UN LOC DE JOACĂ – “VILA VESELĂ”

Clădirea colorată, aflată în imediata vecinătate a magazinului ,,Plus” stârneşte oricărui trecător curiozitate prin originalitatea mesajului, ,,Vila veselă” ,,Noi luăm joaca în serios”. Tânăra proprietară a locului de joacă, doamna OANA CIOBANU m-a lăsat să cunosc intimitatea cadrului, dincolo de perdelele de voal auriu şi fundele mov şi să consemnez: un spaţiu special amenajat, un tărâm al fericirii pentru o oră sau mai mult, dedicat copiilor, un repaos pentru părinţi şi un loc de joacă educativ şi relaxant pentru micuţi. Aici creativitatea, buna dispoziţie şi atitudinea responsabilă sunt principiile vilei. I-am cerut amfitrioanei ,,Vilei Vesele,, să ne dea amănunte despre începuturile acestui “drum”  în Vălenii de Munte şi despre menirea unui astfel de loc de joacă atât de disciplinat, atent supravegheat de autoritatea copilărească a Oanei Ciobanu. ,,Sunt de loc din Homorâciu, absolventă a Facultăţii de litere, şi am predat în Văleni şi la şcolile limitrofe. Ca profesor de franceză, iubitor de artă şi gingăşie m-am înarmat alături de soţul meu Valentin, cu destulă nebunie şi curaj într-o situaţie de criză, să mă rup de şcoală şi să fac ceva care nu ţine de mici şi bere sau de articole second hand. În afară, autorităţile sprijină astfel de activităţii, în perspectiva unei mai rapide integrări şi adaptări a copilului în societate. Am simţit că ne luptăm cu un sistem social înţepenit, ce şchioapătă şi am vrea să schimbăm mentalitatea şi să oferim şi altceva vălenarilor care s-au plictisit şi simt monotonia parcului cu prea multe bănci a asfaltului prea încins, a teraselor prea zgomotoase pentru copii lor. Ne-am gândit să detronăm lipsa jocului adevărat, a dependenţei de calculator, să aducem bucuria sinceră, nu virtuală. Am pornit la acest drum numai cu 1000 de euro, restul i-am primit de la prieteni, apropiaţi care au crezut în noi, familie, cunoscuţi. Au fost şi foarte mulţi suspicioşi care ne-au privit cu nedumerire şi chiar compasiune. De toate, şi n-au fost puţine, curăţenie, jucării, materiale necesare amenajărilor, chirie, formalităţi financiare, autorizaţii, expertize, aprobări şi câte şi mai căte s-a ocupat soţul meu şi familia care nu a stricat joaca şi a luat-o chiar în serios. Am amenajat cu multă dragoste obiectele, am montat aparatele şi am pictat pereţii. Pe 19 martie, a.c am organizat primele întâlniri cu părinţii, copiii şi bunicii, primele zile de naştere şi am tras concluzii: părinţii apreciează efortul nostru, vin cu mare deschidere aici, simt emanciparea personalităţii copilului, descoperă ei înşişi cum să se joace şi ce strategii să adapteze propiului lor copil. O zi de joacă e aici o zi fericită spun micii noştrii vizitatori. Ce sunt eu? Supraveghetor, barman, educator, coregraf, profesor, povestitor… Micuţii mă recunosc şi când mă văd mă strigă de la balcoane sau de pe stradă: Oana! Vin aici copii care nu sunt încă la grădiniţă, cei care vor să socializeze, să-şi celebreze ziua de naştere, să picteze, să asculte poveşti, să participe la cursuri de limbă străină, să cânte, să danseze, să înveţe bunele maniere, să ştie să mai spună din când în când ,,mulţumesc” ,,te rog” … Sunt însoţiţi de părinţi sau bunici, si lăsaţi aici să se joace cu alţi prichindei, să se împrietenescă, să se bucure de intimitatea unei case vesele, într-un ambient ce aminteşte de de Micul Prinţ. Toate în schimbul unui preţ modic şi a unui mare câştig spiritual. Nu fac vreo concureţă grădiniţelor din oraş pentru că aici vin copii după ore sau când sunt opriţi de căldură, ploaie, frig, de la ceea ce le este lor mai drag: joaca! Am vrea să legăm parteneriate cu grădiniţele sau cu doamnele invăţătoare, cu alte instituţii de cultură, dorind să îmbunătăţim permanent actul educativ şi împreună să formăm viitorii cetăţeni. Prin ceea ce am construit, prin ceea ce oferim ne considerăm originali”, mi-a mai mărturisit Oana Ciobanu. Ţin să mulţumesc pe acestă cale redacţiei ziarului dumneavoastră pentru interesul acordat ,,Vilei Vesele” că n-aţi trecut cu indiferenţă pe la poartă şi vă invit să luăm împreună joaca în serios. Am închis cu nostalgie şi discreţie uşa pictată în verde şi mov a locului de joacă, gândind cât adevăr ascund cuvintele lui  Brăncuşi – Cand nu mai eşti copil, ai murit de mult!

Camelia NEAGU