UNIVERSITATEA DE VARĂ DINCOLO DE ZIUA FESTIVĂ

Recent încheiata ediţie a Universităţii`Populare de Vară de la Vălenii de Munte a avut menirea să continuie tradiţia acestui gen de manifestări şi să reafirme oraşul nostru ca un centru cultural de prestigiu.

Edilii (în mod special primarul Stelian Manolescu) au avut grija ca sediul Universităţii  să-şi  primească  oaspeţii  într-o  ţinută   arhitectonică  excepţională, modernă, multifuncţională, demnă de un oraş european. Sala de expoziţii, construcţie nouă, precum şi spaţiile interioare, cu expoziţii de artă plastică şi librărie, cu fotomontaje prezentând momentele de referinţă din istoria Universităţii, mobilierul conceput după ul- timele modele în materie de design, căldura gazdelor şi interesul arătat de invitaţi şi de localnici (în prima zi), toate acestea au reprezentat evidenţele unei manifestări de interes cultural cert.

Invitaţi de marcă, oameni de cultură, personalităţi politice din tot spectrul parlamentar, istorici şi scriitori s-au reunit la Vălenii de Munte în spaţiul generos al Universităţii patronate de spiritul tutelar al lui Nicolae Iorga.

Omniprezenţi, consilierii locali, au sprijinit fiecare manifestare iar directoarea Casei de Cultură, Iulia Mărgăritescu, a fost un amfitrion cu stil. În mod evident, în comparaţie cu anii trecuţi, umbriţi de excese politice exclusiviste, spiritul democratic s-a manifestat din plin în ceea ce priveşte structura organizatorică, accesul la cursuri şi conţinutul prelegerilor şi al meselor rotunde.

Totuşi… din dragoste pentru opera lui Nicolae Iorga şi din sincer respect pentru eforturile consiliului local, ne permitem să semnalăm câteva aspecte care, în opinia noastră, au creat un deficit de imagine manifestărilor din anul acesta. Cu minime eforturi de voinţă necesare consensului cultural între organizatori (şi finanţatori !), Universitatea de la Vălenii de Munte ar putea să redevină ceea ce a fost în toată strălucirea ei.

Ca participant la toate ediţiile moderne, mă delimitez de tânărul secretar de stat din Ministerul Culturii si Cultelor şi nu consider că înainte de 1989 Universitatea a fost o şcoală a îndoctrinării: stau mărturie documentele intrate în arhivă, prelegerile academicienilor şi universitarilor, ale oamenilor de artă şi de ştiinţă care au conferenţiat.

Poate că în viitorul apropiat, o istorie a Universităţii de Vară ar fi necesar să apară pentru a nu se mai induce astfel de aprecieri distorsionate.

Credem că ar fi necesar pentru interesul publicului auditor revenirea la vechea structură a succesiunii activităţilor culturale: o zi a istoriei, o zi a literaturii, o zi a ştiinţelor, o zi a religiei şi a tradiţiilor, o zi a politologiei. Dimineaţa-prelegeri, dupăamiaza-mese rotunde iar seara tradiţionalele spectacole cu premiere cinematografice, cu spectacole de teatru şi muzică simfonică/populară. Unde sunt lansările de carte atât de familiare cursanţilor?

Credem că la Vălenii de Munte este o cetate a culturii nu numai pentru trecutul său, ci şi pentru ceea ce este prin oamenii săi. Nu înţelegem de ce forurile judeţene(din necunoaştere?) nu au implicat oameni de ştiinţă, scriitorii şi artiştii vălenari în manifestările din cadrul Universităţii. Nu înţelegem de ce în paralel cu aceste cursuri se desfăşoară şi activităţile Clubului Istoricilor într-un cadru privat când, printr-un efort de voinţă, s-ar putea contopi cu manifestările oficializate. Ştim că, potrivit unei zicale, cine plăteşte comandă şi muzica. Cu toate acestea nu putem să nu ne gândim că interesul naţional şi local impune măcar în spiritul toleranţei întru diversitate coexistenţa valorilor.

Referitor la mediatizare, constatăm o palidă prezenţă a televiziunilor şi a Radioului, probabil dintr-o slabă ori partizană sau neglijentă relaţie a organizatorilor cu presa. Şi nu în ultimul rând nu putem să nu ne întrebăm care este statutul invitaţilor cursanţi? Cine sunt ei, ce mesaj vor duce cu ei, ce interese culturale vor sluji, care este imaginea pe care o vor transmite despre oraş, cultură şi despre redeşteptarea naţională. Nu de alta, dar în sala de multe ori puţin populată, cursanţii erau absenţi. Ca şi profesorii din oraş, ca şi elevii celor două licee.

Ne-am permis să facem aceste observaţii într-o ordine întâmplătoare pentru a sublinia ideea că în viziunea lui Nicolae Iorga, Universitatea de la Văleni avea menirea să aducă neamul românesc în spiritul unor unor înalte valori morale, fiind o şcoală a uniunii naţionale prin cultură. Câte oraşe au fericita şansă de a avea o Universitate de prestigiu ca Vălenii?

Credem că eforturile edililor conduşi de inimosul primar Stelian Manolescu vor fi încununate de revenirea la structura aceea care făcea din sala de conferinţe un spaţiu neîncăpător pentru cursanţi şi pentru vălenari. Poate că în viitor organizarea cursurilor în exclusivitate de către consiliul local ar permite o reală recuperare a memoriei şi a operei savantului Nicolae Iorga şi ar oferi posibilitatea desfăşurării cu interes şi prestigiu a cursurilor, departe de improvizaţii si amestecuri de interese partizane. Cum însă interdependenţa socială impune o altă logică a logisticii, sperăm că în echipa ce va organiza ediţia viitoare să se facă auzită vocea tradiţiei si buna experienţă din trecut să devină un model.

Merită salutată şi iniţiativa Primăriei de a supune ochiului public trei versiuni ale monumentului ce se va ridica în oraş înfăţişându-l pe Mihai Viteazul, ca şi spectacolul folcloric splendid, umbrit însă de agitaţia unui târg ce nu a înţeles prea bine despre ce era vorba în intenţia organizatorilor. Legile receptării artistice impun schimbarea zilei manifestărilor folclorice ulterioare.

În ansamblu reuşita prin grija primăriei pentru conservarea muzeistică locală, prin ambianţa oferită cursurilor, prin calitatea prelegerilor de istorie românească, prin expoziţii si căldura sufletească, ediţia din acest an poate fi premiza unei ediţii de o mai înaltă calitate.

Valentin Emil MUŞAT