DENUMIREA STRĂZILOR (IV)

STRADA BEREVOIEŞTI

Cea mai veche cale de trecere a turmelor de oi, în timpul transhumanţei, practicată în multe secole. Trecerea oilor, cu ciobanii, câinii însoţitori şi măgarii peste Carpaţi spre locurile de câmpie şi Deltă – toamna spre locurile sudice, primăvara în sens invers – a lăsat urme mai ales în toponimia locurilor subcarpatice. Bunăoară, pe Valea Teleajenului, veche cale de circulaţie, s-au stabilit locuitori, de regulă ciobani şi negustori, lăsând posterităţii nume ca Bughea, Ungureni şi evident Berevoieşti. Să fi fost un cioban Berevoi din Berevoieştii actuali din nordul judeţului Argeş? Legendă sau adevăr? Cu certitudine această stradă poartă şi numele de început al aşezării noastre devenită mai apoi Săcuieni şi, din secolul al XVII – lea, Vălenii de Munte.

S-a transmis, tot prin legendă, existenţa pe acea cale a unui „Schit Alb”, operă a aceloraşi ciobani în trecerea lor prin zonă.

Faptul că pe această stradă s-a târnosit la 25 octombrie 7235 (1726) o mică bisericuţă Berevoieşti în apropierea schitului de pe dealul Runcu al schismaticilor, deci anterior celei Mica Filip (1808), dovedeşte că acolo era nucleul aşezării urbane amintite.

Berevoieştii de jos era o moşie a statului compusă din două loturi în întindere de 45 de hectare din care 23 de hectare de pădure în trei pâlcuri: Piscul Runcului, Poiana Vătafului şi Cotul cu Plopi vândută pe veci domnului Naum Papazol – Papazoglu (al cărui mormânt se află în curtea bisericii Sfântul Ioan) pe preţ de 29.000 lei.

Pe harta oraşului strada începe pe careul C2 şi se continuă pe D2 şi D1.

Ion BOCIOACĂ