Editorial (3)
Se spune că uneori eşti atât de preocupat să nu faci rău, încât nu mai apuci să faci bine. Sub semnul acestei dileme pare să stea politica noastră din ultimele luni. Se anunţă hotărâri care sunt, desigur, rezultatul unor dezbateri dure, al unor discuţii în care s-au înfruntat suficiente argumente pro şi contra. La primele semne zgomotoase de nemulţumire (corespunzând, de cele mai multe ori, unor jocuri de interese) hotărârile sunt retrase (precum demisia premierului). Bâjbâielile guvernanţilor lasă impresia că te afli în preajma unui ring de box în care boxerul cel mai bine cotat etalează numai eschive şi joc de picioare, nereuşind să mai şi puncteze. Nu ştiu de ce (sau poate că ştiu !) actuala coaliţie începe să semene din ce în ce mai mult cu vechea (şi de tristă amintire) Convenţie Democrată. Simptomele care se manifestă în viaţa politică românească sunt incoerenţa şi inconsistenţa. O pronunţată notă de derizoriu, de improvizaţie şi încropeală pare să fi pus stăpânire pe viaţa socială şi politică în ansamblul ei. Acţiunile guvernamentale au un pronunţat caracter divergent, individualist…
Cu un pospai de cultură, care se topeşte la prima suflare, parlamentarul e semeţ, arogant şi, în esenţă, rupt de popor. El ţipă pentru Europa, el declară ad-hoc „oraşe şi sate europene”, dar nu reuşeşte să facă măcar trei prozeliţi din rândul majorităţii, din rândul celor care duc totuşi ţara asta pe umeri. Puterea politică se macină în lupta pentru Putere, încurcă circulaţia”, se pierde în mărunţişuri, scăpând din vedere esenţialul: consensul în problemele majore (care nu au culoare partinică), orientarea pe direcţii majore, fiind nu o dată cu un pas, dacă nu cu cinci, în urma evenimentelor. România are, acum, mii de sinistraţi, mii de oameni fără un acoperiş deasupra capului, zeci de morţi, încă importante suprafeţe de teren (localităţi întregi) sub ape… Cei aflaţi la putere sunt preocupaţi până peste cap de schimbarea Regulamentului celor două camere, de un parlament unicameral sau de modificarea (din nou!) a Constituţiei pentru a le pica lor mai bine controlul asupra pârghiilor de decizie. „Ţara arde şi baba se piaptănă “!
Dar poate că sfârşitul de an va aduce fermitatea în locul şovăielii punând capăt amatorismului şi vânătorii de interese personale în dauna celor mulţi, în dauna celor care, va să zică, i-au ales sperând într-o viaţă mai bună.
Gh. BURDUJAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu