ALEXANDRU PĂTRULESCURecomandat în anii *70 de către doctorul Sergiu Dimitriu (odihnească-l Cerurile!) să citească în Cenaclul „M. R. Paraschivescu”, Alexandru Pătrulescu a rămas fidel scrisului căutând formula poetică distinctă care să-l definească într-o varietate stilistică evidentă. Pe adevăratul nume Popa Ioan, profesor de matematică la Drajna de Sus, Alexandru Pătrulescu are deja o bibliografie demnă de laudă: „Pasărea neterminată” (Editura Litera, 1986); „Bolnav de pajere” (Editura Litera, 1990); „Gestul” (Editura Universal Cartfil, 1995); „Aedul” (Editura Universal Cartfil, 1995).
Concentrată discursiv, textuală eliptic şi utilizând până spre ermetism simboluri şi motive existenţiale, poezia lui Al. Pătrulescu se vrea o notaţie a stărilor poetice simple şi grave, ca o inspirare trecătoare dar necesară fiinţei. Imagistica sa are desenul redus la elementar iar sugestia se converteşte într-o meditaţie fecundă.
Referinţe critice:
VALERIU RUSU: „Poezia lui Al. Pătrulescu, deopotrivă de notaţie fină şi de avânturi profunde, ne însoţeşte, discret şi incitant, în cântările noastre, tot mai febrile, de Bine şi Frumos”.,
SIMIOIN BĂRBULESCU: „De respiraţie scurtă, dovedind însă o bună cunoaştere a tehnicilor poetice moderne, precum şi a unora insolite, ca – de pildă – stilul tanka, poezia lui Al. Pătrulescu ţine”.
CĂLIN CATARGIU: „Există la Al. Pătrulescu o anumită reţinere a comunicării aşa încât iubirea apare în chip alegoric”.
Neştiutor eram
neştiutor eram Doamne
de existenţa unor ştiinţe
care ţin în canoane
parametrii tuturor arderilor.
oare,
numai mâinile noastre,
iubito,
desenau
hieroglifele focului?
Valentin Emil MUSAT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu