E RĂU SĂ FII TÂNĂR?

EDITORIAL (10)

Am auzit tot mai des, la tinerii noştri, sintagma „suntem o generaţie de sacrificiu”! Inconvenientul de a te fi născut a cedat locul inconvenientului de „a te fi născut la un moment dat”, de a da piept cu schimbarea valorilor. Şansa de a nu a mai avea poza cu Ceauşescu pe prima filă a Abecedarului, nu prea e luată în serios de adolescenţii români de astăzi.

Formal, din 1990 încoace, societatea românească a început să pretindă că îmbrăţişează un sistem valoric nou. Adulţii – educatori trebuie să le transmită copiilor altceva: noile reguli, noile ritualuri şi cuvinte-cheie.Altceva şi altfel. Or, profesorii, în mare parte, continuă să fie conservatori. Aşadar elevii acestei perioade se simt dezorientaţi. În ce să creadă? Părinţii îi sperie, profesorii îi sperie: „Ai grijă, vezi cum sunt vremurile, competiţia a devenit acerbă!”. Competiţia riscă astfel să ajungă o sperietoare – o neşansă. Căci nici profesorii, nici părinţii îngrijoraţi nu  vor sau nu pot să le explice tinerilor că principiul competiţiei şi al selecţiei e, la urma urmelor, unul pozitiv, că există un loc bun pentru fiecare. Şcoala continuă să spună că avem o ţară bogată, cu oameni harnici etc. De ce nu spune că avem o ţară care se face acum în care sunt multe de făcut?

E rău să fii tânăr astăzi: peste jumătate dintre şomerii acestei ţări sunt tineri sub 30 de ani. Dintre ei, jumătate au diplome de liceu şi facultate care nu le servesc la nimic. Statul încurajează angajarea absolvenţilor, oferind patronului, timp de un an, două treimi din salariul tânărului. Tinerii care-şi întemeiază o familie locuiesc, majoritatea, cu părinţii. Calculele arată că ei şi-ar putea cumpăra o casă dacă şi-ar înnădi, un sfert de veac, lefurile neatinse.

Poţi nega această stare de fapt? Amestecul de şansă şi neşansă e citit de opinia comună drept neşansă sută la sută. Şi totuşi, şi totuşi… Completat prin „…şi va fi şi mai rău”, odată cu intrarea în U.E., acest „e rău” acţionează ca drobul de sare din poveste.

Gh. BURDUJAN