BENZINA 7 LEI

Wow! (Exclamaţie americănească). Deci, wow! Preţul benzinei va ajunge la 7 lei. De ce nu 17 sau 27? Din moment ce guvernanţii şi cvasi-inexistentul “consiliu al concurenţei” bat geamparaua tot pe loc, pe loc, pe loc, benzinarii taie şi spânzura cum doresc şi când doresc. Că scade sau nu preţul barilului de petrol, că scade sau nu dolarul, că scade consumul dictat de preţul mare al carburanţilor, nu contează! Românii au prea mulţi bani şi trebuie să fie septicizaţi de ei că E nocivi! De fapt, nu sunt benzinarii vinovaţi. Cine este de vină că cineva mănâcă şapte pâini, cel care le mănâncă sau cel care i le dă? Altfel spus, noi suntem de vină că le facem jocul. Neavând determinarea sârbilor oftăm şi… plătim făcând mărunt din buze la adresa benzinarilor, guvernului, papuaşilor din Noua Guinee şi a totemurilor indienilor din Canada. Unde ar fi minunea să văd că o săptămână oamenii s-ar deplasa la serviciu sau prin oraşe cu autobuze, troleibuze sau tramvaie? Nu voi apuca să o văd din partea noastră a romanilor care ne conducem după deviza “Râioasă capră dar e cu coada în sus!”. Voci care scad ca intensitate aproape până la şoaptă ne tot îndeamnă la solidaritate, la uniune şi la pus umărul împreună în direcţiile necesare trecerii unor perioade grele. Cine bagă în seamă aceste voci? Să nu ne vadă Veta coborând din “otomobil” cu o mână pe rama portierei astfel încât să ni se vadă lanţoiul de aur sau să nu bucurăm locatarii din multe blocuri cu pârâituri de eşapamente mai ceva decât decibelii scoşi de maşinile din formula 1? Asta este peste poate! Ne-am pierde identitatea naţional-locală! Apropo de unitate şi solidaritate. Mai deunăzi am văzut un pensionar care venise la un mare protest al pensionarilor care “mor de foame” şi care se învârtea singurel în faţa a nu ştiu câţi jandarmi înarmaţi până în dinţi pentru a evita orice degradare a protestului. (Am mai văzut noi câte o băbuţă care sărea la beregăţi de jandarmi de bieţii de ei au rupt-o la fugă îngroziţi!). Dacă adăugăm solidaritatea asta la solidarităţile cu râsete şi “Dansul Pinguinului” şi la alte solidarităţi de felul acesta ne putem da seama de câtă solidaritate suntem capabili. Blândeţea şi resemnarea românilor fac ca orice protest să semene cu un picnic de week-end şi să fie comentat ulterior ca atare. Este adevărat că nici nu ai ce face după nişte ani în care ne-am mulţumit să privim din afară fenomenul jafului practicat de tot felul de furnizori de… de parcă nu ar fi fost vorba de o accentuată pauperizare a noastră, la nivelul mediu şi de jos al populaţiei. Acum nu facem decât să plătim acest mod de a fi. Poate că la 7 lei/litru de carburant ne vom trezi şi vom arăta benzinarilor că afacerile lor sunt legate strâns de noi, că noi dictăm piaţa şi nu ei şi că legea cererii şi ofertei nu este o glumă de neluat în seamă. Îmi dădeau lacrimile de milă auzindu-l pe preşedintele benzinarilor văicărindu-se că din patru sute şi ceva de benzinari au rămas doar două sute şi ceva. Vai, vai ce nenorocire! În acest timp, ştiriştii fac ce ştiu ei mai bine adică să bage spaima în români. De la “S-ar putea că preţurile la carburanţi să ajungă la 7 lei în 2012″ ştiriştii au ajuns la “Preţurile carburanţilor VOR ajunge la 7 lei în 2012.”. Ar trebui să nu ne mai mire acest fel neprofesionist în care ştiriştii îşi câştigă o pâine “greu muncită” dar ei continuă să ne mire. Ar trebui să ne obişnuim cu ideea că suntem nişte biete piese dintr-un imens puzzle şi că vom ajunge tot mai mult la cheremul unora şi a altora din ţara sau de afară. Pe principiul democratic “Voi m-aţi ales, fac ce vreau şi ce cred indiferent  ce vreţi voi!” ţara a ajuns la cheremul unor oameni care în afara interesului personal nu văd nimic iar gemetele celor obiduiţi sunt atât de singulare şi slabe încât nici nu sunt băgate în seamă.

Gh. SÂRBU