INTERVIU CU DOMNUL VALENTIN SANDU – PREŞEDINTE PDL – TEIŞANI
Reporter: Stimate domnule Valentin Sandu, care este povestea vieţii dumneavoastră? Cine sunteţi, unde v-aţi născut şi ce “traseu” aţi parcurs până la momentul acesta?Mã numesc Sandu Valentin Iustinian, am 29 de ani şi sunt din comuna Teişani. Fac parte din una dintre cele mai vechi familii din comunã, familie care mi-a insuflat valorile morale învãţându-mã sã preţuiesc oamenii şi locurile în care am crescut şi m-am dezvoltat ca fiinţã socialã cu responsabilitãţi specifice şi cu norme de conduitã în societate.
Încã de mic copil am deprins de la pãrinţii mei sã preţuiesc munca şi învãţãtura, sã cultiv relaţiile interumane, sã înţeleg noţiuni elementare cum ar fi prietenia, respectul şi dragostea faţã de oameni şi de familie, precum şi faţã de comunitatea în mijlocul cãreia te-ai format.
Sã ne oprim puţin la învãţãturã. Ce şcoli aţi parcurs pânã acum?
Am terminat liceul teoretic ”Nicolae Iorga” din Vãlenii de Munte la clasa de filologie. Am urmat facultatea de “Relaţii internaţionale şi studii politice” din cadrul Universitãţii Spiru Haret Bucureşti, promoţia 2005. În timpul facultãţii am lucrat la Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale ca asistent social, timp de 2 ani.
Ultimii 2 ani din facultate am lucrat la Ministerul Afacerilor Externe în direcţia de diplomaţie publicã. Dupã terminarea facultãţii m-am întors la Teişani pentru a avea grijã de pãrinţii mei care acum sunt în vârstã şi au nevoie de ajutorul meu.
În 2006 m-am angajat în Ploieşti, în sectorul vânzãrilor, la o companie cu capital 100% românesc, care avea ca obiect de activitate producerea şi co-mercializarea de panouri sandwich şi ţiglã metalicã.
Nu v-aţi gândit să înfiinţaţi o societate comercială pentru a avea propria dumneavoastră afacere şi independenţă financiară?
Urmãrind ”trend-ul” ascendent al economiei româneşti din acea perioadã, am decis sã îmi deschid propria afacere în 2007, înfiinţând o societate comercialã. Din 2007 şi pânã azi, firma a funcţionat în sectorul de construcţii, respectiv realizare de şarpante şi montaj învelitori. Aceastã etapã din viaţa mea a fost extraordinar de prielnicã, fiind nevoit tot timpul sã-mi perfecţionez abilitãţile de vânzãtor. Datoritã concurenţei acerbe din piaţã am fost nevoit sã muncesc foarte mult pentru a-mi menţine afacerea, dar au fost şi satisfacţii.
Prin ceea ce aţi realizat până acum vă consideraţi a fi un om împlinit, cu o carieră profesională satisfăcătoare?
Da. Pot spune cã sunt un om realizat atât profesional, cât şi familial. Dar asta nu înseamnã cã mã voi opri aici. Îmi place ceea ce fac şi-mi doresc sã mã perfecţionez în continuare, sã-mi dezvolt afacerea şi sã pot oferi la rândul meu locuri de muncã altor oameni înţelegând astfel sã întorc societãţii ceea ce ea mi-a oferit ca facilitate şi oportunitate de lucru. Mã gândesc chiar sã-mi diversific activitatea prin eventualitatea înfiinţãrii unei alte societãţi co-merciale, dar asta depinde mult şi de situaţia economicã a ţãrii în ansamblul ei care se rãsfrânge asupra fiecãrui întreprinzãtor în parte.
Vă afectează şi pe dumneavoastră criza economică şi financiară prin care a trecut şi încă mai trece România? Nu vă e teamă de viitor?
Nu! Mie nu mi-e teamã de viitor. Mã consider încã foarte tânãr, în plinã forţă şi sunt pregãtit sã înfrunt orice greutãţi se vor ivi în viitor.
În ceea ce priveşte situaţia socio-economicã a României sunt optimist şi cred cã ţara noastrã nu a fost niciodatã în crizã. În crizã au fost cei care nu au muncit cu adevãrat, bineînţeles cu excepţii.
Nu credeţi că exageraţi când spuneţi că ţara noastră nu a fost în criză? Datele statistice, prezenţa F.M.I. în România, situaţia economică europeană şi mondială, toate astea vă contrazic.
Nu aş vrea sã fiu greşit înţeles. Eu nu neg şi nu contrazic evidenţa datelor statistice şi existenţa realã a unei crize economico – financiare atât europene cât şi mondiale. Eu mã refer doar la acei oameni care în loc sã caute o soluţie pentru ieşirea din crizã preferã sã se plângã şi sã caute scuze şi sã acuze pe alţii de existenţa crizei personale în care se aflã ei. Eu nu vorbesc la modul general-global, nici nu generalizez la nivelul întregii populaţii a României, ci am punctat pentru anumite categorii de cetãţeni.
Am cãlãtorit mult în afara ţãrii, în Europa de Vest dar şi în Orient, pot spune cã ţara noastrã este un adevãrat ”el dorado” nedescoperit încã, marcat prin unitate în diversitate.
Când spuneţi că ţara noastră este un adevărat ”el dorado” nedescoperit încă, vă referiţi la acei potenţiali investitori dispuşi să ne descopere ca oportunitate economică profitabilă pentru ei şi să vină în România pentru a face investiţii de capital masive?
În ce vedeţi posibilă o investiţie substanţială, autohtonă sau strãină, pentru zona în care locuiţi?
Desigur. Din pãcate capitalul autohton a fost multã vreme neglijat în România (sau nu i s-a acordat suficientã atenţie), acordându-se gir şi facilitãţi mult mai însemnate capitalului strãin. Cred cã e timpul ca întreprinzãtorul român, mare sau mic, sã fie mult mai mult încurajat şi ajutat de cãtre statul nostru. ştiu cã existã diverse proiecte şi decizii luate la nivel central, dar lucrurile nu s-au prea vãzut în realitatea concretã. Îmi pun mari speranţe în actuala administraţie centralã şi în noul premier Mihai Rãzvan Ungureanu. Este o echipã ministerialã tânãrã, cu forţã de muncã şi dornicã de a pune lucrurile pe fãgaşul lor firesc. Dar, uneori, dupã cum vedeţi şi dumneavoastrã, natura poate sã întârzie punerea în practicã a unei decizii. Acum avem aceastã zãpadã la care nimeni nu se aştepta, vor urma probabil nişte inundaţii şi uite aşa statul român este obligat sã-şi prioritizeze acţiunile cãtre situaţiile care cer o rezolvare urgentã. Deci, eu zic sã nu ne grãbim sã criticãm Cabinetul Ungureanu, pentru cã nu au decât o lunã de când s-au instalat. Sã aşteptãm cu încredere şi roadele muncii lor se vor vedea în curând.
Pentru zona în care locuiesc eu îmi doresc proiecte de dezvoltare durabilã, cum ar fi realizarea pârtiei de schi de la Cheia. Din punctul meu de vedere, aceasta ar fi un “motor” al economiei locale, cel puţin pe perioada de iarnã.
Deasemenea nu trebuie uitatã sau trecutã într-un plan secundar necesitatea “hranei spirituale” fãrã de care oamenii nu ar mai şti sã trãiascã frumos şi sã preţuiascã valorile culturale şi patrimoniale ale zonei Vãii Teleajenului. Mã refer la activitãţile cultural – educative pe care eu le doresc a fi într-un numãr cât mai mare şi mai consistente, deoarece zona noastrã deţine o bogãţie inestimabilã în acest domeniu.
Ce pasiuni aveţi?
Pasiunile mele sunt: cãlãtoriile (dupã cum v-am spus, am cãlãtorit foarte mult atât în ţarã, cât şi în strãinãtate – cãlãtoriile te ajutã sã cunoşti realitatea altora pe care, mai apoi, s-o compari cu realitatea ta şi astfel sã adaugi experienţã propriei tale vieţi, dar şi îmbunãtãţiri activitãţii pe care o desfãşori în plan profesional), muzica de bunã calitate şi off-road.
Ce planuri de viitor aveţi?
Pe termen scurt îmi doresc ca din toamnã, sã mã înscriu la cursurile de masterat ale S.N.S.P.A.
Pe termen mediu şi lung îmi doresc ca activitatea mea profesionalã, prin firma pe care o conduc, sã se dezvolte cât mai mult, sã fie şi mai competitivã, sã pot oferi la rândul meu locuri de muncã, pentru cã asta este o mare problemã în zonã, iar în plan familial îmi doresc ca eu şi soţia mea sã avem un copil atunci când Dumnezeu va crede de cuviinţã.
Bãiat sau fatã?
Cum va dori Dumnezeu. Fie bãiat, fie fatã, dragostea noastrã va fi la fel de mare pentru copilul nostru. Am învãţat destul de multe de la viaţã, deşi sunt tânãr, anume cã un copil care este fructul a douã fiinţe unite în faţa lui Dumnezeu şi a ofiţerului stãrii civile, trebuie sã fie iubit şi preţuit aşa cum îţi iubeşti şi îţi preţuieşti propria ta viaţã, pentru cã acel copil este, va trebui sã fie mândria familiei tale, stindardul care-ţi va duce numele mai departe.
Urmaşii noştri vor fi aşa cum suntem noi, aşa cum vom şti noi, pãrinţii, sã-i educãm şi sã-i iubim. Asta am învãţat-o de la pãrinţii mei. Când voi fi pãrinte voi transfera aceste valori asupra copilului nostru, indiferent dacã va fi bãiat sau fatã.
Aveţi simpatii politice? Bănuiesc că da, atâta timp cât faceţi parte dintr-o formaţiune politică.
Cu greu am reuşit sã îmi gãsesc o orientare politicã, dar de ceva vreme am descoperit cã doctrina de dreapta este cea care mã reprezintã şi cred cã este singura care poate gestiona problemele românilor în urmãtorii ani.
Ce mesaj aveţi pentru conlocuitorii dumneavoastră?
Oamenilor din Teişani le spun cã doar uniţi vor putea sã-şi creeze un plus de valoare pentru comunitatea lor şi nu în ultimul rând sã se gândeascã la sintagma ”Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”!
Vă mulţumesc pentru timpul acordat.
Şi eu vã mulţumesc.
schimbări la nivelul administraţiei centrale i-au cam tras peste bot, Crin Antonescu l-a muşcat pe Emil Boc de partea dorsală într-o emisiune TV, de 2 lei, recent difuzatã pe canalele TV ale securistului şi prietenului său de suflet, Dan Voiculescu. Vorbim despre antene, desigur. După ce novicele Ponta “s-a scăpat” în Parlamentul României, printr-un discurs mai degrabă sobru decât infantil, turbarea l-a cuprins pe Felix securistul, părintele de facto al Alianţei comuniste, convocându-şi de urgenţă la sediul Grivco cele 3 păpuşi comice din fruntea USL. Apoi i-a comandat gâdelui Gâdea sã-l execute pe Ponta la Antena 3. Hidra cu trei capete, această struţocămilă care este USL, se află în criză evidentă. 
