UN TALENT REMARCABIL

- IULIA ŞTEFANIA MICU - 

 Pe zăludul de unchiu-meu nu l-aş fi văzut plângând niciodată, credeam că Dumnezeu i-a dat forma aerodinamică pentru a trece cu nepăsare prin viaţă ca să nu-l atingã nimic…

…cu ceva ani în urmă (lucra în staţiune, la cantina 2, ca bucătar – ăsta face un cazan de mâncare şi dacă-i dai numai două paie într-o zi, zarvă mare în sala de mese) se repezi şi el crezând că-i ceva rost de cafteală… sub o masă, o ditamai namilă de dulău german mârâia şi nu lăsa pe nimeni să se apropie să debaraseze, fildeşii lui impuneau distanţă şi respect, îl uitaseră setat pe comanda şezi! – şi el nu se mişca din loc.
Tembelul de Juju şi-a scos cureaua de la pantaloni, s-a stropşit de câteva ori la el şi i-a pus laţul de gât, l-a urmat cu privirea-n pământ. L-a furat, da, l-a furat!
L-au căutat băieţii toată vara prin anunţuri la radiovacanţa, de acolo a aflat că-l cheamă Nero. Nu l-a tentat nicio recompesă. şi l-a dorit!
- Hai, bărbate, la pescuit! Juju îşi lua sculele şi el îl aştepta, neclintit, lângă motoretă.
- Hai, bărbate, să furăm morcovi că dădu căcarea peste smuţitele alea mici!
Şi Nero era coautor la furtişag.
Nu suporta să ridici mâna la stăpânul lui nici măcar în glumă şi nu suporta pisicile… la noi, intra mai întâi unchiu-meu îşi urca maţele prin copaci şi pe casă şi apoi intra şi el… a trãit din biscuiţii cu cremă ai copiilor de pe stradă şi din pariurile cu măcelarii din zonă că “n-aţ’ putea mânca o vacă” şi-o mânca, de vreo două-trei ori pe an îl apucau slăbiciunile lumeşti, pleca în căţeleală şi se întorcea la câteva zile flămând şi jigărit de-i plângeai de milă.
- Pleacă! nu vreau să te mai văd! unde-ai fost?!… du-te pe unde mi-ai umblat pân-acum!
Nero se târa la picioarele lui şi implora milă, noi plângeam în cor:
- iartă-l! te rugăm, iartă-l că n-o să mai facă niciodată…
Bolise câteva zile de boală sau de bătrâneţe. Juju stătea în cur, lângă poartă. Îi ţinea capul cu amândouă mâinile ca să se uite, bărbăteşte, unul în ochii celuilalt.
- nu te las, măi băiete, nu te las!
Plângeau amândoi!
- Nu te las, măi Nero, nu înţelegi?! rămâi aici că-ţi dau cu lingura să mănânci dacă e nevoie… nu-mi eşti povară. Te iubesc, bărbate!
Lupul băgase laba şi trăgea cu forţa care-i mai rămăsese de colţul porţii…
…au stat o vreme culcaţi unul lângă celălalt, unul cu mâna în coamă şi celălalt proptindu-şi laba în pieptul stăpânului…
Noi am plecat în casă ca să plângem cu vorbe, în urmă, ei s-au înţeles: unul din bărbaţi a rămas ţinând în braţe stâlpul porţii şi hohotind…
…celălalt a mers drept, fără să întoarcă privirea…
…apoi cică l-a adus în braţe de la pietroaiele mari şi în urma lor se formase un cortegiu de vecini şi copii…

Când işi pregăteşte monturile pentru pescuit, Juju stă în spatele casei pe-o moviliţă de pământ:
- le-am pus bine, măi bărbate?… ce zici? îl prindem azi pe Dănuţ?

Iulia Ştefania MICU