O LEGE RĂMASĂ REPETENTĂ

Septembrie trimite cu gândul la compunerile obişnuite ale primelor zile de şcoalã. În acest an însã, a început şcoala cu un altfel de septembrie. Un anotimp care dizolvã orice urmã de bucurie şi emoţie, pentru cã acea realitate impasibilã are o sumbrã consecinţã: lupta dintre sindicate şi clasa politicã, incertitudinea dezastruoasã, legea care creştea salariile şi nu a fost niciodată aplicatã (deşi a fost votatã în unanimitate în Parlament şi promulgatã teatral de preşedinte). Restructurarea educaţiei în societatea româneascã şi confuzia valorilor într-o Românie de tranziţie, aratã cã acest domeniu “nu mai are rãbdare” în faţa puterii politice care condamnã la sãrãcie, nedreptate şi disperare. A început un nou an şcolar cu salarii reduse, cu şcoli fãrã autorizaţie sanitarã, cu elevi fãrã uniforme şi rechizite, dar cu guvernanţi pregãtiţi pentru festivisme muribunde. Acestea sunt auspiciile sub care, a debutat anul şcolar 2010-2011, unul ce pare ca va copia la indigo tabloul educaţiei româneşti din ultimele douã decenii. Cu mai puţini bani în buzunar, din pricina mãsurilor guvernamentale anticrizã, multe cadre didactice se reîntorc la catedra aproape resemnate. Acelaşi  rãspuns decent al profesorilor care pentru a câta oara, şi-au luat elevii, catalogul, atribuţiile şi au pus pe seama zilei de 13 toate deziluziile strânse în buchete. Deşi ei nu mai cred în sloganul politicienilor cã “educaţia e un domeniu prioritar”, îşi vor face datoria, simţind asprimea vremurilor. Iar anul acesta, care începe fatidic sub semnul unei crize economice, în ţara tuturor posibilitãţilor ce derivã dintr-o lozinca de genul “se poate şi mai rãu de atât”, pare sã fie o adevãratã pro-vocare pentru toatã lumea. Pentru pãrinţi începerea şcolii înseamnã câteva zeci sau sute de roni investite în viitorul şi aşa nesigur al propriilor copii. Pentru dascãli, câteva zeci sau sute de roni în minus, la fel ca pentru toţi bugetarii, la care se adaugã perspectiva întunecatã a unui an plin de schimbãri fãcute peste noapte, sub semnul unei reforme a învãţãmântului de douãzeci de ani încoace. Şcoala a început şi primele litere ale alfabetului au evadat deja din abecedar spre pupitre. Poate n-ar strica, ca din când în când, mai marii în ale guvernãrii sã se aşeze tãcuţi în bãnci, fãrã sã promitã cã vor fi mai buni şi sã ia notiţe. Notiţe de la omul de la catedrã, care îi învaţã sã creadã în valoare, dreptate şi lege. O lege rãmasã repetentã la un examen de corigenţã. Copiii şi adolescenţii sunt, poate, singurii pentru care imaginea frumoasã a începutului de toamnã îşi pãstreazã prospeţimea învãluitã în optimism. O toamnã învãluitã în aroma de frunze plutitoare şi de vise…
Prof. Camelia NEAGU