PUTEREA CARE ÎNTUNECĂ MINTEA

Editorial 25

Ca formă de acţiune umană, politica nu este altceva decât lupta pentru putere. Cu alte cuvinte, orice formaţiune politică se află în epicentrul înfruntărilor pentru putere. Puterea înstrăinează şi întunecă mintea! Înstrăinarea este o carenţă comunicaţională. Când nu mai poţi sã comunici coerent cu semenii tăi, e semn că ţi s-au întunecat minţile. Trei sunt paşii care duc la înstrăinarea prin putere: primul începe odată cu accesul declarat către ea. Al doilea pas al înstrăinării prin putere îl faci atunci când crezi cu tot dinadinsul că le eşti superior celor care te-au ales. Al treilea pas îl face insul care, abia înscăunat, crede că este de neînlocuit şi că el poate face orice. Poate eluda şi înlocui legi. Poate dispune de viaţa oamenilor, de viitorul unei colectivităţi, de soarta şi avuţia unei aşezări. Armele lor sunt: cotul, călcâiul şi talpa, antifoanele şi ochelarii opaci de “n-aude”, “n-a vede”.  Oricât ar fi de clare lucrurile pentru toată lumea, “puternicii” noştri se fac a nu înţelege, complică lucrurile simple, răstălmăcesc evidenţe, resping adevărul, uneori ameninţă, sunt veşnic nemulţumiţi (mai ales de ceea ce fac alţii…), iau hotărâri importante pentru obşte, dar anapoda concepute, pentru că puterea i-a înstrăinat şi le-a întunecat minţile sau le-a i-luminat (funcţie de interesele pecuniare nelipsite din orice acţiune ar întreprinde ei). Pentru ca alienarea prin putere să nu se producă, individul care a fost ales trebuie să aibă, pe lângă calităţile morale obligatorii şi o doză crescută de va-loare! Şi nu o valoare oarecare, ci numai aceea pusă în slujba semenilor, a tuturor celor din jur, valoare care străluceşte, care demonstrează, antrenează şi uneşte, dezgheaţă şi topeşte zăgazurile, frânele, urâtul şi nefirescul.

Gh. BURDUJAN