GUSTUL AMAR AL DREPTURILOR PE HÂRTIE

Cred că nu există persoană care să nu fi constatat că în ultimul timp s-au schimbat legi sau au apărut altele pe care nu le cunoştea şi a fost obligată să ţină pasul cu aceste schimbări legislative, pentru că nimeni nu este absolvit de necunoaşterea unei legi, dacă a încălcat-o. Una dintre aceste legi despre care vorbesc se referă la descentralizare. Aşa este în statele civilizate şi aşa ar trebui să se întâmple şi la noi, numai că semnele descentralizării incipiente ne dovedesc deja că mai avem mult până vom depăşi impactul ordinelor venite de sus. Ne-am învăţat să aşteptăm ca superiorii să ne spună că trebuie să respectăm o lege şi nu s-o interpretăm. Prin forma sa, legea nu spune niciodată: „Eşti dator să mă respecţi!” Dacă toate instituţiile statului (prin reprezentanţii ei) ar respecta legea, nu am avea atâţia oameni nemulţumiţi, obligaţi să-şi apere în stradă drepturile ce li se cuvin. Ca o necesitate pentru apărarea drepturilor salariaţilor, au apărut Sindicatele şi o lege care guvernează activitatea acestora, Legea nr. 54/2003. Îndatoririle speciale ale liderului de sindicat stipulează obligaţia acestuia de a participa la întocmirea bugetului unităţii de învăţământ şi de a se asigura că sunt incluse fondurile pentru o bază materială adecvată, pentru drepturi salariale sau alte drepturi băneşti prevăzute de lege. De asemenea, liderul sindical este parte semnatară la încheierea proiectului cadru de protocol cu Primăriile din localitatea unde se află unitatea de învăţământ (cf. Contractului colectiv de muncă, Anexa 4.2).

OPOZIŢIA VEHEMENTĂ A DOMNULUI SECRETAR PAUL INŢĂ MI-A AMINTIT DE VREMURILE ANTERIOARE

Dacă toate acestea ar fi fost respectate, probabil că nu am fi asistat la o situaţie penibilă generată la sfârşitul anului 2007 de refuzul  acordării  tichetelor cadou cadrelor didactice. Legea 193/2006 privind alocarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, precum şi H.G. nr. 131/2006, privind aprobarea normelor de aplicare, au fost încălcate în şedinţa la care am participat pentru a expune cererile îndreptăţite ale profesorilor din oraşul Vălenii de Munte. Există mai multe moduri de a refuza, dar ceea ce s-a întâmplat în şedinţa amintită, depăşeşte orice imaginaţie. Opoziţia vehementă a domnului secretar  Paul Inţă mi-a amintit de vremurile anterioare, în care un secretar de partid îşi impunea voinţa prin ţipete şi ameninţări. I-am atras atenţia că poate vorbi şi pe ton civilizat, dar dumnealui mi-a dat replica stupefiantă: „Aşa sunt eu, mai nervos!”  Nu cred că nervii erau de vină, ci faptul că domnul secretar a avut o criză de personalitate, din dorinţa de a le arăta dumnealui profesorilor ce mare şi puternic este, când domnul primar lipseşte (domnul Manolescu fiind bolnav). Nu are importanţă dacă dânsul greşea interpretând legea după bunul plac sau dacă legea îi permitea să facă lucrul acesta.

Mai mult decât refuzul în sine, m-a revoltat atitudinea dânsului şi modul în care a început să ţipe, de parcă am fi atentat la un bun propriu. Ştiu că Statutul funcţionarului public impune o conduită decentă în relaţia cu cetăţeanul. Dacă astfel vorbeşte dânsul cu reprezentanţii cadrelor didactice şi încearcă să intimideze, fără să asculte argumentele acestora (şi liderul sindical de la Colegiul „Nicolae Iorga” a „beneficiat” de acelaşi tratament), trimiţând ca răspuns la  o solicitare îndreptăţită, motivaţii care nu subzistă, atunci îmi pot închipui cum este tratat omul obişnuit, care nu cunoaşte legile şi nu are cum să se apere.

Conform legii amintite, cadrele didactice trebuie să primească tichete cadou cu prilejul a şapte sărbători:  Crăciun, 1 Martie, Paşti, Ziua Europei, 15 septembrie, Ziua Educaţiei, 1 Decembrie. În fond, tichetele cadou reprezintă şi o recunoaştere a rolului pe care îl au profesorii în comunitate.  Au fost Primării în ţară şi în judeţ care au aplicat legea şi au demonstrat că preţuiesc oamenii de la catedră. Am aflat, cu stupoare, că Legea nr. 193/2006, emisă de Parlamentul României şi avizată de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (Direcţia generală de

buget-finanţe), este catalogată de domnul secretar ca fiind „nelegală”!

În luna martie 2008 am depus un Protest la răspunsul primit din partea Consiliului local şi al Primăriei, prin care se refuza acordarea tichetelor cadou.  Demersurile liderilor sindicali la nivelul oraşului s-au finalizat cu acordarea tichetelor cadou după Paşti, înaintea alegerilor locale. Credeam că de-acum înainte Primăria va acorda tichetele la fiecare eveniment care ar fi urmat. Nu a fost aşa. L-am întrebat pe domnul primar, într-o şedinţă în care şi-a făcut campanie electorală, desfăşurată la şcoală, care va fi următoarea dată când vom primi tichete, iar dumnealui ne-a răspuns că urmează să ne adresăm unui consilier pentru a întocmi Proiectul care să fie votat în Consiliul local. Proiectul a fost întocmit de doi colegi  de la Comisia de învăţământ, iar domnul secretar   i-a „ajutat” (obligaţie care este în sarcina dumnealui de serviciu). În timpul şedinţei de dezbatere a acestui Proiect, domnul secretar a considerat că este incorect întocmit şi  a apreciat că profesorii consilieri se află în conflict de interese, de aceea a refuzat să dea avizul de legalitate.  Consilierii au votat favorabil, în urma recomandării domnului deputat Mihai Apostolache de a-şi respecta mandatul şi de a vota conform propriei conştiinţe. Ar fi urmat să primim tichetele, dar nu a fost aşa. Ni s-a transmis că se aşteaptă aprobarea de la Prefectul judeţului. Deoarece răspunsul întârzia, m-am deplasat, împreună cu mai multe cadre didactice (în timpul unei recreaţii), în ziua de 17 decembrie 2008 la Primărie pentru a afla ce se întâmplă cu tichetele cadou. Ni s-a spus că domnul primar este într-o şedinţă. Am hotărât să-l aşteptăm pentru a discuta cu dumnealui. Ne-a întâmpinat în holul Primăriei. Noi am cerut lămuriri,  l-am întrebat de ce alte Primării pot acorda aceste tichete, iar la Văleni nu se poate. O colegă a spus că la Primăria din localitatea dumneaei se aplică această lege. Domnul Primar a întrebat-o ce materie predă, iar dumneaei a răspuns că predă matematica. Dânsul i s-a adresat astfel: „Femeie! Dumneata predai matematica, dar eu sunt economist!” Când l-am întrebat  dacă ştie despre Ordonanţa 43, s-a enervat şi ne-a dat afară, spunând ca la ora 14⁰⁰ să se prezinte liderii pentru a primi răspunsul de la Prefectură.  În textul Ordonanţei 43 se arată că sumele pentru acordarea tichetelor cadou au fost prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite. La ora 14⁰⁰ s-au strâns în faţa Primăriei colegii care nu aveau ore în acest interval. A sosit şi o echipă a televiziunii Alpha TV, care a luat mai multe interviuri. Domnul primar, care părăsise Primăria, a venit şi mi-a spus, vădit iritat:

- Dumneavoastră aţi organizat tot circul acesta!

I-am răspuns că nu este adevărat, că dumnealui ne-a chemat la ora 14⁰⁰ pe toţi liderii, iar colegii care nu aveau ore au dorit să fie prezenţi. Pe scările Primăriei, m-a oprit şi mi-a spus să vin joia la dumnealui în audienţă şi că acum nu am ce căuta în biroul dânsului. M-am întors în faţa Primăriei şi am aşteptat  să vină liderii cu răspunsul. Domnul profesor Dogaru Ion, lider la Colegiul Naţional „Nicolae Iorga”, ne-a spus că i s-a citit o adresă de la Prefectură prin care se spunea că hotărârea adoptată de Consiliul local  este nelegală. În zilele care au urmat, o colegă a mers la Prefectură şi a stat de vorbă cu domnul prefect Doru Marius Nechiti. Dumnealui a fost mirat de această adresă pe care nu a găsit-o înregistrată la secretariatul domniei sale. L-a chemat pe un funcţionar Bărbulescu şi i-a cerut să-i explice doamnei profesoare cum se face că această adresă nu apare înregistrată şi la dumnealui. Tot dânsul a dat şi explicaţia: îi fusese înaintată printre alte acte la semnat. I-a mai spus că Hotărârea Consiliului local este legală şi singurul impediment îl reprezintă lipsa avizului de legalitate al secretarului. Văzând că toate acestea au fost descoperite, domnul secretar a chemat în instanţă Consiliul Local al oraşului Vălenii de Munte. Procesul are termen: 5 mai 2009.

SECRETARUL, PAUL INŢĂ, JIGNEŞTE IARĂŞI

Ulterior acestor evenimente, aflându-mă pe holul Primăriei, domnul secretar a ieşit din biroul dumnealui şi a început să mă jignească. Mi-a spus pe ton ridicat că nu am respect faţă de părul alb din cap al dumnealui, că  nu-i cunosc meritele, că dânsul nu a greşit niciodată în funcţia pe care a avut-o. Atunci i-am răspuns că  tocmai de aceea moştenitorii unui om care a decedat sunt obligaţi acum să plătească miliarde. Ca urmare, mi-a spus să plec şi a chemat personalul de pază pentru a mă da afară din Primărie.

Primele de vacanţă reprezintă un drept al cadrelor didactice care decurge din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ. Acest drept a fost câştigat în instanţă prin Decizia nr. 2217 a Curţii de Apel Ploieşti încă din 28 octombrie 2008. În sentinţă se arăta că „bugetele proprii ale instituţiilor de învăţământ sunt alimentate prin intermediul pârâţilor de către Ministerul Educaţiei”, pârâţii fiind Primăria Vălenii de Munte şi cele trei şcoli din oraş. Am făcut cunoscută această sentinţă domnului primar şi l-am rugat să o pună în aplicare, iar dânsul  ne-a reproşat, în şedinţa Consiliului local,  că îşi va pierde casa din cauza cadrelor didactice. I-am răspuns că nu trebuie să se ajungă aici, deoarece sarcina dumnealui este să găsească sursele de finanţare. Grupul Şcolar Agromontan a trimis adrese către Primărie pentru suplimentarea fondurilor, în vederea plăţii primelor de vacanţă. La rândul ei, Primăria a trimis adresă Direcţiei Generale a Finanţelor Prahova Ploieşti încă din 17 decembrie 2008. Am aşteptat 4 luni aceşti bani. Ni s-a promis că vom primi primele pe data de 13 aprilie 2009, deoarece există finanţare. În data de 4.04.2009 către primării s-a transmis adresa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, în care se arată: „plata primelor de concediu câştigate prin sentinţe civile definitive şi irevocabile se face din veniturile proprii ale unităţii administrativ-teritoriale”. Pe data de  25. 04.2009 către Primăria oraşului Vălenii de Munte s-a transmis o altă adresă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, în care se arăta că „plata primelor de concediu se face din veniturile proprii ale instituţiei de învăţământ, aşa cum sunt nominalizate în sentinţele civile definitive şi irevocabile”. Această afirmaţie este inexactă. În sentinţa Curţii de Apel rămasă definitivă, irevocabilă şi executorie nu se spune acest lucru. Se arată foarte clar sursa de finanţare. Primăria nu trebuia să amâne plata acestor prime. Suntem acum în situaţia de a face executare silită. Nu ne interesează sursa de finanţare, aceasta este responsabilitatea Primăriei. Oricâte adrese s-ar primi, acestea nu pot anula o hotărâre judecătorească, iar Primăria, ca ordonator de credite va trebui să respecte această sentinţă. Potrivit Legii 168/1999, privind soluţionarea conflictelor de muncă, la art.83, coroborat cu art. 84, neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive constituie infracţiune şi se pedepseşte în consecinţă. Astfel, în loc să primim banii de la bugetul de stat, ei vor fi luaţi din bugetul local, contribuabilii oraşului Vălenii de Munte plătind peste 10 miliarde de lei faptul că primăria nu a pus în executare imediat o sentinţă definitivă. Dacă nu eram daţi afară pe uşă de către  funcţionarii primăriei şi nu s-ar fi refuzat dialogul, probabil că împreună găseam soluţiile pentru rezolvarea tuturor problemelor. Lipsa de bunăvoinţă, lipsa de transparenţă şi lipsa de comunicare sunt tot atâtea sintagme prin care se poate defini activitatea primăriei oraşului Vălenii de Munte.

Lider sindical – Maria VISOSCHI