UMILINŢA

Aş fi ipocrit dacă nu aş recunoaşte că mă simt umilit de componenţa actuală a Parlamentului României rezultată în urma alegerilor parlamentare de anul trecut. Actuala opoziţie a fost învinsă nu de oameni merituoşi, ci de o siglă, sigla unei alianţe socialiste concepută şi dirijată de mintea diabolică a securistului Dan Voiculescu. Maimuţa şi bostanul USL au învins! Şi au făcut-o într-un mod categoric, zdrobitor, la un scor fără drept de apel.
Blajinul Vasile Blaga lasă impresia că istoria neputinţei şi a înfrângerii se poate repeta dacă el va mai conduce PDL. “Opoziţie constructivă”, adică opoziţie deloc sau ioc. La fel şi în Vălenii de Munte, unde economul – blajin Constantin Ioniţă nu a avut nicio şansă împotriva impetuosului şi mult prea generosului Bebe Moacă. ÎnConsiliul Local, steagul PDL-ului tot Daniel Piscan îl duce. Ca şi în precedentul mandat.
Întrebarea care îmi bântuie mintea este de ce mai marii USL nu şi-au pus pe colegii candidaţi unul şi unul? Ştiut fiind faptul că, în sondajele de opinie, aveau un avans formidabil faţă de ARD. Şi o piatră cu sigla USL ar fi câştigat competiţia. Struţocămila Victor-Crin (şi baronii locali) au preferat să “bage” în Parlamentul României puşcăriabili, penalişti şi oameni fără nicio calitate morală şi/sau intelectuală. De ce? Pentru că aceştia au plătit din greu: 100.000 – 150.000 de euro bucata de parlamentar. Masă votantă! Nu valori!

Gh. BURDUJAN

CASĂ DE CULTURĂ SAU CENTRU CULTURAL?

Cine a venit cu năzbâtia asta mie mi-e greu să pricep, de vreme ce activităţile se vor dsfăşura în aceeaşi clădire, pe acelaşi plan de activităţi, având aceleaşi obiective importante de îndeplinit, pe aceleaşi linii directoare de acţiune.
Care-i şpilu acestei modificări de titulatură? Ce se ascunde în spatele acestei manevre pe tabla de şah a nou alesului primar? Pentru că e ca în Caragiale: “Din două una, ori să se revizuiaască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo şi anume prin părţile esenţiale.” Primarul a ales să schimbe pe ici pe colo şi anume prin părţile esenţiale. Care este partea esenţială a acestei operaţiuni? POSTUL DE DIRECTOR AL CASEI DE CULTURĂ! Cine este/era director al Casei de Cultură din Vălenii de Munte? Doamna Iulia Mărgăritescu. Ce s-a întâmplat în iunie 2012 la alegerile locale? Doamna Iulia Mărgăritescu a participat, în mod legitim şi legal, la alegerile locale pentru funcţia de primar al Oraşului Vălenii de Munte.
Asta a fost prea mult pentru orgoliosul Bebe Moacă, astăzi primarul Constantin Florin.
Vă spuneam, în pagina 3, că primarul este ranchiunos şi răzbunător, că aşteaptă momentul prielnic să te pună la zid (că se pricepe – le are cu betoanele), că, la fel ca predecesorul său, Mircea Niţu, nu se dă în lături de la comiterea unor abuzuri impardonabile. Pentru că ceea ce a făcut dumnealui acum este un abuz impardonabil! Ca să se răzbune, a dorit să o înlăture din funcţia de director al Casei de Cultură pe doamna Iulia Mărgăritescu. Aceasta, însă, a câştigat prin concurs postul de director, deci primarul nu putea “s-o dea afară” pur şi simplu, cum şi-ar fi dorit. Singura soluţie la îndemâna şi pe măsura minţii Domnului Bebe Moacă a fost schimbarea titulaturii instituţiei. Cu alte cuvinte, eşti dumneata director al Casei de Culură, dar Casa de Cultură nu mai existăăăă, pentru că acum avem Centrul Culturaaaal. Şi aşa şi-a satisfăcut primarul nostru orgoliul rănit în alegeri. Răzbunându-se pe un fostcontracandidat.gheorghe burdujan – ziarul valenii – casa de cultura
Alte abuzuri, de-a dreptul ordinare, sunt presiunile pe care primarul le face direct sau indirect asupra colectivului de redacţie al ziarului nostru, ameninţând cu punerea pe drumuri a tuturor acelora care au îndrăznit să scrie la acest ziar.

Luaţi aminte: Cu ce va rămâne Vespasianus Mircea Niţu în memoria vălenenilor? Cu măreaţa sa ctitorie de 75.000 de euro care a scandalizat întreaga presă, locală şi naţională, adică va rămâne cu WC-ul public din Parcul Central şi cu abuzul comis împotriva redacţiei ziarului nostru.
Să vedem cu ce va rămâne Constantin Florin. Ca primar, nu ca Bebe Moacă, om de afaceri controversat, că pe acesta/acela îl ştie toată lumea. Deocamdată se afirmă ca un om răzbunător cu mici apucături dictatoriale. Ca pe vremuri…

CONFORM SITE-ULUI OFICIAL AL PRIMĂRIEI VĂLENII DE MUNTE (www.valeniidemunte.com.ro)

1. Pe anul 2013 (deşi suntem la sfârşitul lunii februarie) NU există nicio hotărâre de consiliu local;
2. Mircea Niţu ESTE consilier local cu drepturi depline, deşi acesta şi-a dat demisia;
3. NU există niciun proiect de hotărâre;
4. Procesele verbale ale şedinţelor Consiliului Local NU s-au mai făcut din luna august 2012;
5. NU a existat niciun eveniment în Oraşul Vălenii de Munte;
6. Casa de Cultură NU există;
7. Clubul Sportiv NU există;
8. La capitolul “Educaţie şi învăţământ” figurează doar DOUĂ unităţi şcolare: Colegiul Naţional “N. Iorga” şi Şcoala nr. 3 “Gh. Pănculescu”. (Acolo unde primarul are interese, desigur). Celelalte unităţi de învăţământ din oraş lipsesc cu desăvârşire;
9. Servicii publice NU există;
10. La capitolul “urbanism” este vid total;
11. Oraşul Vălenii de Munte are doar trei Cetăţeni de Onoare: M. R. Paraschivescu (post-mortem), Harry Tavitian şi Krzysztof Grabowski.
Savantul Nicoale Iorga nu este pomenit. Nici mulţi alţii.
12. Vreţi să ştiţi taxele şi impozitele pe care le aveţi de plătit? NU aveţi nicio şansă. Site-ul nu informează nici la acest capitol.
13. Capitolul “Buget” este gol;
14. Consiliul Local Vălenii de Munte este compus din 17 membri, dintre care: 4 – PDL, 2 – UNPR, 2 – PP.DD, 1 – independent şi 8 – USL.
Ce înseamnă consilier USL? După cum se ştie USL este o alianţă conjuncturală alcătuită din mai multe partide politice.

Dacă mâine USL se destramă, ai cui vor fi aceşti 8 consilieri?

PREŢUIEŞTE ÎNVĂŢĂTURA! SUCCESUL NU E O ÎNTÂMPLARE!

Luni, 25 februarie 2013, echipa managerială a Liceului Tehnologic Agromontan “R. Constantinescu” a premiat, într-un cadru festiv, elevii participanţi la olimpiadele şcolare, faza locală.
Festivitatea a avut loc în amfiteatrul liceului, în prezenţa cadrelor didactice şi a unor elevi reprezentativi, într-o atmosferă solemnă, pe acordurile binecunoscutei melodii “The champions” – Queen.
Acest eveniment a fost iniţiat şi organizat de conducerea şcolii, care a dorit să încurajeze învăţătura, efortul, competiţia, îndrăzneala şi nu în ultimul rând munca elevilor şi profesorilor coordonatori.
Directorul unităţii de învăţământ, profesor ing. Nicolae Ghencea a oferit cu multă dragoste diplome şi “premii dulci” de la sponsorul principal al acţiunii, “Tymbark”.
Toţi cei prezenţi au apreciat că îmbrăţişarea, strângerea de mână şi cuvintele calde venite din partea directorului şcolii au însemnat mult mai mult decât orice lecţie inteligentă din sala de clasă. Şcoala de la “Romeo Constantinescu” are o singură misiune rezumată în două formule: Preţuieşte învăţătura şi arată că Succesul nu e o întâmplare!
Felicitări şi mulţumiri, domnule director, din partea copiilor şi părinţilor!

Camelia NEAGU

INVITAŢIE LA TÂRGUL DE DRAGOBETE

Marţi, 26 februarie 2013, la Muzeul de Artă Religioasă din Vălenii de Munte s-a deschis “Târgul de Dragobetele – Primăvara cu dragoste”, prima ediţie de acest profil. Organizatorul acţiunii este doamna muzeograf Daniela Moraru, având ca participanţi doi artişti plastici rafinaţi: Smaranda Ionescu Siseşti şi Dan Miliţiu.
Aici sunt expuse, în perioada 26-28 februarie, mărţişoare, obiecte decorative şi populare, iar invitaţii îşi pot delecta privirea cu aceste miniaturi “hansmann”, realizate cu mult suflet, ştiinţă şi talent de către participanţi.
Acţiunea se doreşte a fi continuată de altele asemănătoare, prilejuite de evenimente similare: Paştele, Sânzienele… care să atragă atenţia publicului vizitator asupra frumosului de lângă noi.gheorghe burdujan – ziarul valenii – targul de dragobete – valenii de munte 2
Doamna muzeograf, Daniela Moraru, ne-a amintit că evenimentul este o prelungire a proiectului “Vacanţă la muzeu”, că este iniţiativa muzeelor etnografice din ţară şi că speră în colaborarea şi implicarea tuturor celor interesaţi de artă şi rafinament miniatural.
Dorim succes acestui târg şi la mai multe ediţii!

Camelia NEAGU

NU SEMĂN NIMĂNUI

Se spune adesea că a fi sincer înseamnă să-i faci confidenţe celuilalt, să-ţi deschizi sufletul, însă criteriile după care îţi este apreciată sinceritatea parcă ar fi stabilite întotdeauna de celălalt, nu de tine. Ca urmare, este sinceritatea o calitate, sau un defect?
Se spune adesea că „nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-i place omului”. Cred că frumuseţea depinde de simţuri, de percepţie, de simpla plăcere care te inundă la contemplarea unui obiect. Frumosul se conturează în ochiul fiecăruia diferit. El variază în funcţie de simţul estetic înnăscut sau dobândit, de educaţie, de nivelul de cultură şi este perceput diferit de către generaţii, influenţat uneori chiar de stilul de viaţă adoptat. Frumuseţea este comparabilă cu un răsărit de soare, frumoşi sunt primii fulgi de nea pufoşi, imaculaţi a căror privelişte îţi descântă ochiul,.. Frumos este cel cu suflet bun, care doreşte să ofere fără preget totul şi nu aşteaptă vreo răsplată. E vocea ta înţeleaptă care oferă sfatul prietenesc şi celui mai aprig duşman, e privirea care scrutează zările optimist atunci când nu mai există nicio speranţă, e zâmbetul tău sincer, încurajator…adolescenţa…
Lumea adolescenţei are timp şi loc pentru iubire necondiţionată, pentru zbor şi înălţare, este o lume a viselor, în care oamenii sunt deosebiţi unul de altul, dar asemănători în aspiraţia spre prietenie. Este şi vârsta când îţi pui mereu întrebarea care dintre disciplinele de studiu sunt mai importante, care dintre ele ţi-ar fi de mai mare folos în viaţă şi nu reuşeşti să găseşti un răspuns de care să fii sigur că oglindeşte adevărul.
Au fost vremuri când învăţământul a fost dominat de modă, de moda limbilor străine, de moda matematicii şi a fizicii, de moda chimiei şi a biologiei, de moda…De ce uneori aceste mode sunt primite fără împotrivire, când, de fapt, fiecare disciplină are importanţa sa? Fără muzică omul ar lătra, fără poezie ar vorbi prin semne făcute cu capul, fără pictură n-ar distinge albul de negru, fără biologie n-ar putea deosebi corpul de umbra sa, fără filosofie n-ar şti dacă merge înainte sau înapoi, fără matematică n-ar şti dacă este un ins sau o mulţime vidă. Acordând fiecărei discipline importanţa ce i se cuvine se poate deosebi valoarea de nonvaloare. Ideal este să poţi merge cu capul sus oriunde te-ai duce. Profesorul nu ar trebui să uite că este şi trebuie să fie în primul rând om şi apoi dascăl, că şcoala este făcută pentru te învăţa să trăieşti mai frumos şi mai bine alături de ceilalţi, nu pentru a-i chinui pe elevi cu nişte note care nu le vor folosi prea mult în viaţă. Până la urmă, tot ceea ce contează este să ştii să fii om şi să te comporţi într-o colectivitate.
În adolescenţă înveţi să citeşti cu adevărat, să simţi şi să trăieşti ceea ce citeşti, dar poţi deprinde şi cele mai cumplite vicii. Anturajul, educaţia, dorinţa de a fi ”la modă”, dorinţa de a fi altfel decât majoritatea, te pot împinge în capcana viciilor, care cu greu îţi mai dau drumul atunci când te-au prins. Totul depinde doar de dorinţa, de voinţa fiecăruia de a scăpa de tutun, alcool, droguri, jocuri de noroc…Tot acum apar şi problemele cu părinţii, conflictul între generaţii îşi face simţită prezenţa în mai multe forme. De la cele mai mărunte lucruri apar divergenţe, certuri în care adolescentul se face ghem ca un arici şi este pregătit în orice moment să atace dur, cu replici tăioase, oricând este “călcat pe coadă”. Teama de a nu li se întâmpla ceva şi grija părinţilor faţă de ei, adolescenţii, devine uneori enervantă, stresantă. Nu ai voie să ieşi în oraş când vrei (“să nu păţeşti ceva”), nu ai voie să te îmbraci cum îţi place, pentru că hainele tale sunt ori prea lungi, ori prea scurte, ori prea strâmte, ori prea “lăbărţate”, nu poţi să mănânci când şi ce vrei tu…
E greu să defineşti adolescenţa, mai ales atunci când tu însuţi/însăţi eşti la această vârstă; poţi doar să legi termenul de mulţimea de sentimente şi trăiri pe care le ai în această perioadă a vieţii. Când treci foarte repede de la iubire la ură, de la fericire la tristeţe, când nimic din ceea ce te înconjoară nu ţi se pare demn de încredere sau respect, cu toate că eşti plin de un entuziasm nu întotdeauna justificat, tot ce te înconjoară îţi trezeşte mari semne de întrebare. Întrebări şi răspunsuri îţi freamătă în minte şi în suflet în fiecare secundă.
Iată ce bucurii mărunte ne întreţin nevoia de frumos! Totul e să le descoperim…
Prof. Lb.română Ionescu Alina
Liceul Tehnologic Agromontan “Romeo Constantinescu”

SFÂRŞITUL LUMII ŞI SFÂRŞITUL LUNII

Sfârşitul lumii prevăzut de calendarul amerindian a trecut fără ca lumea să dispară. Ce nu a trecut şi nici nu va trece este “sfârşitul lunii” care ne apasă de 12 ori anual şi care se traduce prin îngrijorarea că ne prinde fără bani în buzunar. Mulţi români trăiesc cu această spaimă şi socotesc la firimitură cheltuielile care să-i facă să treacă în luna următoare fără să se îndatoreze. Nu ştiu dacă sfârşitul lunii este mai de spaimă decât începutul lunii următoare; cred că ambele sunt de spaimă. Dacă sfârşitul lunii este aşa cum am spus, începutul lunii următoare este startul sărăcirii accentuate prin majorarea a tot felul de preţuri la alimente, utilităţi, taxe şi impozite. De mulţi ani trecerea dintre ani se rezumă doar la o petrecere pe măsura buzunarului iar urările “Şi în anul care vine…” au devenit vorbe în vânt din moment ce ni se anunţă tot felul de scumpiri. Ni s-a spus că 2013 este un an dificil şi aşa este chiar din prima zi. Majorarea preţurilor la accize-veşnicele şi dragele noastre accize-la curentul electric, gaz metan şi carburanţi care are ecou puternic în toate celelalte preţuri vin exact când trebuie adică tocmai când consumul cetăţenilor de electricitate şi de gaz metan creşte mult din cauza temperaturilor scăzute şi din cauza nopţilor lungi. Bună zicala cu “Atunci când ii dai ii fată vaca şi când este să dea îi moare viţelul!”. Sărmanul stat, îmi vine să-i plâng de milă! (Când spun “stat” mă refer la reprezentanţii lui adică la guvernanţi). Ne jupoaie de nu mai avem piele pe noi şi tot el se vaită. Se măresc pensiile cu 4%. Vai, vai! De unde să scoată săracii guvernanţi banii? Aceasta este discuţia de ultimă oră şi problema este învârtită pe toate feţele. Au apărut voci “autorizate” care spun că trebuie majorate dar nu acum. Dacă nu acum, când? După trei ani în care nu s-a dat un sfanţ la pensii, cu scuza crizei, majorarea de 4% este nenorocirea bugetului. Văicărelile guvernanţilor sunt justificate din moment ce niciunul dintre ultimele guverne nu a făcut nimic pentru crearea locurilor de muncă; nu au fost în stare nici măcar să scoată la lumina munca la negru care ar fi rezolvat problema banilor din buget. Toţi se laudă cu pornirea investiţiilor, cu crearea de sute de mii de locuri de muncă şi cu atragerea fondurilor europene dar la sfârşit de mandat se pierd în explicaţii despre greutăţile pe care nu au reuşit să le depăşească. Pe lângă nenorocirea cu 4% guvernul doreşte să reconsidere pensiile militarilor-abia se adusese nivelul acestora la normalitatea în care un burtos cu state grele de stat la birou să nu mai primească o pensie de 4-5 ori mai mare decât un civil care şi-a rupt spatele de muncă într-o uzina – dar şi îndemnizaţiile pentru revoluţionari. Referindu-se la aceştia din urmă Ponta a spus că asta se va întâmpla doar după o verificare atentă a celor care solicită indemnizaţii. Am auzit-o şi la alţii dar până la urmă tot neverificaţi au rămas!
Nu îmi dau seama din ce cauză cei care vin la guvernare ne cred tâmpiţi. Oricine îşi poate da seama că mărirea preţurilor la energii de tot felul produce un plus substanţial în buget sub formă de impozite şi taxe mult superior celor 4% aşa că discuţiile despre sursa de finanţare este una aiurea. Statului îi convine orice mărire de preţuri şi acest lucru este în contradicţie cu asigurarea de către acelaşi stat a unui nivel de trai civilizat. Practic ne învârtim într-un cerc vicios scăldându-ne în salarii şi pensii departe de cele din Europa şi cheia ieşirii din acest cerc nu este altceva decât producţia de bunuri pentru consumul intern şi extern. Se cunoaşte această cheie dar nimic din programele de guvernare nu vorbeşte despre activarea ei. Cu alte cuvinte mai totul este lăsat să curgă de la sine fără ca cei care conduc-prost-ţara să facă ceva concret. În zadar s-au sugerat soluţii care să ducă la reducerea evaziunii fiscale, la creşterea numărului salariaţilor plătitori de impozite şi implicit la ajungerea la un buget acoperitor pentru cheltuielile legate de sănătate, învăţământ, salarii şi pensii. Parcă se vrea să fim ţinuţi la acest nivel. Că este criză sau că nu mai este criza este neesenţial deoarece noi tot rău o ducem. Speranţele într-un trăi mai bun promis la schimbarea guvernanţilor se sting repede sub şuvoiul unor noi constrângeri şi asta s-a întâmplat şi de data aceasta.
Gh. SÂRBU

FARMACIA VERDE – Hameiul (Humulus lupulus) Familia Cannabaceae

Istoric

Originar din Europa, hameiul sălbatic poate fi intâlnit caţărat pe arbori, la marginea pădurilor, în zăvoaie, lunci, tufişuri, garduri, de-a lungul râurilor, de la câmpie până la o altitudine de 1000 m. Creşte în mod spontan şi în depresiunea Vălenii de Munte. Conurile pot fi recoltate începând cu luna septembrie şi până la primele brume.
De la hamei se folosesc florile femele, care au forma unor mici conuri de culoare verde, cu un miros specific, uşor amărui, dat de uleiurile volatile pe care le conţin. Hameiul este indicat pentru tratamentul acneei şi seboreei tenului, alopecie (căderea părului ), gută, abcese reci, cancere externe.
Acţionează ca sedativ nervos major, diuretic cu eliminarea de acid uric, anafrodiziac, calmant al durerilor menstruale, astringent, activează circulaţia sanguină, antitrichomonazic.
Cosmetică, acnee – infuzie din 1 lingură de conuri la 100 ml apă, se aplică comprese de câte ori este nevoie.
Îngrijirea, întreţinerea şi înfrumuseţarea pielii – pentru îngrijirea pielii iarna, se recomandă ca imediat după baie să se facă un masaj cu ulei de hamei, pe toate zonele expuse la frig şi unde apare tendinţa de uscare. Uleiul protejează pielea de crăpăturile şi asprirea care apar la frig, o catifelează şi îi păstrează tonusul şi elasticitatea.
Seboree, alopecie – infuzie din 100 g conuri uscate la 100 ml apă în clocot, aplicată sub formă de comprese pe scalp. Se poate folosi şi pe faţă împotriva tenului gras acneic. Contra căderii părului, se clateşte părul după spălarea pe cap cu şampon, cu extractul pentru baie din hamei.
Trichomonoza vaginală – se fac spălături vaginale cu infuzie concentrată, 2 linguriţe la 100 ml apă.
Spălături vaginale contra durerilor – se recomandă ca infuzia să se prepare din 8 g de plantă la 100 ml apă clocotită. Se foloseşte infuzia călduţă.
Insomnie – conuri ţinute într-un saculeţ de tifon în dreptul nărilor pentru a adormi mai repede.
Nevrozele, excitaţiile sexuale anormale, insomniile rebele – se face o pernă din conuri de hamei sau flori de hamei adunate toamna se pun sub saltele.

PREPARATE

Tinctura din conuri de hamei – 10 g conuri în 100 ml alcool alimentar de 90°, se lasă la macerat timp de 7 zile, se strecoară şi se toarnă în sticluţe mici inchise la culoare – 20 de linguri de pulbere şi 500 ml de alcool de 50 de grade. Cele două componente se amestecă şi se lasă la macerat într-un borcan bine închis, într-ul loc călduros, timp de două săptămâni