motoretă.
- Hai, bărbate, să furăm morcovi că dădu căcarea peste smuţitele alea mici!
Şi Nero era coautor la furtişag.
Nu suporta să ridici mâna la stăpânul lui nici măcar în glumă şi nu suporta pisicile… la noi, intra mai întâi unchiu-meu îşi urca maţele prin copaci şi pe casă şi apoi intra şi el… a trãit din biscuiţii cu cremă ai copiilor de pe stradă şi din pariurile cu măcelarii din zonă că “n-aţ’ putea mânca o vacă” şi-o mânca, de vreo două-trei ori pe an îl apucau slăbiciunile lumeşti, pleca în căţeleală şi se întorcea la câteva zile flămând şi jigărit de-i plângeai de milă.
- Pleacă! nu vreau să te mai văd! unde-ai fost?!… du-te pe unde mi-ai umblat pân-acum!
Nero se târa la picioarele lui şi implora milă, noi plângeam în cor:
- iartă-l! te rugăm, iartă-l că n-o să mai facă niciodată…
Bolise câteva zile de boală sau de bătrâneţe. Juju stătea în cur, lângă poartă. Îi ţinea capul cu amândouă mâinile ca să se uite, bărbăteşte, unul în ochii celuilalt.
- nu te las, măi băiete, nu te las!
Plângeau amândoi!
- Nu te las, măi Nero, nu înţelegi?! rămâi aici că-ţi dau cu lingura să mănânci dacă e nevoie… nu-mi eşti povară. Te iubesc, bărbate!
Lupul băgase laba şi trăgea cu forţa care-i mai rămăsese de colţul porţii…
…au stat o vreme culcaţi unul lângă celălalt, unul cu mâna în coamă şi celălalt proptindu-şi laba în pieptul stăpânului…
Noi am plecat în casă ca să plângem cu vorbe, în urmă, ei s-au înţeles: unul din bărbaţi a rămas ţinând în braţe stâlpul porţii şi hohotind…
…celălalt a mers drept, fără să întoarcă privirea…
…apoi cică l-a adus în braţe de la pietroaiele mari şi în urma lor se formase un cortegiu de vecini şi copii…
Când işi pregăteşte monturile pentru pescuit, Juju stă în spatele casei pe-o moviliţă de pământ:
- le-am pus bine, măi bărbate?… ce zici? îl prindem azi pe Dănuţ?
Iulia Ştefania MICU

CONSILIUL NAŢIONAL DE ETICĂ

În vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în activităţile de învăţământ preuniversitar, s-a înfiinţat CONSILIUL NAŢIONAL DE ETICĂ în baza prevederilor ar. 94 alin.3 din Legea Educaţiei Naţionale nr.1 / 2011 .
În 6 octombrie 2011 prin Ordinul de Ministru nr.5550 s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Etică.
La nivelul fiecărui judeţ s-a constituit Comisia de Etică a Inspectoratului Şcolar Judeţean, având în componenţă 9 membri: 4 cadre didactice, 2 reprezentanţi ai părinţilor, 2 reprezentanţi ONG care desfăşoară activităţi în domeniul învăţământului şi 1 reprezentant al compartimentului juridic din inspectorat.
La nivelul judeţului Prahova, preşedintele Comisiei este prof. Nicolae Oprea Angelescu şi delegat la întâlnirile Consiliului Naţional de Etică este prof. Gabriela Despan.
Prima întâlnire a COMITETULUI NAŢIONAL DE ETICĂ a avut loc la Alba Iulia în perioada 13-14 februarie 2012.
La deschiderea oficială au participat:
CORNEL SANDU – Inspector şcolar General al jud. Alba,
OANA BADEA – Secretar de Stat MECTS;
ALEXANDRU CUMPĂNAŞU – Director Executiv al Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei.
Prima sesiune plenară: “Stabilirea principiilor generale care vor sta la baza Codului de etică din învăţământul preuniversitar” a fost prezidată de d.na Oana Badea, Secretar de Stat MECTS.
Au avut loc două ateliere de lucru, având ca teme:
1. Principiile Codului de etică ce vizează personalul unităţilor de învăţământ preuniversitar;
2. Principiile Codului de etică ce vizează personalul din inspectoratele şcolare şi casele corpului didactic;
3. Mecanismele de analiză, soluţionare şi sancţionare a abaterilor personalului unităţilor de învăţământ preuniver sitar;
4. Mecanismele de analiză, soluţionare şi sancţionare a abaterilor personalului din inspectoratele şcolare şi casele corpului didactic;
În Sesiunea plenară finală s-au prezentat concluziile celor două grupuri de lucru şi s-au stabilit aspectele organizatorice ce ţin de activitatea Comisiei naţionale de etică şi de finalizare a Codului de etică din învăţământul preuniversitar;
Prof. şi Ing. Gabriela DESPAN 
Director Grup Şcolar Măneciu

LUCEAFĂR STINS

„Fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci…” (Tudor Vianu)
 La 15 ianuarie 2012 s-au împlinit 162 de ani de la naşterea poetului nostru naţional. Această zi sfântă pentru poporul român a devenit încă de anul trecut Ziua Naţională a Culturii. La nivelul Grupului Şcolar Agromontan „Romeo Constantinescu”, naşterea Lucefărului s-a sărbătorit cu două săptămâni întârziere (din motive obiective, întrucât elevii abia începuseră cursurile), pe 30 ianuarie, când se împlineau 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale, anul 2012 fiind declarat „Anul Caragiale”. Sala Amfiteatrului a devenit neîncăpătoare pentru elevii care au pregătit momente deosebite, colegii lor care  i-au susţinut, profesori, părinţi. Elevii s-au înscris la următoarele secţiuni: recitare-interpretare – 46 de momente, peste 50 de participanţi; creaţie poezie sau proză – 15 elevi; desene – 20 de elevi. Juriul a avut următoarea componenţă: d-na muzeograf Daniela Moraru, d-na bibliotecară  Marilena Cotună şi domnul profesor Cioc Constantin, care ne-au onorat prin prezenţă şi au evaluat în mod obiectiv creaţiile elevilor. La  secţiunea PowerPoint – introdusă de anul acesta în concurs – au fost înscrise 20 de lucrări, derulate în timpul concursului şi evaluate cu profesionalism de doamnele profesoare Bălan Tatiana şi Tănase Elena.
            Fiind o activitate organizată de Aria curriculară Limbă şi comunicare, am avut bucuria ca în această zi versul eminescian să fie rostit nu doar în limba română, ci şi în limbile franceză, spaniolă, italiană şi engleză. Un moment deosebit a prezentat  elevul Navalon Abel care nu cunoaşte limba română şi a mărturisit că nu ştia nimic despre creaţia  lui Eminescu, dar acum a ajuns să-i descopere frumuseţea. Cuvintele sale au fost traduse de un coleg. Prezenţa în sală a părinţilor acestui elev a dat un plus de emoţie momentului. Un minispectacol „Eminescu-poet european” a fost prezentat de un grup de elevi de la clasa a XII-a A, dar şi de elevi de la alte clase  cu recitări în limba română şi o limbă străină:  VII B, VIII C, IX A, IX B, XI A, XI I, XI D. Versul lui Eminescu a fost rostit şi în limba rusă, d-ra profesoară Niculina Anghelache spunând poezia „Revedere”. Domnul profesor de istorie Nănău Gabriel a rostit o alocuţiune despre Eminescu şi epoca în care a trăit.  Desenele realizate de participanţii la această secţiune au fost expuse în amfiteatrul şcolii.
Partea a doua a activităţii a fost dedicată lui I. L .Caragiale.  Elevii de la clasele: VII B, VIIIA, VI A, XI C şi XI A au pus în scenă  secvenţe din următoarele creaţii literare ale lui Caragiale: „Bubico”, „Justiţie”, „Cum se înţeleg ţăranii”, „Vizită”, „O scrisoare pierdută” şi „Petiţiune”. Acestei părţi i-au fost alocate premii speciale.
La secţiunile recitare-interpretare şi creaţie au fost obţinute punctaje identice, de aceea s-a renunţat la menţiuni şi au fost acordate mai multe premii.  Toţi elevii care au obţinut premii vor fi recompensaţi în  săptămâna „Şcoala altfel” cu o excursie literară, sponsorizată de doamna Linea Larisa,
Prof. Maria VISOSCHI

IARNA LA ORAŞ

Ceea ce ne-a oferit ca spectacol albul imaculat al zăpezii a fost peste aşteptări: un vis de copilărie cu decor hibernal, spirale cenuşii. copaci de cleştar, lumini îngheţate, într-o autentică încremenire citadină. Viaţa pitită între fulgi de zăpadă a devenit straniu de perfectă şi calmă, departe de zgomotul balcanic al orăşelului cu iluzii îngheţate. Povestea aceasta ar fi putut fi frumoasă şi nostalgică, cu un final fericit dacă nu ne-am fi confruntat cu o realitate desăvârşită a imaginii apocaliptico-europene a secolului XXII lea: străduţe îngropate în nămeţi, cartiere ascunse de ninsoare, drumuri impracticabile cu gheaţă suficientă pentru patinuar, nămeţi siberieni imposibil de escaladat pentru temerararul, aventurat într-o expediţie vălenară.
Prin ninsoare, cetăţenii nu se mai văd, nu se mai salută, sunt irascibili, înjură mersul pe jos, primarul, preşedintele, guvernul care va veni, lopata de plastic, pe Dumnezeu.
Deşi, până acum, am fost feriţi de ninsori vânt şi temperaturi foarte scăzute, în acest februarie, omătul căzut abundent ne-a surprins, ne-a găsit neutilaţi şi nepregătiţi fizic şi psihic în faţa naturii dezlănţuite. Frumuseţea stranie a devenit duşmănoasă şi omătul a ajuns inamicul public. Mergând pe deviza „cu forţa naturii nu ne putem pune”, autorităţile au lăsat zăpada din oraş în voia sorţii, şi în faţa insuficientelor maşini utilate în acest sens.
Degajarea trotuarele şi a parcărilor de zăpada aşternută într-un timp atât de scurt a fost şi este cea mai mare problemă a urbei.
Doar străzile principale au avut parte de deszăpezire, iar trotuarele şi drumurile secundare au încercat să se descurce fără ajutor, făcând parte din categoria zonelor dispuse să se deszăpezească singure.
Aşa-i în marea familie din oraşele mici. Toată lumea se înţelege cu toată lumea! Cine dispune poate să-şi care zăpada din faţa porţii, cine nu, să aştepte primăvara cănd va fi să vină.
Cunoscând acestea, unii dintre cetăţenii cartierelor mărginaşe s-au mobilizat în degajarea stratului gros de zăpadă, au acţionat prin forţă fizică, sau au plătit maşini pentru debarasarea zonei de omătul tasat, ştiind că străzile lor sunt lăturalnice şi prezintă interes doar pentru evenimente electorale.
Am sperat ca zăpada căzută să aducă cu adevărat bucurie copiilor intraţi forţat în vacanţă. Dar spre stupoarea părinţilor şi disperarea bunicilor au stat în casă, la calculator!!!
Au murit oare până şi oamenii de zăpadă? Copiii au uitat bulgăreala iar mogâldeaţa de nea există numai virtual? Chiar şi neaua jucăuşă să-i abrutizeze întratât încât să nu mai găsescă un loc de joacă în orăşelul troienit?
Şi totuşi, cu adevărat bucuroşi de această situaţie par să fie doar oamenii de la salubritate şi câinii vagabonzi. Cei dintâi pentru că nu mai sunt nevoiţi să meargă din bloc în bloc cu maşina de gunoi să golească, datorită mormanelor de zăpadă formată, iar cei din urmă pentru că fără intervenţia maşinii de gunoi, au masa ca şi servită la orice oră şi în orice loc.
În ciuda tuturor, zăpada a pus definitiv stăpânire pe oraşelul lui Iorga.
Alb şi iar alb peste patimi, ambiţii, caractere, aspiraţii, orgolii. E un semn de hibernare citadină, un simbol că avem mai multă nevoie de alb în această lume incertă de portocaliu şi roşu. ,,Ninge fără milă, cu vinovăţie/Ca o inculpare, ca un martor mut/ Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie/ Se fărâmiţează ultimul salut/.
Prof. Camelia Neagu

ÎN SPRIJINUL OAMENILOR SINISTRAŢI

Un grup de tineri din Vãlenii de Munte au organizat o campanie de strângere de alimente pentru oamenii nevoiaşi, prizonieri ai zãpezii, din judeţele Buzău şi Prahova. În prima zi a acestei acţiuni, punctul de colectare a fost situat la Spălătoria auto RBC din Vălenii de Munte, unde s-au strâns aproximativ 450 kg. de alimente. 
Acţiunea de întrajutorare propriu zisă a debutat în ziua de 13.02.2012 când s-a plecat către Buzău cu patru maşini de teren încărcate cu alimente având ca destinaţie comunele Năieni, Ţinteşti şi Fântânele din judeţul Buzău.
Repartizarea pe cele trei localităţi s-a făcut de către Prefectura judeţului Buzău. În satul Fântânele maşina cu pâine nu mai ajunsese de 7 zile. Locuitorii acestei aşezări ne-au primit cu bucurie şi ne-au mulţumit pentru gestul nostru umanitar şi pentru alimentele donate de care ei aveau atâta nevoie. În Fântânele, datorită cantităţii uriaşe de zăpadă căzută şi a viscolului puternic care a troienit zăpada, am fost nevoiţi să apelăm la o sanie cu cai pentru a transporta alimentele la magazin. Sania trasă de cai ne-a fost şi nouă foarte utilă ajutându-ne să trecem peste obstacolele ridicate în calea noastră de către zăpada viscolită. 
În cea de-a doua zi a campaniei noastre în aceeaşi comună, Năieni, s-a plecat cu 3 maşini de teren pline cu alimente strânse de la cetăţenii cu suflet mare din Oraşul Vălenii de Munte. Punctul de colectare al produselor alimentare donate de cetăţeni a fost amplasat în centrul oraşului Vălenii de Munte, în parcarea magazinului LIDL unde, datorită iniţiativei domnului Ioniţă Constantin s-au strâns 1.300 kg. de produse alimentare.
A treia zi a campaniei noastre ne-am îndreptat către locuitorii sinistraţi din localitatea prahoveană Boldeşti-Grădiştea unde şi aici oamenii au avut nevoie de ajutorul nostru.
UN GRUP DE TINERI DIN VĂLENII DE MUNTE

Frânturi de istorie pe străzile Vălenilor

Vălenii de Munte este un oraş cu trecut bogat, dar cunoscut mai cu seamă pentru privilegiul de a fi fost transformat dintr-o localitate a ţuicii într-o citadelă a  culturii româneşti, de savantul Nicolae Iorga. Dincolo de existenţa Casei Memorială Nicolae Iorga, a Bisericii Mănăstirea şi a celorlalte aşeminte cultural-spirituale care ne fac astăzi cinste, obiective de dimensiuni mai mici (dar nu şi de mai mică însemnătate) pot fi găsite în locuri în care te-ai aştepta mai puţin.
 Cine a trecut pe strada Mihai Bravu din Vălenii de Munte, spre capătul care intersectează Bld N. Iorga, nu poate să nu remarce troiţa dărăpănată cu cruce de piatră, pe care se văd chipurile şterse de ploi ale sfinţilor. Din păcate partea inferioară a crucii, unde erau trecuţi ca de obicei binefăcătorii, anul, şi poate meşterul, a suferit atâtea distrugeri din pricina umezelii încât nu se mai distinge nicio slovă. Opera de artă, pe care aş încadra-o pe la jumătatea scolului al XIX-lea, este scrisă cu litere chirilice şi are reprezentată pe faţada îndreptată spre trecător icoana mai puţin cunoscută a Acoperământului Maicii Domnului. La stânga se află Mântuitorul, la dreapta este înfăţişat ca un bătrân cu barba albă Dumnezeu Tatăl, iar amândoi o încoronează pe Maica Domnului, „împărăteasa cerului”, care stă în centru cu cinstitul omofor la picioare. Cea de-a treia persoană a Sf. Treimi apare deasupra acestei scene, în chip de porumbel.
Pictura reflectă influenţa apusului, atât sub raportul execuţiei cât şi al dogmei, fiind realizată în stilul lui Nicolae Grigorescu şi a lui Gh. Tăttărăscu, probabil de un ucenic sau adept al reprezentării renascentiste în iconografie. Deasupra crucii, tavanul micului acoperiş acoperit cu tablă este la rându-i pictat imitând pe un fond albăstru cerul înstelat.
Mergând mai departe în cartierul Berevoieşti, pe fostul drum utilizat de oierii din Transilvania în vremea transhumanţei,  mai sus de bisericuţă la caţiva metri se întâlneşte o altă cruce de piatră, foarte veche şi aceasta. Pe corpul său se mai pot distinge doar câteva modele sculptate, şi un medalion în partea centrală având pe Maica Domnului cu pruncul în braţe. Starea precară nu oferă nici de această dată posibilitatea unei datări exacte. După ce-şi îndreptau gândul către Dumnezeu şi îşi făceau semnul crucii, trecătorii care coborau până la jumătatea secolului al XIX-lea pe această cale în mahalaua Vălenilor găseau în centrul acesteia Mănăstirea Văleni, metocul Ivirului din Athos. Gardul bisericii de enorie din zilele noastre ascunde în trupul său câteva frânturi de cruci de piatră şi de marmură, care dacă n-ar fi fost „salvate” în acest fel ar fi dispărut în mod cert ca toate celelalte care au existat în jurul bisericii.  Pe o bucată de piatră de formă dreptunghiulară, frântă în partea superioară scrie cu litere greceşti: „EU ROBU LUI DUMNEZEU, CLIOPA…. IOANU SULTANA MIHAI. ECATERINA…DUMNIALOR TANASE SMARANDA, ANU 1864”. O cruce din marmură peste care nu pare să fi trecut tot atâta vreme, datorită stării impecabile a materialului, ne aminteşte de prosperitatea târgului care aduna pe lângă ţăranii noştri mulţi târgoveţi de alte naţionalităţi, greci, sârbi sau chiar albanezi. Pe această cruce stă scris: „NAUMA GEORGIU NĂSCUTĂ ÎN PROVINŢEA CORCEA COMUNA DRENOVA 1795. ÎNCETATĂ DIN VIAŢĂ LA 1875 DECEMVRIE 21”.
 Text şi foto: Alexandru Ionuţ CRUCERU

vineri, 3 februarie 2012

SCOALĂ-TE TU, CA SĂ MĂ PUN EU

EDITORIAL 40
Acesta este subtextul şi esenţa urletelor pe care Antonescu Crin le-a slobozit în şedinţa extraordinară a Parlamentului României. Victoraş Ponta, copreşedinte a struţocămilei politice Alianţa Socialistă, nu a fost mai prejos. Ascultându-l pe Antonescu l-am avut pe Caţavencu lui Caragiale în faţa ochilor… Un discurs cu spume la gură, studiat şi repetat ore în şir în faţa oglinzii, din care s-a reliefat un singur cuvânt: “jos”! Şi doar trei substantive: Bãsescu, Boc, Guvernul. Orice frază ar fi debitat sfârşea cu aceste trei cuvinte. Ştiu ei bine Antonescu şi Ponta ceea ce cer. Vor Puterea, Puterea cu orice preţ. “Scoală-te tu, ca să mă pun eu”! Deşi afirmă contrariul. Din păcate există multă lume naivă care se uită în gura lor, care îşi imaginează, amară iluzie, că odată ce aceştia vor pune mâna pe putere, în România va şi începe să curgă râuri de lapte şi miere. Oameni orbiţi de promisiuni deşarte şi înfierbântaţi de necazurile proprii care sunt reale şi nu trebuie eludate, nu mai văd realitatea aşa cum este ea: miliarde de oameni de pe întreaga planetă au de suferit din cauza crizei economice şi financiare care a cuprins şi România. Antonescu-Ponta nu au curajul să le spună cetăţenilor din piaţă că NU le vor da pensii mărite, că NU vor majora salariile, că NU le vor rezolva doleanţele, pentru că NU AU CUM. Din acest punct de vedere prestaţia lor politică este una periculoasă pentru că riscă să ducă în neant ceea ce s-a putut realiza până acum prin sacrificiul românilor. De ce nu mai au răbdare câteva luni până vor avea loc alegerile la termen? E simplu. Au simţit că economia începe, încet dar sigur, să se redreseze şi că există riscul ca ei şi alianţa lor comunistă, să scadă în sondaje şi să piardă alegerile. 
Gheorghe BURDUJAN

REFORME 2009 – 2012

(Document realizat de Cabinetul Consilierului de Stat Andreea Paul)   
 Guvernul României
I. Relansarea economicã
II. Reforme asumate în 2009 – 2012
III. Impactul economic al deciziilor luate
IV. Priorităţi pe termen scurt şi mediu.
RELANSAREA ECONOMICÃ
1. De unde am pornit?
2. Viziunea Guvernului în confruntarea cu criza economicã şi financiarã
2.1 Evitarea derapajelor economice majore.
2.2 Măsuri pentru diminuarea deficitului bugetar
2.3 Măsuri pentru stimularea relansării economice
1. La preluarea mandatului în 2008 Guvernul a avut trei adversari majori:
- CRIZA ECONOMICÃ – cea mai severã din ultimii 60 ani;
- DEFICIT BUGETAR de 5,7% (cf. metodologiei europene) în an cu vârf de creştere economică (7,3%), care a dus la declanşarea procedurii de deficit excesiv de către Comisia Europeană;
- UN STAT NEREFORMAT Şi DECIZII IRESPONSABILE ale Guvernului Tăriceanu, care a angajat cheltuieli sociale pe datorie, fãrã nicio acoperire:
(7 acte normative care au acordat majorări salariale în 2008);
(creşterea punctului de pensie în 2008 de la 581,3 lei la 697,5 lei).
Viziunea Guvernului în confruntarea cu criza economicã şi financiară
2.1. Evitarea derapajelor economice majore;
2.2. Mãsuri pentru diminuarea deficitului bugetar şi însănătoşirea finanţelor publice printr-un efort major al Guvernului, din care:
a) – douã treimi s-au centrat pe eficientizarea şi reducerea cheltuielilor publice;
b) – o treime a vizat creşterea veniturilor bugetare.
2.3. Mãsuri pentru stimularea creşterii economice sănătoase pe termen lung, în condiţiile unor dezechilibre macroeconomice grave acumulate, care au redus spaţiul fiscal necesar redresãrii economice.
2.1. Evitarea derapajelor economice majore.
- Deficitul bugetului general consolidat s-ar fi apropiat de 10% din PIB în anul 2009 şi de 14% din PIB în anii 2010 şi 2011 în absenţa mãsurilor de austeritate luate de Guvern:
- În trezoreria Statului au intrat 8,15 mld. euro în urma Acordului cu FMI, Comisia Europeanã şi Banca Mondialã
Valoarea totala a sumelor trase de catre BNR si MFP pâna în prezent: 17,94 mld. euro, din care 11,94 mld. euro de la FMI.
- Diminuarea decalajelor între câştigul salarial mediu brut din sectorul bugetar şi cel privat.
*) Datele se refera la statisticile din activitãţile economice (agregate dupã activitatea omogenã) conform CAEN REV2 de administraţie publicã, învãţãmânt şi sãnãtate şi asistenţã socialã (inclusiv sector privat pentru învãţãmânt – cca.3%, respectiv sãnãtate şi asistenţã socialã – cca. 5%), exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (MApN, SRI, MAI etc.).
- Salariul mediu net pe economie a crescut cu 13% în perioada 2008-2011 de la 1.309 lei la 1.478 lei
2.2. Mãsuri pentru diminuarea deficitului bugetar:
A. Mãsuri pentru eficientizarea şi reducerea cheltuielilor publice
- Reducerea cu 25% a salariilor din sectorul bugetar,
- reducerea cu 15% a indemnizaţiilor de somaj şi a celor pentru creşterea copilului.
- Reducerea cu 50% a normativelor de cheltuieli privind consumul de carburanţi pentru instituţiile publice şi reducerea cu 20% a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile rãmase de executat pe semestrul doi al anului 2010,
- Restructurarea a 67 de spitale.
- Desfiinţarea, comasarea şi reorganizarea a 141 de agenţii guvernamentale.
- Blocarea posturilor vacante şi ocuparea a numai 15% din cele vacantate ulterior în sistemul bugetar;
- Interzicerea cumului pensiei cu salariul în sistemul bugetar, pentru pensionarii care au o pensie mai mare decât câştigul salarial mediu brut.
- Îngheţarea valorii punctului de pensie în anii 2010 şi 2011;
- Recalcularea pensiilor speciale – a pensiilor de serviciu şi a pensiilor militare de stat – şi includerea acestora în sistemul public de pensii.
B. Mãsuri pentru creşterea veniturilor bugetare:
- Revenirea la procentele de contribuţii sociale din ian 2008;
- Creşterea cotei standard a taxei pe valoare adãugatã de la 19% la 24%.;
- Extinderea sferei de aplicare a contribuţiei de asigurãri de sãnãtate de 5,5% la pensiile mai mari de 740 lei/lunar;
- Majorarea nivelului accizelor la unele bãuturi alcoolice, ţigarete, benzinã ºi motorinã;
- Lãrgirea bazei de impozitare prin impozitarea veniturilor din dobânzi, a tichetelor de masã, a tichetelor cadou şi a altor venituri realizate de persoanele fizice;
- Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice care deţin mai multe clãdiri şi impozitului pentru mijloacele de transport cu capacitate cilindricã de peste 2000 cm³;
- Creşterea gradului de colectare a taxelor şi a impozitelor prin diminuarea evaziunii fiscale.
2.3. Mãsuri pentru stimularea relansãrii economice:
A. Mãsuri pentru salvarea locurilor de muncã şi stimularea absorbţiei şomerilor;
B. Stimularea investiţiilor publice;
C. Stimularea investiţiilor private
a) – Stimularea investiţiilor private prin ajutoare de stat;
b) – Stimularea investiţiilor private prin garanţii de stat;
D. Programe pentru susţinerea industriei şi a dezvoltãrii durabile;
E. Programul Prima Casã;
F. Programul de promovare a exporturilor;
G. Mãsuri pentru accelerarea absorbţiei fondurilor europene;
H. Diminuarea poverii administrativ – fiscale;
a) – Simplificarea şi îmbunãtãţirea administrãrii fiscale;
b) – Mãsuri pentru sprijinirea contribuabililor aflaţi în dificultate;
c) – Facilitãţi fiscale acordate mediului de afaceri şi instituţiilor publice;
d) – Modificarea legii contabilitãţii.
I. Mãsuri pentru combaterea evaziunii fiscale;
J. Sprijinirea agriculturii.
A. Mãsuri pentru sprijinirea firmelor care angajeazã tineri, şomeri sau persoane vulnerabile:
- Reglementarea şomajului tehnic prin scutirea de la platã a contribuţiilor cãtre bugetul de stat şi al asigurãrilor sociale pentru angajator, pe o perioadã de maximum trei luni, urmând ca salariatul sã primeascã 75% din salariul de bazã corespunzãtor locului de muncã ocupat (Beneficiari: 548.999 persoane angajate ºi 13.459 firme pânã la 31 decembrie 2010);
- Scutirea de la plata CAS pentru firmele care angajeazã şomeri (Beneficiari: 6.072 persoane angajate şi 3.625 firme pânã la 31 decembrie 2010);
- Subvenţii acordate angajatorilor care încadreazã în muncã şomeri în vârstã de peste 45 ani sau şomeri care sunt pãrinţi unici susţinãtori ai familiilor monoparentale.
a) – Angajatorii sunt scutiţi pe o perioadã de 1 an de la plata contribuţiilor sociale pentru şomaj aferente persoanelor respective, angajate pe o perioadã nedeterminatã.
b) – Subvenţia acordatã angajatorilor: 500 lei/lunã/persoanã angajatã, maxim 12 luni;
c) – Angajatorii au obligaţia de a menţine şomerii în activitate timp de cel puţin 2 ani;
d) – 20.312 persoane beneficiare pânã la 31 dec. 2011;
- Subvenţii acordate angajatorilor care încadreazã în muncã şomeri care mai au 3 ani pânã la pensionare.
a) – Angajatorii beneficiazã lunar, timp de maximum 3 ani, de o subvenţie de 500 lei.
b) – 266 persoane beneficiare pânã la 31 dec. 2011;
- Firmele care angajeazã pe perioadã nedeterminatã persoane cu handicap beneficiazã lunar de 500 lei, timp de 12 luni.
a) – Angajatorii au obligaţia de a menţine şomerii în activitate timp de cel puţin 2 ani.
b) – 233 persoane beneficiare pânã la 31 dec. 2011;
- Subvenţii acordate angajatorilor care încadreazã în muncã tinerii absolvenţi;
a) – Angajatorii sunt scutiţi pe o perioadã de 1 an de la plata contribuţiilor sociale pentru şomaj aferente persoanelor respective, angajate pe o perioadã nedeterminatã;
b) – Subvenţia se acordã timp de 12 luni (18 luni în situaţia absolvenţilor-persoane cu handicap), perioadã în care beneficiazã lunar şi de o sumã diferenţiatã în funcţie de nivelul studiilor:
- 500 lei pentru nivelul de pregãtire primar şi gimnazial;
- 600 lei pentru nivelul de pregãtire liceu şi post-liceal;
- 750 lei pentru nivelul universitar;
c) – Angajatorul este obligat sã menţinã în activitate angajatul 2 ani dupã finalizarea subvenţiei.
d) – Buget alocat în 2011: 93,75 mil. lei.
e) – 6.574 persoane beneficiare pâna la 31 dec. 2011
- Încurajarea uceniciei şi angajarea tinerilor pe perioada vacanţelor;
a) – 250 lei/lunã pentru angajatori şi contravaloarea lunarã a serviciilor de instruire teoreticã a ucenicului, fãrã a depãşi 100 lei lunar;
b) – 250 lei/lunã pe student / elev angajat pe perioada vacanţelor, pentru cel mult 60 zile lucrãtoare într-un an calendaristic;
c) – Buget alocat în 2011: 457 mii lei.
d) – 945 tineri au fost angajaţi pe perioada vacanţei pânã la 31 dec. 2011.
B. Stimularea investiţiilor publice.
- Creşterea alocãrilor bugetare pentru investiţii publice:
a) – în anul 2008: 32,6 mld. lei;
b) – în anul 2011: 36,1 mld. lei
c) – în anul 2012: 38,1 mld. lei
(Continuare în ediţia viitoare)

UN OM POLITIC AUTENTIC ÎL CUNOAŞTEŢI DUPĂ FAPTELE SALE, NU DUPĂ VORBE

(INTERVIU CU DOMNUL DEPUTAT MIHAI CRISTIAN APOSTOLACHE)
Reporter: Domnule deputat, vreau să ştiu, pentru început, cum aţi încheiat anul 2011?
Sfârşitul de an 2011 a fost unul excelent atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere personal.
În plan politic am avut satisfacţia să constat că efortul depus de mine pentru susţinerea dezvoltării localităţilor din zonă este apreciat şi de unele autorităţi locale şi, astfel, am devenit, la propunerea primarului din Starchiojd şi cu aprobarea consiliului local, cetăţean de onoare al acestei localităţi. De asemenea, mă bucur că am reusit să atrag fondurile necesare pentru începerea lucrărilor la noul sediu al Protoieriei Văleni, instituţie necesară pentru întreaga zonă, nu numai pentru Vălenii de Munte şi am putut să pun în aplicare mai multe proiecte cum ar fi proiectul “Produs de Valea Teleajenului” care a constat în organizarea la Palatul Parlamentului a unei expoziţii cu produse din zona Văii Teleajenului, proiect continuat de un altul pe care l-am organizat la Vălenii de Munte, intitulat “Gala Premiilor Valea Teleajenului”, acţiune ce a avut menirea de a premia oamenii care au contribuit prin efortul lor la promovarea şi dezvoltarea Văii Teleajenului. Nu în ultimul rând, doresc să amintesc şi de proiectul „Parlamentul pentru tineri”, proiect prin care am urmărit să promovez modul în care funcţionează Parlamentul în general, Camera Deputaţilor, în special.
În plan personal sfârşitul de an a fost marcat de două evenimente majore şi anume sosirea pe lume a celei de-a doua fetiţe a familiei şi obţinerea titlului de doctor în drept al Universităţii din Bucureşti, tema tezei de doctorat fiind “Statutul juridic al primarului în dreptul românesc şi în dreptul comparat”.
 Mai sunt câteva zile şi începe o nouă sesiune parlamentară ordinară. Cum credeţi că se va desfăşura activitatea Parlamentului în această sesiune?
Ne aflăm la începutul unui an cu o încărcătură politică puternică deoarece este anul în care vor avea loc alegeri atât pentru autorităţile locale, judeţene, cât şi pentru forul reprezentativ suprem al poporului, Parlamentul. Prin urmare va fi un an agitat, iar la nivel parlamentar, agitaţia va fi şi mai mare pentru că cei din opoziţie, profitând de prezenţa permanentă a mass-media în clădirea Parlamentului, vor încerca continuu să provoace un scandal mediatic care să-i aducă în centrul atenţiei. Inclusiv convocarea sesiunii extraordinare a Parlamentului a avut acelasi rol.
Legat de scandaluri, anul 2012 nu a început tocmai bine pentru PDL, Preşedintele Băsescu şi Guvernul agitând apele cu proiectul legii sănătăţii.
Aşa este. Preşedintele a greşit când l-a atacat pe Raed Arafat, dar şi noi am greşit ca parlamentari că am tolerat ca Guvernul să vină în Parlament şi să-si asume răspunderea pe legi care trebuiau să treacă prin procedura parlamentară obisnuită.
Pe fond, însă, sistemul de sănătate trebuie reformat astfel încât cetăţeanul să beneficieze de servicii medicale corespunzătoare.
Nu întâmplător m-am implicat din 2009 încoace în atragerea de fonduri pentru modernizarea Spitatului Orăsenesc Vălenii de Munte şi sunt bucuros, în primul rând că am salvat acest spital de la închidere, iar în al doilea rând  că am reuşit să-l modernizez. Totodată, mă bucur că şi administraţia locală a înţeles cât de important este acest spital şi, urmând exemplul meu,  s-a implicat în susţinerea lui financiară.
Constat că dumneavoastră recunoaşteţi că s-au implicat şi alţii în susţinerea spitalului, însă ceilalţi nu recunosc contribuţia dumneavoastră.
  Depinde de modul în care ai fost educat. Dar aş vrea să mai spun ceva. În timp ce primarul Oraşului Vălenii de Munte are la dispoziţie un buget de 180 miliarde lei vechi, eu ca parlamentar nu dispun  de nici un buget şi, cu toate astea, am reuşit să conving diverse ministere să aloce fonduri pentru spital, pentru şcoli, pentru alimentări cu apă şi canalizare, pentru culte etc. Cum e mai simplu să te folosesti de fondurile pe care le ai la dispoziţie sau să ai 0 lei şi să aduci în zonă zeci de miliarde pentru investiţii?
În legătură cu închiderea unor obiective din zonă, de curând Ministerul Transporturilor a decis suspendarea circulaţiei trenului pe tronsonul Ploieşti-Măneciu. Nu aţi putut face nimic?
Mai întâi de toate trebuie să ştiţi că liderii de sindicat din CFR m-au anuntat despre această decizie după ce aceasta era deja luată.
Dacă ştiam din timp poate că situaţia era alta astăzi. Dar şi aşa, în data de 17 ianuarie 2012, m-am adresat Ministrului Transporturilor printr-o scrisoare prin care i-am solicitat să revină asupra deciziei de suspendare a circulaţiei trenului pe acest tronson.
Mai trebuie să ştiţi şi faptul că nu numai tronsonul Ploieşti-Măneciu a fost închis, ci şi Ploieşti-Slănic şi Ploieşti-Târgovişte, tronsoane care de-a lungul timpului au adus pierderi mari companiei de căi ferate devenind astfel o povară pentru fiecare cetăţean al acestei ţări. De altfel, închiderea unor tronsoane de cale ferată nerentabile reprezintă una din condiţiile impuse de FMI. Iar ca să fim sinceri până la capăt, orice om raţional ştie că nu se ajungea într-o astfel de situaţie dacă toţi cei care călătoreau cu trenul pe această rută îşi luau bilet sau abonament şi dacă controlorul îşi făcea datoria. Dar aşa cum am precizat, preocupare din partea mea există pentru găsirea unei soluţii de rezolvare a acestei probleme, iar una din soluţiile posibile poate fi concesionarea către un operator privat, pentru că dincolo de problema transportului, mai intervine şi problema disponibilizării a circa 100 de persoane, lucru cu care nu pot fi de acord.
 Domnule deputat, ziua de 15 ianuarie a fost declarată printr-o lege iniţiată de dumneavoastră şi de alţi colegi parlamentari, Ziua Culturii Naţionale. Aţi organizat ceva cu ocazia acestei zile?
Pentru început vreau să-mi exprim bucuria pentru faptul că Parlamentul României a fost de acord cu declararea prin lege a zilei de naştere a poetului nepereche, ca Ziua Culturii Naţionale.
În legătură cu acţiunile organizate pentru a marca această zi, vă precizez că am depus în data de 15 ianuarie, împreună cu câţiva tineri, un buchet de flori la statuia lui Mihai Eminescu din Ploieşti, iar pe data de 16 ianuarie am oferit câte o carte cu versuri de Eminescu fiecărei şcoli din cele 10 localităţi care alcătuiesc Colegiul 5 Valea Teleajenului.
 Săptămâna trecută, mai exact pe 21 şi 22 ianuarie, Uniunea Social Liberală din Vălenii de Munte a organizat în faţa sediului PSD un miting împotriva actualei guvernări. S-a strigat inclusiv Apostolache trădător. Cum catalogaţi această acţiune?
Această acţiune are o istorie interesantă. Vineri seara, la Pensiunea Vera şi Livia din Văleni au fost chemaţi o parte din membrii PSD cărora li s-a oferit o masă, prilej cu care Mircea Cosma şi Constantin Florin, cunoscut sub porecla de Bebe Moacă, le-au trasat direcţiile de acţiune pentru a doua zi.
Din păcate pentru ei, dacă la masa de vineri seara au fost prezente în jur de 70 de persoane, la mitingul de sâmbătă şi duminică au fost prezente 15 persoane sâmbătă, respective 22 persoane duminică.
Deci dacă analizăm din punct de vedere economic au fost cheltuieli mari şi eficienţă zero.
În legătură cu sintagma Apostolache trădător, există un proverb care spune “Cine zice, ăla este”. Trădător sunt cei care nu au făcut nimic pentru români şi pentru România. Eu nu mă includ în această categorie.
 Domnule deputat, aveţi o imagine bună în rândul oamenilor din oraş şi din zonă, datorită activităţii dumneavoastră intensă.  Cu toate astea, există câţiva oameni în oraş care pe unde merg nu uită să arunce câte o vorbă urâtă la adresa dumneavoastră. Cu ce i-aţi derenjat pe aceşti oameni?
Nu toată lumea este de acord cu ideile şi acţiunile mele şi acest lucru este un lucru firesc.
Dar, după cum aţi spus şi dumneavoastră, oamenii în general au o părere bună despre activitatea mea şi pentru acest lucru ţin să le mulţumesc. Desele întâlniri pe care le-am avut cu oamenii din zonă, mi-au demonstrat că există sprijin pentru mine şi pentru acţiunile pe care le iniţiez. Dar există o categorie de oameni care fac parte din grupul de interese din fruntea Primăriei Vălenii de Munte, oameni care au tot interesul să mă discrediteze şi să inventeze fel de fel de lucruri despre mine, scopul fiind acela ca ei să rămână în continuare conectaţi la rezervorul de bani publici reprezentat de Primăria Văleni. Un om politic autentic îl cunoaşteti după faptele sale, nu după vorbe.
Mai este o categorie de oameni care nu sunt de acord cu măsurile luate de guvern şi este normal să fie aşa. Dar, după cum s-a văzut, aceste măsuri au ajutat economia românească să-şi găsească stabilitatea, echilibrul pierdut ca urmare a crizei mondiale şi a greşelilor clasei politice din cei 21 de ani trecuţi de la revoluţie. Dacă nu se luau aceste măsuri, astăzi ne aflam şi noi în situaţia Greciei, Italiei, Ungariei etc.
O ultimă categorie este a celor care au crezut că dacă stau lângă mine, îmi vor influenţa decizia politică, desigur în beneficiul lor. S-au înşelat. Decizia politică se ia pentru interesul public nu pentru interesul personal al unuia sau altuia. Accept orice sfat, orice idee, dar când vine vorba de o decizie politică sau de acţiune politică, acestea trebuie să fie în consens cu interesul general şi nu individual. Dacă alţii au ajuns în diverse funcţii dând din coate, eu am ajuns în această funcţie datorită votului acordat de cetăţeni şi pentru mine înseamnă o mare responsabilitate.
Imaginea mea este de fapt imaginea fiecărui cetăţean din Văleni, Măneciu, Drajna, Gura Vitioarei, Teişani, Izvoarele, Ceraşu, Poseşti, Starchiojd, Bătrâni.
Orice titlu pe care îl obţin, orice diplomă pe care o primesc sunt şi ale oamenilor din cele 10 localităţi ale Colegiului 5 Valea Teleajenului. Dar şi orice vorbă urâtă care îmi este adresată, este adresată de fapt şi fiecărui cetăţean din această zonă.
Dar oamenii mai fac şi greşeli…
Dacă n-am face greşeli, n-am fi oameni. Dar nu este o problemă să greşeşti, problema intervine când persişti în greşeală.
Revenind la acţiunile de stradă ale opoziţiei, credeţi că acestea vă vor crea probleme în perspectivă?
Orice om are dreptul să se exprime şi să-şi susţină ideile politice. În legătură cu acţiunile de stradă ale USL Văleni, speram ca cei care au iniţiat astfel de acţiuni să-şi ceară scuze cetăţenilor oraşului pentru cei 65.000 euro fără TVA cheltuiţi pentru WC-ul  public din parcul oraşului. Dar cum spuneam şi cu altă ocazie, probabil acesta este simbolul activităţii actualei conduceri a oraşului.
La finele anului trecut aţi renunţat la calitatea de preşedinte al Organizaţiei PDL Vălenii de Munte şi l-aţi propus în locul dumneavoastră pe domnul Ioniţă Constantin care a fost acceptat prin vot de toată lumea prezentă în sală. Ce v-a determinat să faceţi această mutare?
Rolul meu a fost să pun organizaţia pe un drum nou şi să tin oamenii uniţi, lucru pe care l-am realizat. Am considerat că organizaţia poate funcţiona şi fără mine şi atunci am luat această decizie. Domnul Ioniţă mi-a demonstrat în toată această perioadă că vrea, ştie şi poate să conducă o astfel de organizaţie. Un om care a terminatASE-ul cu 9,55 la timp şi nu la 50 de ani  ca altii, înseamnă  că este un om capabil şi instruit. Un om care şi-a luat soarta în propriile mâini şi a pus bazele unei afaceri pe care a menţinut-o 21 de ani şi a dezvoltat-o înseamnă că este un om hotârât, ambiţios şi creativ. Un om care are o familie şi a avut grijă să le asigure copiilor un trai decent şi să-i îndrume în viaţă pe drumul corect, renunţând în favoarea lor la munca depusă în cei 21 de ani şi păstrându-şi doar rolul de consilier  înseamnă că este un om echilibrat şi calculat.
Un om care şi-a format în jurul său o echipă la partid, înseamnă că poate să-şi facă echipă şi în administraţie. De aceea l-am ales pe domnul Ioniţă Constantin.
Un mesaj  pentru cetăţenii din Vălenii de Munte?
Le spun că voi rămâne acelaşi om deschis şi implicat în rezolvarea problemelor zonei., iar în ceea ce priveşte conducerea oraşului, le spun că Văleniul merită mai mult.
Mulţumesc domnule Deputat pentru interviul acordat.
Vă mulţumesc şi eu.

ÎN ATENŢIA: DOAMNEI MINISTRU ANCA BOAGIU

Parlamentul României

Camera Deputaţilor

Birou Parlamentar Deputat Mihai Apostolache
Vălenii de Munte, Aleea Alunilor, nr.1, Judeţul Prahova
mihaiapostolache5@yahoo.com
În atenţia: Doamnei Ministru Anca Boagiu
             Stimată Doamnă Ministru,
            În calitate de deputat al Văii Teleajenului din Judeţul Prahova vă adresez rugămintea de a reveni asupra deciziei de suspendare a circulaţiei trenurilor pe rutaPloiesti-Măneciu din cel puţin două motive. În primul rând, închiderea unui astfel de tronson ar conduce la disponibilizarea a cel puţin 100 de persoane care lucrează acum în cadrul CFR şi, astfel, s-ar crea noi probleme sociale şi, în al doilea rând, odată cu închiderea circulaţiei pe acest tronson de cale ferată s-ar da posibilitatea distrugerii infrastructurii de transport, infrastructură care a costat statul român foarte multi bani. Totodată, trebuie să aveţi în vedere faptul că orice tronson de cale ferată neutilizat devine ţinta hoţilor de fier vechi şi, în scurt timp, veţi constata că tot efortul statului român de a construi infrastructurii CFR se va duce pe apa sâmbetei.
Tot cu această ocazie doresc să vă reamintesc faptul că aţi promis că veţi găsi o soluţie şi în ceea ce priveşte construirea în zona Văii Teleajenului a unei şosele ocolitoare, investiţie aşteptată de toţi locuitorii din această zonă, în special de cei din Oraşul Vălenii de Munte.
Având în vedere faptul că sunteţi un ministru activ şi preocupat ca activitatea de transport să se desfăşoare în condiţii corespunzătoare, vă mulţumesc anticipat.
Cu apreciere,
Deputat Mihai Apostolache

Adresa a fost depusa ieri la Ministerul Transporturilorîn data de 17 ianuarie 2012

SĂRBĂTOAREA COLINDELOR LA GRUPUL ŞCOLAR MĂNECIU

Decembrie… Crăciun… Sărbătoarea colindelor – eveniment tradiţional în viaţa Grupului Şcolar Măneciu, coordonat de de prof. Raluca Dragomir.
An de an, serbarea de Crăciun reflectă bucuria naşterii Domnului pe care o simţim cu toţii – elevi şi cadre didactice. Astfel, prin colinde, cântece de iarnă, dansuri, mici scenete şi poezii, elevii au împărtăşit audienţei – reprezentanţi ai autorităţilor locale, care sunt alături de şcoală mereu,  cadre didactice şi părinţi – din bucuria sărbătorilor de iarnă.
Spectacolul a fost minunat!
  Punctul culminant al serbării a fost programul complex prezentat de elevii clasei a V-a A, sub atenta supraveghere a d-nei prof. Adina Zaharia. Colinde, scenete, poezii, în română, engleză şi franceză, toate structurate într-un adevărat mini-spectacol. S-a remarcat eleva Mihaela Rodica Despan, care şi-a demonstrat multi-talentele sale. A recitat poezii minunat, şi-a jucat rolurile din scenete in română şi engleză ca o mare actriţă, iar sunetele pianului au prins viaţă sub delicata sa atingere. A creat o NOAPTE DE VIS  prin interpretarea cu mare maiestrie a  unor piese clasice .
Elevii din ansamblul coral al şcolii, sub coordonarea d-nei profesoare Mariana Trăscău, au cântat un colaj de colinde tradiţionale culese de d-na profesoara din regiunea Văii Teleajenului.
Ansamblul de dansuri populare – coordonat de d-l profesor Traian Soare şi care include elevi din toate formele de învăţământ: primar, gimnaziu şi liceu – a adus un strop de tradiţionalism ce a încântat audienţa.
Un grup de liceeni, cărora li s-au alăturat foşti elevi ai liceului – acum studenţi, îndrumaţi de d-nele profesoare Alina Preda, Ondina Jercan şi Egina Buftea-Jercan, ne-a prezentat cântece şi colinde în engleză şi franceză.
De asemenea, elevii coordonaţi de d-nele profesoare Adina Simion, Corina Toma, Adriana Cârstocea, Ileana Dănilă, Elena Stan, Victoria Mihalcea şi Julieta Jercan au pregătit momente speciale de colinde şi poezii.
Elevii clasei a VI-a B, sub îndrumarea d-nei profesoare Adina Baciu, au cântat colinde româneşti şi în limba franceză, fiind acompaniaţi la orgă de eleva Celine Negoiţă. Am fost fascinaţi de vocile pure şi valsul prezentat de cei mai mici „elevi” de la Grădiniţa nr.1 din Măneciu, coordonaţi de d-nele educatoare Daniela Cursaru şi Luminiţa Petre. Un moment deosebit a fost prezentat de elevii îndrumaţi de d-nele învăţătoare Carmen Dinu şi Denisa Dragomir. Colindele lor, interpretate impecabil de micutii cls. a IV-a   ne-au adus bucurie şi lumină în suflet.
D-na directoare Gabriela Despan a fost desemnată de Moş Crăciun să împartă daruri tuturor elevilor implicaţi în această activitate, daruri oferite de:
- d.l Primar al comunei Măneciu – ing. Ştefan Lupu;
- d.na ing. Ileana Pupeza şi d.l ing. Adrian Pupeza;
- d.l ing. Sorin Teju – Vălenii de Munte;
- d.l Radu Ion şi d.na Radu Maria –Preş. Comitetului de Părinţ;
- d.l ing. Vasi Eugen – Reprezentant agent economic.
Mulţumim celor care ne-au fost alături, d.lui Consilier Local Ion Petre, părinţilor, elevilor, tuturor salariaţilor şcolii:  profesori, administratori, femei de serviciu, muncitori de intreţinere, portar, laborant, care au asigurat buna desfăşurare a evenimentelor.
Felicitări merită din plin toate cadrele didactice  care au pregătit serbarea şi cei peste 600 elevi care au urat, transmiţând tuturor LA MULŢI ANI !
Prof. şi Ing. Gabriela DESPAN – Director Grup Şcolar Măneciu,
Prof. Raluca DRAGOMIR – Consilier Proiecte şi Programe

UN PARTENERIAT DE SUFLET

Ultimele zile ale lui decembrie, înainte de vacanţa de iarnă nu au adus fulgii de nea mult aşteptaţi de copii. Totuşi, într-o singură bătaie de inimă, cei mici şi cei mari – copii, profesori, părinţi – s-au bucurat de rezultatele obţinute după un semestru de trudă şi de mari emoţii.
Larma voioasă din curtea şcolii vestea parcă venirea Crăciunului cu darurile lui, cu vesele colinde, cu iz de brad şi cozonaci.
Joi, 22 decembrie, la Grupu Şcolar Măneciu a avut loc şedinţa de analiză la învăţătură, la sfârşitul căreia doamna directoare Gabriela Despan ne-a anunţat, cu mândrie justificată, că a fost demarat, la iniţiativa dumneaei, un Proiect educaţional care poartă titlul:  “Mediul Ambiental Natural. Educaţia prin Curriculum Integrat Unitar”. Dacă veţi avea curiozitatea să faceţi anagrama titlului proiectului, veţi descoperi numele localităţii noastre – MĂNECIU. Parteneri sunt: I.S.J. Prahova, Asociaţia “Tinerii voluntari” – Valea Călugărească. Cu puţină imaginaţie, descifrăm şi semnificaţia copacului care ilustrează proiectul: pe coroană este trecut titlul: Mediul Ambiental Natural – deci, oricine va înţelege că acest proiect a fost dictat de dragostea şi grija pentru natură; pe trunchiul sau scrie: “Educaţie ” – reprezintă mijloacele prin care vom realize ceace ne vom propune în cadrul proiectului, iar rădăcinile copacului de conduc cu gândul la atitudinea pe care dorim să le-o cultivăm elevilor: toleranţă, participare, implicare; la metode: voluntariat, parteneriat şi la cele două talgere ale balanţei: societatea civică – arii curriculare.
Fiecare arie curriculară a primit lista şcolilor partenere cu care urmează să realizeze acţiuni în comun finalizate prin elaborarea unui eseu structurat, in funcţie de activitate şi de arie curriculară.
Primii care s-au înscris în acest proiect au fost profesorii din Aria curriculară de Limbă şi Comunicare (limba română, limba franceză şi limba engleză). Sufletul acestei acţiuni care a pus accentual pe voluntariat a fost doamna profesoară de limba română Julieta Jercan. Cu entuziasmul caracteristic dascălilor, dânsa a expus în cadrul şedinţei de catedră activitatea, primind aprobarea doamnei directoare Gabriela Despan, a şefilor de catedră Ondina Jercan – limba romană şi Alina Preda – limbi moderne şi a colegilor de catedră. S-au oferit să o sprijine direct şi să o însoţească doamnele profesoare: Adina Baciu, Traian Soare – profesori de limba franceză şi doamna Adina Simion – profesor de limba română.
Concret, a fost vorba despre colectarea unor ajutoare (alimente, îmbrăcăminte şi jucării) care urmau să fie transportatela AsociaţiaPro-Vita de la Valea Screzii, patronata de părintele Nicolae Tănase. Mai multi elevi de la clasele: a II-aC, a IV-aB, a V-aA,B şi C, a VI-a A,B, a VII-a C, a VIII-a C, a X-a C, aXI-a B, C, D, a XII-a B, a XIII-a A au răspuns cu entuziasm acestei invitaţii datorită domnilor diriginţi care le-au explicat părinţilor şi copiilor despre semnificaţia umanitară şi religioasă a acestei acţiuni.
În ziua de vineri, 23 decembrie, doamnele profesoare Julita Jercan, Adina Baciu, Adina Simion şi domnul profesor Traian Soare au însoţit un număr de 28 de copii la Valea Screzii. Transportul a fost asigurat de firma  domnului Cornel Ghiuţă, care s-a alăturat acţiunii de voluntariat, călătoria fiind gratuită. Primul popas a fost la Şcoala cu clasele I-IV din Valea Screzii, unde ne aşteptau copii, majoritatea fiind de la Asociaţia ProVita şi partenerul nostrum de proiect, domnul director profesor Călin Marian Condrea de la Şcoala cu clasele I-VIII Poseşti – Pământeni, alături de doamnele învăţătoare de la Şcoala cu clasele I-IV Valea Screzii – Maria Stan şi Mădălina Bejgu. Am fost întâmpinaţi cu multă căldură şi ospitalitate, uitând de frigul de afară. În sala de clasă frumos împodobită elevii clasei a VI-a B dela GrupulŞcolar Măneciu, coordonaţi de doamna dirigintă – profesor Adina Baciu au interpretat cântece şi poezii în limba franceză cu tematică religioasă şi colinde în limba română.      Au urmat elevii coordonaţi de doamna profesor învăţătot Maria Stan de la şcoala gazdă care împreună cu elevii au prezentat o frumoasă scenetă având ca temă Naşterea Mântuitorului. Am apreciat dăruirea cu care elevii au interpretat rolurile şi costumele realizate împreună cu doamna învăţătoare. Aplauzele furtunoase au răsplătit munca micilor actori.
Elevii claselor a V-a C, a VI-a A, a VII-a C şi a XI-a B, dela GrupulŞcolar Măneciu îndrumaţi de doamnele profesoare Adina Simion, Julieta Jercan şi domnul profesor Traian Soare, au recitat cu emoţie poezii şi au cântat frumoase colinde care au emoţionat asistenţa. La fel de talentaţi au fost şi elevii doamnei institutor Mădălina Bejgu care ne-au colindat cu un Pluguşor inspirit din realităţile locale, lucru apreciat de cei prezenţi. Menţionăm că aproximativ 85% din elevii şcolii sunt în plasament la Asociaţia Pro Vita. Activitatea copiilor s-a încheiat într-o atmosferă sărbătorească, datorită apariţiei lui Moş Crăciun care a împărţit daruri celor mici..
După ce am vizitat şcoala ne-am îndreptat veseli spre sediul Asociaţiei Pro Vita. Acolo am vizitat mai multe apartamente şi am remarcat condiţiile bune dar şi curăţenia din camere. Micuţii erau vioi şi se jucau. Am fost conduşi şi la clădirea care  căzuse pradă flăcărilor: doar câteva farfurii au rămas întregi. Scândurile înnegrite, mirosul de fum încă persistent, după o săptămână, şi aspectul dezolant ne-au impresionat profound. Gazdele ne-au oferit un pahar de ceai cald şi covrigi. Am descărcat toate pachetele, am discutat cu reprezentanţii asociaţiei şi am facut fotografii.
La întoarcere am schimbat impresii cu copii care au mărturisit că sunt fericiţi pentru gestul pe care l-au făcut şi recunoscători lui Dumnezeu că au părinţi.
Chiar dacă la rădăcinile copacului despre care vorbeam la început nu a fost menţionat cuvântul generozitate ne-am dat cu toţii seama că ea este seva care menţine viu copacul.
Pliniu spune că “pentru a fi generos înseamnă a fi nobil” …Noi am putea zice că este sinonim cu altruism şi dezinteres, căci generos este cel care se bucură mai mult să ofere decât să primească.
Prof. Dir. Gabriela DESPAN,                                                                                                   
Prof. Julieta JERCAN,                                                                              
Prof. Adina BACIU

DON FLORAR

Puterea banilor


Crezi că dacă ai bani totul îţi aparţine;
Uşor omenia se depărtează de tine.
Problemele cotidiene nu le mai vezi,
Pe omul de rând începi să nu-l mai crezi.

Vezi cum banii îţi dau puterea necesară
Şi uiţi de sănătatea ta de-odinioară.
Vrei ca toată lumea ţie să se aplece
Iar tu să treci printre ei nepăsător şi rece.

Banii pentru tine chiar că nu mai au valoare;
Uiţi că pentru mulţi acesta-i oful cel mai mare.
Case, vile şi maşini la tine-s fără număr,
La toţi te uiţi acuma peste umăr.

Soarele din ţară de mult nu-ţi mai convine,
Mergi în Dubai c-acolo tu te simţi mai bine.
Elicopterul este-acum un simplu aparat
De când cu banii jos tu l-ai cumpărat.

Pe omul de rând tu-l tratezi ca pe un fraier,
Dar şi săracul respiră acelaşi aer.
În faţa lui te crezi un zeu neiertător,
Dar şi săracul te vede că eşti-un muritor.

Nababule de orice fel, nu uita că viaţa
Pe pământ este trecătoare ca şi dimineaţa.
Tot aurul şi banii ce nu-ncap într-un vapor
Nu te ajută să devii nemuritor.

PARODIA – FORMĂ DE SUPRAVIEŢUIRE

Bisanne de Solei afirma că “viaţa e o glumă şi, dacă vrei să trăieşti fericit, învaţă să râzi de ea.”
Propria-ţi existenţă se dovedeşte uneori o farsă, căci viaţa este cu toane, cu suişuri şi coborâşuri. Uneori se dovedeşte parfumată ca o livadă de meri înfloriţi, pură ca zăpada de pe imensele câmpii pustii, alteori însângerată ca un abator, nevoită să facă faţă uraganelor dezlănţuite din interior sau din exterior.
Mereu, viaţa scoate un element surpriză care îţi pune inteligenţa la încercare! Îmi pare rău că trebuie să afirm dar societatea este sinonimă cu o junglă; are atâtea capcane prin care poate acapara total sau parţial libertatea individului, găseşte atâtea modalităţi de a-l umili…
Şi ce dacă? Mi-am propus să-i învăţ pe elevii mei să supravieţuiască oricând! Din mijlocul bălţilor hidoase, înconjuraţi de nisipurile mişcătoare, prinşi de liane otrăvitoare, au datoria să găsească puterea de a se detaşa de tot. Demnitatea îţi impune să nu te laşi învins orice ar fi!
Parodiind ceea ce te-a rănit, te vindeci mai uşor!
Oricum: “ridicolul este doar o prejudecată. Cei care au curajul să înfrunte ridicolul cuceresc lumea.” (Mirabeau)
Prof. Elena STAN

Din nou despre nonviolenţă

Trăim în democraţie şi avem, deci, posibilitatea de a ne exprima liber. Constrângerile nu mai vin din afară, din exterior, cenzura, când este cazul, fiind făcută de fiecare, respectând convingerile morale proprii, normele consimţite prin educaţie, bunul-simţ. Aici nu intră în discuţie, desigur, legile ţării, care, prin convenţie unanimă, trebuie respectate de toţi membrii unei societăţi. Pe de altă parte, lumea din jurul nostru este extrem de eterogenă, opiniile diferite, informaţiile variate, binele şi răul coexistă, modelele sunt efemere şi diverse. Asaltaţi de toate acestea, copiii trebuie să înţeleagă lumea din jurul lor, să-şi creeze o scară corectă a valorilor, să înţeleagă necesitatea de a studia şi de a fi oneşti, deschişi, prietenoşi.
Într-un articol publicat anul trecut informam cititorii despre o iniţiativă a şcolii noastre, GRUP ŞCOLAR AGROMONTAN, de a se implica, alături de Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 3, Inspectoratul Şcolar, Casa Corpului Didactic şi Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Psihopedagogică  din judeţul Ialomiţa, dar şi de licee din diverse regiuni ale ţării, în realizarea PROIECTULUI EDUCATIV REGIONAL ,,Toleranţă zero faţă de violenţă!”. După înscrierea şcolii ca partener la activităţile derulate în acest proiect, s-a format echipa de acţiune (cu următoarea componenţă: prof. ing. CURSARU NICOLAE, director; prof.  limba şi literatura română, BUZEA MAGDALENA, coordonator; prof. limba şi literatura engleză, COTUNĂ LUIZA; prof. educaţie muzicală, ROTARU CREMONA; prof. învăţământ primar, NEDELCU GABRIELA; prof. învăţământ primar, IORDACHE CRISTINA).
Îndrumaţi de profesorii lor,  elevii au creat colaje, filmuleţe şi PPT-uri pe teme antiviolenţă, un imn al proiectului, o expoziţie locală cu aceeaşi temă, au interpretat o piesă de teatru, au scris compuneri, eseuri, având ca temă lupta împotriva violenţei şi măsurile ce se impun pentru crearea unui spaţiu sigur. Apoi au fost extrem de încântaţi să participe, pe data de 10 iunie 2011, la activitatea de prezentare a unor modele de bună practică din şcolile partenere, desfăşurată de către Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 3, Slobozia, la CENTRUL CULTURAL UNESCO “IONEL PERLEA”.
Iată, pe scurt, povestea acelei zile de vară:
Am pornit dimineaţa, într-o zi care nu se hotăra dacă să fie însorită sau ploioasă. Am cântat, ne-am jucat, am admirat câmpiile pline cu maci roşii, am făcut cunoştinţă cu alţi copii şi profesori din şcolile partenere şi le-am prezentat propria contribuţie la proiect. Apoi am fost în vizită la Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 3, unde am fost întâmpinaţi cu deosebită căldură de către gazdele noastre. La întoarcere, deşi începuse să plouă, am dorit să vedem Parcul de vacanță „Hermes”, unde ne-au întâmpinat Turnul Eiffel în miniatură şi frumoşii cai care ne-au purtat în primele noastre lecţii de echitaţie. Am promis că vom reveni, dacă este posibil, chiar în anul următor.
Misiunea noastră, ca şcoală, este deopotrivă să facem tot ce ne stă în putere să creăm un mediu sigur pentru elevii noştri şi să-i conştientizăm că pot contribui la realizarea acestuia chiar prin propriul lor comportament, adică dovedind bună purtare în orice situaţie, nu doar în mediul şcolar.
Participarea noastră ca şcoală parteneră şi anul acesta la proiectul care a devenit naţional, implicând 900 elevi din 36 şcoli partenere şi şcoala gazdă, a venit de la sine, ca o dorinţă firească. Ţelul este, cum credem că aţi înţeles, de altfel, să spunem NU violenţei, continuând eforturile din anul şcolar trecut alături de foştii parteneri, dar şi de alţii noi, pe care-i vom cunoaşte cu prilejul activităţilor propuse acum. Despre toate acestea veţi afla însă într-un articol viitor.
Prof. Magdalena BUZEA   

Generozitatea – semnul iubirii

Un incendiu puternic s-a produs pe 13 decembrie 2011 la aşezământul din Valea Plopului, unde preotul Nicolae Tănase adăposteşte şi hrăneşte peste 400 de orfani şi săraci. Focul a cuprins mai multe construcţii, printre care o sală de mese, depozitul cu 30.000 de cărţi, magazia de alimente, un birou şi mai multe anexe.
Asociaţia Pro Vita înfiinţată de preotul Nicolae Tănase, ocroteşte peste 200 de asistaţi, copii orfani sau proveniţi din familii cu probleme sociale, prunci abandonaţi, femei gravide şi mame care se află în situaţii dificile.
Sensibilizaţi de această nenorocire, elevii ,,Grupului Şcolar Agromontan ,,R. Constantinescu” Vălenii de Munte şi cadrele didactice au iniţiat şi organizat timp de o săptămână o acţiune umanitară cu strângere de produse de strictă necesitate pentru cei aflaţi în nevoie, alimente de strictă necesitate (paste făinoase, zahăr, ulei, făină, mălai, griş, oţet, ,arpacaş, produse de panificaţie, conserve, altele…) Acţiunea s-a încheiat pe 21 decembrie, timp în care voluntarii au achiziţionat alimente de primă urgenţă. Câţiva elevi însoţiţi de profesorii Camelia Neagu şi Daniela Duţă s-au deplasat pe 22 decembrie 2011 la asociaţia creştină Pro Vita de la Valea Screzii cu o maşină pusă la dispoziţie prin amabilitatea domnului Găluşcă Gelu. A fost o călătorie într-un decembrie alb şi umed, ca un zbor pe nori vaporoşi. O poveste rece, cu suflete calde printre copaci de cleştar. La Valea Screzii am găsit oameni din toate regiunile ţării sosiţi cu obiecte de primă necesitate pentru cei care au adăpost aici, la Părintele Tănase. Impresionantă această solidaritate la care se stătea la coadă!!! Am văzut acolo că generozitatea nu constă în a da mult, ci a da atunci când trebuie.
Noroiul frământat şi zgomotul utilajelor care înlăturau ce a rămas după incendiu păreau că nu deranjează pe nimeni. Stăteam să ne vină rândul să debarasăm alimentele şi priveam atmosfera cu o curizitate afectivă. Părea un decor rupt din cele mai pitoreşti şi rustice tablouri grigoresciene: două tuciuri mari fierbeau pe pirostrii mâncarea copiilor din aşezământ, elevii se întorceau de la şcoală prin mâlul care inundase uliţa, câteva utilaje nivelau locul, bărbaţii munceau tăcuţi, femeile pregăteau hrana micuţilor, un preot dădea binecuvântare sub cerul liber, reporteri alergau să ia interviu unor oameni care se mişcau prea rapid pentru microfoanele lor, prin clisa chinuită.
La radioul maşinii, Holograf ne ţine companie ,,Poti să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume/ …Dar să nu-mi iei niciodată dragostea/…” . De la distanţă părea o serbare câmpenească în plină iarnă. Doamna Tatiana Samoilă responsabila aşezămăntului ne-a mulţumit pentru iniţiativă şi presată de situaţie ne-a lăsat să ne descurcăm. Am înţeles că acum şi aici, oamenii au timp numai pentru muncă şi rugăciune, celelate fiind de prisos.
Am stat cuminţi la rând, am lăsat darurile şi ne-am întors mai fericiţi, cu soarele prietenos ţâşnind prin valul de ceaţă dispersat pe nesimţite. Sufletul curat al copiilor generoşi şi ai celor care au contribuit la această acţiune umanitară a făcut ca întoarcerea să fie senină şi calmă, cea mai frumoasă lecţie de dirigenţie, sub semnul iubirii şi înţelepciunii.
Felicitări celor care s-au implicat!
Camelia NEAGU

MARE ŞTIRE, MARE!

Un post TV: “Azi la ora… o maşină intrată pe contrasens a lovit frontal altă maşină în care se gãseau… persoane. În urma impactului…”. Alt post TV: “Din cauza unei depãşiri neregulamentare… Ocupanţii maşinii… au decedat…”. Alt post TV… Alt post TV… Nu existã post TV care sã nu anunţe   ca importante ştiri despre accidentele petrecute pe şoselele din România. Mai rar cei implicaţi în asemenea evenimente nedorite scapã nevãtãmaţi sau cu rãni uşoare. Cauzele? Deşi pare paradoxal, accidentele produse din cauza vitezelor mari sunt cele mai puţine. Majoritatea accidentelor se produc din cauza depãşirii vitezei impuse pe anumite tronsoane şi depãşirii “în trombã” a coloanelor de maşini. Urmeazã nesemnalizarea schimbãrii de direcţie, neacordarea de prioritate şi neasigurarea la ieşirea din drumurile secundare în cele principale. Cu o pondere mai micã, nerespectarea culorii roşii a semafoarelor îşi ia la rându-i “cota” de accidentaţi grav.
Dacã cele descrise se “rezolvã” între maşini, colacul peste pupãzã îl pun accidentele suferite de pietoni pe trecerile prevãzute în scopul traversãrii şoselelor. Referitor la acest adevãrat fenomen, putem observa în ultimii 2-3 ani o creştere îngrijorãtoare a celor rãniţi sau morţi PE TRECERILE DE PIETONI!
Totuşi tema articolului nu este analiza accidentelor şi a cauzelor provocatoare ale acestora, ci impotenţa mai tuturor televiziunilor şi a multor ziare în a gãsi subiecte, impotenţa manifestatã prin agãţarea unui subiect şi întoarcerea lui pe toate pãrţile. Pentru ca un subiect sã devinã SUBIECT, vedem în studiouri o droaie de invitaţi; oameni de specialitate din diverse domenii şi “bãtãtori de limbã în cerul gurii” sunt supuşi unui adevãrat tir de întrebãri – multe de-a dreptul stupide – din partea realizatorilor/moderatorilor emisiunilor respective care pun invitaţii în situaţii jenante. Au fost accidente din care au rezultat 8 -10 persoane decedate şi peste 10 rãnite – cazurile autocarelor sau microbuzelor implicate în accidente prezentate la vremea respectivã – şi aceste accidente au fost semnalate în telejurnalele acelor zile; eventual au mai fost pomenite şi în ziua urmãtoare producerii lor ceeace este firesc. Accidentul în care a fost implicatã “vedeta” TV Huidu şi care a dus la decesul a trei persoane nevinovate aflate în maşina zdrobitã şi datã peste cap de tancul pe patru roţi condus de cel amintit şi rãnirea celorlalte -excepţie facând copiii – vine în spriji-nul afirmaţiilor mele despre impotenţa televiziunilor în gãsirea de subiecte. “Fruntaşe pe ramurã” s-au dovedit aceleaşi “Realitatea” şi “Antena 3″ care freacã subiectul zile în şir cu studiourile pline ochi cu invitaţi şi cu telefoanele deschise pentru pãreri ale unor persoane publice absente din studiouri. Şefi ai poliţiei, ziarişti, piloţi de curse, avocaţi, medici din diverse domenii, analişti, psihologi… au fost hãrţuiţi cu tot felul de întrebãri şi ipoteze fiind forţaţi sã rãspundã la ele. Spre cinstea lor, majoritatea invitaţilor au rãspuns strict la nivelul la care au ajuns cercetãrile. (Cu toatã tragedia evenimentului nu a lipsit şi comicul: AJOFM-ul nu ştiu care s-a apucat sã cerceteze dacã bona copiilor era sau nu angajatã cu contract legal! În fapt, asistãm la realitatea tristã cã unii cetãţeni sunt mai cetãţeni decât restul cetãţenilor şi cã, în timp ce autorii şi victimele unor accidente egale sau chiar mai grave decât cel petrecut la Timişul de Sus sunt trataţi simplu şi normal, când este vorba despre o “vedetã” – oricare ar fi ea – se face un tam-tam exagerat şi se ajunge la nişte amãnunte de toatã jena.
Gh. SÂRBU

UN DESTIN FRÂNT PREMATUR

Misterul morţii marelui poet Nicolae Labiş (1935-1956)dăinuie şi astăzi. Un destin tragic, încadrat de date uluitoare prin modul în care au fost hărăzite: s-a născut şi s-a stins din viaţă în aceeaşi lună, decembrie  (născut  2 decembrie 1935, satul Poiana Mărului, comuna Mălini – decedat  22 decembrie 1956, Bucureşti). La 21 de ani, vârsta când tinerii din alte ţări abia îşi serbează majoratul, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, poetul ajungea sub roţile unui tramvai şi se stingea 12 zile mai târziu.
Cel mai tânăr dintre scriitorii ce contau atunci, fiu de învăţători, arborele genealogic al lui Nicolae Labiş era, din punct de vedere cultural, cât se poate de nobil pe linie maternă, fiind strănepotul lui Ion Creangă. Format mai târziu la Şcoala de Literatură,,Mihai Eminescu” din Bucureşti i-a avut  profesori pe  Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu. Labiş era de o maturitate surprinzătoare, fin cunoscător al literaturii române şi universale, şi mai ales lucid. Pentru presupusele lui „abateri de la moralitatea şcolii și disciplină”, în primăvara anului 1954, în cadrul Uniunii de lucru a Tineretului au avut loc discuții despre el și, cu un vot împotrivă, s-a decis excluderea sa din rândurile organizației. Pedeapsa nu a fost confirmată de organele superioare, posibil datorită intervenţiei lui Mihail Sadoveanu.Temperament dimanic, fusese un sincer adept al idealurilor comuniste, dar, pe vreme ce creştea, devenea tot mai incomod pentru regim. In acest sens stau mărturie mai multe cărţi: ,,Hora morţii. Consemnări despre prietenul meu Nicolae Labiş” de Imre Portik, ,,Timpul asasinilor” de Cezar Ivănescu sau ,,Nicolae Labiş” de Florentin Popescu. Chiar în volumul lui Gheorghe Tomozei, apărut înainte de 1989, răzbat astfel de mărturii. Florentin Popescu lansează ideea că, prin unele fapte, Nicolae Labiş devenise primul disident notabil: recitase ,,Doina” lui Eminescu într-un local din centrul Bucureştiului, într-o dimineată; la nunta Ioanei Zamfir cu Atanasie Toma ceruse Basarabia, împreună cu Paul Goma, pentru reîmplinirea României Mari; cântase imnul regal laolaltă cu familia Covaci şi Stela Neagu. In revista ,,Luceafărul”, din iunie 1970, Marin Preda mărturiseşte că lui Nicolae Labiş i se pregătea excluderea din U.T.M. Pentru a evita întrebările incomode , Securitatea a decis să-l excludă pe poet dintre cei vii.
Sosit printre primii la cel internat la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, prietenul său bun, Aurel Covaci, a fost rugat de poet să transcrie pe hârtie un epitaf, cu titlul ,,Pasărea cu clonţ de rubin″: ,,Pasărea cu clonţ de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit / Pasărea cu clonţ de rubin. // Iar mâine / Puii pasării cu clonţ de rubin / Ciugulind prin ţărână / Vor găsi poate / Urmele poetului Nicolae Labiş / Care va rămâne o amintire frumoasă…
    (Continuare în ediţia viitoare)
Gabriela POPA