"205", "206"

EDITORIAL (5)

205, 206

Aproape că nu există zi în care să nu fiu oprit pe stradă de câte vreun cetăţean, bine intenţionat, care are ceva de spus, de comentat, de propus, de sugerat (vizavi de publicaţia noastră).

Demersul cetăţeanului este unul lăudabil şi pozitiv, atâta vreme cât îţi furnizează o informaţie corectă, oricând verificabilă, câtă vreme face o propunere constructivă spre binele şi folosul comunităţii şi, nu în ultimul rând, care să răspundă „politicii” acestui ziar care nu face politică!

Dar, de cele mai multe ori, eşti tras de mânecă tocmai de acela care, bine sau rău intenţionat ( în orice caz, cu o importantă doză de patimă în ceea ce spune), vrea , cu orice chip, ca tu să afli că „X – ulescu” a făcut şi-a dres, că „Y – ulescu” a vândut şi a cedat, că „Z – ulescu” a concesionat bunul public pe nu ştiu câţi ani etc. etc. Afirmaţii grele ce se cer probate! Numai că cetăţeanului nostru, bine intenţionat (după cum spuneam), îi lipseşte (vorba defunctei) „dovada”.

„205”, „206” sunt două articole din Codul Penal la care noi, presa, trebuie să fim foarte atenţi atunci când facem o afirmaţie despre cineva (indiferent dacă acel/acea cineva este persoană publică sau nu). „Vorba zboară, scrisul rămâne” (parcă spune latinul). În consecinţă, dacă nu ai „dovada” atunci, măcar, pune pe hârtie ceea ce spui, cu subiect şi predicat apoi semnează cu nume şi prenume. Adică, asumă-ţi responsabilitatea celor afirmate. Abia pe urmă discutăm oportunitatea publicării unui astfel de material, care stă sub incidenţa celor două articole din C.P., în publicaţia noastră…

Altfel, totul nu-i decât (şi rămâne) bârfa de la colţul străzii.

Gh. BURDUJAN