PROPRIETAR ŞI CHIRIAŞ SAU PRINŢ ŞI CERŞETOR

EDITORIAL (19)

Ne-a vizitat la redacţie cetãţeanul “X” care ne-a spus povestea vieţii sale:

“În vremurile de tristã amintire ca sã ai acces la un apartament trebuia sã faci o cerere şi sã aştepţi ca statul sã-ţi repartizeze o locuinţã. Doi prieteni (depun în aceeaşi zi) respectiva cerere pentru repartizarea unei locuinţe din fondul locativ de stat. Dupã perioada obligatorie de aşteptare, unul primeşte un apartament cu trei camere într-un bloc cu 60 de apartamente, celãlalt primeşte o garso-nierã într-o casã naţionalizatã. Se-ntâmplã Revoluţia din 1989. Românilor li se oferã o şansã extraordinarã: pot deveni proprietarii locuinţelor pe care le ocupau la acea datã. Din momentul acela lururile se complicã dramatic. Primul prieten îşi cumpãrã apartamentul cu trei camere la un preţ echivalent cu acela al unui videocasetofon (respectiv 96.000 lei). Al doilea prieten nu poate sã-şi cumpere garsoniera pe care o locuia de 20 de ani pentru cã au apãrut, dintr-o datã, vreo trei proprietari ai casei în care se afla garsoniera.  El rãmâne la cheremul acestor proprietari   care, într-un final, ajung la concluzia cã este mai bine pentru interesele lor ca toţi locatarii imobilului respectiv sã fie evacuaţi. Executorul judecãtoresc, ajutat de poliţişti le scoate  lucrurile în stradã.  Statul român nu intervine sub nici o formã.

Cu ce a greşit acest al doilea prieten? Primul prieten era (este şi acum) fericit proprietar (cum au devenit, de altfel, milioane de români “de la bloc”),  în timp ce al doilea a ajuns pe drumuri, fãrã sã  aibã vreo vinã. Atâta vreme cât statul român nu rezolvã astfel de situaţii  reale şi dramatice care duc şi au dus la sinucideri, situaţii pe care tot el le-a generat, este un mare mãgar! A mai inrevenit ceva: cei doi prieteni au devenit duşmani.Primul apãrã interesele proprietarilor, al doilea pe cele ale chiriaşilor. Dacã era invers?“

Gh. BURDUJAN