AL CUI ESTE CIMITIRUL DIN VĂLENI?

Am intrat pe aleea de asfalt, cuminte, străjuită de capela tăcută şi albă, a cimitirului din oraşul nostru. Caut piatra funerară a poetului M. R. Paraschivescu, să aprind o lumânare, pentru cel care a dat spirit literaturii române şi oraşului Vălenii de Munte. Încerc să găsesc mormântul printre buruienile înalte, ierburi uscate şi tăioase, crescute peste tot în cimitir. Rătăcesc printre spaţiile înguste ale locurilor de veci în care abia te strecori fără să te răneşti, ba de un gãrduleţ înclinat, ba de crengile unor adevăraţi arbuşti crescuţi din neglijenţa “mâinii de gospodar”. Dincolo de lipsa de responsabilitate a familiilor răspunzătoare de morminte, se vede dezinteresul administraţiei locale, absenţa unei minţi manageriale tinere, energice, la administraţia cimitirului care să ştie cum, când şi unde trebuie să se intervină pentru a păstra

o faţă cât mai civilizată locului în care îşi află odihna atâtea suflete ce aşteaptă respectul nostru, măcar după moarte, dacă în viaţă nu avut parte de el… Mormântul lui M. R.  Paraschivescu este greu de găsit fiind eclipsat de locul de veci al profesorului C-tin Pârvu (care este încă în viaţă). Ar fi meritat o mai mare atenţie, o “punere în evidenţă”, un însemn care să amintească trecătorilor prin cimitir, turişti sau nu, că cel care a dat numele bibliotecii din Vălenii de Munte, care a lăsat o operă importantă în urma sa, care a fost descoperitorul şi “lansatorul” atâtor talente literare, viitoare voci puternice ale literaturii române şi universale, îşi află osemintele aici. Ascuns între “crucile de vază”, morţii cei mai deştepţi din cimitir, poetul “Cânticilor ţigăneşti” îşi “trăieşte” somnul de veci printre buruieni, într-un cimitir lăsat, parcă înadins, de izbelişte. Un lucru este cert: morţii nu vor da impozit la bugetul local şi nici nu vor amenda pentru neglijenţă şi nepăsare pe cei care sunt obligaţi să se îngrijească de memoria spiritualităţii vălenare. Şi chiar de ar putea s-o facă ar fi inutil să amendeze doi pensionari de lux: unul aflat în capul trebii, celălalt pe capul administratorului de cimitir, doi pensioanri care, pe lângă pensii frumuşele adaugă venituri importante de la bugetul local, din banul public. Probabil că Mircea Niţu se gândeşte că va avea nevoie de serviciile prietenei sale de la cimitir, pe care chiar domnia sa a numit-o în funcţie ca să nu facă nimic pentru ca cimitirul din Vălenii de Munte să aibă un aspect civilizat…

Iti place acest articol? Salveaza-l!