De aproape cinci ani, istorici consacraţi, de prima mânã, îşi dau bineţe la Vãlenii de Munte pentru a dezbate o problematicã majorã a istoriografiei româneşti si de pretutindeni.
În august 2000, din iniţiativa doctorului stomatolog licenţiat şi în istorie Constantin Gãucan, preşedintele Fundaţiei « Nicolae Iorga », a luat fiinţã Clubul istoricilor cu baza de activitate în oraşul lui N. Iorga. În argumentaţia sa, C-tin Gãucan avea în vedere scoaterea dezbaterilor de sub comanda politicã, a ingerinţelor politice de odinioarã. Se fãcea apel la o expunere sincerã cu interpretãri obiective ale faptelor istorice. Toate acestea sub protectoarea umbrelã lãsatã posteritãţii de marele savant.
La Vãleni, de douã-trei ori pe an, în Bucureşti, Constanţa, elita istoricilor (acum 20 de membri activi) şi-au îndreptat atenţia pe o istorie documentativã, fãrã a omite istoria recentã prin evaluarea unor mãrturii ale celor implicaţi în viaţa politicã postbelicã.
Anul acesta, la 11 iunie, academicieni, profesori universitari, cercetãtori, diplomaţi şi-au dedicat expunerile pe tema « Românii în al doilea rãzboi mondial - Mãştile istoriografiei ».
În faţa unei asistenţe avizate academician Dan Berindei, profesor universitar Gh. Buzatu, Ioan Scurtu, Constantin Buşe, Constantin Hligor, Mircea Dogaru, Dumitru Mazilu, scriitorul-istoric Alex Mihai Stoenescu (stabilit recent în oraşul nostru), moderaţi de Vartan Arachelian au punctat momentele premergãtoare intrãrii României în rãzboi de partea Germaniei. Reconstituirea evenimentelor pe baza arhivelor cercetate cu predilecţie de istoricul Gh.Buzatu la Mo
scova, Londra, Paris, a evidenţiat politica conciliatoare a ţãrilor garante (Anglia si Franţa), politica duplicitarã a Angliei în spaţiul rãsãritean a zonei Balcanilor. Nu întâmplãtor parte a arhivei britanice va fi datã spre cunoaştere tocmai în anul 2039. România a început sã fie vândutã încã de la 13 aprilie 1939 când autoritãţile de la Bucureşti au fost gratulate cu celebrele garanţii militare franco-britanice. Garanţii care n-au funcţionat niciodatã şi care ne-au adus mai mult ponoase decât foloase. Aceste garanţii au fost anulate dupã începerea rãzboiului.
Rând pe rând istoricii au reamintit de acea detaşare a cercetãtorului faţã de documentele aflate în depozitele arhivistice, a fost evidentiatã plãsmuirea unora din ele sau intervenţia voitã în întocmirea lor. De aici nevoia
ca istoria recentã sã apeleze la studii, mãrturii ale celor implicaţi. Scriitorul Alex Mihai Stoenescu, autorul unor lucrãri de excepţie despre evenimentele din Decembrie 1989, a exemplificat cum unele rapoarte, informãri intrate deja în arhivã conþin erori voite, care peste ani, dacã n-ar fi astãzi divulgate ar fi luate ca veridice.
A fost lansatã şi pãrerea cã de fapt România a fost de douã ori împarţitã: prin pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 şi prin înţelegerea de la 10 octombrie 1944 dintre Churchill si Stalin privitoare la sfera de influenţã sovieticã de 90 %.
Ion BOCIOACĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu