
Îmi amintesc un film din perioada trecută în care era înfaţişată lupta unei femei pentru dreptul ca muncitoarele să se constitue într-un sindicat . Mi-a rămas în memorie imaginea ei, hotărârea cu care nu a mai putut îndura nedreptatea şi s-a urcat pe un postament, ţinând în mâinile ridicate spre cer un afiş pe care scria : “SINDICAT!” Nu am înţeles prea multe atunci şi am privit-o ca pe o agitatoare, care nu avea ceva mai bun de făcut decât să atragă inutil masele. Nu ştiam prea multe despre rolul şi rostul sindicatului. Eram fericită că la noi nu este nevoie de aşa ceva, deoarece credeam tot ce se spunea la televizor despre societatea dreaptă care oferă toate condiţiile ca omul “să se dezvolte multilateral”.
Există şi astăzi oameni care nu înţeleg că este nevoie de sindicate şi nu-i condamn. Ei au rămas tributari unei educaţii greşite şi plătesc preţul propriilor prejudecăţi şi al lipsei de informare în privinţa drepturilor pe care le au. Întâmplarea care m-a făcut să scriu acest articol a avut loc cu ocazia pichetării Primăriei oraşului. Înfruntând frigul de afară şi oboseala, cadrele didactice care nu aveau ore în acea perioadă (11:45 – 12:15), au simţit nevoia să participe la acţiunea sindicală. Treceau colegii pe lângă noi şi am avut senzaţia că ne privesc de sus, ca şi cum eram acolo pentru noi şi nu pentru toţi sau pentru interesul învăţământului. Probabil că peste tot sunt oameni care văd în acţiunile sindicale o pierdere de timp, dar trebuie să recunoaştem că salariile au crescut numai în urma unor astfel de acţiuni revendicative. Nu vorbim, însă, doar de salarii. Avem nevoie de un învăţământ de calitate care nu se poate face prin subfinanţare. Cine nu şi-ar dori o şcoală cu dotări la standarde europene? Câţi dintre noi nu s-au simţit frustaţi de faptul că o lecţie ar fi avut mai mare impact în rândul elevilor, dacă ar fi beneficiat de suportul metodic al unor mijloace moderne? Un profesor care îşi respectă materia şi elevii trebuie să xeroxeze din banii săi testele pe care le aplică, iar o lecţie modernă, la alte specialităţi decât informatica în cabinetul multimedia, se desfăşoară destul de rar. De aceea, aş ruga colegii care nu înţeleg rostul acţiunilor sindicale, să încerce să nu le condamne, să nu mai privească de sus pe cei care au ales să-şi sacrifice timpul şi liniştea pentru a atrage atenţia asupra problemelor existente în sistem.
Maria VISOSCHI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu