Văleni – Berlin, via Buziaş

Într-unul din primele numere ale ziarului nostru, prin 2005, am luat un interviu profesorului Mihalcea Adrian de la Colegiul Naţional „Nicolae Iorga”. Ne-a povestit atunci despre preocupările sale în domeniul softului educaţional şi despre succesele împreună cu elevii pe care i-a pregătit, le-a obţinut la diferite concursuri şi conferinţe dedicate acestui domeniu de mare actualitate. Între timp Adrian Mihalcea şi-a realizat un vis ce părea foarte greu de îndeplinit: acela de a participa la Târgul de Soft Educaţional EDUCA Berlin, cea mai mare manifestare din lume din domeniu. „Este probabil cea mai mare dorinţă a unui realizator de soft dedicat învăţământului, : să participe la EDUCA!” ne spunea dânsul.

Neagu Camelia : De ce spre Berlin, trecând prin Buziaş?

Mihalcea Adrian:  În iunie 2006 am plecat la Buziaş unde avea să se desfăşoare finala celei de a patra ediţii a Cupei Siveco, cel mai important concurs de soft educaţional pentru învăţământul preuniversitar. Îmi pusesem mari speranţe pe o echipă combinată dintre liceul nostru şi I.L.Caragiale din Ploieşti. Dar în faza de finalizare a proiectelor elevii din Ploieşti au fost convocaţi la o pregătire a lotului naţional de informatică care urma să plece în Mexic. În aceste condiţii accentul a căzut pe pregătirea unei a doua echipe care conţinea numai elevi din Văleni. Până la data limită mai era puţin timp şi am apelat la profesorul Crivăţ Ştefan să se ocupe de partea teoretică de fizică, urmând ca eu să conduc munca de concepţie a scenariului simulării electronice. Elevii cooptaţi erau Matei Liviu Codruţ “samuraiul’, un adevărat căpitan de echipă (actualmente este student la româno-americană), Tomescu Gabriel şi Alexe Sebastian. A fost un efort enorm dar am reuşit să obţinem calificarea în finală. Profesorul Sandu Golcea, doctor în fizică, un împătimit al softului educaţional, în calitatea sa de Inspector General al Învăţământului la Timiş a ţinut foarte mult ca judeţul său să fie gazda finalei şi aşa staţiunea Buziaş s-a umplut vreme de trei zile de cei „virusaţi” de informatică.

N. C.: Şi Berlinul?

M. A. Nu speram să obţinem un premiu, mă gândeam doar să ne clasificăm în primii 10 (era totuşi o finală naţională, deci obiectivul nu trebuie privit ca foarte modest). Codruţ nu mai fusese până atunci prezentatorul principal al lucrării, acest lucru îl făcuse Alin Ilie, care între timp devenise student, iar la repetiţiile de dinainte de finală nu am fost prea mulţumit de el. Totuşi el trebuia să păstreze rolul de lider al echipei pentru că era singurul care mai participase la concursuri de un asemenea nivel şi ştia modul în care vor fi „interogaţi” de juriu. Când a venit rândul echipei noastre Codruţ a fost cu mult peste aşteptările mele şi am început să sperăm la un premiu mai mititel. Erau şi două premii mari, unul finanţat de Microsoft România şi unul de Siveco.

N. C.: Ai avut emoţii înainte de premiere?

M. A.: Nu am avut deloc emoţii. Prezentarea mersese foarte bine, deci un loc bun trebuia să luăm, însă în nici un caz nu mă gândeam la unul din cele două premii mari. Abia când a început să vorbească reprezentantul Microsoft, explicând criteriile după care conducerea firmei sale a stabilit acordarea premiului, am început să tremur şi să  şoptesc către Nea Fane Crivăţ: „Ce zice ăsta, se cam potriveşte cu ce-am făcut noi!”. Mi s-a părut ceva aproape ireal când Zoli Hertzog şi-a încheiat discursul de vreo 10 minute spunând „Se acordă premiul pentru cea mai reuşită îmbinare a tehnologiilor Microsoft proiectului Oscilaţii Mici realizat de echipa dinVălenii de Munte”. Obţinerea acestui premiu ne-a permis să facem parte din delegaţia României la cea de-a XII-a ediţie EDUCA Berlin.

N. C. Te-ai plimbat prin Berlin sau ai stat mai mult în hotel?

M. A. Păi, mai mult în hotel…la Intercontinental. Parterul Intercontinentalului din Berlin e conceput polivalent, specializat pe conferinţe de diferite tipuri. Prin tradiţie Târgul EDUCA se desfăşoară la Inter… Cei de la Microsoft ne-au impus un program destul de strict, trebuia să stăm în târg, abia după 6 seara ieşeam şi toţi cei din delegaţia României mergeam să luăm împreună masa de seară. Totuşi nu regret că nu prea am avut parte de plimbări prin Berlin, la târg aveai ce să vezi, puteai să schimbi idei cu oameni din întreaga lume, admira tehnologii şi viziuni noi, scenarii didactice inedite, moduri de a vedea educaţia în diferite colţuri ale lumii. Pliante şi CD-uri oferite gratuit la diferite standuri mi-au permis să-mi prelungesc “vizionările” şi după ce m-am întors acasă şi m-au impresionat mai ales materialele oferite de Australia.

N. C.: Câte ţări au participat?

M. A.: E greu de spus. Dacă este să ne luăm după sediile firmelor care erau trecute în catalogul manifestării au fost 73 de ţări. Dar, trebuie ţinut cont că multe firme erau multinaţionale şi faptul că are sediul la Londra nu spune aproape nimic despre cei care sunt la standul respectiv. Am dat acest exemplu pentru că firmele Microsoft erau grupate la un singur stand, iar în catalog găsim o adresă din Londra, însă la acest stand o vedeam cel mai des dând explicaţii pe o domnişoară vieneză, Dolores, şi care a propus ca „studenţii” noştri să facă şi ei o prezentare, iar Codruţ a fost din nou impecabil, dovedindu-şi  buna cunoaştere a limbii engleze.

MA. Dimineaţa mergeam pe jos vreo 25 de minute din strada Meinkenstrasse, unde era hotelul la care eram cazaţi, şi parcurgeam o bună parte din centrul Berlinului de Vest, pe celebrul bulevard Kurfürstendamm. Am reuşit să ajungem într-o pauza de prânz la clasicul Reichstag, iar in altă seară ne-am plimbat pe Unter den Linden, un fel de Champs Elisèe, al Berlinului, considerat cel mai frumos bulevard al capitalei germane, şi pe Alexanderplatz cu gândul la celebrul roman al lui Döblin.

N. C.: Ce planuri ai pentru viitor?

M. A.: În acest moment nu am o echipă cu forţa aceleia din care făceau parte Alin şi Codruţ. Trec şi printr-o criză în care încerc să-mi modific stilul de a concepe interfaţa, pentru a fi in acord cu noutăţile in domeniul designului. In acest moment formez copii de clasa a V-a si a VI-a, care sunt promiţători, nebunatici si creativi şi care poate vor duce din nou Văleniul la EDUCA.

N. C.: Mulţumesc pentru detaliile oferite şi sper să-ţi finalizezi intenţiile cu acei frumoşi nebunatici creativi ai micului oraş!

Interviu de Camelia NEAGU