Crezi că dacă ai bani totul îţi aparţine;
Uşor omenia se depărtează de tine.
Problemele cotidiene nu le mai vezi,
Pe omul de rând începi să nu-l mai crezi.
Vezi cum banii îţi dau puterea necesară
Şi uiţi de sănătatea ta de-odinioară.
Vrei ca toată lumea ţie să se aplece
Iar tu să treci printre ei nepăsător şi rece.
Banii pentru tine chiar că nu mai au valoare;
Uiţi că pentru mulţi acesta-i oful cel mai mare.
Case, vile şi maşini la tine-s fără număr,
La toţi te uiţi acuma peste umăr.
Soarele din ţară de mult nu-ţi mai convine,
Mergi în Dubai c-acolo tu te simţi mai bine.
Elicopterul este-acum un simplu aparat
De când cu banii jos tu l-ai cumpărat.
Pe omul de rând tu-l tratezi ca pe un fraier,
Dar şi săracul respiră acelaşi aer.
În faţa lui te crezi un zeu neiertător,
Dar şi săracul te vede că eşti-un muritor.
Nababule de orice fel, nu uita că viaţa
Pe pământ este trecătoare ca şi dimineaţa.
Tot aurul şi banii ce nu-ncap într-un vapor
Nu te ajută să devii nemuritor. |
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu