Anul acesta, pe data de 30 martie, se împlinesc 65 de ani de la moartea lui Victor Ion Popa.Om de teatru, dramaturg şi prozator, acesta a rămas în memoria publicului mai ales prin piesele sale “Take, Ianke şi Cadâr”, “Muşcata din fereastră” şi “Ciuta”.
Scriitorul a venit la Izvoarele prin anul 1936, la îndemnul biologului Traian Săvulescu, prietenul său care avea o casă de vacanţă în localitatea noastră.
Fermecat de spaţiul rustic de pe Valea Teleajenului, el şi soţia sa, actriţa Maria Mohor, au decis să îşi construiască aici o căsuţă modestă, situată în apropierea Bisericii Sfinţii Voievozi, într-o grădină cu nuci seculari, prin care curg şi astăzi patru izvoare ce se adună într-un pârâiaş care şi-a săpat o vale îngustă în apropiere.
O casă desprinsă parcă dintr-un decor al unei piese de teatru
Locul pare să fie indiferent la trecerea timpului. Frumusţea peisajului care se deschide spre valea Teleajenului, susurul izvoarelor şi cântecul păsărilor sunt aici permanenţe.
Adesea, casele vorbesc despre felul de a fi al oamenilor. Iar această clădire spune totul despre simplitatea dusă adesea la smerenie, bunul gust şi simţul estetic al scriitorului.
Căsuţa modestă, cu doar două încăperi, una la parter şi alta la etaj, desprinsă parcă dintr-o poveste ori dintr-un décor imaginat de celebrul om de scenă a suferit în urma trecerii vremii şi vremurilor.
Contemporanii lui o descriu ca fiind foarte simplu mobilată, doar cu strictul necesar. Ei mai spun că în timpul verii micul cerdac de la intrare era încărcat cu ghivece cu muşcate, pe care scriitorul le iubea atât de mult. Liniile acestei mici construcţii rimează perfect cu peisajul bucolic din care ea face parte.
Din păcate, în prezent casa este aproape distrusă. Prin încăperile unde cândva vor fi răsunat râsete ori poate replici din piese de teatru şuieră acum numai vântul şi se scurg nestingherite şuvoaiele ploilor ori se insinuează puful impasibil al ninsorilor.
Am încercat să stăm de vorbă cu bătrânul care se îngrijeşte de grădină şi de casă, dar refuzul lui a fost categoric: doamna Mohor (probabil o moştenitoare a actriţei), nu-i dă voie sa dea relaţii despre casă ori despre personalităţile care au locuit-o.
Un scriitor îndrăgostit de lumea satului
Victor Ion Popa s-a născut la Bârlad, pe data de 29 iulie. Era primul născut dintre cei trei copii ai învăţătorului Ion Popa şi ai Aspasiei Pavelescu. Tatăl scriitorului a funcţionat în mai multe comune înainte de a se stabili la Bârlad. La naşterea lui Victor, el preda încă la ţară, aşa că viitorul scriitor îşi petrece copilăria în mediul rural, alături de părinţi sau de bunicii dinspre tată. Micul Victor a urmat cursurile şcolii primare în satul Călmăţui, din fostul judeţ Tecuci, localitate de care a rămas ataşat pentru totdeauna. Toate acestea şi-au pus amprenta asupra creaţiilor ulterioare. Majoritatea prozelor şi pieselor sale sunt inspirate de viaţa simplă, curată, de la ţară, pe care autorul o idealizează şi o idolatrizează totodată.
Este relevantă, în acest sens dedicaţia comediei Muşcata din fereastră: „Călmăţuiului copilăriei mele şi mai ales părinţilor mei şi naşului meu, care m-au crescut în lumea lor bună şi curată.”
Acţiunea uneia dintre nuvelele incluse în ciclul Povestiri cu prunci şi cu moşnegi, intitulatăDuşmanul trenului, este însă plasată în părţile noastre. Personajul principal este Petrache Marin, un chirigiu din Măneciu Ungureni care îşi găseşte sfârşitul într-un accident feroviar imaginat de autor: trenul în care este urcat aproape cu forţa deraiază lângă podul de la Izvoarele.
Scriitorul a iubit lumea satului mai mult decât mediul citadin. Toată cariera sa artisitcă, tot ce a întreprins în decursul unei vieţi de 51 de ani, a avut drept scop promovarea valorilor străvechi conservate în mediul rural. Şi nu trebuie uitat, în acest sens, că Victor Ion Popa a fost, alături de Dimitrie Gusti, unul dintre cei care au pus bazele Muzeului Satului.
Lucian MICU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu