PRIMĂRIA ORAŞULUI VĂLENII DE MUNTE ARE BANI!

În plinã crizã economicã şi financiarã, în mod miraculos, Primãria oraşului Vãlenii de Munte are bani! Da, dar nu pentru profesori sau pentru Spitalul Orãşenesc, ci pentru gloria personalã a primarului şi a secretarului sãu. Sau, într-un limbaj academic, pentru “promovarea activitãţii Primãriei”. Are bani pentru publicitate (mai mult sau mai puţin mascatã), pentru un nou ziar care sã nu aparã decât cu aprobarea şi avizul “bun de tipar” pe care îl va da însuşi primarul.

De ce doreşte domnul primar, Mircea Niţu, sã-şi facã publicitate, sã-şi “promoveze activitatea”, “imaginea”, tocmai acum?  Ce este de “promovat”? Ce trebuie sã ştie populaţia, cetãţeanul simplu, cã se întâmplã în Primãrie, o instituţie care oricum se aflã în centrul atenţiei? Aş vrea sã fiu bine înţeles: nu mã refer la toţi salariaţii din Primãrie. Am întâlnit oameni modeşti, care-şi vãd de munca lor şi  care nu doresc neapãrat sã-şi facã publice nici imaginea , nici activitatea. Primarul însã, secretarul şi doamna contabil şef, da. Ei doresc publicitate şi promovarea activitãţii lor formidabile. Ei care trãiesc din banul public (pe care ar trebui sã-l gestioneze cât mai eficient), în loc sã fie cele dintâi exemple de slujitori – modeşti şi anonimi -  ai cetãţeanului contribuabil, dau dovadã de aroganţã, o stare pernicioasã la un factor decizional.

Nu vreau sã par ipocrit. Şi ziarul “Vãlenii” a promovat activitatea Primãriei şi a Consiliului Local. Unii au spus cã am exagerat, ceea ce a adus publicaţiei noastre calificativul de “ziar al Primãriei” sau de “ziar al P.S.D.-ului.”  Am fãcut asta dintr-un exagerat bun-simţ, fãrã a primi ceva la schimb (publicitate sau contracte oneroase), fãrã a primi cel mai elementar sprijin finaciar din partea Primãriei. Repet: NICIODATĂ PRIMĂRIA ORAŞULUI VĂLENII DE MUNTE NU A SPRIJINIT  FINANCIAR ZIARUL “VĂLENII”!

Timp de 4 ani, Primãria nu a dorit sã-şi facã publicitate în presa localã şi/sau centralã invocând absenţa banilor. Acum însã doreşte sã-şi “promoveze” activitatea, întocmind contracte anuale de sute de milioane de lei.

Contractul este secret. Domnul primar, Mircea Niţu nu doreşte sã-l facã vizibil şi  nu l-a pus în discuţia Consiliului Local, aşa cum ar fi fost normal când este vorba de banul public. Domnul secretar îşi dã “avizul de legalitate”, doamna consilier P.S.D., Iulia Mãrgãritescu şi domnul profesor Ion Bocioacă îl “consiliază”, iar doamna contabil şef  Elena Niţu îi asigurã sursa de finanţare (şedinþa din 21 aprilie, 2009, biroul primarului, ora 10,15, cu durata de 56 minute şi 26 secunde a cãrei stenogramã o vom publica în ediţiile urmãtoare ale ziarului “Vălenii”).

Primãria gãseşte bani şi pentru supradimensionarea bugetului Casei de Culturã, găseşte bani pentru finanţarea  altei monografii a oraşului, deşi mai există una (editată tot pe banul public).

DESPRE MONOGRAFII

De ce se scriu monografii? De ce simte omul, cercetãtorul, profesorul etc. nevoia sã scrie o monografie? Din civism? Dintr-un exacerbat patriotism local, dintr-o datorie moralã faţă de locurile în care şi-a petrecut o mare parte din viaţă? În general, şi din aceste motive.

Dar, adevãratul motiv pentru care se scriu monografii este faptul cã ele nu se scot pe banii proprii (aşa cum ai scoate un volum de versuri sau un roman), ci tot pe banii publici, ai cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite. Aşa începe un alt drum (dintr-un lung şir), întortocheat şi stufos al rãtãcirii banilor publici (folosindu-se, de data aceasta, noţiuni ca “editare”, tehno-redactare”, tipãrire, “drepturi de autor”, “vânzare-desfacere” “trecere la cheltuieli de protocol” etc. )

Cele douã monografii (una tipãritã – autor prof. Ion Bocioacã), cealaltã în curs de apariţie – banii fiind alocaţi prin Hotãrâre de Consiliu – semnatã de prof. dr. Constantin Pârvu, suferã: prima prin dezertarea din spaţiul ştiinţific (omisiunea unor personalităţi de prim rang ale Vãlenilor de Munte), a doua prin hiper-exactitate, ceea ce duce la supradimensionarea (adesea inutilã) cantităţii de informaţie.

DESPRE SPONSORIZĂRI

Se va spune cã toţi aceşti bani despre care am fãcut vorbire şi despre alţii despre care vom vorbi în ediţia viitoare, sunt din sponsorizãri. Este o gãselniţã cinicã prin care multe primãrii îşi justificã risipirea banului public. Care cetãţean sponsorizeazã Primãria aşa de dragul ei, al Primãriei (o singurã excepţie cunosc: regretatul senator Antonie Iorgovan care sponsoriza Primăria cu câte 5 milioane de lei lunar, numai aşa de dragul primarului). În rest, nu cumva sponsorii sunt tocmai acele persoane juridice sau fizice (de ce nu?) care au solicitat şi obţinut un aviz, o autorizaţie de construire, un teren, o construcţie la un preţ de nimic, o lucrare prin încredinţare directã, fãrã licitaţie publicã etc? (Şi în aceste cazuri vom veni cu exemple reale).

Din proprie experienţă afirm cu tărie cã nu există sponsorizare dezinteresată. 90 la sută dintre sponsori o fac din interes sau de teama unor măsuri administrative  îndreptate împotriva activităţilor pe care ei le desfăşoară.

Şi dacă tot se fac sponsorizări la bugetul local de ce să nu fie ele publice? De ce să nu ştie cetãţeanul simplu cine, cu cât şi de ce sponsorizează “X” sau “Y” tocmai Primăria? Sponsorizările constituie un venit discutabil şi variabil pe care nu te poţi baza în constituirea unui buget. Astăzi sunt sponsorizări, mâine s-ar putea ca agentul economic sã dea faliment şi, în consecinţă, sponsorizarea să înceteze. Şi-atunci se apelează tot la banul public (pentru că e cea mai sigură sursă de finanţare şi câştig).

Gh. BURDUJAN