O ANTOLOGIE A LITERATURII VĂLENARE (IV)

MIRON RADU PARASCHIVESCU

Personalitate incontestabilă a literaturii române şi emblematică pentru cultura oraşului nostru, Miron Radu Paraschivescu este şi astăzi un scriitor controversat. Numele lui este rostit cu veneraţie de cercurile literare serioase, contestat ori minimalizat de intelectualii minori care amestecă maliţios criteriile judecăţii de valoare estetice.

Recunoscut de critica literară drept un boem subţire printre cărţi şi un intelectual de rasă în viaţă, M.R.P. este un frondeur care surprinde prin originalitatea formulelor poetice.

Descoperitor de talente (Marin Preda, Virgil Mazilescu, Valeriu Sîrbu, ş. a.) a sprijinit la Vălenii de Munte apariţia revistei „ecoul” a Liceului „N. Iorga” în care publicau, deopotrivă, elevi şi profesori, dar şi nume de prestigiu ale literelor româneşti precumAna Blandiana, Adrian Păunescu, Geo Bogza ori Zaharia Stancu.

Preţuirea locală postumă este inegală: o stradă şi biblioteca orăşenească îi poartă numele, un festival şi sporadic un cenaclu de mercenari literari. Din raţiuni politice a fost abandonată ideea ca una din şcolile oraşului să-i poarte numele, în semn de preţuire. Opinia câtorva efemeride politico-intelectuale a cântărit mai mult decât recunoaşterea criticii literare, de la Nicolae Manolescu la Eugen Simion.

La 17 februarie 1971 poetul s-a stins din viaţă în vârstă de 60 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Vălenii de Munte.

OPERA: Cântice ţigăneşti; Pâine, pământ şi ţărani; Cântare României; Laude; Declaraţie patetică; Bâlci la Râureni; Versul liber; Drumuri şi răspântii; Tristele; Ultimele; Poeme; Amintiri. Traduceri remarcabile din marea poezie şi proză a lumii.

____________________________________________________________

Verrieres -Le-Buisson, 29.martie1971

Doamnei Miron Radu Paraschivescu

Doamnă,

Aflasem, vai, de moartea lui Miron Radu Paraschivescu. Cunoşteam munca sa laCalea Regală (şi eram fericit şi mândru); cunosc postfaţa pe care dl. Ion Mihăileanu a avut amabilitatea să mi-o aducă. Ea este datată Plateau d’Assy, unde, după cum ştiţi, am contribuit mult la fondarea bisericii: destinele se întâlnesc în mod straniu. Pentru că e greu să trimitem ceva până în România, aţi vrea, doamnă, să aşezaţi pe mormântul său o jerbă de trandafiri îndoliaţi, gândindu-vă la mine?

Vă rog să primiţi omagiile mele şi vă mulţumesc pentru scrisoarea dv. – care vă onorează pe dumneavoastră, pe el şi pe mine.

(ANDRE MALRAUX)

Valentin Emil MUSAT