Găjman Doru: În general vorbind, sistemul medical din oraşul nostru poate primi calificativul de bun. Sunt cinci medici de familie şi Policlinica cu o parte de medici specialişti. În cadrul policlinicii putem vorbi de un deficit în domeniul specialiştilor: nu avem oftalmologi, nu avem neurologi, nu avem O.R.L.-işti.
În altă ordine de idei, desfiinţarea fostului dispensar, din centrul oraşului, unde funcţionau toţi medicii de familie, a dus la o repartizare aleatorie în diferite zone ale oraşului a cabinelor medicale. Astfel sunt cabinete medicale în apartamente, la blocuri, în alte spaţii închiriate şi cabinetul nostru care funcţionează în această clădire nou construită.
Gh. B. : Clădirea aţi construit-o din resursele dumneavoastră personale?
G.D. : Da. Această clădire se doreşte a fi mai mult decât un centru de medicină de familie. Se doreşte a fi un centru de sănătate care să funcţioneze prin contract cu CNAS şi care să aibă cabinete medicale de familie dar şi de alte specialităţi deficitare în oraş. Până acum n-am reuşit o colaborare cu medicii specialişti din alte zone. Nici în Ploieşti nu sunt medici specialişti într-un număr suficient. De pildă în specialitatea neurologie există o mare nevoie de medici. Deasemenea, în oftalmologie este o criză de medici specialişti…
Gh. B. : Sunt în Văleni şi cabinete medicale cu plată ?
G.D. : Există în această clădire două cabinete: unul este laborator de analize, celălalt pentru explorări funcţionale. În oraş, mai funcţionează un cabinet stomatologic privat, al domnului doctor Pârvulescu şi un cabinet de gastroenterologie-echografie la domiciliul domnului doctor Popescu Gabriel.
Gh. B. : Cum stăm cu medicamentele, cu cele trei liste, cu reţetele compensate ?
G. D. : Listele s-au păstrat. Nu se mai cere din partea medicului o calculare pe fiecare listă şi eu zic că, cel puţin luna aceasta, sistemul a funcţionat foarte bine. Farmaciile au eliberat medicamentele cerute de pacienţi. Până acum, în primele 3-4 zile, la noi, la cabinete şi la farmacii era o aglomeraţie de pacienţi. Din discuţia cu farmaciştii am înţeles că au fonduri suficiente pentru a onora toate reţetele compensate.
Gh. B. : Ce ne puteţi spune despre spitalul din Văleni ? Cum stă cu baza materială ?
G. D. : Cred că aici este problema. Deşi are medici foarte buni, spitalul este în suferinţă din punctul de vedere al dotărilor materiale. A existat în anii precedenţi o reducere de paturi, astfel încât, de exemplu, la interne, bolnavii sunt nevoiţi să stea cîte 2, chiar 3 pe un pat. Nu sunt fonduri suficiente pentru medicamente, sunt probleme şi cu
alimentaţia bolnavilor, dar aceste neajunsuri se regăsesc cam în toate spitalele din ţară.
Gh. B. : Spitalul este finanţat de primărie?
G. D. : Ştiu că este sub jurisdicţia primăriei, dar lucrează tot în raport cu CNAS.
Gh. B. : Câţi medici de familie ar trebui să fie în oraşul nostru?
G. D. : Vălenii de Munte are cam 14.000 de locuitori. Necesarul ar fi de 7 medici de familie pentru a reveni câte 2.000 de pacienţi pe cabinet. Pentru că sunt doar 5 medici de familie, aproape jumătate din numărul locuitorilor sunt repartizaţi pe cabinetul meu şi al soţiei.
Gh. B. : Câţi pacienţi sunt înscrişi la cabinetul dumneavoastră?
G. D. : 3.400 de pacienţi sunt înscrişi la mine şi 2.700 la cabinetul soţiei mele.
Gh. B. : Care sunt realizările dumneavoastră cele mai importante?
G. D. : Cea mai mare realizare a mea o consider a fi împlinirea pe plan profesional. Faptul că există un număr mare de oameni care apelează la serviciile cabinetului meu arată că ei sunt mulţumiţi, chiar dacă uneori se aşteaptă câte 2-3 ore pentru a consultaţie. În al doilea rând, la capitolul realizări este această clădire, în care ne aflăm acum, pe are am construit-o cu fonduri proprii printr-un efort deosebit.
Gh. B. : Câte cabinete vor fi funcţionale în această clădire?
G. D. : Momentan funcţionăm cu cinci cabinete şi un laborator, dar sperăm să dublăm această cifră.
Gh. B. : La capitolul neîmpliniri ce veţi trece?
G. D. : La capitolul neîmpliniri pot vorbi despre faptul că nu am avut un sprijin din partea nimănui în ceea ce am vrut să fac pentru omul aflat în suferinţă. Clădirea aceasta am construit-o noi şi nu a construit-o primăria ca să fie o clădire pentru sănătatea oraşului. Banii personali pe care i-am cheltuit cu ridicarea ei ar fi fost mult mai folositori pentru achiziţionarea aparaturii medicale…
Gh. B. : Nu aţi beneficiat de nici o sponsorizare?
G. D. : Nu. Şi asta pentru că statutul nostru nu este prea clar. Medicina de familie poate fi considerată un domeniu privat şi în cazul acesta cei care ar putea sponsoriza n-o fac. Pe de altă parte poate fi considerată de stat datorită relaţiei cu Casa de Asigurări de Sănătate. În acest din urmă caz nu noi dictăm politica de finanţare. Dacă resursele financiare ar fi mai mari şi dotarea cabinetelor ar fi mai bună. Sumele care sunt alocate pentru sănătatea cetăţeanului sunt cele care se discută pe toate canalele media… Adică insuficiente.
Gh. B. : Pe finalul discuţiei, ce sfaturi medicale aveţi pentru concitadinii noştri?
G. D. : Fiecare cetăţean ar trebui să înţeleagă că prezentarea la medic atunci când este sănătos este mult mai avantajoasă decât atunci când este bolnav. Din păcate, de cele mai multe ori, oamenii nu înţeleg acest adevăr.
Gh. B. : Vă mulţumim pentru interviul acordat şi vă dorim ca visul dumneavoastră de a dubla numărul cabinetelor din această clădire să se realizeze cât mai curând spre binele şi sănătatea întregii comunităţi vălenene.
A consemnat: Gh. BURDUJAN
Foto: Gabriel TOMESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu