VOTUL DE MARŢI
EDITORIAL
Votul de marţi a devenit o problemă majoră numai pentru mebrii PD-L! De ce? Pentru că UDMR, indiferent cum ar vota, va fi în continuare curtată pentru a se forma, la rigoare, o nouă majoritate parlamentară, pentru că orice se va întâmpla în ţara asta ei vor fi mereu la putere! Oprea şi compania se pot abţine, ceea ce le asigură o perspectivă cât de cât neutră într-o eventuală abordare a unor noi şi alte negocieri. PSD şi PNL sunt tranşante şi explicit votante în favoarea moţiunii de cenzură.
Singurii care au mari dureri de cap sunt democrat-liberalii pe care Traian Băsescu i-a băgat într-o mare încurcătură. Mai ales pe aceia care dezertând dintr-o altă grupare politică s-au grăbit, ca mireasa la măritiş, să se înscrie în PD-L. Cum vor vota ei marţi? Ordinul este ca ei să voteze pentru menţinerea actualului cabinet – Cabinetul Boc. Dar ce te faci că urmează alegerile, posibil anticipate, şi vor trebui să dea ochii cu electoratul? Cu aceia de la care vor cere şi de la care vor aştepta un vot.
Cum şi ce le vor explica ei alegătorilor cărora le vor tăia 15 la sută din pensii şi 25 la sută din salarii prin votul lor de marţi?
Vor mai avea ei curajul şi tupeul să se prezinte în faţa alegătorilor cu alte viu-colorate panglici mincinoase? Vor mai avea „obrazul” să ceară votul cuiva? Sigur că în nesimţirea lor toţi o vor face. Şi sigur că se vor găsi destui care să se lase cumpăraţi cu mititei şi bere, dar eu cred că, totuşi, neliniştea lor actuală îi poate duce la o adevărată nevroză.
Nesomnul lor de aici se naşte, din această majoră dilemă: cum să voteze marţi?
Gh. BURDUJAN
RESPECTUL FAŢĂ DE CETĂŢEAN
Puţini sunt aceia aflaţi în capul trebii care să înţeleagă faptul că sunt acolo pentru a-l sluji pe cetăţeanul contribuabil şi nu pentru a-şi exercita discreţionar puterea pe care i-a încredinţat-o, temporar, alegătorul. Nu sunt acolo pentru a se îmbogăţi ei şi rudele lor sau pentru a împărţi iluzorii şi subiective acte de “dreptate” după o logică şi lege personale adeseori în contradicţie cu Legea…
De la preşedintele statului şi până la primarul din cea mai mică localitate, unda de şoc a puterii trebuie să se propage întru conştientizarea faptului că ai fost ales nu pentru a domni, ci pentru a sluji. A sluji nu oricum, ci într-un perpetuu respect faţă de cel care-şi plăteşte cu parcimonie “dările”, pe spatele (şi din banii) căruia trăieşti tu, funcţionar public, cu toată familia ta. Nu cetăţeanul este cel care depune Jurământul, ci preşedintele, parlamentarul, ministrul, primarul sunt aceia care, cu mâna pe Biblia creştină şi pe Constituţia ţării, jură “să respecte” şi “să slujească”. Aroganţa nu are ce căuta la masa funcţionarului public, idiferent că e de rang înalt sau nu. Cetăţeanului nu trebuie să-i fie teamă că va fi dat afară de gardieni atunci când bate la uşa primarului sau a secretarului pentru a întreba ce se întâmplă cu banii săi pe care i-a “vărsat” la bugetul local. Primăria trebuie să fie casa primitoare pentru toţi cetăţenii care îi trec pragul. Cei aflaţi în capul trebii sunt acolo să aibă grijă de banul public, să vegheze întru binele, bunăstarea şi siguranţa cetăţeanului simplu. Cetăţeanul simplu nu mai trebuie privit doar ca pe cel care vă aduce taxa, impozitul şi, odată la patru ani, votul său fără de care nici nu aţi exista…
Gh. BURDUJAN
