CONSILIEREA

Omul are în fiinţa sa o tainică, dar stăruitoare trebuinţă de a se deschide către alt om. La lumină iese de obicei latura exterioară şi de suprafaţă a vieţii noastre, latură din care aceasta se prezintă sub un chip plăcut. Sunt, însă, clipe când apare cerinţa să se descopere realitatea, să se sădească esenţa acestei vieţi.

Nu este cu putinţă să existe viaţă omenească lipsită de durere, dar nici lipsită de bucurie. Dacă am vrea să ne bucurăm necontenit, am avea o mulţime de ocazii. Trebuie însă, să luăm totul cu măsură.

Şi dacă nu avem forţa de a ne lua singuri „măsura noastră” şi asta ne face să fim nefericiţi şi neajutoraţi, putem apela, pentru un timp, la „cineva” care se pricepe mai bine şi ne poate arăta calea spre binele nostru. Totdeauna există o cale de rezolvare a problemelor. Vom avea succes dacă o vedem şi dacă, vom fi, la momentul potrivit, în locul potrivit.

Sensibili la problemele acute ale vremii, care se răsfrâng fără doar şi poate asupra celor mai nevinovaţi, cadrele didactice caută soluţii de soluţionarea sau diminuarea acestora.

Un prim pas ar fi ceea ce se numeşte CONSILIERE. E nevoie de consilieri acum, când în toate domeniile se fac restructurări? Alţi oameni care trebuie plătiţi? Ne putem permite?

Cadru didactic fiind, sunt preocupată de instruirea şi educarea elevilor. Mă întreb însă nu cumva, în goana noastră de a-i face pe elevii noştri cât se poate de cunoscători în tot şi în toate nu neglijăm cumva “ SUFLETUL”.  Sufletul copiilor! Aţi stat vreodată ore în şir să le ascultaţi “temerile”? E uimitor cum pot duce unii pe umerii lor atâtea probleme! Şi sunt doar nişte copii! Şi le e dor de mama, care a plecat în Spania, Italia, Franţa sau cine mai ştie pe unde, ca să îi poată creşte pe ei.

Nu mai pot suporta să audă cum se ceartă mama şi tata, cum se ameninţă, nu mai suportă lacrimile şi desnădejdile părinţilor lor, la gândul că mâine nu se ştie ce va mai fi.

Pornind de la nevoia lor de a fi ascultaţi şi înţeleşi mai mulţi colegi am răspuns provocării domnului inspector  prof. Viorel Dinu, de la ISJ PH, de a ne  implica într-un proiect pe probleme de consiliere. Tema proiectului: “Bune practici în consilierea elevilor ciclului primar şi a părinţilor acestora”.

Echipa de proiect a luat în studiu probleme ca: Activităţi de suport educaţional, consiliere şi orientare profesională pentru elevi şi părinţi; Violenţa în şcoală;  PERICOLUL PE CARE ÎL REPREZINTĂ INTERNETUL ȘI TELEVIZORUL  PENTRU VIAȚA FIECĂRUI COPIL; CONSILIEREA COPIILOR CU PROBLEME DE SĂNĂTATE; Rolul activităţilor de consiliere în grup în ameliorarea comportamentelor intolerante;

Au fost activităţi interactive în care dialogul a curs. Concluzia: Noi, “învăţăceii”,   putem fi, fără probleme, consilieri dar tot ar fi nevoie de un cadru specializat în această pretenţioasă profesie.  Din păcate, nu avem  nici un spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi. Despre remunerarea lor ce să mai spunem. Ne-am obişnuit să facem voluntariat!!!

Cristina IORDACHE