
O fericită împrejurare m-a călătorit în Slănic Moldova. M-a uimit acolo căldura oamenilor, educaţia, spiritul civic. Nu am văzut, feţele acrite de plictiseală ale funcţionarilor sau vânzătorilor, schimonoseala unei vremi demult apuse. Am auzit, la orice întrebare a mea, un ,,Doamne-ajută” spus din inimă, cu zâmbetul pe buze, şi acel un ,,mulţumesc frumos” fară pic de comoditate şi obişnuinţă, aşa cum mie mi se întâmplă ades să fac… Am constatat că oamenii pot fi şi deschişi şi educaţi, că ştiu să zâmbească şi că se simt în largul lor cu ei înşişi. Am înţeles atunci ceea ce mulţi nu înţeleg: nu mulţumeşti pentru cel din faţa ta, nu aştepţi răspuns, laude, statui. Gestul de mulţumire îl faci pentru tine, pentru liniştea ta sufletească.
,,Mulţumesc frumos” îmi aduce împăcare. Pentru mine, înseamnă o mare filosofie. E singurul lucru pe care îl poate face cineva fără să coste şi care aduce apreciere, o carte de vizită, un buletin de civilizaţie firesc.
Personal, apreciez cu adevărat gesturile mici care ne fac să funcţionăm şi să fim oameni!
Enache Rodica LOIS, Clasa a IX-a I, Grup Şcolar Agromontan “Romeo Constantinescu”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu